Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

“In numele cui se fac toate astea?” PARINTELE HOLBEA ne ofera INDICIILE ESENTIALE de care aveam nevoie PENTRU A DEOSEBI si a DEMASCA DUHURILE in CRIZA CORONAVIRUSULUI. Cine ne aduce FRICA si ne infatiseaza, idealizant, IZOLAREA drept virtute? CINE E BINEFACATORUL CU SILA AL UMANITATII? (video)

“Primul lucru pe care trebuie sa il deslusim este in ce fel de lume traim. Este un RAZBOI NEVAZUT”

***

https://www.express.co.uk/news/weird/1250837/coronavirus-conspiracy-theories-third-temple-jerusalem-israel-coronavirus-latest

„Si Vladimir Soloviov in Povestiri depre Antihrist, la un momentat, spune ca a venit un binefacator al umanitatii si au hotarat sa-l inscauneze la Ierusalim. Binefacator pentru ca le dadea oamenilor ce voiau: paine, circ si toate celelalte. Spectacol. Era un tanar frumos si un calugar a zis:“In numele lui Iisus Hristos, te jur pe tine sa ne spui tu in numele cui ai facut toate astea?”. Si atunci l-a devoalat, adica in locul acelui tanar frumos a aparut un demon intunecat.

Aici este problema. Aceasta binefacere cu sila in care esti pus intr-o situatie anume, nu cred ca tine de discernamant. Deci revenind, primul lucru pe care trebuie sa-l constientizam in contextul in care traim, este in numele cui se fac toate acestea. Sau daca se fac intru-un duh sanatos pentru ca (…) la un moment dat se confunda lucrurile si se uita faptul ca nu Dumnezeu alege virusurile, El nu viruseaza. Dumnezeu nu viruseaza niciodata, ci nefartatul… ”

Scara Sfântului Ioan. A douăzeci și șasea treaptă: discernământul (30 03 2020) – Invitat: Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București:

[…]

Vorbim despre discernamant si in contextul Scarii Raiului a Sfantului Ioan Scararul si in contextul duhovnicesc in care ne aflam in care vedem o atmosfera de panica, de frica, deci lipsa totala a discernamantului. In ceea ce priveste acest dar, sa zicem virtute a discernamantului, in limba greaca “diakrisis” care s-ar traduce judecata intru sau dreapta judecata, noi am tradus cu dreapta socoteala, dreapta socotinta, dar ea este si o deosebire a duhurilor. Trebuie sa spunem ca ea este o virtute ca dar a lui Dumnezeu.

Si, pana la textul Scarii Sfantului Ioan Scararul, as porni de la parintele Moise din Filocalia romaneasca, volumul I, cel care povesteste despre Avva Antonie care a avut un dialog cu cei care se adunasera, o convorbire care a durat toata noaptea, pana dimineata, in care, Sfantul Antonie cel Mare i-a intrebat cum ar putea sa ajunga la desavarsire. Cum poate monahul, in contextul Sfantului Antonie cel Mare, sa ajunga la desavarsire, dar si crestinul, pentru ca, pana la urma, calea monahala foloseste aceleasi mijloace, adica tot postul, rugaciunea, nevointa. Si toti au spus ravna, postul, rugaciunea, pastrarea neprihanirii, toate aceste arme duhovnicesti. Au enumerat virtutea dragostei, smerenia, dar Sfantul Antonie cel Mare a spus ca toate sunt bune, insa daca le lipseste ceva esential, atunci toate sunt zadarnice. Si aceasta virtute esentiala este tocmai “diakrisis”, adica dreapta judecata sau dreapta socotinta.

Cred ca de-aici trebuie sa mergem, pentru ca, asa cum vedem la Sfantul Ioan Scararul, mai intai exista si o nerabdare in ceea ce priveste desavarsirea care ignora etapele asezarii in aceasta stare de discernamant duhovnicesc. Pe de alta parte, exista si aceasta tendinta a omului de reteta. Adica el trebuie sa primeasca o reteta care sa fie sigura, sa primeasca un medicament care sa fie sigur ori vom vedea ca Sfantul Ioan Scararul ne spune ca ceea ce pentru unul este medicament, pentru altul poate sa fie otrava. Ceea ce pentru unul este medicament la timpul prezent, daca nu este dat cand trebuie, atunci iarasi nu este de niciun folos.

De asemenea, aceasta virtute si stare a discernamantului este o stare in care noi trebuie sa ne eliberam profund de idealism. De obicei, noi traim foarte mult in aceasta imagerie pe care noi o cultivam si cel viclean lucreaza foarte mult prin imaginatie. De aceea si cuvantul, asa cum l-a tradus parintele Staniloae si anume, deosebirea gandurilor, si apoi a patimilor si a celorlalte. Deci e foarte important ca noi sa nu fim “junghiati”, cum spune Sfantul Ioan Scararul. Sa fim junghiati prin ce? Junghierea care se produce, si o vedem si acum, este la nivelul mintii rationale. Mintea rationala este cea care este atacata cel mai mult de cel viclean. Aici, de fapt, se duce lupta. Continuarea articolului

Predica MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU din prima duminica de dupa inchiderea bisericilor si in Cipru: “Iata acum ocazia SA DEVENIM BISERICA DE ACASA! SA NE RUGAM IMPREUNA! De ce avem nevoie, azi si maine si in viitorul apropiat, este MINUNEA. Aceasta boala va trece, ALTA VA VENI, alte probleme MAI MARI DECAT BOALA VOR VENI, dar am impresia ca această FRICA nu va trece usor din inimile oamenilor”

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU:

Părinților, noi de ce nu am putut vindeca acest neam?

(Duminica a patra din Postul Mare – 29.03.2020, Biserica Sfântului Auxiviu, episcop de Solon)

Ani binecuvântați și liberi să aveți!

Libertatea astăzi a început sa aibă o dimensiune socială, libertatea în fața regulilor care nu ne eliberează de cauzele bolii, eliberarea de turci, eliberarea de până mai ieri: Europa unită; de azi – Europa tulburată; și, de mâine – Europa distrusă.

Acest virus, singurul lucru care va reuși să îl facă, este că va distruge Europa, moneda EURO, va aduce tulburare în sufletele unor oameni, mai ales copiilor noștri, care nu au experiența războiului și a fricii și, desigur, în rândul categoriilor sociale cu risc va aduce multă temere. Această boală va trece, alta va veni, alte probleme mai mari decât boala vor veni, dar am impresia că această frică nu va trece ușor din inimile oamenilor, de aceea și trebuie să înțeleagă conducătorii noștri, clerul și poporul, că frica este îndepărtată din inimi doar de Sfânta Liturghie și de iubirea lui Hristos.

Și noi, aici, în Morfou, deși unii ne consideră anarhiști, respectăm pe cât putem, cu smerenie, cele ale legii Cezarului, care au fost impuse prin ordinul Președintelui Republicii. Vedeți în spate, acolo pe fereastră, avem dezinfectanții, detergenții și la fel la pangar. Și locurile sunt goale. Reprezentanți ai poporului sunt aici doi oameni; toți ceilalți prezenți fiind cler. Liturghia s-a săvârșit, Slavă Domnului! Cei prezenți am luat Sfânta Împărtășanie și toți cei care nu au putut să fie de față, deși și-ar fi dorit și erau pregătiți să se împărtășească, aparțin acestei categorii a celor care s-au pomenit azi: “Pomenește, Doamne, poporul ce stă înainte și pe cei care din binecuvântate pricini nu sunt de față și-i miluiește pe ei și pe noi, după mulțimea milei Tale”.

Vedeți că Biserica a avut în vedere de-a lungul timpului toate situațiile care pot apărea. Si în rugăciuni și în Liturghii, și în vecernii, dacă suntem puțin atenți, vedem că toate care se întâmplă azi sunt scrise deja. Deoarece dintotdeauna au existat epidemii, pandemii, cutremure, inundații și războaie. Fiecare generație are parte de încercarea ei. Ca să fie încercată răbdarea noastră și așteptarea noastră. Cât de mult tânjim după Viața Veșnică? Să răbdăm această viață, cu puterea lui Dumnezeu, și să așteptăm Viața veacului ce va să fie, pentru că moartea nu este sfârșitul vieții, ci este podul pe care Maica Domnului l-a clădit ca să trecem la veșnicie. Și, în timpul celei de a doua Veniri, sufletul și trupul se vor uni. Așadar, învățăm răbdare pentru cele de acum și așteptarea celor ce vor să vină. Și pentru toate acestea e nevoie de credință. Continuarea articolului

“Zilele instrăinării” – între SUROGATUL SLUJBELOR “ONLINE” și AMĂGIREA PUSTNICIEI ÎNCHIPUITE. “Pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă”/ “SIMPLA STARE ÎN FAȚA UNEI CANDELE APRINSE într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate LIVE-urile”

Doamne ajută,

Azi a fost prima dintre Deniile pe care nu le-am putut săvărși în chip obișnuit, împreună cu credincioșii, a Canonului celui Mare. Unii l-or fi urmărit la televizor, alții pe Net, poate cei mai nevoitori l-au citit acasă, singuri sau în familie. Până la urmă e valabil cuvântul Mântuitorului: unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Canonul acesta, ca și cea mai mare parte a slujbelor noastre, nu depind, de fapt, la modul strict de cadrul liturgic.

Adevărat, e mai ușor să-ți aduni mintea în interiorul sfântului locaș dar, cu efort și bunăvoință, se poate și improviza. Am slujit de aproape douăzeci de ani chiar și Sf. Liturghie în astfel de spații neconsacrate în chip deosebit, în spitalul și în căminul de bătrâni care mi-au fost încredințate (și o voi face în continuare, cât și unde va fi necesar). Faptul că te simți aproape de credincioși, nedespărțit prin catapeteasmă, că pe pereți nu vezi icoane, decât câteva lipite; faptul că scaunele pe care stau cei mai neputincioși sunt scaunele din sala de mese sau din saloanele spitalului, iar masa pe care este așezat Sfântul Antimis este și ea improvizată, face ca întreaga adunare să pară mult mai apropiată de adunările din Biserica primară. Toate acestea dau naștere unor anumite trăiri deosebite și profunde în sufletele celor care participă la o astfel de slujbă.

Dar biserica trebuie să rămână biserică! Sfântul Altar, catapeteasma, soleea, icoanele zugrăvite, absidele, cupola, mișcările rituale, toate rânduite potrivit Sfintei Tradiții constituie un tezaur al credinței creștine care ne ajută în toate să ne potențăm evlavia noastră și s-o facem ferment al creșterii noastre duhovnicești autentice cu și către Domnul. Așadar, pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă; căci dacă improvizația ar deveni regulă, atunci am pierde toate învățăturile pe care o biserică le conține în sine, chiar și numai prin arhitectura și pictura ei. Și dacă ignorăm deliberat aceste învățături, de fapt pierdem părți esențiale ale credinței noastre, prin urmare și evlavia noastră devine mai degrabă o bâjbâială și o amăgire… Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam