LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire”

WOLF-IN-SHEEPS-CLOTHING-2

Viclenia diavolească

E înfricoşător şi chinuitor „să te odihneşti” în păcatul tău şi simultan să pari „ireproşabil” în societate. Dimpotrivă, este izbăvitor şi folositor când, deşi urăşti păcatul, eşti calomniat de societate. Din prima categorie fac parte fariseii, din cea de-a doua cei prigoniţi. Continuarea articolului

CUM DESCHIDEM USILE SUFLETULUI PENTRU INTRAREA DEMONILOR SI CUM PENTRU PRIMIREA LUI DUMNEZEU? Pacatele si vrajitoriile aduc demonizarea si bantuirea caselor de duhuri necurate

Predici (audio + text) ale Parintilor IOANICHIE BALAN si NICHIFOR HORIA la VINDECAREA INDRACITILOR GADARENI

vindecarea demonizatilor din gadara

Cuvant al Parintelui Ioanichie Balan la Duminica a 5-a dupa Rusalii (a vindecarii indracitilor din Gadara) – 1997:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Iubiţi credincioşi,

În Evanghelie ni se spune cum Mântuitorul a scos demonii din doi oameni îndrăciţi, fiind în Galileea Mântuitorul, unde este un lac destul de mare. Trecând cu corabia pe partea opusă, este o regiune care se cheamă Gadara sau Gherghesa, sunt nişte localităţi micuţe, şi după acele localităţi este pământul gherghesenilor sau al gadarenilor. Şi, mergând Domnul în partea opusă, peste lac, peste Marea Galileei, iată îi ies înainte doi oameni îndrăciţi. Şi foarte important e ce vreau să vă spun. Nu grăiau ei, ci demonii prin gura lor, aşa cum se întâmplă la persoanele pe care le vedeţi astăzi care au duh necurat; nu vorbeşte omul, ci demonul care s-a încuibat în trupul lui. Nu în suflet, că demonul nu poate intra în sufletul omului, niciun demon, numai în trup pentru anumite păcate ale lui, ale părinţilor lui, ale bunicilor lui, până la al patrulea neam.

Şi strigă diavolii din acei oameni:

Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui viu? Ai venit aici să ne chinuieşti?

Deci ce I-au zis demonii? Să nu îi chinuiască. De nimic nu se tem diavolii decât numai de chinurile cele veşnice. De aceea spun Sfinţii Părinţi că diavolii nu stau în iad, decât o mică parte; ei stau în văzduh. De aceea sunt atâtea crime, nenorociri, desfrânării, urgii, păcate, războaie – pentru că sunt atâtea miliarde, cine ştie câţi or fi, de diavoli între cer şi pământ. Este plin văzduhul de duhuri necurate. Ei fug de iad, numai noi nu ne prea temem de iad. Şi pe unii îi aţâţă, pe împăraţi îi pornesc la războaie, pe cei care guvernează ţări îi fac atei, pe alţii îi pun să chinuiască pământul, oamenii, fel de fel, aşa cum citim în istorie. Foarte bine ar fi, după Sfânta Evanghelie, să mai citiţi istoria lumii și a neamului românesc, să vedeţi câte necazuri au fost. În toate au fost implicați demonii, cei care nevăzuţi stau în văzduh şi aşteaptă Judecata de Apoi şi sufletele celor care mor nepregătiţi ca să-i prindă şi să-i tragă în adânc, acolo unde se vor chinui în veci diavolii. Ăsta e scopul lor: stau în văzduh să vâneze sufletele oamenilor. Toţi Sfinţii Părinţi spun la fel: sufletul, când se înalţă, are nevoie de multă rugăciune, pentru că nenumărate cete de demoni îi ies înainte, iar îngeri sunt doar îngerul său păzitor şi alţi câţiva, depinde de faptele lui.

Continuarea articolului

“Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI

Sfantul Stefan cel Mare

Vedeti si:

*

PARINTELE DOSOFTEI DIJMARESCU de la MANASTIREA PUTNA, la Realitatea TV, in Vinerea Mare (2015), despre INSEMNATATEA ISTORICA NODALA si despre VIRTUTILE MAI PUTIN STIUTE ALE VOIEVODULUI STEFAN CEL MARE SI SFANT, in dialog cu Rares Bogdan:


VIRTUTILE si ROLUL SFANTULUI STEFAN CEL MARE…

“[…] Ca să respecţi, trebuie să cunoşti. Ca să cunoşti, trebuie să te ostenești puţin, pe de o parte, iar pe de alta trebuie să-ţi dea cineva. Tatăl meu este învăţător şi m-a luat, când am fost mic, în excursie în toată ţara. Inclusiv aici, în Bucovina. Şi pe autocar se cântau cântece patriotice. N-o să le uit niciodată. N-o să uit niciodată imaginea cu chilia Sfântului Daniil Sihastrul din cartea de citire. Dar asta nu este suficient. Creşte copilul şi trebuie să se ostenească. Dacă vrem să ştim cine suntem acum, trebuie să ştim de unde venim. Prima sursă, izvorul vieţii noastre, este de la Dumnezeu. Cine nu reuşeşte să-şi înţeleagă acest izvor, această obârşie, nu se va cunoaşte niciodată pe sine. În afara înţelegerii noastre ca fii ai lui Dumnezeu nu ne putem înţelege deplin fiinţa noastră.

Al doilea element identitar profund este neamul în care ne naştem. Şi de-abia al treilea familia. Neamul ne oferă un drum în istorie pe care l-a lucrat Dumnezeu. Fiecare neam este un drum în istorie prin care l-a purtat Dumnezeu. Pe acest drum au existat puncte fundamentale, noduri. Drumurile se pot închide. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, ctitorul mănăstirii Putna, ctitor de ţară, ctitor de cultură, ctitor de biserică, este un astfel de nod fundamental în istoria românilor, a României, a Europei şi a mântuirii neamului omenesc. Ceea ce este veşnic e mereu actual. Ceea ce este pieritor, nu este actual nici măcar atunci când este prezent, pentru că s-a consumat.

Sfântul Ştefan a fost actual în timpul vieţii sale pentru că a reuşit să prindă gândul lui Dumnezeu. Într-o cronică aşa se spune: Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod.

Sfântul Ştefan este acum actual în primul rând pentru că se roagă pentru noi şi mijloceşte pentru noi. Şi cei care i se roagă simt aceasta deplin. În al doilea rând aş spune că este actual pentru că oferă exemplul unui om împlinit. Nu toţi dintre noi suntem chemaţi a fi conducători, mai ales conducători de ţară şi mai ales domn, num era el. Însă fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne împlinim ce a sădit Părintele Ceresc în sufletul nostru. Sfântul Ştefan a reuşit cu foarte multe osteneli şi cu foarte mult efort şi cu foarte multă jertfă, cu o neînchipuit de mare jertfă, să plinească acest chip al lui Dumnezeu în el. Ceea ce i-a dat Dumnezeu, aceea el a lucrat şi strălucirea pe care noi astăzi i-o vedem este chipul pe care l-a pus Dumnezeu în el.

Ştefan cel Mare, înainte de a fi domn, a fost om. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam