Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon, de televizor, de calculator?” “CU CAT CRESTE IMORALITATEA, CU ATAT SE APROPIE IMPARATIA LUI ANTIHRIST”

vindecare copil lunatic

Cititi si:

***

Children using smartphones

Predica Protos. Ioan de la Man. Sihastria Putnei la Vindecarea lunaticului (9 august 2015):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Iubiţi credincioşi,

În Evanghelia de astăzi ni se relatează despre vindecarea unui demonizat, care era numit de către localnici lunatic. De ce îl numeau aşa? Pentru că diavolul îi înşela pe aceşti oameni prin faptul că îl chinuia pe cel bolnav atunci când era lună plină, pentru ca oamenii să gândească că luna ar fi de vină şi ar avea vreo influenţă asupra celui care se chinuia. Si, mai mult, cine să fie de vină dacă nu Cel Care a zidit luna, adică Dumnezeu?Aşa lucrează diavolul, care vrea să se pună în locul lui Dumnezeu, huleşte pe Dumnezeu şi-l războieşte pe om de la începutul omenirii şi până acum. Războaiele sunt de multe feluri şi vine vremea când diavolul vrea să-şi întemeieze aici, pe pământ, un regat. Când va fi timpul acesta? Cu cât imoralitatea creşte, credinţa scade, cu atât diavolul îşi întemeiază împărăţia aici, la noi.

Spuneau Părinţii despre cât de mult îl încurcă pe diavol Ortodoxia şi ce moment de răscruce a fost în istorie atunci când într-o mare ţară ortodoxă, cu foarte mulţi ortodocşi, a fost înlăturat un împărat ortodox, care acum este trecut în rândul sfinţilor – ţarul Nicolae al ruşilorîntr-o revoluţie a bolşevicilor care au fost finanţaţi, de cine alţii decât de către “binefăcătorii” noştri care ne dau bani pentru a robi ţara, pentru a ne robi pe noi înşine.

Spuneam că cu cât creşte imoralitatea, cu atât se apropie împărăţia asta a lui Antihrist şi iată că păcate care în trecut erau pedepsite de lege astăzi chiar sunt promovate.

Ne gândim de ce S-ar supăra Dumnezeu că, iată, este atâta secetă, care ar fi motivul pentru pedeapsa asta pe care o dă Dumnezeu – căci, oricum, apa din fântâni devine tot mai nesănătoasă, mai ales în anumite zone. Spune psalmistul David: Ai făcut pământul cel roditor în pământ sărat din pricina celor care locuiesc pe dânsul, adică din pricina necredincioşilor.

Şi iată ce s-a întâmplat în Sodoma şi Gomora, unde homosexualitatea era în vogă, unde Dumnezeu a transformat cel mai mănos, cel mai roditor pământ al Israelului, într-o zonă sărată și pustie, nici iarba, nici vieţuitoarele nu mai trăiesc și nu mai cresc acolo. Continuarea articolului

SFANTUL IOAN MAXIMOVICI – ierarhul Bisericii Universale. LUPTA PENTRU UNITATEA SI PACEA BISERICII A SFANTULUI ARHIEPISCOP DE SAN FRANCISCO. “Întăreşte Doamne Biserica Ta pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău!”

SF_33.tif

IERARHUL BISERICII UNIVERSALE

Întărirea celor care cred în Tine, întăreşte Doamne Biserica Ta pe care ai câştigat-o cu scump Sângele Tău.

(Irmosul cântării a 3-a din Canonul sărbătorii Întâmpinării Domnului)

In omilia sa Biserica, Trup al lui Hristos sfântul ie­rarh scria:

„Consecinţele păcatului care nu a fost încă izgonit din neamul omenesc nu se răsfrâng doar asupra oamenilor ca indivizi, ci se manifestă, prin intermediul lor, şi în lucrarea pământească a unor părţi din Biserică. Ereziile, schismele, discordiile apar fără încetare, smul­gând din Biserică o parte din credincioşii săi. Neînţele­gerea dintre Bisericile locale sau din părţi ale acestor Bi­serici au tulburat Biserica încă din vremurile străvechi şi, necontenit, auzim înălţându-se rugăciuni în timpul slujbelor pentru încetarea dezbinărilor: Dăruind… pace şi unire Bisericilor, unitate Bisericii (Canonul Sfintei Tre­imi din Octoih, glasul 8), Potoleşte despărţirile Bisericii (Slujba Sfinţilor Arhangheli, 8 noiembrie, 26 martie, 13 iulie)”.

Prin urmare, arhiepiscopul căuta, în aceste si­tuaţii tulburi, pacea în Biserică, fără compromisuri în privinţa principiilor. Putem raporta la sfântul ierarh cu­vintele pe care acesta le-a rostit în legătură cu mitropolitul Anastasie, primatul Bisericii Ruse din Străinătate:

Stăruind pentru păstrarea unităţii Bisericilor ortodoxe locale şi a armoniei între ele, el a dovedit, în cel mai înalt grad, dorinţa de pace, smerenie şi înţelegere în limitele posibilului. Cu toate acestea, în problemele privitoare la puritatea credinţei şi a evlaviei, a fost inflexibil”.

Astfel, el le recomanda celorlalţi episcopi la Adunarea episcopilor în 1938 să „păstreze cu străşnicie teme­iurile canoanelor bisericeşti” şi „să nu păstreze tăcerea în cazul încălcărilor adevărului bisericesc”, păstrând totodată comuniunea cu celelalte Biserici ortodoxe și aceeaşi Adunare episcopală, a aprobat intervenţia arhiepiscopului Serafim (Sobolev) [+1950] în care acesta denunţa erorile mişcării ecumenice. Continuarea articolului

Presb. Dionisie Tatsis despre diversele invataturi ale SFANTULUI COSMA ETOLIANUL, “misionarul neobosit al lui Hristos” (II): “Cel ce Il are pe Hristos in inima lui nu se teme de lumea intreagă”

sf_cosma_etolianul_11_0

Presb. Dionisie Tatsis:

1) Cuvintele Sfântului Duh

Sfântul Cosma, misionarul neobosit al lui Hristos, avea întotdeauna cu el un scăunel şi de pe el propovăduia cuvântul dumnezeiesc. Îl considera mormântul lui şi nu un amvon de la care să se afirme. Se considera pe sine mort şi lucrarea lui de propovăduire nu avea ca scop promovarea lui, nici nu slujea unor scopuri şi interese personale. Era un propovăduitor eliberat de lucrurile materiale, care se neliniştea pentru faptul că oamenii ignorau chiar şi adevărurile fundamentale ale Evangheliei.

Sfântul obişnuia ca după predică să le ceară o favoare oamenilor care îl ascultaseră:

„Să staţi jos, adunaţi câte cinci-zece, şi să vorbiţi între voi despre aceste semnificaţii dumnezeieşti, să le puneţi în inima voastră, ca să vă aducă viata veşnică. Fraţilor, acestea nu sunt cuvintele mele, nu sunt cuvinte auzite pe stradă, cele pe care vi le-am spus, ci sunt cuvinte ale Sfântului Duh, extrase din Sfânta Scriptură. Păcatele sunt ale mele, însă aceste cuvinte sunt mărgăritare, diamante, pe acestea nu le veţi mai auzi altă dată, chiar dacă veţi vrea să le auziţi din nou. (p. 49).

Sfântul voia ca oamenii să aibă râvnă să asculte cuvântul lui Dumnezeu, dar şi să le pună în mintea şi în inima lor. Nu doar să le asculte din curiozitate. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam