TAINA MULȚUMIRII

(icoana de Elena Murariu)

 

JOCUL MULȚUMIRII

“[…] Un timp merseră în tăcere. Se întuneca tot mai repede, iar Pollyanna se sprijinea tot mai tare de braţul lui Nancy.

– Biata de tine, trebuie că eşti foarte flămândă. Să şti însă, că nu-ţi pot oferi decât pâine şi lapte, pe care trebuie să le mănânci în bucătărie. Mătuşa ta s-a supărat foarte tare că nu ai fost punctuală la cină, în sufragerie. Înţelegi, nu-i aşa?

– Sigur că da. Cum puteam să fiu şi în sufragerie, la cină, când eram sus, pe deal?

Nancy îşi stăpâni cu greu râsul.

– Vezi tu, dânsa nu ştie asta… Crede-mă, zău, îmi pare rău că nu am voie să-ţi dau decât pâine şi lapte.

– Ba mie îmi pare foarte bine!

– Îți pare foarte bine? Cum aşa?

– Ştii, mie-mi plac pâinea şi laptele, şi, apoi, sunt bucuroasă că pot sta să le mănânc lângă tine. Când ai asemenea lucruri bune, nu e greu să fii mulţumit.

 – Se pare că ești ușor de mulțumit…cu orice, spuse Nancy, mai mult oftând, amintindu-şi cât de mult se străduise fetiţa ca să găsească ceva frumos în acea mansardă oribilă.

Pollyanna chicoti încetişor.

– Stii, asta-i din pricina jocului meu…

– Jocul tau? Continuarea articolului

SFANTA MUCENITA TATIANA, puterea fecioriei, razboiul impotriva inocentei si CONSTIINTA DE A FI MADULAR AL BISERICII IN MIJLOCUL PRIGOANEI SI AL PATIMIRII MUCENICESTI – Predica PS Macarie Dragoi (audio si text) si cuvantul catre credinciosii din Bergen (video)

Episcopia Europei de Nord:

Predica PS Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord despre Sfânta Muceniță Tatiana, Bergen, 12 ianuarie 2019

Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița sau puterea de nebiruit a fecioriei

Preacucernici părinți, iubiți frați și surori împreună rugători,

Sfânta Muceniță Tatiana, ocrotitoarea parohiei noastre din Bergen, a fost fiica unui creștin cu funcție importantă din Roma imperială a veacului al treilea. Pe acel timp, creștinii trăiau clandestin. Ei puteau ocupa și funcții importante în imperiu, să fie mari funcționari sau mari conducători militari, dar își practicau credința în ascuns, din cauza prigoanei. Cu toate acestea, erau relativ ușor de descoperit: refuzau să participe la ceremoniile păgânești, fie cele dedicate idolilor, fie cele dedicate împăratului deificat. Deseori, mulțimile întărâtate împotriva creștinilor îi duceau pe aceștia în templele idolești pentru a-i forța să apostazieze, fie să refuze închinarea la idoli și, astfel, să se auto-denunțe drept creștini. Continuarea articolului

Imparatia Cerurilor s-a apropiat de noi, ne este la indemana… Pana cand o ignoram, o uitam, o tradam?

VIE ÎMPARĂȚIA TA?

Imparatia cerurilor s-a apropiat, a venit, iat-o, este aici, “la indemana” noastra, “at hand”, cum spune traducerea englezeasca a Evangheliei de astazi.

Hristos a venit acasa la mine, a deschis si a coborat Cerurile pe pamant, S-a dat mie cu totul pe Sine Insusi si mi-a adus aici, exact in fata mea, la mana mea, Imparatia Sa. Nimic mai putin. Domnul ne-a spus clar si limpede, incepand cu PRIMUL sau cuvant de propovaduire, reluat apoi si in Predica de pe munte, ca sensul sau centrul vietii noastre si prioritatea zero a cautarilor noastre trebuie sa fie IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Cat imi pasa insa mie de aceasta la modul concret si cotidian? Ce se alege de fagaduintele si hotararile mele de a-mi schimba viata si a nu mai trai dupa voia placerilor sau a incapatanarilor mele ori dupa dictatul mersului lumii?

La inceput de an ni se aduce aminte din nou, dandu-ni-se sansa unui nou inceput, ceea ce, practic, am uitat si tindem mereu sa uitam, zi dupa zi, din pricina putinei noastre credinte, adica a iubirii noastre pana la impatimire de noi insine si de aceasta lume. Nu putem sluji la doi domni“, iar ceea ce iubim mai mult sau ceea ce suntem siliti sa cultivam zi dupa zi ne fura timpul si, mai ales, inimile. Ceea ce facem ne face

Avem inca sansa, privilegiul de a ni se ierta tradarile repetate si de a ni se relua si in acest an invitatia la nunta cu Hristos, in Imparatie. Clopotele inca bat, Evanghelia inca ne cheama. Dumnezeu inca lucreaza cu mila Sa si ne trimite semne de indreptare, ne trimite binecuvantari… cu care ne rasfatam, ne trimite daruri si mangaieri despre care ajungem sa credem… ca ni se cuvin, ne trimite oameni… pe care ii ignoram sau ii dam la o parte, ne trimite carti, conferinte, predici si atatea cuvinte sfinte… de care nu ne facem timp, ne trimite necazuri… pe care ne revoltam, ne trimite semne si minuni… pe care repede le uitam, ne trimite mustrari de constiinta… pe care le izgonim. Pana cand?

“De obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci cand dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au facut. Nu e rău să te intorci la Dumnezeu nici chiar atunci, in ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine să vii de bună voie la rosturile tale veşnice, şi nu tras de manecă sau pălit cu prăjina din urmă.Dacă am fi noi mai simţiţi, am vedea că Dumnezeu, preamilostivul ne îmbie cu iubire, încă din dimineaţa vieţii, la taina sfântă a pocăinţei, ca să nu ajungem către seara vieţii aşa de îmblătiţi de rele. Taina pocăinţei este judecata milostivă, ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii, cand mergem noi, de bună voie şi ne mărturisim greşelile.

Preoţii poartă preoţia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu iţi vorbeşte. Prin ei, Dumnezeu te cheamă, oricat ai fi de păcătos. Mare este Taina pocăinţei, nu numai fiindcă te face din rău bun, din vrăjmaş al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci şi pentru că un lucru aşa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fară de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră, a dreptăţii după fapte, le trimite, coborand din ceruri, pe Fiul Său cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă şi fără nici o infricoşare, şi iarăşi să-i impace cu Sine”. (PARINTELE ARSENIE BOCA, “OMUL DURERILOR” si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri si primejdii).

Continuarea articolului

Articole Recomandate