“Fiți cu luare-aminte la cei ce se arată a fi „super-ortodocși”!” AVERTISMENTELE DUHOVNICESTI ALE UNUI MITROPOLIT MARTURISITOR GREC: “Nu ne putem ocupa unilateral doar cu erezia, ci ne vom îngriji mai întâi să ne curățim sufletele, pentru a primi harul lui Dumnezeu”

SA NE MAI UITAM SI LA SUFLETUL NOSTRU!

beb375c6a75411c8153c9b82d938c24b

Vedeti si:

***

gortunos-ieremias

Familia ortodoxa:

„Să ne mai uităm niţel și la sufletul nostru!”

Mitropolitul Ieremia al Gortinei și Megalupolei

Redăm în cele ce urmează un cuvânt al unuia dintre cei mai tradiţionalişti mitropoliţi ai Bisericii Greciei, socotit de unii chiar viguros antiecumenist, care exprimă o situaţie extrem de gravă apărută în viaţa Bisericii noastre în urma Sinodului din Creta.

Înaltpreasfinţitul Ieremia nu a participat la acest sinod, ba chiar l-a criticat aspru atât în întâlnirile pre-sinodale, cât şi după încheierea sa. Dar, totuşi, acelaşi ierarh, care în enciclica sa de la începutul anului 2016 atenţiona asupra pericolului ecumenismului, iată că acum ne atrage atenţia asupra unui fenomen la fel de grav: zelotismul.

Deşi, pentru mulţi, excesul în apărarea credinţei pare lăudabil în raport cu laxismul privind credinţa sau eterodoxia, trebuie ştiut că, în realitate, mari erezii precum nestorianismul, monofizitismul şi alte multe schisme, cum ar fi în zilele noastre stiliştii, s-au născut în urma unei reacţii zelote, zisă de apărare a credinţei. Din prea multă „râvnă”, parabolanii lui Dioscor l-au omorât în bătaie pe Flavian, Patriarhul Constantinopolului – şi exemplele pot continua.

Oricum, din ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni putem trage o primă concluzie: antiecumenismul radical nu numai că face imposibil dialogul dintre cei ce sunt pentru ecumenism şi cei care se opun în mod ferm, dar pune şi într-o lumină proastă însăşi apărarea dreptei credinţe, care, de acum înainte, va putea fi foarte uşor stigmatizată ca zelotism. Acest antiecumenism exagerat nu foloseşte decât duşmanilor Bisericii, pentru că polarizează, în loc să contribuie la unirea care vine din credinţă. Să nădăjduim că acest cuvânt va fi încă un prilej de lămurire a noastră privind o corectă poziţionare, care numai în duhul păcii şi al Adevărului poate fi plăcută lui Dumnezeu.

Continuarea articolului

VALERIU GAFENCU, omul care A ALES LIBERTATEA LUI HRISTOS sau “EVADAREA” SPRE INAUNTRU: “Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la înnoirea lui sufletească… VĂ ROG FOARTE MULT, GRIJIŢI-VĂ DE SUFLET!”

efros-sorin-bucuresti-paraclisul-spitalului-parhon-2014-2015-cafas-2

(fresca de Sorin Efros – paraclisul spitalului Parhon)

Vedeti si:

***

valeriu-gafencu-si-mama-sa_w748_h1000_q100

Libertatea lui Valeriu Gafencu transcende gratiile puşcăriei comuniste

Foarte mulţi cercetători ai vieţii lui Valeriu Gafencu şi au pus întrebarea firească: de ce nu a evadat cel numit Sfântul Închisorilor din colonia de muncă de la Galda de Jos, unde restricţiile şi paza erau deficitare? Cei închişi trăiau de fapt într-o semi-libertate, fiind păziţi de un număr redus de gardieni atât la muncă în podgorii, cât şi pe drumul dus-întors de la locaţia unde erau cazaţi cu pază deficitară. Era anul 1946 şi regimul politic al celor închişi pentru delicte politice era relaxat.

În colonia de muncă, Valeriu Gafencu şi-a revăzut mama, surorile şi prietenii. Camaradul său condamnat 20 de ani de muncă silnică, Ion Ianolide, se îndrăgosteşte de Valentina, sora mai mare a lui Valeriu Gafencu, cu care se logodeşte pe ascuns în colonia de muncă, în „vila” din podgorie. Unii dintre prizonieri au reuşit sa evadeze uşor şi au fugit prin Iugoslavia spre Occident. Comuna Galda de Jos era aşezată la 16 kilometri de Alba-Iulia, într-un cadru natural mirific spre Munţii Apuseni, în care trona castelul contelui Kemeny. Şi, totuşi, Valeriu Gafencu, deşi avea îndeplinite toate condiţiile să evadeze, nu o face. „Criticii” lui Valeriu Gafencu nu au înţeles că acesta a ales o „altfel” de libertate, care se încadrează pe „cărarea împărăţiei”. Libertatea întru Hristos a fost „calea împărătească” aleasă pentru veşnicie de Valeriu Gafencu. Deşi ştia ce vremuri politice întunecate voi urma pentru el, fără speranţă de eliberare din puşcărie, pentru că se instaura comunismul de inspiraţie sovietică, ce impunea într-un stil rebarbativ o lume închinată întunericului, Valeriu Gafencu a ales să se jertfească pentru mântuirea neamului său. Continuarea articolului

Criteriile Judecatii: GRIJA PENTRU PROPRIUL SUFLET INTEMNITAT SI INFOMETAT si PARTICIPAREA LA DUREREA APROAPELUI: “Un om care trăieşte întru Adevăr este cu putinţă să fie indiferent faţă de fratele său care este suferind?”

2652605374_eb5e01e4d8_o

 Arhim. Varnava Iankos:

Dragostea este viaţă

Astăzi este Duminica lăsatului sec de carne, iar Biserica noastră citeşte din Evanghelie pericopa Înfricoşatei Judecăţi (v. Matei 25, 31-46). Este o pericopa destul de răstălmăcită, deoarece îi creează omului o senzaţia de frică pentru că vorbeşte despre Ziua Judecăţii, care se va întâmpla „când va veni Fiul Omului întru slava Sa”. Omul se teme, şi din această pricină se ivesc înlăuntrul său simţiri negative.
Dacă intrăm însă puţin în profunzimea lucrurilor, vom vedea că criteriul Judecăţii este Dragostea.

Înţelegem atunci că lucrurile nu sunt înspăimântătoare, şi că Domnul, prin acest cuvânt evanghelic, ne dă o măsură a vieţii, descoperindu-ne că înlăuntrul vieţii există dragoste şi că această dragoste este viaţa. Orice lucru care nu are dragoste, care nu are posibilitatea comuniunii cu fratele care pătimeşte, care încă nu are posibilitatea împăcării cu noi înşine, nu poate să se numească viaţă. Este îndepărtarea de bună voie – ca o formă de autopedepsire – de dragostea lui Dumnezeu, este moarte.

O altă dimensiune care este promovată în pericopa evanghelică de astăzi şi care oglindeşte o altă problemă este tocmai aceea a criteriilor Judecăţii.

Astfel se pune, aşadar, întrebarea: „Dacă noi suntem milostivi, dacă noi ne îngrijim de fratele care pătimeşte şi-i oferim toate bunurile materiale pe care putem să i le oferim, aceasta înseamnă că suntem pregătiţi pentru Rai?”. Ei bine, lucrurile nu stau tocmai asa. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam