Ultimele articole

RUGACIUNI SI CANTARI CATRE SFANTUL MACARIE CEL MARE si SFANTUL MACARIE ALEXANDRINUL (audio, video, text). Puterea minunata a rugaciunii si pilde puternice pentru izbavirea de ispite, DIN VIATA SFANTULUI MACARIE EGIPTEANUL

19-01-2020

TROPARUL SFÂNTULUI
CUVIOS MACARIE CEL MARE, glas 1 (19 ianuarie)

Viețuind în cuvioșie, purtătorule-de-Dumnezeu Părinte Macarie
cel Mare, ai dobândit viața cea fericită; căci întru Legea dumnezeiască
cu evlavie îndreptându-ți cărările vieții, te-ai arătat
părtaș dumnezeieștii slave, miluind pe cei ce strigă: Slavă Celui
ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui
ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

***

CONDACUL SFÂNTULUI CUVIOS MACARIE CEL MARE, glas 8 (19 ianuarie)

Purtând numele fericirii, viață fericită ai dus în lume şi te-ai
învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu
cetele celor fericiți, purtătorule de Dumnezeu, Macarie, iar locuind
în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor.
Pentru aceasta te cinstim, zicând: Bucură-te, Mare Părinte Macarie!

***

Rugăciune către Sfântul Cuvios Macarie cel Mare, pentru dobândirea blândeții și discernământului (a Episcopului Macarie Drăgoi)

Sfinte Cuvioase Macarie, cel care te-ai învrednicit a fi numit odinioară de contemporani „dumnezeu pământean” pentru blândețea, mila și îndelunga răbdare față de frații cei neputincioși, grăbește de ne acoperă cu aripile rugăciunilor tale de năvala ispitelor care ne vin de la lume, de la trup și de la cel viclean. „Vas ales” al înțelepciunii celei de sus, povățuiește-ne întru nevoință și învață-ne întru pocăință. „Copil bătrân” care ai câștigat Împărăția urmând cuvântului Mântuitorului, scoate-ne din starea celor îmbătrâniți în rele și patimi. „Heruvim al pustiei”, du-ne în pustia cea lăuntrică, spre izbăvirea de Babilonul desfrânării din afară. Învățător mult-iubit al demnității de a fi creștin, îmboldește în noi glasul conștiinței, ca să ne aflăm întru adevăr. Iubitor al sărăciei și al smereniei, insuflă în noi singurul dor de Împărăția lui Hristos.

Sfinte Macarie cel Mare, minunate învățături picuri în inimile noastre. Îndulcește-ne amarul viețuirii în lume cu har nemăsurat. Fă-ne iubitori ai slavei Împăratului făpturii, iar pe cele slăvite ale lumii învață-ne să le disprețuim. Din cursele diavolești ne scoate până la cea mai de pe urmă suflare a noastră pe acest pământ. Cu smerenia ajută-ne să biruim întăriturile trufiei omenești. Cu pacea lăuntrică ajută-ne să trecem tulburările și războaiele cele nevăzute. Tu ne-ai povățuit pe noi, sfinte al lui Dumnezeu, în lupta cu patimile care se duce până la sfârșit, fiindcă numai harul ne păzește de căderea în păcat. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Macarie cel Mare, până întru sfârșit ne povățuiește și întru războiul cel nevăzut ne însoțește ca, prin rugăciunile tale, Sfinte Părinte, să ne izbăvim, dobândind blândețe și discernământ, iar la Judecata de Apoi să ne învrednicim de bunătățile cele veșnice. Amin.

Notă:
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare, din Egipt († 391), este sărbătorit la 19 ianuarie, împreună cu Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul († 394). Moaștele Sfântului Cuvios Macarie cel Mare se cinstesc în mănăstirea sa din Egipt.

***

TROPARUL SFÂNTULUI CUVIOS
MACARIE ALEXANDRINUL, glas 1 (19 ianuarie)

Împodobindu-ți sufletul cu faptele credinței și următor
fiind părinților pustiei, sfinte Cuvioase Macarie, fiu al cetății
Alexandria, ai dobândit de la Hristos-Dumnezeu, cununa cea
neveștejită a Împărăției cerurilor și darul vindecărilor bolilor
netămăduite. Roagă-te, părinte, să dăruiască sufletelor noastre
pace și mare milă.

***

Rugăciune către Sfântul Macarie Alexandrinul, alcătuită și rostită de PS Părinte Episcop Macarie, Vejle-Kolding, Danemarca, 19 ianuarie 2020

Rugăciune către Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul, pentru dobândirea smereniei și dragostei față de aproapele (a Episcopului Macarie Drăgoi)

Sfinte Macarie din Alexandria, dascăl al ascezei, rugăciunii și iubirii frățești, luminează cugetele noastre cu harul rugăciunilor tale. Ajută neputinței și necredinței noastre. Sfinte al lui Dumnezeu, din bogăția darurilor pe care le-ai dobândit de la Hristos, adapă și sufletele noastre însetate de cer. Scapă-ne de uneltirile diavolești. Luminează-ne întunericul. Risipește neștiința noastră. Scoate-ne din amorțirea sufletului și din nepăsare. Străpunge inimile noastre cu boldul gândului aducerii aminte de ceasul morții.

Vino degrabă în ajutor, ca să nu ne adâncim în groapa patimilor. Arată-ne nouă calea cea îngustă și mântuitoare și păzește-ne de căile cele largi și îmbietoare ale pierzării. Fii nouă sfetnic, întărire și mijlocitor către Hristos, Dumnezeul nostru. Învață-ne, Sfinte Părinte, ca, urmând pildei Domnului nostru, să lăsăm deoparte voia noastră, pentru voia fratelui. Cu dragostea ajută-ne să câștigăm pe aproapele. Cu smerenia să slujim semenilor, ca să împlinim Evanghelia lui Hristos. De întâietățile cele lumești depărtează gândul și dorirea noastră. De deșertăciunea slavei omenești vindecă năzuința noastră. De otrava iubirii de arginți păzește inimile noastre. De grijile lumești cele multe izbăvește-ne pe noi. Astfel ca, din toate părțile cu rugăciunile tale fiind îngrădiți, de săgețile vrăjmașilor mântuirii să ne izbăvim până întru sfârșit. Amin.

***

Rugăciunea făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Macarie [Egipteanul] pentru ucenicul lui

S-a dus odată unul dintre ucenicii Cuviosului Macarie în cetate, ca să vândă lucrul mâinilor sale – coşniţe şi rogojini. Acolo l-a întâmpinat o femeie desfrânată, care văzând frumuseţea tânărului, s-a rănit de el şi l-a chemat la sine, ca şi cum voia să cumpere coşniţele pe care le vindea. Iar el, necunoscând gândul ei cel viclean, a intrat în casă.

Spunând vorbe desfrânate către dânsul, se ispitea, ca şi de demult egipteanca, pentru a înșela spre păcat pe Iosif cel curat. Iar fratele, văzându-se în primejdie, pentru că era aproape de căderea în păcat, şi-a întors mintea spre cer, zicând întru sine: „Cel ce ai izbăvit pe prorocul Tău din pântecele chitului, Hristoase Împărate, şi pe mine din marginea pierzării şi din moartea aceasta sufletească izbăveşte-mă, cu rugăciunile plăcutului Tău, ale lui Macarie, părintelui meu!”.

Continuarea articolului

“Ce teribil lucru sa-L ratezi pe Dumnezeu chiar si cand Il intalnesti faţă catre faţă!”. IUBIREA DE LUME – “LEPRA” CARE NE STINGE “FOCUL” DIN INIMA, NE SCOATE DE LA PICIOARELE LUI IISUS si DE PE DRUMUL CATRE IMPARATIA CERURILOR

22-01-2019

Marius Iordachioaia/ Dragostea in care cred:

lepra credinței noastre

Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie aprins acum, spune Domnul Iisus. Acest foc este focul mântuitor al credinței în El. Ultima Lui întrebare a fost: Voi mai găsi ceva din acest Foc al credinței când mă voi întoarce din Cer?

În Evanghelia de azi, a Leproșilor, vedem lucrarea de aprindere a acestui Foc. Știm de la Ap. Pavel că minunile se fac pentru a naște credința. Minune a fost și vindecarea leproșilor. O minune foarte discretă căci martorii ei au fost doar leproșii care se duceau acolo unde i-a trimis Iisus. Ei plecaseră spre Templu, să se arate preoților, așa cum le poruncise Domnul, și mergând, cu fiecare pas făcut pe drumul poruncit, lepra se retrăgea din ființa lor!

Aici e bine să ne oprim și să cinstim pe Domnul pentru taina dezvăluită:  A CREDE ÎNSEAMNĂ A TE DUCE UNDE TE-A TRIMIS IISUS! ȘI, DRAGII MEI FRAȚI, SCUMPE SURORI, UNDE NE-A TRIMIS DOMNUL PE TOȚI? UNDE? SPRE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR, SPRE TEMPLUL CERESC, CA SĂ NE ARĂTĂM PĂRINTELUI CERESC! Slavă Lui! Aceasta e călătoria care ne vindecă! Aceasta e Calea! Slavă Domnului Iisus că ni S-a făcut, smerindu-se, această Cale! Continuarea articolului

RECUNOSTINTA – REASEZAREA IN FIREA SI IN IUBIREA LUI DUMNEZEU. Iubirea cere inapoi (doar) iubire. Cuvantul PARINTELUI HRISOSTOM DE LA PUTNA la vindecarea celor zece leprosi (2016, AUDIO, TEXT)

20-01-2019

(detaliu icoana de Elena Murariu)

***

Protos. Hrisostom (M-rea Putna) (17 ianuarie 2016):

RECUNOSTINTA – REASEZAREA IN FIREA SI IN IUBIREA LUI DUMNEZEU

Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii (vindecarea celor 10 leproși) și la pomenirea Sf. Cuv. Antonie cel Mare

“[…] Hristos dă mărturie că acesta s-a vindecat cu adevărat. Acesta s-a vindecat pentru că s-a întors în firea sa. Acesta s-a vindecat pentru că s-a aşezat întru adevărata recunoştinţă, în firea lui. Recunoştinţa aceasta, pe care a arătat-o acest samarinean, este starea naturală a omului. Recunoştinţa nu înseamnă simplu a mulţumi. Chiar şi etimologia cuvântului ne duce spre o înţelegere mai profundă, şi anume: re-cunoaştere, cunoaştere din nou, o supra-cunoaştere, o cunoaştere mai aprofundată, o cunoaştere mai adâncă.

Acela, văzându-se vindecat, a cunoscut că Dumnezeu este Cel Care i-a dat acest dar. Şi, cunoscând că Dumnezeu este Acela Care l-a miluit pe el, el, care nu avea dreptul să fie miluit, el nu avea dreptul să ceară aceleaşi lucruri împreună cu ceilalţi, care se considerau fii ai lui Avraam, şi, totuşi, el a fost vindecat. Şi, făcând asta, slăvea pe Dumnezeu, şi, slăvind pe Dumnezeu, s-a aruncat la picioarele lui Hristos. Recunoştinţa înseamnă, aşadar, să cunoşti că ceea ce ai, ai de la Dumnezeu. Şi, dacă ai de la Dumnezeu, acesta este un semn că El te-a iubit. Şi de aceea te-a făcut. Te-a iubit pentru că te-a dorit. Te-a dorit pentru că a vrut să fii lângă El, să te bucuri de El. Spune un sfânt mare al Bisericii noastre că omul a fost creat în lumina zâmbetului feţei lui Dumnezeu. Dumnezeu a zâmbit şi l-a făcut pe om. Şi întru acest zâmbet omul trebuia să crească, omul trebuia să se aşeze. Întru acest zâmbet omul trebuia să înţeleagă iubirea lui Dumnezeu. Şi să se aşeze în ea şi această iubire să o întoarcă către Dumnezeu.

Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Doneaza pentru filmul "Scrum"

Carti

RSS Recomandari

RSS News

Recomandam


Nu avem conturi in retelele de socializare Facebook, Twitter, Hi5 sau Linkedin.