“Ce ne facem noi cu oamenii care nu mai vor să se îndrepte cu privirea către rai?”

Pentru Duminica a 27-a dupa Rusalii, va mai recomandam:

***

Predica PR. CEZAR AXINTE (Biserica din Mamaia – Capela Tinerilor) la Duminica a XXVII-a după Rusalii – Tămăduirea femeii gârbove

Lupta marilor fatarnici ai acestei lumi impotriva Adevarului si pentru pervertirea copiilor

Transcrierea unui fragment (de la min.29:45)

[…] Atât de orbi ajunseseră din pricina mândriei şi din pricina pizmei şi din pricina invidiei, încât stăteau împotriva adevărului, iar Adevărul era Hristos, Cel Care în faţa lor vindecase ceea ce era de nevindecat. Iar cel ce stă împotriva Adevărului vădit şi-l neagă şi-l respinge şi-l batjocoreşte, acela se demonizează [vedeti si aici – n.n.].

Şi vedeţi că sunt astăzi foarte mulţi oameni de mare calitate, de mare anvergură socială, de mare deschidere umanistă şi europeană, dar sunt cu totul şi cu totul demonizaţi. Şi o să întrebaţi de ce. Continuarea articolului

De unde atâta iubire?

Trăim într-o lume în care nu doar ura face numeroase victime, ci şi falsa iubire. Cea din urmă este o boală mai perfidă şi mai greu de vindecat decât cancerul răutăţii. Perfidă, pentru că “iubăreţului” i se pare că este sănătos tun. Alţii sunt cei bolnavi. Greu de vindecat, întrucât falsa iubire pentru semeni este… desăvârşita manifestare a iubirii de sine. E forma cea mai rafinată a egocentrismului.

Prin ce se caracterizează falsa iubire? Cum îmi pot da seama că am picat în capcana de a crede despre mine însumi că sunt “iubitor”? Testul e foarte simplu, în doar trei paşi. Continuarea articolului

(icoana de Elena Murariu)

PS MACARIE DRĂGOI, Episcopul românilor din Europa de Nord:

Urmarea faptelor și viețuirii Sfântului Nicolae –„strategia” prin care Biserica poate cuceri inima poporului lui Dumnezeu

Cel mai mult m‑am bucurat, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, când am reuşit să slujesc Liturghia euharistică prelungită cu Liturghia fratelui, la Centrul Social din Uppsala, unde în anii trecuți se aflau mulți sărmani şi năpăstuiți, imigranți, cerşetori. Se aflau acolo pentru că nu aveau acoperiş altundeva. Și unde dacă nu în mijlocul celor nevoiaşi este cel mai potrivit a‑l prăznui pe Sfântul Nicolae?

Ce ne arată nouă viața acestui mare sfânt al Ortodoxiei noastre? O permanentă, neobosită, mereu reînnoită iubire de aproapele manifestată concret prin fapte care salvează vieți de la distrugere socială. Desigur că scopul faptelor era mântuirea celor pe care‑i ajuta, aşa cum scopul minunilor Mântuitorului ținea întotdeauna de mântuire, de vindecarea sufetului, nu doar de vindecare trupească. Însă observăm, ca o particularitate a Sfântului Nicolae, faptul că a fost întotdeauna alături de cei lipsiți, de cei săraci şi de cei nedreptățiți. Faptele sale sunt binecunoscute: a salvat de la prostituție tinere dintr‑o familie scăpătată, a intervenit pentru oameni condamnați pe nedrept, a făcut nenumărate şi neştiute fapte de milostenie. Cum scrie în viața sa, neîncetat se dedica păstoriților, ascultând nevoile celor ce veneau la dânsul, iar uşile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun şi apropiat față de toți. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau; ajutător celor năpăstuiți şi tuturor mare făcător de bine. Bun către toți şi apropiat – iată, modelul fecărui păstor şi arhiereu al Bisericii, dar şi al fiecărui credincios!

Continuarea articolului