SFINȚII LEPĂDAȚI și DEMONIZAȚII ASCUNȘI… SÂNGEROS DE “CIVILIZAȚI”. Cum îi cinstim deplin pe sfinți? (VIDEO + TEXT)

(de mana Elenei Murariu)

Cititi/ascultati si:

Protos. Dosoftei – Predică la Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților)

– Mănăstirea Putna, 26 iunie 2016 –

Fragment transcris:

[…] Şi aşa cum Vieţile Sfinţilor uneori par foarte obişnuite, foarte banale, se desfăşoară în mijlocul societăţii, aşa şi vieţile persoanelor care ajung să fie stăpânite – căci, până la urmă, aşa se întâmplă, ajung să fie stăpânite de cel rău – pot părea foarte obişnuite şi greu de catalogat ca ceva cu totul şi cu totul potrivnic firii umane. Pentru că puţini din cei care ajung să aibă mintea stăpânită de cel rău se manifestă numaidecât şi fizic, în afară, ca să li se spună că sunt persoane demonizate. În general demonii încearcă mereu să apară ca îngeri de lumină şi Apostolul ne avertizează să încercăm să deosebim duhurile.

Aşa cum a ajuns societatea acum în diferite ideologii care străbat ţările şi trec graniţele şi trec peste diferite niveluri, inclusiv peste niveluri intelectuale, deci de la un strat intelectual la altul, este un duh al egalitarismului, care pune pe sfinţi şi pe cei aflaţi la polul opus sfinţilor pe aceeaşi treaptă, doar pentru că trăiesc în aceeaşi lume, în aceeaşi casă sau în acelaşi birou. Neghina şi grâul stau în acelaşi lan şi Mântuitorul a spus ca nu trebuie secerate până la sfârşitul lumii, dar nu a spus că sunt la fel. Sfinţii şi cei care urmează drumul răului sunt opuşi pentru că ei aleg să fie opuşi, pentru că viaţa şi faptele lor au consecinţe opuse şi, ca urmare, locurile unde ei merg sunt, bineînţeles, opuse şi acestea sunt Raiul şi iadul, complet diferite unul de altul.

Continuarea articolului

“Să nu-L împiedicăm. Să nu-L dăm uitării. Să nu-L întristăm. Avem mare nevoie de agonisirea Duhului Sfânt, de prezenţa Lui, de mângâierea Lui în vremurile noastre atât de nemângâietoare”. AGONISIREA SFÂNTULUI DUH – UNICUL SCOP VREDNIC AL VIEȚII. “Dacă nu ne vom lăsa îmbătaţi de Mângâietorul, vom fi îmbătaţi de nemângâietorul demon şi de feluritele lui meşteşuguri şi viclenii”

(frescă de Ioan Popa – Biserica Sfanta Treime a Spitalului “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti)

Monahul Moise Aghioritul

Agonisirea Sfântului Duh

Potrivit Sfântului Filothei Kokkinos, mi­nunatul biograf al Sfântului Grigorie Palama, pe vremea când Sfântul Grigorie era un tânăr monah în Muntele Athos, i s-a arătat Sfân­tul Ioan Teologul şi i-a spus să se roage neîncetat astfel: Luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul!“.

În binecunoscuta Filocalie există un cuvânt frumos al sfântului Grigorie către Monahia Xeni[a], unde afirmă că întâiul dar care ni se dă în rugăciune prin Sfântul Duh este pacea gândurilor şi liniştirea inimii. Harul Duhului Sfânt îl face pe cel care se roagă, blând, paşnic, liniştit, fără gân­duri demonice, necurate, pătimaşe. Prin Harul Sfântului Duh şi printr-o smerită nevoinţă per­sonală, se domoleşte marea cea mainainte învolburată. Gândurile pătimaşe, cele multe şi pu­ternice care odinioară îl tulburau, îl zbuciumau şi-l nelinişteau pe om, în chip minunat acum îşi pierd înrâurirea şi asprimea, pentru că omul şi-a pus toată nădejdea în Prea Bunul Dumnezeu. Continuarea articolului

NAŞTEREA CINSTITULUI ÎNAINTEMERGĂTOR. Cum să aplicăm asupra sufletului nostru lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul pentru A NE TREZI DIN AMEȚEALA DULCILOR AMĂGIRI COTIDIENE? “Uite cine sunt eu! Am uitat cumva cine sunt?”

(icoana de Ioan Popa)

Pentru sarbatoarea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, va mai recomandam:

***

Arhim. Emilianos Simonopetritul:

NAŞTEREA CINSTITULUI ÎNAINTEMERGĂTOR*

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel care şi-a plecat mâna peste capul Domnului şi L-a preînchipuit prin viaţa sa. Anul acesta este foarte semnificativă prăznuirea Naşterii Sfântului Ioan, deoarece s-a întâmplat în Duminica Tuturor Sfinţilor, dintre care până atunci făceau parte numai sfinţii Vechiului Legământ, şi pe care acesta i-a unit cu sfinţii din Noul Legământ. Prima sărbătoare care urmează după Naşterea Sfântului Ioan este praznicul Sfinţilor Apostoli, care şi-au întins mrejele şi au umplut Biserica cu popoarele întregii lumi.

Cinstitul Înaintemergător este cel mai mare dintre toţi sfinţii Vechiului Legământ şi, am putea spune, de neajuns în sfinţenie. Cu toate că a fost numit cel mai mic în Împărăţia cerurilor (cf. Mt. 11, 11; Lc. 7, 28), asta nu înseamnă că nu are un loc esenţial înaintea lui Hristos. Toate acestea sunt semne ale dumnezeieştii iconomii, şi de aceea rămâne primul după „Prima”, cea care L-a născut pe Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost trimis ca înainte-vestitor şi la cei din iad, adică a propovăduit tuturor morţilor venirea lui Hristos [Troparul de la Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)]. I-a pregătit, la fel ca şi pe cei vii, prin faptele lui, prin pustnicia lui, prin „cuvintele” gurii lui, care erau o adevărată sabie duhovnicească (cf. Ef. 6, 17), dar şi o armă împotriva diavolului, şi care erau, în acelaşi timp, mângâiere, dulceaţă şi expresie a bunătăţii lui Dumnezeu. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam