(icoana de Costel Olarean – sursa)

Va mai recomandam:

***

IERARHUL FARA DE MORMANT

“Ierarhul fără de mormânt”– Sfântul Antim Ivireanul
Universul Credinţei, 23 septembrie 2012
Interviu cu pr. arhim. Mihail Stanciu

***

Lumea Credintei: Părintele Mihail Stanciu de la Mânăstirea Antim – „Să învățăm şi să copiem de la Sfântul Antim rugăciunea, smerenia, răbdarea, stăruința”

“Surpă grabnic, Doam­ne al puterilor, uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi ne­vă­zuţi care ne împresoară, şi cu roua iubirii Tale stinge toate îndemnurile spre dezbinare…”

***

Cuvant al Arhim. Mihail Stanciu la pomenirea de 5 ani a Părintelui Adrian Făgețeanu – măn. Lainici 24.09.2016

(sursa foto)

***

Rugăciunea Părintelui Adrian Făgețeanu

Împărate Sfinte, mult milostive şi iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nos­tru, caută spre noi păcătoşii şi ascultă umilele noastre rugăciuni, Tu, Cel ce eşti bun şi binecuvân­tat în veci.

Dezleagă, Doamne, lasă, iartă‑ne nouă toate gre­şelile cu care ne‑am spurcat, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, cu voie şi fără de voie; stră­luceşte întru noi harul Tău cel de viaţă dătător ca să nu pierim lepădaţi de la faţa Ta; luminează, întăreşte şi sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ca să înţelegem şi să facem voia Ta. Umple inimile noastre cu Duhul Tău Sfânt şi sporeşte întru noi iubirea Ta, ca uniţi fiind cu Tine să lucrăm la mân­tuirea noastră şi a semenilor.
Continuarea articolului

Pentru Duminica a optsprezecea (a XVIII-a) dupa Rusalii, va mai recomandam:

***

Predica Parintelui Nichifor Horia (Manastirea Sfintii Trei Ierarhi) la Duminica pescuirii minunate – 2012:

“Iubiţi credincioşi,

Am auzit astăzi cuvântul Evangheliei pescuirii celei minunate.

Pe când mulţimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,
A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

De cele mai multe ori suntem cuprinşi, în planurile noastre de zi cu zi, în rânduielile pe care le avem, ale serviciului, ale grijilor pe care le avem, ale copiilor, ale programului obişnuit, fricile pe care le avem, poate, că nu vom face faţă vremurilor, că nu vom reuşi să ne plătim datoriile, că nu vom reuși să fim în înţelegere cu ai noştri, de multe ori îngrijoraţi de dezamăgirile pe care ni le fac oamenii sau de trădările pe care ni le fac prietenii, încât, adeseori, în programul nostru aproape că nu mai avem o înțelegere a felului în care lucrează Dumnezeu și, chiar dacă în programul zilei avem un moment, seara sau dimineaţa, în care ne rugăm sau poate duminica venim la biserică, în timpul zilei obişnuite prea puţin înţelegem cum şi dacă ne vorbeşte Dumnezeu şi prea puţin mai avem timp, ba chiar și dorinţa de a vorbi noi înșine cu Dumnezeu, de a înţelege că minunile Lui, poate nu asemenea celei din Evanghelia de astăzi, ne înconjoară la tot pasul. Minuni care încep de la o floare care ne cheamă cu frumuseţea ei să-L slăvim pe Dumnezeu, care încep poate de la o vorbă bună pe care ne-o spune cineva apropiat şi pe care nu-l băgăm în seamă, care încep de la o problemă rezolvată, de la o grijă pe care Domnul în chip minunat o rezolvă şi iată, noi nu apucăm să vedem şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că alte îngrijorări şi alte frici vin asupra noastră şi rămânem în acest carusel al obişnuinţei de a ne rezolva oarecum singuri treburile, de a fi prea puţin atenţi la felul în care Dumnezeu lucrează în jurul nostru.

Continuarea articolului