EDITURA CRISTIMPURI: noua aparitie editoriala – FILOCALIA PENTRU COPII SI TINERI

Filocalia pentru copii si tineri într-un nou format

La Editura Cristimpuri va fi disponibil de vineri, 19 octombrie 2010 un nou titlu. Proiectul Filocalia pentru copii si tineri a fost regândit astfel încât să existe o corelare cu cele 12 volume ale Filocaliei îngrijite de Părintele Dumitru Stăniloae. Astfel iubitorii de carte duhovnicească pot achiziţiona Filocalia pentru copii si tineri I (care cuprinde primele doua volume publicate anterior) din librariile ortodoxe, de la pangare sau direct de pe site-ul www.edituracristimpuri.ro.

Aceasta carte pleacă de la cuvintele de aur ale Sfinţilor Părinţi şi prezintă învăţăturile acestora sub forma unor povestiri uşor de citit şi de înţeles. Proiectul a avut în vedere că şi copii sau adolescenţii trebuie să aibă acces la învăţăturile filocalice pentru a îmbrăţişa o viaţă cuvioasă şi plăcută lui Dumnezeu. In acest volum găsiţi învăţăturile Sfinţilor şi Cuvioşilor Antonie cel Mare, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Nil Ascetul, Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeei şi Isaia Pustnicul.

Taisia (fragment)

Într-un sat sărac de câmpie, trăia un tânăr cuminte, harnic şi liniştit pe care toată lumea îl avea la inimă. Era respectuos cu toată lumea, săritor la nevoie, iubitor de bătrâni, nelipsit de la Sfânta Liturghie, un om curat şi sufleteşte şi trupeşte.

Acest tânăr a copilărit alături de o fată, pe nume Teodora. Cei doi au crescut aproape ca fraţii, de mici s-au însoţit unul cu celălalt, fiindcă erau de aceeaşi vârstă şi nimeni nu-şi amintea să-i fi văzut vreodată certându-se.

Toate bune, până-ntr-o zi, când ceva se întâmplă la scurtă vreme după ce  Teodora împlini optsprezece ani. Atunci tânărul o văzu pe fată gătită  ca de nuntă, mergând alături de mama sa pe drum. Ionuţ, căci aşa se numea tânărul nostru, o văzu pe Teodora doar câteva clipe, le salută pe cele două, şi simţi dintr-odată ceva ce n-a mai simţit până atunci. Teodora îşi aranjase părul, purta o rochie frumoasă şi pantofi strălucitori. Ionuţ o privise puţin, dar destul să vadă cum, cu mersul ei uşor împiedicat în faldurile rochiei, parcă era o stea pe cer care lăsa în urma ei o dungă de lumină misterioasă. Deşi tânărul o văzu câteva clipe nu şi-o mai putu scoate din minte.

Pe moment, din cauza acestei întâlniri cu prietena sa, tânărul uită de treburile sale şi merse să cugete pe malul râului din apropiere:

,,Nu ştiu ce se întâmplă! Dintr-odată o văd pe Teodora cu alţi ochi. Parcă nu mai este copilul de ieri, ci este cea mai frumoasă femeie din lume. Dar ce-or fi bătăile astea de inimă străine. Ce-o fi frământătura asta? Şi de ce oare am roşit când i-am dat bineţe Teodorei?”.

Şi începu tânărul nostru a se perpeli de nu mai avea somn nici noaptea. Ba, ruşinându-se de noile sale sentimente pentru fată, nu mai ieşi din casă aproape o săptămână şi de atâtea nopţi nedormite i se afundaseră ochii în cap.

Şi trecură alte cinci zile şi alte nopţi nedormite pentru bietul băiat, când dintr-odată se hotărî să meargă la casa fetei pentru a sta de vorbă. Dorea să-i împărtăşească gândul că de acum nu-i mai era dragă doar ca o prietenă, ci că se gândea la ea ca la o soţie.