***

O gherontissa cu viata sfanta: “Hristos mi-a spus: “Trebuie sa ma fac cunoscut din nou oamenilor”

(extras dintr-o predica la Sarbatoarea Sfintei Paraschevi – iulie 2017)

(fragment tradus)

“…celalalt lucru mi l-a spus o femeie, o femeie cu viata sfanta care ajuta multa lume si povatuieste pe multi in Grecia contemporana, in mijlocul anonimatului sau; prin Duhul Sfant a avut incredere in noi, nu stiu de ce, si ni s-a descoperit in aceste ultime zile. Si ne-a spus: oamenii, orisicate vor auzi, nu se mai intorc la pocainta, s-au obisnuit cu pacatul; mi-a spus ca oamenii trebuie sa se sperie ca sa se intoarca la pocainta sfintilor. Si Hristos, mi-a zis, mi-a descoperit in inima mea: «Gherontissa, trebuie sa Ma fac din nou cunoscut oamenilor!»

Ati auzit? Nu a zis ca noi ar trebui sa-L facem cunoscuti, pentru ca nu am reusit sa facem acest lucru. Nici arhiererii catre preoti, nici preotii catre voi si voi catre copiii vostri. De aici si multele probleme care apar si in casnicii, si in comunitati, si intre noi si in trupurile noastre, si in sufletele noastre, toate sunt o tulburare de nu gasesti liniste nicaieri, tulburare care creste pe zi ce trece. Si a inteles acest lucru pana si natura care a inceput sa se razbune pe om, si astfel se inmultesc cutremurele, inundatiile, problemele mediului inconjurator si toate acestea au urmari mari asupra noastra, a oamenilor. Doar atunci cand oamenii vor intelege ca toate acestea au un Creator, nu au aparut singure, Hristos Isi va arata Fata Sa inca odata tuturor oamenilor de buna credinta. Ni se va prezenta din nou, ca sa-L cunoastem, ca sa putem spune si noi «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!» (…) Astazi avem nevoie de oameni care sa zica: «Doamne miluieste-ne pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe toata lumea», «Maica Domnului acopera-ne pe noi», «Mare este numele Sfintei Treimi» …asa cum zice odata Sfantul Paisie. «Sfanta Paraschevi, roaga-te pentru noi!» Continuarea articolului

“…Eu nu ma pot lupta cu lumea ca sa fie de acord cu mine. Eu imi fac datoria de crestin. Ca toata lumea stie cum sa faca un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru ca asta obliga la niste sacrificii, iar omul este dispus sa rezolve cat mai simplu problemele vietii. Daca masoneria iti va da un numar cu care vei putea cumpara orice, vei putea sa mananci, vei putea sa te imbraci, sa petreci, sa calatoresti unde vrei, foarte multa lume va fi de acord: “Gata, draga, multumesc!”

Atunci lumea va fi impartita: fiecare isi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege sa sufere orice numai sa fie alaturi de Hristos vor fi o turma mica, asa cum spune Scriptura. Este un cuvant in Evanghelie in care Mantuitorul se intreaba daca va mai fi credinta pe pamant… Continuarea articolului

Vedeti si:

***

Luati seama la voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vine peste voi fara de veste, ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata intregului pamant. (Marcu 21, 34-35)

Iar de va zice sluga aceea in inima sa: Stapanul meu zaboveste sa vina, si va incepe sa bata pe slugi si pe slujnice, si sa manance, si sa bea si sa se imbete, veni-va stapanul slugii aceleia in ziua in care ea nu se asteapta si in ceasul in care ea nu stie si o va taia in doua, iar partea ei va pune-o cu cei necredinciosi. Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. (Luca 12, 45-47)

Se inmultesc semnele de la Dumnezeu. Bunul nostru Parinte vrea sa ne mai intinda o mana, nu vrea moartea noastra, a pacatosilor, ci ne da avertismente si INCA ne mai da timp. Timp pentru a ne schimba cu adevarat si a ne incredinta toata viata Lui, nu pentru a ne distra si a ne implini dorintele in voie. Pentru a ne pocai de viata noastra murdara sau doar “caldicica”, de lasitatile si compromisurile noastre mortale, de jocul nostru la doua capete, si cu Hristos pe buze, si cu Lumea in inima.

Se inmultesc spaimele, se inmultesc chemarile Lui cele mai usturatoare si mai dureroase, fiindca “de vorba buna” pare ca nu mai intelegem… Se isca vijelii infricosatoare, cum nu au mai fost, se pornesc din senin, la propriu, furtuni nemaivazute care spulbera totul in cale. Se intuneca cerul de grozavia uraciunilor pe care le facem si a duplicitatilor in care ne complacem. Toata agoniseala desarta a mandriei noastre e luata de vant intr-o clipita, “fara de veste”, si ni se lasa cetatea devastata, ca sa vedem si sa pricepem mesajul, ca sa recunoastem ca sufletul nostru e in primejdie, ca viata noastra – personala, dar si colectiva, ca tara, ca popor – este la fel de devastata de patimi si de rautati, ca atarnam ca de un fir de ata de MILA lui Dumnezeu.

Sa ne vedem fragilitatea, sa ne lepadam ifosele. Nu suntem nimic! In cateva minute, si noi si toate ale noastre putem fi, la propriu si la figurat, spulberati de vant. “Fara veste”! “Ca o cursa”!
Continuarea articolului