Vă mai recomandăm, pentru Sfânta și Marea Miercuri:

***

Predica Protos. SIMEON PINTEA la Denia de marți seara, pentru Miercurea Mare

(Catedrala Mitropolitană din Cluj, 2013):

Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.
Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.
Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

(Marcu 14, 3-9)

 “[…]

Din această întâmplare relatată de Evanghelie reținem două tipuri de oameni: femeia și Iuda. În timp ce femeia își vărsa viața sa prin acel mir vărsat pe picioarele Mântuitorului Hristos, prin dragostea sa desăvârșită față de Acesta, în acel timp, inima lui Iuda este cuprinsă de o invidie și o ură teribilă și această invidie îl face să hotărască ca să vândă pe Hristos, Mirele ceresc. Femeia își ștergea păcatele, iar Iuda se umplea de duhul cel rău. Viața femeii era de-acum unită cu viața lui Hristos, iar ucenicul se lepăda de izvorul Vieții. Știm că după acest eveniment el s-a dus și s-a sfătuit cu mai-marii poporului, cu fariseii și cu arhiereii, ca să-L vândă pe Domnul Hristos.

FEMEIA și IUDA sunt tipuri/chipuri pentru noi, cei de astăzi. Din păcate, noi, care ne numim cu numele lui Hristos, fiind creștini, câteodată ne regăsim în tipul lui Iuda și nu în chipul femeii. “Câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am îmbrăcat“. Și viața noastră ar trebui să fie trăită în Hristos. Viața creștinului este viața lui Hristos. Dar, pentru aceasta, trebuie să vărsăm viața noastră, asemenea unui mir, la picioarele lui Hristos, să trăim în viața noastră viața Lui, să parcurgem același drum parcurs și de El. Numai că drumul acesta nu este ușor, pentru că implică pătimire, implică jertfă, implică răstignire, așa cum am auzit în cuvântul Evangheliei de astăzi:

Continuarea articolului

Condac

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând; ca să nu rămânem afară din cămara lui Hristos.

Icos

Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este şi ne vom despărţi de la aceste de aicea. Până când ai vreme, trezeşte-te strigând: greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigă cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos. Continuarea articolului

“Iata cum Saptamana aceasta, a Sfintelor Patimiri ne invata pe noi, oamenii, si ne cheama totodata, sa ne uitam cu mai multa grija la vietile noastre si, daca am suparat pe cineva vreodata, sa cerem iertare Acestuia, Care suparat si mult prea suparat a fost de cei care spuneau ca-L iubeau. Daca am tradat vreodata, sa cerem Lui iertare, Celui ce a fost tradat cu o tradare atat de miseleasca (…) De aceea, in fata acestei dovezi de dragoste si nu de asprime, frate si sora intru Hristos, sa ne randuim aceasta binecuvantata saptamana astfel incat in fiecare seara sa petrecem impreuna, in rugaciunea aceasta a deniilor randuite de Biserica, asa cum nuntasii petrec impreuna cu mirele si cu mireasa. Asa cum cei chemati la nunta petrec impreuna cu cei de dragul carora se face nunta. Pentru ca impreuna cu Iisus Hristos sa traim asa cum se cuvine, asa cum se cade, aceasta sfanta experienta de transformare launtrica si de asezare pe aceasta cale binecuvatata a Invierii. Caci adevarat va spun: de nu veti invata sa va bucurati de Acesta, care este Mirele Bisericii, Cel batjocorit si dosadit si aflat in suferinta, niciunul dintre noi nu va putea gusta cu adevarat din bucuria ce se da in dimineata Invierii”.

Continuarea articolului