MARTURII despre FERICITUL PARINTE IOANICHIE BALAN, marele duhovnic de la Sihastria Neamtului: “Multa grija avea de noi!”. DUIOSIE SI FERMITATE

Publicat pe 22 Nov 2014 | Categorii: Mari duhovnici, preoti si invatatori, Minuni si convertiri, Parintele Ioanichie Balan | |Print Print

maica-maria-si-parintele-ioanichie-balan

MĂRTURII

(fragment)

Ai fost, o, bunule parinte,

In toate pildă pentru noi

Privind de-a pururi inainte

La ceasul cel mai de apoi

Pe toţi ne învătai de bine

Ca un bătrân mai iscusit

Şi sfătuiai pe orisicine

Să rabde până la sfarsit.

“Prin anul 1960 mama mea s-a dus la Sfanta Mănăstire Sihăstria, pentru alinare şi îmbărbătare vrednicul de pomenire Părinte Paisie Olaru. Venind acasă ne-a povestit despre un părinte tânăr deosebit, Părintele Ioanichie Bălan.

Peste ani, Părintele Ioanichie a venit la Manastirea Bistriţa – Neamţ. Era înalt, subţirel, iute la pas şi aprig bun cuvântător. Predicile din duminici şi sărbatori au făcut să se încălzească inimile credincioşilor, schimbându-le gândurile, faptele, obiceiurile. Credincioşii din localităţile apropiate Mănăstirii Bistriţa, ba chiar si mai de departe, veneau cu mare râvnă şi dragoste pentru a participa la sfintele slujbe şi la sfârşit să asculte cuvantul de folos al Părintelui Ioanichie.

Cuvântul părintelui era duios, dar, în acelaşi timp ferm, puternic, moral, plin de demnitate, curaj si statornicie. Ne îndemna la post, rugăciune şi iertare, rugaciune către Maica Domnului – la care avea mare evlavie – şi către sfinţii mijlocitori. Predicile părintelui trezeau în credincioşi dragostea de ţară, de neam şi de credinţa, zdrobire de inimă pentru tot ce nu a fost dupa voia Bunului Dumnezeu. Era un mare patriot! Ne îndemna spre rugăciune şi mulţumire pentru tot ce ne-a lasat Bunul Dumnezeu. După 1990 a plecat imediat la iubita Mănăstire Sihăstria.

Fac parte dintr-o familie numeroasă, cu opt copii, ceea ce pe vremea regimului trecut era un fapt înjositor, peste tot erai privit rău. Părintele ne-a cunoscut pe rând toţi, de la părinţi (mama şi tata), până la ultimul copil apoi şi pe nepoţi. Pentru mamele cu mulţi copii avea o deosebită dragoste. Adesea îmi spunea: “Aveţi o mama credincioasă, o mamă sfântă!”. Ne îndemna să fim bucuroşi că suntem mulţi copii, căci cu fiecare naştere ingerul Domnului coboară cu multă dragoste din cer peste noi.

Se crease între familia noastră şi cuviosul părinte o legatură de taină, duhovnicească. In repetate rânduri cand familia era înconjurată de greutăţi sufleteşti si trupeşti, cuviosul părinte ne simţea, era cu oarecare grija pentru noi; când mă vedea mă întreba: „Ce se petrece la voi acasă, ce faceţi voi?”. Deci eu cred că era văzător cu duhul.

Uneori îmi spunea la mărturisire despre nişte stări pe care atunci nu le percepeam, dar după oarecare timp le intelegeam.

Despre cel mai mic frate, încă de când era în prima clasa de liceu, a spus unei cunoştinţe că va fi “un călugăraş frumos” şi, într-adevăr, în ultimul trimestru al clasei a XII-a s-a hotărât să dea la Teologie. A absolvit Institutul de Teologie, iar acum este călugăr – Părintele Gherman.

Mereu mă întreba de fraţii mei, Părintele Pangratie şi Părintele Gherman (deşi treceau pe la cuviosul părinte), de surori; le transmitea sănătate şi toate cele de folos să le dăruiască Dumnezeu „şi să nu uitaţi să va rugaţi la Maica Domnului; rugaţi-vă şi pentru mine!”.

Continuare»

ADUCEREA LA TEMPLU A MAICII DOMNULUI. Smeritele si tacutele lectii duhovnicesti ale Preasfintei Fecioare (si AUDIO, VIDEO)

Publicat pe 21 Nov 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intrarea Maicii Domnului in Biserica, IPS Andrei, Maica Domnului, Parintele Ciprian Negreanu, Staretul Nicon de la Optina, VIDEO | |Print Print

intrarea_in_biserica_a_maicii_domnului_6_w747_h800_q100

***

icoana-tihvin-03

SFANTUL NICON DE LA OPTINA:

Cuvantare rostita la praznuirea

Icoanei Maicii Domnului din Tihvin

Trebuie sa fii un crestin bun si cu viata ta, si cu cuvantul, si cu rugaciunea ta.

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh.

Cine a ascultat ieri cu atentie canonul si acatistul, acela a putut observa cat de multe sentimente si ganduri inalte si minunate exista acolo, mai ales in canon.

Mai intai de toate scriitorul bisericesc care a alcatuit aceste cantari bisericesti il roaga pe Domnul Dumnezeu ca El sa-i dea cuvant si sa-l invete cum tre­buie sa cante, cum trebuie sa se roage.

De aici reiese clar ca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu suntem in stare nici sa ne rugam. Nu putem sa ne rugam cum trebuie si nici nu stim cum si pentru ce sa ne rugam. Se poate intampla cum a zis proorocul intr-unul din psalmi: rugaciunea lui sa se prefaca in pacat” (Ps. 108, 6). Prin urmare, nu orice rugaciune este sfanta, exista si rugaciune pacatoasa. Şi cand se preface rugaciunea in pacat? Atunci cand obiectul rugaciunii este pacatos, cand simtamin­tele si dorintele cu care omul se apropie de rugaciune sunt pacatoase. Intelegandu-si  nevrednicia sa, care se putea oglindi in rugaciunile alcatuite, scriitorul cantarilor bisericesti mai sus pomenite Il roaga pe Domnul Dumnezeu sa nu Se dezguste nici El, nici Maica Domnului de rugaciunile alcatuite si aduse si sa primeasca ravna noastra, deoarece dorin­tele cu care este adusa rugaciunea sunt sincere si sfin­te, obiectul rugaciunii este sfant.

Este bine ca aduceti laude Maicii lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este de ajuns. Continuare»

PARINTELE GHEORGHE CALCIU – O VIATA DE MARTIRIU (+21 noiembrie 2006)

Publicat pe 20 Nov 2014 | Categorii: Biserica rastignita, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Minuni si convertiri, Parintele Gheorghe Calciu | |Print Print

1poza8

Vedeti si:

***

Par-Calciu-Arbore

Familia ortodoxa (nr. 70/ noiembrie 2014):

Părintele Gheorghe Calciu – între pământ şi cer

+21 noiembrie 2006

Despre Părintele Gheorghe Calciu s-a scris mult şi puţin. S-a scris mult, gândindu-ne că în perioada regimului Ceauşescu, Securitatea însăşi s-a întrecut pe sine în a-i „dedica” în exclusivitate nu mai puţin de 26 volume cu note biografice, echivalentul a peste 7500 de pagini! Apoi, cele „7 Cuvinte către tineriale Preotului Profesor Gheorghe Calciu au făcut, la vremea lor, înconjurul lumii, recunoscute şi cinstite în America şi Europa ca dumnezeiescul strigăt al unui proroc din lagărul comunist.

Şi după adormirea sa s-au publicat nume­roase cărţi, studii şi articole pe mai multe me­ridiane ale lumii, Părintele fiind socotit unul dintre acei oameni de care lumea contemporană atât de suferindă are nevoie spre a-i înţelege durerile şi neliniştile fiinţiale. Aceasta se datorează faptului că prin viaţa sa de o bogăţie duhovnicească rară, Părintelui i-a fost dat a se pogorî până la iadul pierzaniei şi de acolo, prin dragos­tea lui Hristos, a se ridica în Lumina învierii. A propovăduit până la sfârşitul vieţii, fie cu puterea glasului de tunet, fie în mângâiere de vânt sub­ţirel, că singură iubirea lui Hristos-Dumnezeu biruieşte păcatul, moartea şi lumea.

Despre Părintele Calciu s-a scris în acelaşi timp puţin, întrucât oamenii lui Dumnezeu se ascund de ochii lumii şi nu caută arătarea ori slava cea trecătoare. Multe din experienţele cutre­murătoare din viaţa sa, Părintele le-a acoperit cu tăcerea ori le-a povestit în treacăt, dorind să arate numai neîncetata lucrare a puterii şi a harului lui Dumnezeu. Toţi cei care l-au cunoscut îndea­proape pot da mărturie că, departe de conven­ţionalismul unei smerenii de suprafaţă, Părintele Calciu a fost un om al unei adânci discreţii şi modestii, virtuţi cu care a iubit a se acoperi şi după moarte, precum a făcut-o şi în timpul vieţii…

Chinuri muceniceşti, mărturisire profetică înaintea ighemonilor secolului 20, iubire pen­tru Dumnezeu şi pentru oameni atingând ne­bunia… şi, cu toate acestea, Părintele Calciu a rămas unul din anonimii Sinaxarului românesc.

In rândurile de mai jos vom încerca, prin sărace cuvinte, a schiţa un mic portret al vieţii sale trăite între binecuvântară ocară a Crucii şi lumina învierii. Continuare»

“De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri (PREDICA AUDIO)

Publicat pe 19 Nov 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Parintele Hrisostom Radasanu, Prigoana impotriva crestinilor, Samarineanul Milostiv, Sfantul Ioan Gura de Aur, Vremurile in care traim | |Print Print

pr_hrisostom_radasanu

Vedem in jurul nostru multa contestare a acestei cetati a Ierusalimului, care este Biserica, vedem in jurul nostru multa lucrare impotriva…

Stabilitatea, credinciosia, atasamentul fata de valorile Bisericii si fata de oamenii Bisericii sunt singurul lucru care conteaza cu adevarat”.

***

Vedeti si:

parabola samarineanului milostiv

Predica Arhim. Hrisostom Radasanu la Pilda Samarineanului Milostiv (2011) – Manastirea Sihastria Putnei:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Nota: Bine ar fi daca am putea si asculta (audio), nu doar citi, cuvantul cu putere si cu… durere multa al acestui parinte, cuvant atat de actual in aceste zile…

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Parintilor, fratilor si surorilor,

Citim la inceputul Evangheliei pe care a randuit-o Sfanta Biserica sa fie pusa acolo, in lacasul de taina al sufletului nostru, urmatoarele cuvinte:

Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon.

Ce nebunie! Ce grozava nebunie! Auzi, sa te pogori de la Ierusalim la Ierihon! De la Ierusalimul care adapostea casa regelui si ale dregatorilor celor inalti, a Ierusalimului care era capitala, a Ierusalimului care era cetate aleasa a lui Dumnezeu, a Ierusalimului unde salasluisera odinioara imparatii cei vestiti: David, si Solomon, si cei de un neam cu dansul, a Ierusalimului in a carui inima se afla Templul Domnului, locasul slavit in care Dumnezeu Isi asezase si Isi aratase slava Sa. De la Ierusalim asadar, de la acest Ierusalim asadar, se pogora un om. Catre ce? Catre Ierihon. Ierihonul era acea cetate veche, prima dintre cetati care a fost cucerita de catre Iosua, dupa ce, impreuna cu poporul lui Dumnezeu, a trecut Iordanul. Acea cetate care, prima, a stat impotriva poporului lui Dumnezeu. Si prima care a fost si nimicita. Caci, spune Scriptura, de 7 ori au inconjurat preotii lui Dumnezeu, impreuna cu Chivotul Legii, in sunet de timbal si de cetera, in sunet de trambita si de organe, acea cetate, pana ce zidurile ei au cazut cu totul. Spre acel Ierihon despre care se stie ca si in ziua de astazi este zidit sub nivelul marii, in apropierea unui loc despre care se stie ca adapostise odinioara cetatile faradelegii: Sodoma si Gomora. Ce nebunie asadar, sa lasi cetatea lui Dumnezeu pentru a te pogori la o cetate a pacatului!

Caci, dorind sa fuga de Ierusalim, toti cei pacatosi mergeau la Ierihon. Era viata mai dulce, traiul poate mai linistit. Pe inaltimile Ierusalimului vantul batea cu putere, la Ierihon lumea era mai ferita. Pe inaltimile Ierusalimului poate si soarele era mai neindurator, pe malurile Iordanului insa, la Ierihon, clima era mai racoroasa, poate mai blanda. Nu degeaba acolo regii Idumeii, printre care si Irod cel Mare, isi facusera palatul de iarna, unde se retrageau atunci cand vremea aspra de la Ierusalim ii alunga de acolo.

Un om, asadar, se pogora de la Ierusalim la Ierihon. Si ce nebunie, ce grozava nebunie! In acel om vedem destinul fiecaruia dintre noi, vedem destinul umanitatii intregi. Caci daca este adevarat ca parabola samarineanului milostiv vorbeste despre vindecarea pe care Domnul o aduce neamului intreg omenesc, atunci trebuie sa intelegem ca acel om suntem noi, cu totii impreuna, si fiecare in parte. Iar Domnul, ca un medic desavarsit ce este, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, uitandu-Se la starea noastra spune intr-o simpla propozitie totul: Oamenii acestia, umanitatea intreaga, se pogoara! Se pogoara de la Ierusalim la Ierihon.

Evanghelia de astazi, dreptmaritorilor crestini, doreste sa traga un semnal de alarma in ceea ce ne priveste pe noi. Continuare»

VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa

Publicat pe 18 Nov 2014 | Categorii: Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Pilda Semanatorului | |Print Print

“Nu numai ca parintii isi pierd propriii copii, ci familii intregi se scufunda, chiar si economic, fiindca si acolo au vrut sa administreze problema tot singuri. Nu s-au increzut in Dumnezeu si iata rezultatele de astazi”

SowerOfSeed008585WM__59480.1409571307.1280.1280

Voia Ta sau voia mea, Doamne?

Inimile tari nu accepta cuvantul lui Dumnezeu

[...] Pilda Semanatorului, pentru inceput trebuie sa spunem, ca descrie patru nivele duhovnicesti ale oamenilor. Primul nivel pe care il prezinta Domnul nostru in pilda, este inima tare a omului, facuta din marmura. Domnul nostru prezinta aceasta inima ca fiind din piatra, din ciment sau asfalt. Acest gen de inima il au caracterele cum ar fi: necredin­ciosii, ateii, cei care Il neaga pe Dumnezeu, cei care sunt plini de neghina, fac spume la gura si sunt demonizati!

In inimile acestor oameni, atunci cand arunci sa­manta lui Dumnezeu, aceasta nu poate sa creasca. De aceea trebuie sa fim atenti atunci cand vorbim cu acestia, cand ne adresam lor sau ce le spunem. Fiindca Domnul ne-a spus: Continuare»

FERICITUL PARINTE DANIIL DE LA RARAU, lumanare aprinsa in sfesnic, ce a luminat pana departe: “Trebuie sa te biruiesti necontenit, sa te cresti duhovniceste cum creste un copil mic”. MARTURIA PARINTELUI PETRONIU

Publicat pe 17 Nov 2014 | Categorii: Biserica rastignita, Calugaria / viata monahala, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Parintele Petroniu Tanase | |Print Print

1-parintele-daniil-sandu-tudorsursa portret: Gabriela Mihaita David

Fericiți cei Prigoniți:

Părintele Daniil – un îndrăgostit de frumusețile cele duhovnicești

Era prin anii 1936-1937, la Mânăstirea Cernica de lângă București, unde eram elev la Seminarul monahal; din când în când, primăvara, toamna, venea părintele Gala Galaction cu câțiva prieteni.

Ne adunam toți elevii sub un nuc mare din incinta mănăstirii, iar un domn, îmbrăcat elegant și cu barbișon, ne vorbea despre lucruri pe care nu le auzisem nici la mănăstirea unde ucenicisem câțiva ani și nici profesorii seminarului nu le spuneau.

Ne vorbea despre frumuseți duhovnicești aflate la Sf. Munte, în manuscrise din biblioteci mănăstirești, despre Filocalie, despre Rugăciunea minții. Mi-a rămas neștearsă din minte imaginea de la Sf. Calist, a lăutarului cu capul plecat pe alăută, răpit de frumusețea cântării, cu care voia să ne atragă luarea aminte asupra rugăciunii celei de gând.

Acel domn era Sandu Tudor – scriitorul, mai apoi ieromonahul Agaton și, la urmă, ieroschimonahul Daniil. Mai târziu aveam să cunosc bucuria de a viețui împreună cu el la Mănăstirea Antim din București și să ne întâlnim mai adesea pe meleagurile Moldovei, la Mănăstirea Slatina și la Schitul Rarău, unde a fost egumen spre sfârșitul vieții. Continuare»

PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!”

Publicat pe 15 Nov 2014 | Categorii: Parintele Ioannis Romanidis, RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Sfantul Grigorie Palama, Teologie ortodoxa | |Print Print

p-ir

Vedeti si:

***

normal_gregpal

Familia ortodoxa (nr. 70/ noiembrie 2014):

Părintele Ioannis Romanidis – nebun din dragoste pentru Hristos

În teologia actuală, Părintele Ioannis Romanidis reprezintă un fenomen pe cât de uimitor, pe atât de însemnat. Dumnezeu l-a ales și l-a cules tocmai din îndepărtatul și deșertul tărâm al Americii pentru a-l răsădi în curțile „casei Domnului” din Grecia, unde, cu mână tare, avea să întoarcă slăbita cârmă a Ortodoxiei contemporane, bătută de vânturi potrivnice și trasă de curenții reci ai raționalismului apusean, către izvoarele autentice ale teologiei patristice.

Părintele Gheorghios Metallinós, profesor emerit al Facultății de Teologie din Atena, avea să dea o importantă mărturie despre dânsul: „Fără a trece cu vederea contribuția altor mari teologi ai noștri, îndrăznesc să vorbesc despre epoca de dinainte și de după Romanidis”. 

Vom încerca, în rândurile ce urmează, să descoperim, pe cât ne este cu putință, câteva din urmele pașilor acestui neînfricat Proroc al zilelor noastre care, ca un alt Ilie, a denunțat, fără teamă și sfidând moartea, închinările la dumnezeii străini din chiar lăuntrul „noului Israil”

Continuare»

A INCEPUT POSTUL CRACIUNULUI. Cuvant al Sfantul Ioan Gura de Aur: “Ce folos ai de pe urma postului, cand postesti cu trupul, dar te desfranezi cu ochii?”

Publicat pe 14 Nov 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Cum sa tinem post?, Curvia, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Ioan Gura de Aur | |Print Print

postul-craciunului-postul-curateste-ochiul-rugaciunea-curateste-mintea-18466912

Va mai recomandam:

sfantul-ioan-gura-de-aur-

Sfantul Ioan Gura de Aur:

OMILIA A ŞASEA

(fragmente)

“[...] Vă rog, dar, pe toţi şi mă cuceresc vouă, să se uite fiecare în conştiinţa lui să vadă ce a negutătorit de pe urma postului. De vede că a câştigat mult, să mai adauge câştig la câştig; de vede că n-a adunat nimic, să folosească pentru negutătorie timpul ce i-a mai rămas. Atâta vreme cât iarmarocul e în toi, să facem bune afaceri, ca să nu plecăm cu mâinile goale, ca să nu îndurăm osteneala postului, dar să pierdem plata postului.se poate să înduri osteneala postului şi să nu iei plata postului.

– Cum?

Continuare»

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri?

Publicat pe 13 Nov 2014 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Intristarea, deznadejdea, Sfantul Ioan Gura de Aur, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

sf ioan gura de aur

Vedeti si:

***

sfantul-ioan-hrisostom

În viaţa creştinului, deznădejdea şi nepăsarea sunt distrugătoare. Pe cel care a căzut în păcat, deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepăsarea îl face să cadă.

Deznădejdea îl lipseşte pe om de bunătăţile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă. Nepăsarea îl coboară din ceruri, pe când deznădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutăţii. Iată cât de mare este puterea celor două patimi.

Diavolul a fost la început un înger bun; dar pentru că s-a purtat cu nepăsare, a fost stăpânit de deznădejde şi a căzut într-o asemenea răutate, încât nu se mai poate ridica din ea. Faptul că el era bun la început ni-l arată Domnul: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18). Asemănarea diavolului cu un fulger vădeşte lumina pe care o avea el mai înainte şi cât de mare şi puternică a fost căderea lui.

Pavel era hulitor şi prigonitor al lui Hristos. Dar pentru că nu s-a lăsat cuprins de deznădejde, s-a ridicat din păcatul său şi a ajuns să fie egal cu îngerii. Iuda era apostol; dar pentru că a arătat nepăsare, s-a făcut trădător. Tâlharul de pe cruce, cu toate că a făcut atâtea răutăţi, nu a deznădăjduit şi, astfel, a intrat primul în rai. Fariseul, pentru că s-a mândrit, a căzut din înălţimile virtuţii, pe când vameşul, pentru că nu a deznădăjduit,  s-a ridicat deasupra virtuţii fariseului.

Vrei să-ţi arăt cum o cetate întreagă s-a mântuit? Oraşul ninivitenilor a aflat mântuirea pentru că nu a deznădăjduit. Cu toate că hotărârea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4), oamenii nu şi-au pierdut nădejdea şi îndrăzneala. Şi aceasta, cu toate că Dumnezeu nu le-a spus că se vor mântui dacă se pocăiesc. Să luăm şi noi exemplu de la aceşti oameni, şi chiar şi atunci când auzim de la Dumnezeu cuvinte de osândă, să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne pocăim. Continuare»

Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS SI DE ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea ceață se apropie. Suntem in fața celui de-al treilea razboi mondial

Publicat pe 12 Nov 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Al treilea razboi mondial, Biserica la ceas de cumpana, Parintele Nectarie Mulatiotis, Portile Iadului, Vremurile in care traim | |Print Print

nectarie-efrem

Vedeti si:

tower of babel falls

Pedeapsa noastra

“Celui care va dobandi avere numai ca sa o duca bine in aceasta viata si sa traiasca lejer, Dumnezeu vine si ii ia averea. Nu vedeti? Dumnezeu l-a trimis pe primul ministru prin votul poporului grec sa va ia averile. Da, sa va ia averile! Ati inteles? Acesta a venit la putere prin votul poporului grec. Nu stiu daca America sau Europa l-au sprijinit. Eu stiu ca pe acesta l-au votat grecii si prin votul poporului grec, acesta conduce. Desigur ca pe mine nu ma intere­seaza acest subiect, si anume cine conduce. Pe mine ma intereseaza sa vedeti ca in spatele acestor desfa­surari de evenimente se ascunde mana lui Dum­nezeu.

Fiindca Dumnezeu a vazut ca ne-am lipit inima, chiar si crestinii, de materia si de desfatarile trecatoare ale acestei vieti. Acum a venit ceasul sa sarim in aer cu ele. A sosit ceasul sa trecem cu totii prin criza, fratilor! Si cei ce au si cei ce nu au, in putin timp, nimeni nu va scapa. Nu auziti ce spun politicienii? Toti cei care ascultati stirile, sa fiti atenti la cuvinte. Adevarurile se ascund in spatele cuvintelor. Am sa spun mai multe in predica urmatoare… Fratilor, acum am sa va spun cateva lucruri, facand o mica paranteza. Continuare»

Page 1 of 36712345...102030...Last »