Cum aceşti copii sunt şi cetăţeni români, întreb deloc retoric: la întâlnirile Consiliilor Europene, de câte ori a intervenit Preşedintele Johannis în favoarea problemei unor concetăţeni aflaţi la ananghie în întunecata Finlandă? Să fie indolenţă, lipsă de empatie sau pur şi simplu neruşinarea cuiva care calcă, aşa cum vedem, peste memoria recentă, decupând doar ce îi convine, care îşi negociază recunoaşteri simbolice, de carton, în detrimentul intereselor concrete ale celor care îl votează concret?