Parintele Hrisostom de la Putna: MAICA DOMNULUI ESTE CEA CARE NE DESCHIDE USILE POCAINTEI CATRE INIMA LUI DUMNEZEU. “Sa avem grija sa nu mai inmultim lacrimile pe obrazul Maicii Domnului!” (si AUDIO)

VEDETI SI:

Predica Protos. Hrisostom (Manastirea Putna) la Intrarea Maicii Domnului in Biserica (21 nov. 2015)

Transcrierea unui fragment:

[…]

Maica Domnului, aşadar, ne pune astăzi înainte pe Dumnezeu. La începutul Postului Naşterii Domnului este aşezată această sărbătoare pentru a ne arăta că Dumnezeu vine să Se nască în inimile noastre, dar asta este posibil doar datorită Maicii Domnului. Maica Domnului este cea care deschide astăzi uşile pocăinţei. Când vine perioada postului, credincioşii se bucură, pentru că vine timpul potrivit pentru pocăinţă, vine timpul în care ei reuşesc să-L simtă mai bine pe Dumnezeu, ei reuşesc să se apropie puţin mai mult de El, ei reuşesc să se vadă pe sine aşa cum ar trebui şi nu cum îi văd cei care resping credinţa noastră ortodoxă.

Pocăinţa nu înseamnă o corvoadă, nu înseamnă autoflagelare, nu înseamnă chin; pocăinţa înseamnă bucurie. Sf. Ioan Gură de Aur a dat acea definiţie extraordinară pocăinţei zicând că ea este întoarcerea în inima lui Dumnezeu. Poate fi intrarea în inima cuiva, fie el şi om, poate fi un chin?! Dar tot Sf. Ioan Gură de Aur a spus că Dumnezeu ne-a dăruit pocăinţa şi nu numai că ne-a dăruit pocăința, ci o şi face pentru noi. Dumnezeu face pentru noi pocăinţă.
Continuarea articolului

Intrarea în biserică a Maicii Domnului: SFATURI PENTRU PĂRINȚI de la Presb. Florica Bațu-Ichim/ PREDICA PĂRINTELUI DOSOFTEI de la Putna despre PAZA CURĂȚIEI, căile de pierdere și cele de redobândire a ei: “Trebuie să avem încredere în puterea Maicii Domnului de a ne curăţi şi de a mijloci pentru noi, indiferent cât de departe ni se pare că am fi de ea” (AUDIO, TEXT)

Pentru sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica, va mai recomandam:

***

FLORICA BAȚU-ICHIM:

Intrarea în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie

(fragment)

Sfaturi pentru părinţi

1. Sfinţii Ioachim şi Ana au dus-o pe Sfânta Fecioara Maria la templu. Ei au lăsat-o acolo. Ne-am gândit noi vreodată că Dumnezeu nu ne cere un sacrificiu atât de mare, ci ceva mult mai uşor: să ne ducem copiii la biserica noastră obişnuită, de unde, după sfânta slujbă, ne întoarcem cu toţii acasă. Facem noi aceasta? Vara e prea frumos „să pierdem Duminica mergând la biserică”, iarna „e prea frig, mai bine punem copiii în faţa televizorului”.

Aţi observat că cele mai bune filme pentru copii sunt duminica dimineaţa, exact când familiile trebuie să meargă la biserică? Şi aţi observat cât de adictive sunt aceste seriale? Dacă a văzut copilul un episod este o adevărată luptă pentru a-l face să meargă la biserică, în loc să stea în faţa televizorului şi să se uite la următorul episod. Continuarea articolului

DEZ-AMĂGIRILE NECESARE ALE REFERENDUMULUI “PICAT”. Părintele Ciprian Grădinaru (Belgia) în revista “Familia ortodoxă” (I): “Constatăm o întunecare a conştiinţei greu întâlnită la o asemenea scară în istoria omenirii până astăzi. E CU ADEVĂRAT UN RĂZBOI AL SFÂRȘITULUI LUMII. S-ar cuveni să ne trăim cu mai multă durere și cu trezvie viețile”

FAMILIA ORTODOXĂ, nr. 11 (118)/ noiembrie 2018:

Părintele Ciprian Grădinaru

Numai Adevărul ne va face liberi!” (I)

În fața cancerului deosebim două atitudini. Unii cred că trebuie să devii deplin conștient de boală şi să începi să te lupți, ca să te poți salva, măcar duhovnicește în cele din urmă, iar alții preferă să se facă că nu știu și să se predea uitării în fața ecranelor, iar mai târziu a morfinei. Oare faptul că am aflat în urma Referendumului cât suntem de bolnavi ca popor nu ar trebui să fie premisa necesară luptei pentru vindecare? Cu siguranță, Referendumul ne-a oferit această șansă. Iar acesta este cu adevărat un dar. Unde suntem, care e diagnosticul trist al bolii care a năpădit trupul poporului nostru vom afla împreună cu Părintele Ciprian Grădinaru, de la parohia românească „Toţi Sfinţii” din Belgia. (G.F.)

– Părinte, Referendumul din 6-7 octombrie a zguduit, într-un fel anume, o parte semnificativă a poporului român, cel puțin cel din țara noastră. Ca un fel de turnesol, acest eveniment a scos în evidență câteva paradoxuri prin care trece societatea românească astăzi. Cei care se erijează de ani de zile în apărătorii democrației au îndemnat – şi au luptat chiar! – să nu se iasă la vot, adică au sabotat democrația printr-o agresivă manipulare a opiniei publice, iar mulți dintre cei ce mergeau la biserică, dintr-un motiv strict politic, nu s-au dus să voteze o măsură ce ar reflecta, în spiritul cel mai profund, Sfânta Evanghelie. Cum să explicăm, așadar, aceste paradoxuri, și multe altele pe care le-a scos la suprafața societății românești Referendumul pentru căsătoria dintre un bărbat și o femeie?

– Pe lângă cele evidențiate de analizele socio-politice făcute, mi se pare că referendumul a cunoscut și două dimensiuni metafizice: una, spirituală, de radiografie a sufletului poporului român și a stării Bisericii, și încă una, duhovnicească, un fel de „slujbă de exorcizare” națională. Totodată, pentru că miza Referendumului a fost mare, putem observa că investițiile susținătorilor ambelor părți au depășit cu mult toate energiile angajate până acum în lumea politică şi religioasă românească. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam