Părintele Gheorghe Iordan (Man. Căldărușani):

“SĂ FII CINSTIT CU TINE ÎNSUȚI! NU TREBUIE SĂ NE VICLENIM PE NOI ÎNȘINE”

***

***

Pr. Sorin Croitoru:

O PRECIZARE DESPRE POST

Am tot auzit afirmații de genul: “În post trebuie să fim mai buni. În post trebuie să nu-l mai judecăm pe aproapele nostru. În post trebuie să ne rugăm mai mult“... Dragii mei, permiteți-mi să nu fiu de acord cu aceste formulări, la prima vedere, corecte! Da, știu că Sfântul Ioan Gură de Aur scria: “Tu postești, nemâncând carne de animal, dar mănânci în schimb carnea fratelui tău, clevetindu-l”. De aici rezultă că primul post este cel de bârfe și de osândiri, apoi urmează cel de bucate.

Ceva scârțâie în modul în care ne îndemnăm unii pe alții să fim mai buni, mai milostivi și mai ne-bârfitori în post. Ce anume? Dragilor, cine ne-a spus nouă că ÎN AFARA PERIOADELOR DE POST putem să fim răi, nemilostivi și bârfitori?! Rezultă că noi ne putem face de cap în timpul anului, înfrânându-ne DOAR în perioadele de post! Dacă am înțeles așa Ortodoxia, atunci.. N-AM ÎNȚELES NIMIC!

Continuarea articolului

(icoana de Elena Murariu)

***

Dragostea in care cred/ Marius Iordăchioaia:

Bunul Samarinean ne așteaptă

Bunul Samarinean ne așteaptă…
Să ne aducem familia și prietenii,
ca să-i plimbe cu măgărușul Său:
dincolo de toate
rănile lor…

Pe măgărușul Lui încape toată lumea.

Trebuie doar niște inimi
care să-i ducă acolo;
cu rănile lor.

Cu cât rănile inimii sunt mai mari
cu atât pot duce
mai multă lume….

Continuarea articolului

PR. EMIL JURCAN (Alba-Iulia) – ‘Ganduri de parinte’:

Samarineanul Milostiv (nov. 2016)

“[…] Din aceasta cetate, conform pildei, pleacă un om. De la Ierusalim la Ierihon. O coborâre, dacă am putea spune, la câteva sute de metri sub nivelul marii. Ierihonul nu este departe de Marea Moartă. Este şi Iordanul în apropiere, dar un pic mai încolo începe Marea Moartă. Cu alte cuvinte, Ierihonul este locul de unde poţi ajunge şi la Iordan şi la Marea Moartă, unde poţi să primeşti şi viaţă şi moarte. Este locul duplicitar, am zice noi; nu mai este locul rugăciunii [ca Ierusalimul], este locul unde poţi şi aşa şi aşa. Şi cea mai grea povară este atunci când eşti pus să alegi între plăcere şi asceză, pentru că cei mai mulţi, din păcate, alegem plăcerea. Asceza, rugăciunea, rânduiala, postul, mersul la biserică ni se par greoaie. E mult mai uşor să petreci, să dormi, să stai, să lâncezeşti, să ai bani, să arunci cu banii, să trăieşti cu prietenii, e mult mai uşor, zicem noi, deşi nu înseamnă, dacă este mai uşor, că e şi mai liniştit. Pentru că tot ceea ce înseamnă bani, petrecere, prieteni, la un moment dat îţi lasă un gust atât de amar şi îţi dai seama că eşti un om sărac, cu toţi banii tăi, pentru că niciodată nu ai sufletul plin, niciodată nu eşti mulţumit.

Omul bogat nu întotdeauna este bogat şi omul sărac este, de multe ori, mai bogat decât bogatul, pentru că prima condiţie a bogăţiei este să fii mulţumit în tine. Or, câtă vreme nu eşti mulțumit, câtă vreme te afli mereu într-o stare de conflict, câtă vreme te afli sub o stare de opresiune, nu poţi să spui că eşti mulţumit; eşti un om într-o stare de tensiune. Aşadar, acesta era Ierihonul oraşul în care, simbolic, puteai să rămâi și lângă Iordan, însă cei mai mulţi preferau, am zice noi, plăcerea morţii.

Iar omul, când coboară din rugăciune spre dualitate, spre starea aceasta de şi-şi, de cele mai multe ori coboară spre distrugere. Omul care coboară din rugăciune, pleacă, de fapt, din împlinire, din mulţumirea lui. Rugăciunea, statul lângă Dumnezeu, te împlineşte, te mulţumeşte. N-am văzut om care să vină să se roage şi să nu zică apoi <Am o stare de linişte.> N-am văzut om care să nu rămână într-o biserică liniştit, curat, profund, şi să nu simtă această linişte în sufletul său şi împlinire. Omul acela, în momentele sale de rugăciune, este cel mai bogat om, pentru că este împlinit. Pentru că în acel moment nu-i mai trebuie nimic şi parcă nu s-ar mai duce din această stare. Continuarea articolului