Probleme si dificultati in educarea copiilor: COPILUL INCAPATANAT, OBRAZNIC, GROSOLAN, CARE VORBESTE URAT etc. Cum luptam cu obiceiurile proaste de comportament ale copilului?

Publicat pe 26 Nov 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Vremurile in care traim | |Print Print

kid-tantrum-stubborn-brat

***

angry-mom-and-boy

Tatiana L. Sisova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor. Îndrumar pentru părinţi:

Încăpățânarea

În ultimul timp a crescut brusc numărul plângerilor părinţilor pe tema încăpățânării copiilor. Şi dacă mai demult părinţii (sau măcar unul dintre membrii familiei) recunoşteau deseori că, de fapt, copilul lor este un răsfăţat, acum acestei teme i se dă o bază ştiinţifică şi psihologică.

Se întâmplă să auzim:

– Copilul nostru nu ascultă deloc. Este indiferent la toate şi nimic nu acţionează asupra lui.

Explicaţiile acestui comportament sunt din cele mai diferite: de la genetică până la… poluare. Da, da! :) O asemenea afirmaţie a făcut‑o nu demult o mamă care povestea despre comportamentul fiicei sale, adolescentă. Din cele relatate de ea rezultă că aproape toţi colegii fiicei se comportă astfel.

– Eu, împreună cu celelalte mame, nu reuşim să înţelegem care‑i cauza. Se spune că acum mulţi părinţi se plâng. Îşi cresc co­piii, depun efort, investesc în ei, iar apoi, dintr‑odată, totul se duce de râpă. Probabil poluarea e de vină. Am citit undeva de­spre asta.

S‑a constatat, ce‑i drept, că în şcoala vecină co­piii sunt alt­fel: studiază mai mult, frecventează diferite cercuri, nu‑i înjură pe adulţi. Cu toate acestea, poluarea este aceeaşi şi şcoala se află pe strada paralelă.

Despre cauzele încăpățânării copilăreşti vom mai discuta puţin mai târziu. Acum însă vreau să vă atrag atenţia asupra unei trăsături foarte interesante a unor asemenea copii. Ea nu se află la suprafaţă, dar, dacă vom săpa mai adânc, negreșit vom descoperi: Continuare»

SFANTA ECATERINA sau despre ADEVARATA FRUMUSETE SI INTELEPCIUNE. Predica IPS Bartolomeu despre ce inseamna a fi “intelectual” (audio). DE CE SUNTEM LASATI PRADA TULBURARILOR? Daca nu as fi fost cu tine nu ai fi putut duce patimirea/ RUGACIUNE PENTRU LUMINAREA MINTII COPILULUI

Publicat pe 25 Nov 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, IPS Bartolomeu Anania, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Sfanta Ecaterina, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO | |Print Print

sf-m-mc-ecaterina-mai-2012-inainte-de-duminica-mironositelor-toata(sursa icoanei)

Vedeti si:

***

Predica IPS BARTOLOMEU ANANIA la praznicul Sfintei Mucenite Ecaterina despre INTELECTUALI si/in Biserica:

***

Doxologia:

Ce răspunzi când te cheamă Hristos?

Către sfârșitul mileniului, monahii din Sinai au descoperit moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina din Alexandria. Potrivit [Traditiei] ea era o tânără de o inteligență deosebită, care studiase filosofia greacă și romană și era o prezență obișnuită în marea bibliotecă a Alexandriei. Într-o zi, pe când citea în bibliotecă, a adormit și a visat o femeie frumoasă care ținea pe genunchi un băiețel foarte drăgălaș. Arătând către Ecaterina, mama i-a spus copilașului: „Ai vrea să te căsătorești cu ea?”. El a răspuns: „O, nu! E atât de urâtă!”. Atunci Ecaterina s-a trezit în lacrimi.

Lângă ea se afla un bătrân cu o înfățișare cuvioasă; s-a apropiat și a întrebat-o dacă o poate ajuta cu ceva. Ecaterina i-a spus că plângea din cauza unui vis pe care-l avusese în somn. Străinul i-a cerut să-i povestească visul. După ce ea a făcut întocmai, bătrânul i-a zis: Continuare»

Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA?

Publicat pe 24 Nov 2014 | Categorii: Bogatul caruia i-a rodit tarina, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ioanichie Balan, Portile Iadului, Prigoana impotriva crestinilor, Vremurile in care traim | |Print Print

“Bogatia noastra este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca in toate ziarele cei care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani!”

p. ioanichie balan predicand

Vedeti si:

***

Preotul din Glodeanu biserica familii sarace

“Noi trebuie sa iesim din aceasta nebunie a materiei si a banilor si a politicii si sa ne legam de bogatia lui Hristos!”

*

Predica a Parintelui Ioanichie Balan la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii (Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina) – 1997:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Transcriere partiala (de la min. 13):

” [...] Dar, luati aminte! Sa nu cumva sa uitam aceasta: intai, sa nu adunam bogatii multe. Stim ca mare parte suntem saraci, stim foarte bine situatia si-a tarii si-a altor tari, chiar; dar vorbesc de noi. Dar daca fratiile voastre va veti tine de Biserica lui Dumnezeu si veti iubi sfintele slujbe si va veti spovedi regulat si veti tine sfintele posturi, dupa putere - unu-i mai bolnav, dar preotul stie sa-i faca o dezlegare, nu-i asa, altu-i mai batran, altu-i gata de moarte – si daca se tin cu toti legati de sfanta Biserica si nu vor uita de ceasul mortii si o sa veniti regulat  – la 2-3 luni cel mult sa fiti iara spovediti (ultimele pacate, nu o mai luam iar de la copilarie, [doar] ultimele), la acelasi duhovnic (nu te duci din loc in loc, ca e greu, azi la unul, maine la altul; cat poti, mai mult la acelasi duhovnic, sa te legi de el macar cativa ani, sa prinzi ceva de la el si sa te puna pe drumul cel bun) si, daca ne vom sili si la sfanta Impartasanie, si daca vom face si noi o fapta buna, care inseamna inainte de toate sfanta rugaciune, milostenia - care are mare putere - smerenia, impacarea cu toti - atunci sigur Dumnezeu nu ne va lasa in mana uratilor acelora, a cumplitilor diavoli care umplu vazduhul.

Daca am sti noi, si daca am vedea cu ochii cati demoni se invart prin vazduhuri si in locuri pustii si fara apa, si prin sate, si prin orase unde sunt case de pacate, tot felul de pacate pe care le-am mai amintit, ne-am infricosa si poate am muri de frica. Dar Dumnezeu ne cruta ca sa nu vedem si sa intelegem si sa credem cuvantul Evangheliei si sa ne temem de pacat, nu de diavol, de pacat sa ne temem. Degeaba ma tem de diavol, daca de pacat nu ma las! Diavolul meu nu-i cela care vine sa ma ispiteasca, diavolul meu e patima din mine; omul care nu poate lasa betia are un drac in el, fara sa va suparati niciunul; [cel] care nu se lasa de desfrau are un diavol intr-insul – trebuie sa-l paraseasca, altfel moare cu el si se duce cu cei rai prin lume acolo unde sunt toti diavolii; omul care injura de cele sfinte si huleste si traieste in pacate si in fumat si in tot felul de rautati si nu are grija de copilasii lui, de casa lui si-si bate sotia si intra toate pacatele in casele lor, ei bine, toti acestia, daca nu ne-om pocai, daca nu ne-om smeri, daca nu ne-om spovedi, daca nu le-om parasi, mergem in mana celor fara nume, in adancul adancului din iad. Continuare»

“In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata?

Publicat pe 23 Nov 2014 | Categorii: Bogatul caruia i-a rodit tarina, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ciprian Negreanu, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

bogatul caruia i-a rodit tarina

In vremea noastra, trupul a ajuns sa fie stapanul lumii, pentru ca sufletul a tacut, pentru ca diavolul ne-a momit, l-a momit pe trup, noi am ascultat de diavol si de trupurile noastre si trupul a ajuns sa fie zeul careia ne inchinam; desfranarea a ajuns sa fie zeul lumii actuale Lumea este stapanita de trup si sufletul se supune trupului, or unde este comoara ta, acolo este si inima ta“.

***

Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) la Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina (2011):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Suntem în a 26-a Duminică după Rusalii, când se aminteşte această Evanghelie scurtă de la Sf. Apostol și Evanghelist Luca, Evanghelie a bogatului căruia i-a rodit ţarina. Aşa a rămas în conştiinţele noastre, aşa este numită în popor și scrisă în calendare. Toţi am auzit-o de mai multe ori. Este scurtă, dar din ea se revarsă şi pot să se reverse, dacă vrem să bem, izvoare ale apei cele veşnice, care adapă sufletele noastre şi care ne salvează şi ne scoate din setea şi din moarte duhovnicească.

În primul rând, aş începe să vă explic un cuvânt de aici, care, poate, la prima vedere în luăm în sens propriu, dar mai are și un alt sens, pe care tot Sfinţii Părinţi l-au pus în valoare și l-au socotit important. Să ne gândim la cuvântul pe care Dumnezeu l-a spus bogatului:

Nebune, în noaptea aceasta voi cere sufletul tău de la tine.

Dumnezeu îi spune: În noaptea aceasta. Întotdeauna ne-am gândit că e vorba, în primul rând, de noaptea care urmează; poate că îi vorbea seara sau după-masa, deşi să ştiţi că şi Sf. Ioan Gură de Aur sau Sf. Teofilact al Bulgariei ne spun că nu neapărat Dumnezeu i-a vorbit, ci că, la replica bogatului, asta este replica lui Dumnezeu. Asta este ceea ce-i spune conştiinţa, nu neapărat că Dumnezeu i s-a arătat bogatului şi i-a vorbit, ci ăsta este cuvântul pe care Dumnezeu i-l spune oricui îşi pune nădejdea în cele ale veacului acestuia, care uită de Dumnezeu, care nu are nicio legătură cu Dumnezeu şi îşi pune nădejdea doar în cele pe care le-a obţinut și are cu prisosinţă şi în asta îşi găseşte bucuria şi liniştea.

Acest răspuns este, deci, pentru toţi, nu numai pentru acel om, ci pentru orice om care gândeşte aşa. Iar răspunsul Lui nu ţine numai de o mică perioadă temporală care urma, deci nu pentru că venea seara sau noaptea, ci are un înţeles mult mai larg. Și atunci când zice: În noaptea asta voi cere sufletul tău de la tine, nu se referă în primul rând şi numai la noaptea care urmează, ci are un înţeles mult mai greu, mai adânc. Ştiţi, noi ne gândim că Dumnezeu, fiind milostiv, îngăduitor, îndelung-răbdător, ne va da nouă vreme de pocăinţă, şi, când va socoti că ne poate prinde spre mântuire, că noi suntem ca nişte peşti care facem ce vrem și umblăm pe unde vrem, iar El este un pescar, Care, socotind El zilele şi când ne apropiem de o anumită sporire duhovnicească, de o anumită întărire, de o anumită ridicare din patimile veacului acestuia, atunci El, ca un Pescar desăvârşit, ne va prinde repede, ca să ne mântuiască cumva. Iar El să Se mulţumească cu rămăşiţele, cu fărâmiturile; noi ne dăm toată viaţa cui vrem noi, cui socotim, nouă înşine, ca unor adevăraţi idoli cărora le satisfacem toate dorinţele şi toate plăcerile, deci să ne dăm nouă înşine toată viaţa şi toate plăcerile și toată voinţa, sau lumii sau slavei lumii sau altora sau cui vrem noi, şi, când vom avea noi timp şi vom vrea să-I dăm şi o picătură lui Dumnezeu, Dumnezeu Se va mulţumi ca în picătura aia pe care I-o vom da Lui, să ne prindă atunci când vom face și noi o faptă bună şi ne vom întoarce spre El şi să mai fie şi mulţumit că acum I-am dat şi Lui partea Lui şi să ne mai dea şi veşnicia pentru asta!

Or, cuvântul pe care îl spune acum Mântuitorul în pilda aceasta este mult mai dureros şi mult mai înfricoşător decât ceea ce am spus noi acum. Noaptea la care Se referă Dumnezeu aici este cea a nebunului - cum îl şi numeşte, că nebun este cel care nu mai are contact cu realitatea, care face lucruri care lui i se par normale, fireşti, dar care celorlalţi nu li se par normale, e ca omul care umblă prin întuneric. Nu-i normal deloc un om care umblă prin întuneric, dacă l-ar vedea cineva. Nebune, în noaptea aceasta voi cere sufletul tău de la tine se referă la faptul că în această noapte a sufletului, în acest întuneric pe care l-ai coborât peste sufletul tău, în această perioadă în care te-ai îndepărtat de Mine mult şi ai crezut că o să-ţi găseşti odihna în altceva, uite acum îţi voi lua sufletul tău; şi ce vei face…? Deci e înspăimântător cuvântul lui Dumnezeu! Continuare»

MARTURII despre FERICITUL PARINTE IOANICHIE BALAN, marele duhovnic de la Sihastria Neamtului: “Multa grija avea de noi!”. DUIOSIE SI FERMITATE

Publicat pe 22 Nov 2014 | Categorii: Mari duhovnici, preoti si invatatori, Minuni si convertiri, Parintele Ioanichie Balan | |Print Print

22 noiembrie – 7 ani de la mutarea la Patria cereasca

maica-maria-si-parintele-ioanichie-balan

MĂRTURII

(fragment)

Ai fost, o, bunule parinte,

In toate pildă pentru noi

Privind de-a pururi inainte

La ceasul cel mai de apoi

Pe toţi ne învătai de bine

Ca un bătrân mai iscusit

Şi sfătuiai pe orisicine

Să rabde până la sfarsit.

“Prin anul 1960 mama mea s-a dus la Sfanta Mănăstire Sihăstria, pentru alinare şi îmbărbătare vrednicul de pomenire Părinte Paisie Olaru. Venind acasă ne-a povestit despre un părinte tânăr deosebit, Părintele Ioanichie Bălan.

Peste ani, Părintele Ioanichie a venit la Manastirea Bistriţa – Neamţ. Era înalt, subţirel, iute la pas şi aprig bun cuvântător. Predicile din duminici şi sărbatori au făcut să se încălzească inimile credincioşilor, schimbându-le gândurile, faptele, obiceiurile. Credincioşii din localităţile apropiate Mănăstirii Bistriţa, ba chiar si mai de departe, veneau cu mare râvnă şi dragoste pentru a participa la sfintele slujbe şi la sfârşit să asculte cuvantul de folos al Părintelui Ioanichie.

Cuvântul părintelui era duios, dar, în acelaşi timp ferm, puternic, moral, plin de demnitate, curaj si statornicie. Ne îndemna la post, rugăciune şi iertare, rugaciune către Maica Domnului – la care avea mare evlavie – şi către sfinţii mijlocitori. Predicile părintelui trezeau în credincioşi dragostea de ţară, de neam şi de credinţa, zdrobire de inimă pentru tot ce nu a fost dupa voia Bunului Dumnezeu. Era un mare patriot! Ne îndemna spre rugăciune şi mulţumire pentru tot ce ne-a lasat Bunul Dumnezeu. După 1990 a plecat imediat la iubita Mănăstire Sihăstria.

Fac parte dintr-o familie numeroasă, cu opt copii, ceea ce pe vremea regimului trecut era un fapt înjositor, peste tot erai privit rău. Părintele ne-a cunoscut pe rând toţi, de la părinţi (mama şi tata), până la ultimul copil apoi şi pe nepoţi. Pentru mamele cu mulţi copii avea o deosebită dragoste. Adesea îmi spunea: “Aveţi o mama credincioasă, o mamă sfântă!”. Ne îndemna să fim bucuroşi că suntem mulţi copii, căci cu fiecare naştere ingerul Domnului coboară cu multă dragoste din cer peste noi.

Se crease între familia noastră şi cuviosul părinte o legatură de taină, duhovnicească. In repetate rânduri cand familia era înconjurată de greutăţi sufleteşti si trupeşti, cuviosul părinte ne simţea, era cu oarecare grija pentru noi; când mă vedea mă întreba: „Ce se petrece la voi acasă, ce faceţi voi?”. Deci eu cred că era văzător cu duhul.

Uneori îmi spunea la mărturisire despre nişte stări pe care atunci nu le percepeam, dar după oarecare timp le intelegeam.

Despre cel mai mic frate, încă de când era în prima clasa de liceu, a spus unei cunoştinţe că va fi “un călugăraş frumos” şi, într-adevăr, în ultimul trimestru al clasei a XII-a s-a hotărât să dea la Teologie. A absolvit Institutul de Teologie, iar acum este călugăr – Părintele Gherman.

Mereu mă întreba de fraţii mei, Părintele Pangratie şi Părintele Gherman (deşi treceau pe la cuviosul părinte), de surori; le transmitea sănătate şi toate cele de folos să le dăruiască Dumnezeu „şi să nu uitaţi să va rugaţi la Maica Domnului; rugaţi-vă şi pentru mine!”.

Continuare»

ADUCEREA LA TEMPLU A MAICII DOMNULUI. Smeritele si tacutele lectii duhovnicesti ale Preasfintei Fecioare (si AUDIO, VIDEO)

Publicat pe 21 Nov 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intrarea Maicii Domnului in Biserica, IPS Andrei, Maica Domnului, Parintele Ciprian Negreanu, Staretul Nicon de la Optina, VIDEO | |Print Print

intrarea_in_biserica_a_maicii_domnului_6_w747_h800_q100

***

icoana-tihvin-03

SFANTUL NICON DE LA OPTINA:

Cuvantare rostita la praznuirea

Icoanei Maicii Domnului din Tihvin

Trebuie sa fii un crestin bun si cu viata ta, si cu cuvantul, si cu rugaciunea ta.

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh.

Cine a ascultat ieri cu atentie canonul si acatistul, acela a putut observa cat de multe sentimente si ganduri inalte si minunate exista acolo, mai ales in canon.

Mai intai de toate scriitorul bisericesc care a alcatuit aceste cantari bisericesti il roaga pe Domnul Dumnezeu ca El sa-i dea cuvant si sa-l invete cum tre­buie sa cante, cum trebuie sa se roage.

De aici reiese clar ca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu suntem in stare nici sa ne rugam. Nu putem sa ne rugam cum trebuie si nici nu stim cum si pentru ce sa ne rugam. Se poate intampla cum a zis proorocul intr-unul din psalmi: rugaciunea lui sa se prefaca in pacat” (Ps. 108, 6). Prin urmare, nu orice rugaciune este sfanta, exista si rugaciune pacatoasa. Şi cand se preface rugaciunea in pacat? Atunci cand obiectul rugaciunii este pacatos, cand simtamin­tele si dorintele cu care omul se apropie de rugaciune sunt pacatoase. Intelegandu-si  nevrednicia sa, care se putea oglindi in rugaciunile alcatuite, scriitorul cantarilor bisericesti mai sus pomenite Il roaga pe Domnul Dumnezeu sa nu Se dezguste nici El, nici Maica Domnului de rugaciunile alcatuite si aduse si sa primeasca ravna noastra, deoarece dorin­tele cu care este adusa rugaciunea sunt sincere si sfin­te, obiectul rugaciunii este sfant.

Este bine ca aduceti laude Maicii lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este de ajuns. Continuare»

PARINTELE GHEORGHE CALCIU – O VIATA DE MARTIRIU (+21 noiembrie 2006)

Publicat pe 20 Nov 2014 | Categorii: Biserica rastignita, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Minuni si convertiri, Parintele Gheorghe Calciu | |Print Print

1poza8

Vedeti si:

***

Par-Calciu-Arbore

Familia ortodoxa (nr. 70/ noiembrie 2014):

Părintele Gheorghe Calciu – între pământ şi cer

+21 noiembrie 2006

Despre Părintele Gheorghe Calciu s-a scris mult şi puţin. S-a scris mult, gândindu-ne că în perioada regimului Ceauşescu, Securitatea însăşi s-a întrecut pe sine în a-i „dedica” în exclusivitate nu mai puţin de 26 volume cu note biografice, echivalentul a peste 7500 de pagini! Apoi, cele „7 Cuvinte către tineriale Preotului Profesor Gheorghe Calciu au făcut, la vremea lor, înconjurul lumii, recunoscute şi cinstite în America şi Europa ca dumnezeiescul strigăt al unui proroc din lagărul comunist.

Şi după adormirea sa s-au publicat nume­roase cărţi, studii şi articole pe mai multe me­ridiane ale lumii, Părintele fiind socotit unul dintre acei oameni de care lumea contemporană atât de suferindă are nevoie spre a-i înţelege durerile şi neliniştile fiinţiale. Aceasta se datorează faptului că prin viaţa sa de o bogăţie duhovnicească rară, Părintelui i-a fost dat a se pogorî până la iadul pierzaniei şi de acolo, prin dragos­tea lui Hristos, a se ridica în Lumina învierii. A propovăduit până la sfârşitul vieţii, fie cu puterea glasului de tunet, fie în mângâiere de vânt sub­ţirel, că singură iubirea lui Hristos-Dumnezeu biruieşte păcatul, moartea şi lumea.

Despre Părintele Calciu s-a scris în acelaşi timp puţin, întrucât oamenii lui Dumnezeu se ascund de ochii lumii şi nu caută arătarea ori slava cea trecătoare. Multe din experienţele cutre­murătoare din viaţa sa, Părintele le-a acoperit cu tăcerea ori le-a povestit în treacăt, dorind să arate numai neîncetata lucrare a puterii şi a harului lui Dumnezeu. Toţi cei care l-au cunoscut îndea­proape pot da mărturie că, departe de conven­ţionalismul unei smerenii de suprafaţă, Părintele Calciu a fost un om al unei adânci discreţii şi modestii, virtuţi cu care a iubit a se acoperi şi după moarte, precum a făcut-o şi în timpul vieţii…

Chinuri muceniceşti, mărturisire profetică înaintea ighemonilor secolului 20, iubire pen­tru Dumnezeu şi pentru oameni atingând ne­bunia… şi, cu toate acestea, Părintele Calciu a rămas unul din anonimii Sinaxarului românesc.

In rândurile de mai jos vom încerca, prin sărace cuvinte, a schiţa un mic portret al vieţii sale trăite între binecuvântară ocară a Crucii şi lumina învierii. Continuare»

“De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri (PREDICA AUDIO)

Publicat pe 19 Nov 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Parintele Hrisostom Radasanu, Prigoana impotriva crestinilor, Samarineanul Milostiv, Sfantul Ioan Gura de Aur, Vremurile in care traim | |Print Print

pr_hrisostom_radasanu

Vedem in jurul nostru multa contestare a acestei cetati a Ierusalimului, care este Biserica, vedem in jurul nostru multa lucrare impotriva…

Stabilitatea, credinciosia, atasamentul fata de valorile Bisericii si fata de oamenii Bisericii sunt singurul lucru care conteaza cu adevarat”.

***

Vedeti si:

parabola samarineanului milostiv

Predica Arhim. Hrisostom Radasanu la Pilda Samarineanului Milostiv (2011) – Manastirea Sihastria Putnei:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nota: Bine ar fi daca am putea si asculta (audio), nu doar citi, cuvantul cu putere si cu… durere multa al acestui parinte, cuvant atat de actual in aceste zile…

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Parintilor, fratilor si surorilor,

Citim la inceputul Evangheliei pe care a randuit-o Sfanta Biserica sa fie pusa acolo, in lacasul de taina al sufletului nostru, urmatoarele cuvinte:

Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon.

Ce nebunie! Ce grozava nebunie! Auzi, sa te pogori de la Ierusalim la Ierihon! De la Ierusalimul care adapostea casa regelui si ale dregatorilor celor inalti, a Ierusalimului care era capitala, a Ierusalimului care era cetate aleasa a lui Dumnezeu, a Ierusalimului unde salasluisera odinioara imparatii cei vestiti: David, si Solomon, si cei de un neam cu dansul, a Ierusalimului in a carui inima se afla Templul Domnului, locasul slavit in care Dumnezeu Isi asezase si Isi aratase slava Sa. De la Ierusalim asadar, de la acest Ierusalim asadar, se pogora un om. Catre ce? Catre Ierihon. Ierihonul era acea cetate veche, prima dintre cetati care a fost cucerita de catre Iosua, dupa ce, impreuna cu poporul lui Dumnezeu, a trecut Iordanul. Acea cetate care, prima, a stat impotriva poporului lui Dumnezeu. Si prima care a fost si nimicita. Caci, spune Scriptura, de 7 ori au inconjurat preotii lui Dumnezeu, impreuna cu Chivotul Legii, in sunet de timbal si de cetera, in sunet de trambita si de organe, acea cetate, pana ce zidurile ei au cazut cu totul. Spre acel Ierihon despre care se stie ca si in ziua de astazi este zidit sub nivelul marii, in apropierea unui loc despre care se stie ca adapostise odinioara cetatile faradelegii: Sodoma si Gomora. Ce nebunie asadar, sa lasi cetatea lui Dumnezeu pentru a te pogori la o cetate a pacatului!

Caci, dorind sa fuga de Ierusalim, toti cei pacatosi mergeau la Ierihon. Era viata mai dulce, traiul poate mai linistit. Pe inaltimile Ierusalimului vantul batea cu putere, la Ierihon lumea era mai ferita. Pe inaltimile Ierusalimului poate si soarele era mai neindurator, pe malurile Iordanului insa, la Ierihon, clima era mai racoroasa, poate mai blanda. Nu degeaba acolo regii Idumeii, printre care si Irod cel Mare, isi facusera palatul de iarna, unde se retrageau atunci cand vremea aspra de la Ierusalim ii alunga de acolo.

Un om, asadar, se pogora de la Ierusalim la Ierihon. Si ce nebunie, ce grozava nebunie! In acel om vedem destinul fiecaruia dintre noi, vedem destinul umanitatii intregi. Caci daca este adevarat ca parabola samarineanului milostiv vorbeste despre vindecarea pe care Domnul o aduce neamului intreg omenesc, atunci trebuie sa intelegem ca acel om suntem noi, cu totii impreuna, si fiecare in parte. Iar Domnul, ca un medic desavarsit ce este, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, uitandu-Se la starea noastra spune intr-o simpla propozitie totul: Oamenii acestia, umanitatea intreaga, se pogoara! Se pogoara de la Ierusalim la Ierihon.

Evanghelia de astazi, dreptmaritorilor crestini, doreste sa traga un semnal de alarma in ceea ce ne priveste pe noi. Continuare»

VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa

Publicat pe 18 Nov 2014 | Categorii: Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Pilda Semanatorului | |Print Print

“Nu numai ca parintii isi pierd propriii copii, ci familii intregi se scufunda, chiar si economic, fiindca si acolo au vrut sa administreze problema tot singuri. Nu s-au increzut in Dumnezeu si iata rezultatele de astazi”

SowerOfSeed008585WM__59480.1409571307.1280.1280

Voia Ta sau voia mea, Doamne?

Inimile tari nu accepta cuvantul lui Dumnezeu

[...] Pilda Semanatorului, pentru inceput trebuie sa spunem, ca descrie patru nivele duhovnicesti ale oamenilor. Primul nivel pe care il prezinta Domnul nostru in pilda, este inima tare a omului, facuta din marmura. Domnul nostru prezinta aceasta inima ca fiind din piatra, din ciment sau asfalt. Acest gen de inima il au caracterele cum ar fi: necredin­ciosii, ateii, cei care Il neaga pe Dumnezeu, cei care sunt plini de neghina, fac spume la gura si sunt demonizati!

In inimile acestor oameni, atunci cand arunci sa­manta lui Dumnezeu, aceasta nu poate sa creasca. De aceea trebuie sa fim atenti atunci cand vorbim cu acestia, cand ne adresam lor sau ce le spunem. Fiindca Domnul ne-a spus: Continuare»

FERICITUL PARINTE DANIIL DE LA RARAU, lumanare aprinsa in sfesnic, ce a luminat pana departe: “Trebuie sa te biruiesti necontenit, sa te cresti duhovniceste cum creste un copil mic”. MARTURIA PARINTELUI PETRONIU

Publicat pe 17 Nov 2014 | Categorii: Biserica rastignita, Calugaria / viata monahala, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Parintele Petroniu Tanase | |Print Print

1-parintele-daniil-sandu-tudorsursa portret: Gabriela Mihaita David

Fericiți cei Prigoniți:

Părintele Daniil – un îndrăgostit de frumusețile cele duhovnicești

Era prin anii 1936-1937, la Mânăstirea Cernica de lângă București, unde eram elev la Seminarul monahal; din când în când, primăvara, toamna, venea părintele Gala Galaction cu câțiva prieteni.

Ne adunam toți elevii sub un nuc mare din incinta mănăstirii, iar un domn, îmbrăcat elegant și cu barbișon, ne vorbea despre lucruri pe care nu le auzisem nici la mănăstirea unde ucenicisem câțiva ani și nici profesorii seminarului nu le spuneau.

Ne vorbea despre frumuseți duhovnicești aflate la Sf. Munte, în manuscrise din biblioteci mănăstirești, despre Filocalie, despre Rugăciunea minții. Mi-a rămas neștearsă din minte imaginea de la Sf. Calist, a lăutarului cu capul plecat pe alăută, răpit de frumusețea cântării, cu care voia să ne atragă luarea aminte asupra rugăciunii celei de gând.

Acel domn era Sandu Tudor – scriitorul, mai apoi ieromonahul Agaton și, la urmă, ieroschimonahul Daniil. Mai târziu aveam să cunosc bucuria de a viețui împreună cu el la Mănăstirea Antim din București și să ne întâlnim mai adesea pe meleagurile Moldovei, la Mănăstirea Slatina și la Schitul Rarău, unde a fost egumen spre sfârșitul vieții. Continuare»

Page 1 of 36712345...102030...Last »