Ce vreau sa spun este ca mi-as dori sa pastrez vesnic acea luciditate si constientizare ca viata mea in orice clipa atarna efectiv de Dumnezeu si numai de Dumnezeu, cum am simtit in acea jumatate de ora, in care au trecut vajaind pe langa mine copaci imensi, crengi rupte si purtate de tornada, bucati de acoperisuri, bucati de metal si cine mai stie cate lucruri – iar noi oamenii, printre care si eu, am ramas in viata.
Copy and paste this URL into your WordPress site to embed
Copy and paste this code into your site to embed