Doamne, iesi de la mine ca sunt om pacatos!

Parintele Melhisedec Ungureanu

“… e vorba de faptul cand Domnul a iesit la propovaduire si, pentru ca erau multi cei care erau in jurul lui Hristos si s-ar fi putut auzi mai bine cuvantul pe care Hristos l-a rostit, Hristos a intrat in corabia lui Petru si l-a rugat sa se departeze un pic mal – tarmul marii Galileii e ca un fel de amfiteatru -, si a putut mai usor sa vorbeasca multimilor care erau acolo cu El pe tarmul marii Galileii. Petru era dupa o noapte de priveghere – as numi-o -, in care impreuna cu Iacov si cu Ioan fusesera la pescuit pe marea Galileii si n-au prins nimic, deci era, fizic, sa spunem asa, rupt de oboseala. Dar totusi, pentru gestul pe care Hristos l-a facut, de a intrat in corabia lui si l-a rugat sa se departeze un pic de la tarm, a primit cumva ceea ce Hristos i-a cerut. Si Hristos dupa ce Si-a tinut cuvantul in fata celor care-L ascultau pe tarmul marii Galileii i-a spus lui Petru: mână la adanc ca sa pescuiesti. Si Petru a spus: Doamne, toata noaptea am pescuit si n-am prins nimic, dar pentru cuvantul Tau…, pentru ca-l atinsese cumva cuvantul lui Hristos, pentru cuvantul Tau voi arunva mreaja. Si spune Evanghelia ca a prins multime de peste incat a trebuit sa cheme si pe Iacov, si pe Ioan, care erau in cealalta corabie, si au umplut corabiile incat stateau amandoua sa se scufunde. La aceasta minune, reactia inimii lui Petru a fost ca a cazut la picioarele lui Hristos si a spus: Doamne, iesi de la mine ca sunt om pacatos!

Replica asta, cuvantul acesta al Sfantului Petru mi se pare ca cuprinde in ea atitudinea omului care nu e deloc obisnuit cu Duhul Sfant, nu este deloc obisnuit cu Dumnezeu, nu este deloc obisnuit cu felul de a fi al lui Dumnezeu, cum reactioneaza Dumnezeu. Si omul, in prezenta lui Dumnezeu, in prezenta luminii lui Dumnezeu se simte pacatos, se simte murdar, se simte nevrednic, se simte incomodat cumva de prezenta Lui. Doamne, iesi de la mine ca sunt pacatos, a zis Petru, pentru ca simtea ca pamantul ii fuge de sub picioare. Continuarea articolului

***

O gherontissa cu viata sfanta: “Hristos mi-a spus: “Trebuie sa ma fac cunoscut din nou oamenilor”

(extras dintr-o predica la Sarbatoarea Sfintei Paraschevi – iulie 2017)

(fragment tradus)

“…celalalt lucru mi l-a spus o femeie, o femeie cu viata sfanta care ajuta multa lume si povatuieste pe multi in Grecia contemporana, in mijlocul anonimatului sau; prin Duhul Sfant a avut incredere in noi, nu stiu de ce, si ni s-a descoperit in aceste ultime zile. Si ne-a spus: oamenii, orisicate vor auzi, nu se mai intorc la pocainta, s-au obisnuit cu pacatul; mi-a spus ca oamenii trebuie sa se sperie ca sa se intoarca la pocainta sfintilor. Si Hristos, mi-a zis, mi-a descoperit in inima mea: «Gherontissa, trebuie sa Ma fac din nou cunoscut oamenilor!»

Ati auzit? Nu a zis ca noi ar trebui sa-L facem cunoscuti, pentru ca nu am reusit sa facem acest lucru. Nici arhiererii catre preoti, nici preotii catre voi si voi catre copiii vostri. De aici si multele probleme care apar si in casnicii, si in comunitati, si intre noi si in trupurile noastre, si in sufletele noastre, toate sunt o tulburare de nu gasesti liniste nicaieri, tulburare care creste pe zi ce trece. Si a inteles acest lucru pana si natura care a inceput sa se razbune pe om, si astfel se inmultesc cutremurele, inundatiile, problemele mediului inconjurator si toate acestea au urmari mari asupra noastra, a oamenilor. Doar atunci cand oamenii vor intelege ca toate acestea au un Creator, nu au aparut singure, Hristos Isi va arata Fata Sa inca odata tuturor oamenilor de buna credinta. Ni se va prezenta din nou, ca sa-L cunoastem, ca sa putem spune si noi «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!» (…) Astazi avem nevoie de oameni care sa zica: «Doamne miluieste-ne pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe toata lumea», «Maica Domnului acopera-ne pe noi», «Mare este numele Sfintei Treimi» …asa cum zice odata Sfantul Paisie. «Sfanta Paraschevi, roaga-te pentru noi!» Continuarea articolului

“…Eu nu ma pot lupta cu lumea ca sa fie de acord cu mine. Eu imi fac datoria de crestin. Ca toata lumea stie cum sa faca un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru ca asta obliga la niste sacrificii, iar omul este dispus sa rezolve cat mai simplu problemele vietii. Daca masoneria iti va da un numar cu care vei putea cumpara orice, vei putea sa mananci, vei putea sa te imbraci, sa petreci, sa calatoresti unde vrei, foarte multa lume va fi de acord: “Gata, draga, multumesc!”

Atunci lumea va fi impartita: fiecare isi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege sa sufere orice numai sa fie alaturi de Hristos vor fi o turma mica, asa cum spune Scriptura. Este un cuvant in Evanghelie in care Mantuitorul se intreaba daca va mai fi credinta pe pamant… Continuarea articolului