INCHINAMU-NE PATIMILOR LUI HRISTOS. “Oare de ce ne este greu să dăm mâna cu Răstignitul?! Pentru că este plină de sânge şi străpunsă de piroane?!”

De ceva timp observăm cu tristeţe lupta împotriva Biseri­cii şi a slujitorilor ei, asemeni temu­te­lor persecuţii de altă­dată. Cei aflaţi în întunericul şi umbra răutăţii păcatului urăsc viaţa şi mesajul ei. Biserica Mântuito­rului nostru vesteşte şi apără viaţa, şi nu va înceta niciodată să o facă, aceasta fiind misiunea ei. Prezenţa Bisericii deranjea­ză, ce se urmăreşte oare, încotro ne îndreptăm dacă refuzăm viaţa, nu avem altă alternativă decât moartea. Opţiunea libertăţii nu înseamnă anihilarea şi distru­gerea vieţii. Biruinţa Dom­nului pe care astăzi o trăim antici­pând începutul vieţii celei veş­nice este puterea noastră: „Cu noi este Dumnezeu, Mântui­to­rul nostru, înţelegeţi şi vă ple­caţi, căci iarăşi veţi putea, dar veţi fi biruiţi“ (Isaia 8, 9). Cu măr­turisirea Învierii Domnu­lui vom birui, iar cei ce locuiesc „în latura şi umbra morţii“ (Isaia 9, 1), dacă astăzi nu se în­torc asemeni tâlharului Dis­mas vor fi en­tităţi pierdute pentru totdea­una.