GAZDA SI MUSAFIRUL INCOMOD AL LUMII DINTOTDEAUNA: Nimeni nu are locul gata asigurat la Cina, daca nu duce RAZBOIUL DUHOVNICESC PERSONAL CU PATIMILE SALE: “Suntem – acum – aici cu trupul, dar in alta parte cu mintea, la afacerile noastre, la familiile noastre, preocuparile noastre „reale”?”

Pr. Prof. John Behr:

Duminica Sfinţilor Strămoşi ai lui Hristos

Sunt sigur că toţi sunteţi conştienţi că ne apropiem de Crăciun; într-adevăr, ar fi foarte greu să nu-ţi dai seama de aceasta.

Astăzi, ca pregătire, îi sărbătorim pe toţi strămoşii. Noi, ca şi ei, aşteptăm descoperirea lui Dumnezeu pe pământ, descoperirea tainei ascunse de veacuri, arătarea lui Dumnezeu în chip de om. Acest lucru a fost vestit chiar de la început, de când Dumnezeu a luat ţărână în mâinile Sale şi i-a făcut pe oameni, plăsmuindu-i în chipul lui Dumnezeu, prin aceasta anunţându-L deja pe Cel Ce avea să vină, Iisus Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu (Fc. 1, 26-7; 2, 7; Col. 1,15).

Aceasta este vestea cea bună care i s-a dat deja lui Avraam, care a dat un răspuns grabnic prin credinţă, părăsindu-şi casa strămoşească pentru a urma Cuvântului lui Dumnezeu. Cei care l-au urmat au fost Moise, David, toţi prorocii şi toţi drepţii, bărbaţi şi femei, care au răspuns Cuvântului lui Dumnezeu prin credinţă de-a lungul veacurilor.

La fel şi noi acum, pregătindu-ne pentru sărbătoarea care vine, ne-am adunat împreună pentru a sărbători aceeaşi taină a lui Hristos, care a fost de la început şi totuşi ni se descoperă întotdeauna din nou. Ne pregătim pentru ca, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistolă, când Hristos, Care este viaţa noastră se va arăta, să ne arătăm şi noi cu El în slavă“.

Adunându-ne acum, pentru a ne pregăti, auzim de la Hristos o parabolă familiară, dar foarte surprinzătoare. Un om este gata să dea o petrecere mare şi îşi trimite sluga să cheme oaspeţii invitaţi. Dar toţi se scuză – şi cât de familiare sunt aceste scuze: unii trebuie să îşi lucreze pământurile sau să aibă grijă de animale, trebuie să aibă grijă de afacerile lor, în timp ce alţii sunt căsătoriţi şi trebuie să aibă grijă de familiile lor. Continuarea articolului

“Purtaţi-vă sarcinile unii altora!”. PREASFINȚITUL DAMASCHIN DORNEANUL, pentru “Familia ortodoxă”, despre ETAPELE IUBIRII APROAPELUI CARE NE-A RĂNIT, lupta cu rutina și pentru (re)dobândirea Duhului, “SENSIBILITATEA” HARULUI, NEVOIA DE ADÂNCIRE A POCĂINȚEI și roadele acestei lucrări: “Să ne pocăim şi pentru cele pe care noi înşine le-am lucrat împotriva familiei”

“Familia ortodoxă”, nr. 12 (107) /2017

„Să mergem iarăși cu duh arzând în viaţa duhovnicească”

Preasfinţitul Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei

Calea este una singură, cea a Evangheliei lui Hristos, pe care însă o eludăm adesea în gândurile şi faptele vieţii noastre, luîndu-ne după lume. Cuvântul Preasfinţitului Damaschin are, bunăoară, darul şi puterea de a ne lumina şi a ne face să înţelegem cât de simple sunt lucrurile duhovniceşti atunci când urmăm această cale pe care Însuşi Mântuitorul ne-a arătat-o, prin cuvintele şi viaţa Sa. (G.F.)

Continuarea articolului

Predică importantă a PR. FLORIN STAN (Târgu Lăpuș) despre “LUPTA DE GEN”, RĂZBOIUL SECOLULUI XXI și modelul de sacrificiu al SFINȚILOR ÎNCHISORILOR. Îmbogățirea în Dumnezeu și renunțarea la ”averile” noastre pentru Hristos. TÂLCUIREA APOCALIPSEI despre PRIGOANA DIN URMĂ A CREȘTINILOR: “Să nu ne culcăm pe o ureche că va fi mai uşor, ci să fim pregătiți pentru o luptă şi mai grea şi pentru MĂRTURISIRE, poate chiar cu preţul vieţii”

PREOT FLORIN STAN/ Parohia Inaltarea Domnului, Tg. Lapus (Maramures):

Cuvânt la duminica Dregătorului bogat. Despre îmbogățirea în Dumnezeu (26 noiembrie 2017) – AUDIO

(transcriere Cuvantul ortodox)

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Dacă aţi fost pe parcursul întregii luni la biserică, aţi observat că în luna noiembrie se citesc în mod obişnuit Evanghelii în care se vorbeşte despre bogaţi şi bogăţie. S-a citit pilda cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, pilda cu bogatul căruia i-a rodit ţarina, iar astăzi s-a citit Evanghelia cu tânărul bogat care a venit la Mântuitorul pentru a cere sfat în legătură cu mântuirea. Fie că vorbim despre cei bogaţi secularizaţi, de bogaţii care nu au niciun fel de legătură cu credinţa şi cu Dumnezeu, cum ar fi bogatul nemilostiv şi bogatul căruia i-a rodit ţarina, fie că vorbim de bogaţi credincioşi, cum este bogatul din Evanghelia de astăzi, se potrivesc pentru toţi sentinţele Mântuitorului din Predica de pe munte. La un moment dat, în Predica de pe munte Mântuitorul vorbeşte despre bogăţie şi despre dorinţa de bogăţie şi de îmbogăţire şi putem să extragem patru concluzii de acolo şi ele se potrivesc deopotrivă şi Evangheliilor pe care le-am citit săptămânile acestea.

Prima învăţătură a Mântuitorului este că nu putem să slujim la doi domni. Nu putem să slujim şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Fiindcă pe unul îl vom urî şi pe celălalt îl vom iubi, iar de unul ne vom lipi şi pe celălalt îl vom dispreţui. Deci nu putem să-I slujim şi lui Dumnezeu şi lui Mamona – Mamona fiind banul, fiind averea, bogăţia materială. A doua concluzie este următoarea: comorile materiale sunt perisabile, în timp ce comorile spirituale sunt veşnice. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură. Şi, într-adevăr, am văzut duminica trecută că bogatul căruia i-a rodit ţarina nu a apucat să se bucure de bogăţia sa, pentru că în acea noapte a murit, și toată averea lui a rămas pe pământ.

O a treia învăţătură: omul se leagă de comoara sa; şi, mai grav, chiar este stăpânit de comoara sa. Cum zice Mântuitorul: Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Iar a patra învăţătură: îmbogăţirea în Dumnezeu şi comorile din ceruri sunt lucrurile cu adevărat vrednice de dorit. Pentru că, într-adevăr, concluzia Evangheliei de săptămâna trecută este aceasta: aşa se întâmplă cu cei ce nu se îmbogăţesc în Dumnezeu. Adică aşa se întâmplă cu cei care caută comori doar pe pământ şi uită de Dumnezeu şi, la final, când trag linie, observă că, de fapt, n-au parte de bogăţia lor. Pentru că viaţa aceasta este scurtă şi, când ni se pare că am dobândit lumea, cum zice una dintre cântările înmormântării, în groapă ne sălăşluim. Este un lucru constatat, dovedit de mii de ani, nu de astăzi. Şi atunci, singura opţiune pentru noi, oamenii, şi pentru noi, creştinii, este aceasta: îmbogăţirea în Dumnezeu. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam