“Iată câtă suferinţă este în lume din cauza banilor…”

Protos. Ioan/ Manastirea Sihastria Putnei: Predică la Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii) – 10 iulie 2016

“În Evanghelia din Duminica aceasta Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că Luminătorul trupului este ochiul. Dacă ochiul va fi curat, tot trupul va fi luminat. Iar dacă ochiul va fi rău, tot trupul va fi întunecat. Noi ştim că tot rostul nostru pe pământul acesta este să ne mântuim. Şi cine sunt cei care se mântuiesc? Erau numiţi încă de demult ca fiind poporul lui Dumnezeu şi ei aveau un nume şi, cum toate numele au o tâlcuire şi o importanţă, numele poporului lui Dumnezeu este Israel, compus din trei cuvinte, care au acelaşi înţeles şi astăzi: „omul care L-a văzut pe Dumnezeu”. Şi atunci iată că cei mântuiţi, cine sunt, de fapt, israeliţii, adevăratul popor al lui Dumnezeu: cel care L-a văzut pe Dumnezeu. Şi atunci rostul vieţii ajunge la vederea lui Dumnezeu, la cunoaşterea lui Dumnezeu, a intra în înţelepciunea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne descoperă în fiecare Evanghelie din înţelepciunea Sa şi ne spune şi în Evanghelia de astăzi că nu putem sluji la doi domni, nu-I putem sluji și lui Dumnezeu şi lui Mamona. Prin Mamona se înţelegea un zeu al bogăţiei, deci nu-I putem sluji şi lui Dumnezeu şi banilor. Sfântul Ap. Pavel în Epistola către Efeseni spune că iubirea de arginți este închinare la idoli. Ce înseamnă închinare la idoli? Spune Sf. Nicolae Velimirovici că orice lucru la care te gândeşti mai mult decât la Dumnezeu este un idol. Atunci şi o persoană apropiată, poate fi cineva drag din familie sau altcineva, este un idol dacă te gândeşti prea mult la el. Şi atunci cum scăpăm din capcana asta? Cu Doamne Iisuse. Deci fiind conştienţi că pe primul loc este Dumnezeu. Şi atunci, ca să nu-i dau celuilalt locul întâi, când îmi vine în minte acea persoană spun Doamne Iisuse. Ca o modalitate de a ne ruga lui Dumnezeu, de a nu uita să ne rugăm. Continuarea articolului

(icoana de Ioan Popa)

Pentru sarbatoarea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, va mai recomandam:

***

Arhim. Emilianos Simonopetritul:

NAŞTEREA CINSTITULUI ÎNAINTEMERGĂTOR*

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel care şi-a plecat mâna peste capul Domnului şi L-a preînchipuit prin viaţa sa. Anul acesta este foarte semnificativă prăznuirea Naşterii Sfântului Ioan, deoarece s-a întâmplat în Duminica Tuturor Sfinţilor, dintre care până atunci făceau parte numai sfinţii Vechiului Legământ, şi pe care acesta i-a unit cu sfinţii din Noul Legământ. Prima sărbătoare care urmează după Naşterea Sfântului Ioan este praznicul Sfinţilor Apostoli, care şi-au întins mrejele şi au umplut Biserica cu popoarele întregii lumi.

Cinstitul Înaintemergător este cel mai mare dintre toţi sfinţii Vechiului Legământ şi, am putea spune, de neajuns în sfinţenie. Cu toate că a fost numit cel mai mic în Împărăţia cerurilor (cf. Mt. 11, 11; Lc. 7, 28), asta nu înseamnă că nu are un loc esenţial înaintea lui Hristos. Toate acestea sunt semne ale dumnezeieştii iconomii, şi de aceea rămâne primul după „Prima”, cea care L-a născut pe Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost trimis ca înainte-vestitor şi la cei din iad, adică a propovăduit tuturor morţilor venirea lui Hristos [Troparul de la Tăierea cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)]. I-a pregătit, la fel ca şi pe cei vii, prin faptele lui, prin pustnicia lui, prin „cuvintele” gurii lui, care erau o adevărată sabie duhovnicească (cf. Ef. 6, 17), dar şi o armă împotriva diavolului, şi care erau, în acelaşi timp, mângâiere, dulceaţă şi expresie a bunătăţii lui Dumnezeu. Continuarea articolului

Vedeti si:

Dragostea în care cred:

CARACTERISTICA TIMPULUI NOSTRU

De două mii de ani și mai bine, creștinii sunt prigoniți… CONTINUU!

Scriu acest cuvânt cu majusculă, pentru că se ignoră tot mai mult în zilele noastre, pare să se uite cu totul aproape, că creștinii sunt permanent prigoniți, în primul rând, de… păcătoșenia lor! Ba, aș spune și mai mult: prigoana exterioară se comportă ca o diversiune. Continuarea articolului