SAMBATA LUI LAZAR si PREGUSTAREA INVIERII IN VIATA NOASTRA: “Este doar o doza, o portie, atat cat sa starneasca pofta cea duhovniceasca”

lazarou

Gusturile vietii celei duhovnicesti – antidotul duhului lumesc

Un drum pe care se afla toate

Astazi este Sambata lui Lazar, iar pericopa evanghelica de astazi am auzit-o inca de mici, apoi am citit-o de multe ori. Am auzit-o si astazi. Este caracteristic acest fragment din tropar:

Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintandu-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule“.

asupra caruia ne-am indreptat atentia si altadata. Hristos, inainte de Patima si de Inviere a vrut sa ne asigure ca va urma invierea cea de obste si l-a inviat, spune troparul, mai intai pe Lazar.

Folosindu-ma de acest exemplu, as vrea sa spun ca in felul acesta cred ca ne lumineaza Dumnezeu astazi. Şi in general si in particular. Tuturor, precum si fiecaruia in parte, Dumnezeu le ofera o pregustare. Cunoastem, desigur, faptul ca Dumnezeu inca din aceasta viata ne ofera o pregustare a Imparatiei Cerurilor, a vietii ceresti, ne ofera logodna Duhului Sfant, nu numai teoretic, ci cu adevaratul gust. Aceasta se intampla in particular, nu cu titlul general in sensul ca Dumnezeu ofera tuturor Duhul Sfant, ci in sensul ca in lupta si efortul zilnic pe care-l face cineva primeste o astfel de pregustare, are parte de astfel de semne. Continuarea articolului

PARINTELE EPISCOP MACARIE – cuvant mangaietor despre purtarea-impreuna a Crucii: CALEA IMPREUNA-PATIMIRII CU HRISTOS SI CU FRATELE AFLAT IN SUFERINTA: “Dacă un apropiat se plânge că-i e greu, primul nostru impuls nu e să împreună pătimim cu el, ci să-l moralizăm asemenea prietenilor lui Iov” (VIDEO, TEXT)

„Suferința sau calea împreună pătimirii cu Hristos”PS Macarie, Baia Mare, 2018

„Suferința sau calea împreună pătimirii cu Hristos” – Cuvânt rostit de către Preasfințitul Părinte Episcop Macarie în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în miercurea din Săptămâna a V-a Postului Mare, 28 martie 2018

Suntem înaintea Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. În curând, Mântuitorul va intra în Ierusalim, unde va fi întâmpinat de mulțimi care îl aclamă ca pe un împărat, ca pe un salvator, pentru ca aceleași mulțimi, câteva zile mai târziu, să strige, la instigarea conducătorilor poporului de atunci, „Răstignește-L! Răstignește-L!” (Ioan 19, 6)

Mai dramatic, însă, decât alunecarea mulțimilor, este sminteala ucenicilor Săi. Unul dintre ei, Iuda, Îl va vinde, iar altul, Petru, Îl va trăda. Toți, cu excepția tânărului Apostol Ioan, Îl vor părăsi, fugind, îngroziți, după ce Acesta a fost arestat mișelește, judecat strâmb și condamnat samavolnic.

Înaintea Golgotei, în Grădina Ghetsimani, Mântuitorul se află în rugăciune, purtând singur povara întregului Adam căzut și singur înfruntând mânia ucigașilor Săi pizmași. La fel de singur a fost Mântuitorul în fața Sinedriului și a lui Pilat din Pont. Nimeni nu a îndrăznit, nici măcar puternicul guvernator roman, să intervină și să spună adevărul: că procesul este unul înscenat, că se desfășoară o crimă împotriva unui Nevinovat, că acuzele sunt mincinoase, viclene. Continuarea articolului

AL TAU SUNT EU, MANTUIESTE-MA! – Cuvantul Protos. Hrisostom de la Putna la Duminica Mariei Egipteanca: “CE VOM ALEGE? PE DUMNEZEU SAU LUMEA? Pentru noi, prezenta lui Dumnezeu este chinuitoare, pentru ca NU NE LASA SA NE FACEM VOIA… (video, text)

Pentru noi, prezenta lui Dumnezeu este chinuitoare, pentru ca nu ne lasa sa ne facem voia, nu ne lasa sa petrecem mai departe in placeri si in comoditate, si atunci nu vrem sa ne uitam in fata lui Dumnezeu, vrem sa amanam cat mai mult aceasta alegere, insa nu se va putea face asta la nesfarsit”.

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca – Atunci când vameșii și desfrânatele ne deschid drumul spre rai” –

Predică a Protos. Hrisostom (m-rea Putna)

la Duminica a V-a din Post (a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca)

Preacuviosi Parinti si frati, iubiti credinciosi,

Iata-ne ajunsi la ultimul popas din acest Post, din acest drum anevoios si totusi frumos, din acest drum in care am simtit cu totii si durerea luptei impotriva pacatului, dar si mangaierile Dumnezeului celui viu.

Daca Triodul a inceput, dupa cum va aduceti aminte, cu Duminica Vamesului si a Fariseului, in care am vazut ca vamesul s-a intors indreptat la casa lui – cel care se smerea, nesocotindu-se vrednic a intra in biserica lui Dumnezeu, nesocotindu-se vrednic a fi numarat impreuna cu oamenii, acela s-a intros indreptat la casa lui, mai mult decat fariseul care implinea toata legea -, iata ca acum, in Duminica acestui Post, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Duminica care va trona si va lumina toata saptamana urmatoare, pana la sfarsitul Postului – sfarsit care va fi odata cu Duminica Floriilor – vedem astazi cum o femeie desfranata a atins desavarsirea.

Si atunci ne aducem aminte de o intamplare in care Hristos a fost ispitit de catre farisei. Si L-au intrebat acestia, zicand: “Cu ce putere faci Tu toate acestea?“. Si Hristos i-a intrebat: “Am sa va intreb si Eu un cuvânt: botezul lui Ioan de unde a fost? De la oameni sau de la Dumnezeu?“. Si ei, fariseii vicleni, si-au dat seama ca au fost pusi in incurcatura, pentru ca daca ar fi raspuns “de la oameni“, poporul s-ar fi rasculat impotriva lor, pentru ca il cinsteau ca pe un proroc. Daca ar fi raspuns ca “de la Dumnezeu“, atunci n-ar fi avut ce sa raspunda lui Hristos cand i-ar fi intrebat: “atunci de ce nu credeti in el?“. Si au raspuns: “nu stim“. Iar Hristos le-a spus: “atunci nici Eu nu vreau sa va raspund voua la intrebare“. Si le-a mai spus inca ceva: “Ce vi se pare? Un om avea doi copii si i-a trimis pe amandoi sa lucreze via. Primul dintre copii a zis: “ma voi duce”, dar nu s-a dus si celalalt a zis: “nu ma duc”, dar apoi, caindu-se, s-a dus. Cine dintre acesti doi a implinit voia tatalui lor?” Si fariseii au raspuns: “cel de-al doilea“. Si atunci Hristos le-a spus: “De aceea va spun voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in Imparatia Cerurilor” – pentru ca ei au crezut in cuvantul lui Ioan. Ioan Botezatorul a venit mergand pe calea dreptatii si voi n-ati crezut, dar acestia au crezut. Vamesii si desfanatele au crezut in cuvantul lui.

Iata cum vamesii si desfranatele merg inaintea noastra in Imparatia Cerurilor. Acest cuvant poate fi inteles si prin aceea ca vamesii si desfranatele ne deschid calea catre Imparatia Cerurilor, ne arata calea, ne arata un model de urmat. Bineinteles, nu trebuie sa fim asemenea vamesilor si asemenea desfanatelor ca sa putem urma pe Hristos, nu aceste lucruri trebuie sa imitam noi la ei, ci pocainta care a urmat acestora. Ei au crezut – a spus Hristos -, in cuvantul lui Ioan Botezatorul. Care este acesta? “Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“.

Postul cel Mare a inceput cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Adam dupa ce a afacut acea neascultare, mancand din Pomul Cunostintei Binelui si al Raului, s-a suparat pe Dumnezeu si s-a intors cu spatele la El, astfel incat atunci cand Dumnezeu a vrut sa repare gresala lui Adam, a vrut sa-l intoarca pe acesta la Sine, l-a strigat, a zis: Adame, unde esti?, insa Adam se ascunsese de El. Si atunci Adam, pentru ca nu a vrut sa se pocaiasca, nu a vrut sa se intoarca la Dumnezeu, a fost alungat din Rai. Spun Parintii ca Adam a fost alungat de Dumnezeu din Rai pentru ca prezenta lui Dumnezeu ii devenise lui Adam de nesuportat. Adam nu-L mai suporta pe Dumnezeu, nu mai suporta mustrarea pe care o vedea, mustrarea care ii aducea mereu aminte de gresala lui si, intorcandu-se cu spatele la Dumnezeu, s-a indepartat din ce in ce mai mult.

Si iata-ne acum in fata lui Ioan Botezatorul, care zice: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“. Spun iarasi Parintii ca acest cuvant, pe care Dumnezeu Tatal i l-a insuflat lui Ioan Botezatorul este chemarea lui Dumnezeu catre Adam cel cazut, incercarea lui Dumnezeu de a reinnoda dialogul pe care Adam l-a intrerupt in Rai. Atunci l-a strigat: “Adame, unde esti?“. Acuma striga: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor“. Imparatia Cerurilor s-a apropiat, Dumnezeu a venit catre voi, intoarceti-va, fii ai oamenilor, cu fata catre El, nu mai stati cu spatele catre El, intoarceti-va cu fata catre El si pocaiti-va, intoarceti-va acolo de unde ati plecat, de langa Tatal! Acest cuvant l-au ascultat vamesii si desfranatele si, ascultandu-l, au intrat pe calea cea stramta si cu chinuri, pe calea cea care duce in inima lui Dumnezeu.

Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam