Cuvânt pentru suflet. Maica Domnului, copilul închinat lui Dumnezeu. Despre ducerea Maicii Domnului la Templu și despre creșterea copiilor în zilele noastre. (20 11 2018)

Invitat: Pr. Lect. Dr. Liviu Vidican – Manci, Facultatea de Teologie ortodoxă din Cluj-Napoca, in dialog cu Pr. Ovidiu Dincă

[…]

– As dori sa continui gandul dumneavoastra despre apropierea poporului roman de Maica Domnului si de Cruce, pentru ca sunt putine popoare care au cunoscut suferinta asa cum a cunoscut acest popor, acum, in anul centenarului e bine sa subliniem lucrul acesta, o suferinta care in multe se regaseste in suferinta Maicii Domnului, o suferinta provocata de nedreptatea oamenilor, de o minciuna careia i-au spus adevar. Si poporul acesta, in multe momente din istoria lui, a trait minciuna drept adevar, asupra adevarului fiind aruncata aceasta invelitoare a minciunii.

In ce o priveste pe Maica Domnului si momentul Intrarii in Biserica al Maicii Domnului, stim foarte bine ca sfintii, dreptii Ioachim si Ana au fagaduit lui Dumnezeu ca daca ii va ajuta si va spala rusinea care era asupra lor de a nu avea copii, stim foarte bine cat de mare era incarcatura si tensiunea asupra familiilor care nu erau binecuvantate cu copii in poporul lui Israel in acele timpuri, daca Dumnezeu va spala aceasta rusine, ei vor inchina copilul [lui Dumnezeu]. Cred ca pe langa gandul de ordin duhovnicesc pe care l-au avut, a fost si unul de ordin practic as spune, pentru ca ei se vedeau inaintati in varsta, si cred ca se gandeau si la partea aceasta, ca va veni un moment in care vor trebui sa se desparta de copila lor, lucrul s-a si intamplat, stim foarte bine, si iata, la 3 ani o duc pe Maica Domnului la templu, o inchina pe Maica Domnului la templu dupa ce au fagaduit-o initial, o lasa in grija preotilor de la templu, a levitilor, a celor care se ocupau cu educatia copiilor care erau dusi acolo.

Iata, acesta este momentul din viata Maicii Domnului cand ea este dusa acolo. Daca imi permiteti, as dori sa ne apropiem putin de gandul acesta al fagaduintei, care este intalnit in Sfanta Scriptura. In Vechiul Testament avem multe momente in care omul fagaduieste ceva lui Dumnezeu – uneori se tine de fagaduinta, alteori nu. In schimb, avem un moment emotionant in Cartea Judecatorilor, in care Ieftae Ii fagaduieste lui Dumnezeu ca, daca ii va da pe vrajmasii lui in mana si ii va birui, cel ce-i va iesi primul in cale il va aduce ca jertfa lui Dumnezeu; si stim ca a fost chiar fata lui, cand s-a intors. Si acesta este un moment in care il vedem pe om ca fagaduieste ceva ce nu poate sa controleze si sa anticipeze. Nu e cazul dreptilor Ioachim si Ana, dar vreau sa subliniez, facand o paralela intre ceea ce promite omul de atunci, al Vechiului Testament, in cazul nostru Ieftae, si ceea ce, de multe ori, fagaduim noi, ca parinti, in timpurile acestea moderne, in care suntem tentati nu sa fagaduim lui Dumnezeu, ci sa fagaduim… viitorului copilului directii si dimensiuni pe care, daca am fi onesti, ne-am dat seama ca nu le putem intelege intru totul.

– De ce ne atrag, de ce de multe ori nu le judecam limpede, sa dam cu adevarat ceea ce este bun copiilor nostri ci ceea ce credem noi ca e bun? Continuarea articolului

Kalomira, omul curateniei – predica la vecernia sarbatorii Sfintilor Arhangheli Gavriil si Mihail (7.11.2019)

Frati si surori,

Biserica noastra a randuit ca, in cadrul Liturghiilor si Vecerniilor pe care le facem, printre multele binecuvantari si ectenii pe care le spunem, sa se numere si aceasta: ”Inger de pace, credincios, indreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, de la Domnul sa cerem”.

Asadar, nu suntem singuri. Fiecare om, mai ales cei ce sunt botezati si mirunsi in Biserica ortodoxa, isi are ingerul sau pazitor. Dar Dumnezeu nu este nedrept. Oare, oamenii care nu cunosc Biserica si nu s-au botezat, dar care fac fapte bune dupa constiinta, acestia oare nu au si ei ingeri?

Ne spun oamenii sfinti care vad cele ale Duhului, cele nevazute, pentru ca noi, cei mai multi, vedem doar lucrurile vazute si, cateodata, si pentru acestea avem nevoie de ochelari… Sunt si oameni ai lui Dumnezeu care si-au curatat ochii sufletului prin post, priveghere, rugaciune si lacrimi de pocainta, si mai ales prin impartasire deasa cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos – acestora li se deschid ochii duhovnicesti. Si cele ce noua ni se par imposibile, paradoxale, reprezinta lucruri obisnuite, de zi cu zi pentru oamenii induhovniciti. Si acestia vad si Tainele care au loc in cadrul Liturghiei dar si taina vietii noastre, a fiecarui om. Pentru ca fiecare om este o mare taina, creatia Tainicei Dumnezeiri Treimice. De ce subliniez mereu cuvantul “taina”? Pentru ca sunt lucruri pe care ratiunea noastra nu le poate explica. Acestea apartin de lumea tainelor. Numai simtirile noastre sufletesti se pot deschide acestor taine, in functie de starea duhovniceasca a fiecaruia, si sa inteleaga ce se petrece in viata fiecaruia om si mai ales in viata Bisericii. Continuarea articolului

Motto: „Să dea Dumnezeu ca țara întreagă să fie un Rug Aprins de rugăciune!”
(Părintele Sofian Boghiu, †2002 )

Candela Rugul Aprins

Frați creștini,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, având binecuvântare arhierească și având binecuvântarea duhovnicului, începem în data de 15 noiembrie 2019, la începutul Postului Crăciunului și în ziua sărbătoririi Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, o candelă (o rânduială) de rugăciune adresată românilor de pretutindeni. Această rânduială de rugăciune intitulată Candela Rugul Aprins se va desfășura în perioada celor două posturi mari, al Nașterii Domnului și al Învierii. Începând de astăzi, 13 noiembrie, până pe 21 decembrie (inclusiv), se vor putea face înscrieri în această Candelă pentru Postul Crăciunului, iar în luna martie se vor putea face înscrieri pentru Postul Paștelui. Continuarea articolului