Cuvant de TREZIRE la praznicul Sfintilor Imparati (AUDIO): “Sa luam aminte, nu putem sa dormim, nu putem sa fim caldicei in timpurile acestea… “. PĂRINTELE IEREMIA de la PUTNA despre PRIGOANA CRESTINILOR, CULPABILIZAREA BISERICII si “planurile diabolice de a schimba mintile oamenilor, incepand cu copiii nostri”

Extras din predica Protos. Ieremia Berbec (Man. Putna) la Sfintii Imparati Constantin si Elena – 21 mai 2016:

“[…]

As vrea sa pornesc acum de la aceasta ultima relatare despre Sfantul Constantin si vreau sa va descriu faptul ca lumea lui nu era cu mult diferita de a noastra. Veneau dupa o prigoana, noi venim dupa o prigoana. Elitele acelei societati erau pagane, erau universitati, dar profesorii erau inchinatori la idoli. Marii filozofi ai timpului se inchinau idolilor, jertfeau idolilor. Cum si la noi acum, majoritatea oamenilor de stiinta se inchina naturii, hazardului, iar pe oameni ii indeamna [sa creada ca] Dumnezeu nu exista, Dumnezeu e o iluzie, o pacaleala, puteti sa faceti ce vreti, nimeni nu va trage la raspundere. Ei slujesc in alte temple si indeamna poporul la pacat. Fara remuscari, un total libertinaj, pe care din pacate il vedem in randul tinerilor.

Acum, Sfantul Constantin era intr-o astfel de lume. Intr-adevar, crestinii erau destui, dar nici pe departe majoritari si atunci, cu deosebita intelepciune si discernamant, el incet-incet a schimbat fata imperiului. Nu deodata, nu a schimbat totul, nici macar nu a prigonit pe pagani, ci doar a sprijinit Biserica. Si incet-incet a aratat, ca si prin acest edict, cum ar trebui supusii lui sa se orienteze. Si pe aceasta temelie a lui au cladit imparatii de mai tarziu si s-a ajuns la imperiul crestin. Continuarea articolului

“Tu cu mine esti!” – DEZBINAREA, NEIUBIREA, INDIFERENȚA, SUCCESUL DE-UNUL-SINGUR, ILUZIA UNUI “ALT BINE” vs. DARUL DRAGOSTEI și al UNIMII ÎN BISERICĂ – TRUPUL LUI HRISTOS. Predica Părintelui Dosoftei de la Putna la Duminica a VII-a dupa Paști (audio, text)

Predica Protos. Dosoftei (m-rea Putna) la Duminica a VII-a după Paști (a Sf. Părinți de la Primul Sinod Ecumenic și a rugăciunii arhierești a Mântuitorului) – 24 mai 2015:

Rezumatul predicii:

“Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi…” (Ioan 17, 11)

Rugaciunea Mantuitorului catre Dumnezeu-Tatal inainte de Patima Sa este ca un imn al dragostei dumnezeiesti.

– Aceasta Duminica este inchinata Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic si este asezata intre praznicul Inaltarii si cel al Rusaliilor. Prin Inaltarea Sa la Cer, Mantuitorul Iisus Hristos face ultimul act al revelarii Dumnezeirii Sale in fata apostolilor si prin ei, in fata noastra, a tuturor. Dupa sarbatoarea Inaltarii este pusa Duminica inchinata acestor Sfinti Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care L-au marturisit pe Hristos-Domnul, ca fiind Dumnezeu adevarat, deofiinta cu Tatal si deplin egal cu Acesta. Si ea este, totodata, o pregatire pentru praznicul Pogorarii Sfantului Duh, trimis de Dumnezeu-Tatal si de Dumnezeu-Fiul pentru a uni in Dumnezeu pe cei care cred in Hristos, realizand Biserica, trupul Lui.

– In aceasta rugaciune, Mantuitorul se roaga pentru unitatea Bisericii. “Să fie una precum suntem şi Noi“. Dumnezeu este Sfanta Treime – Trei Persoane intr-o Unime. Si asa este chemata si omenirea sa devina, ca un [singur] Om care cuprinde pe toti oamenii, in care fiecare isi pastreaza persoana sa, dar alcatuiesc impreuna o unime.

– Un rod al acestei rugaciuni este si ceea ce s-a intamplat la Sinodul I Ecumenic – acea incercare uriasa a Bisericii, cand un eretic, pe nume Arie, a incercat sa strecoare o erezie in sufletele oamenilor si in invatatura Bisericii, si anume ca Hristos nu ar fi Dumnezeu adevarat, ci o creatura – speciala, dar totusi creatura  – a lui Dumnezeu-Tatal. Acea erezie a fost inteleasa ca o sinteza a tuturor ereziilor si ca un izvor din care, mai departe, curge un sir intreg de erezii. S-a depasit aceasta incercare, cu darul Sfantului Duh, prin cei 318 Sfinti Parinti adunati la Niceea in anul 325 la chemarea Sfantului Imparat Constantin cel Mare si au pus Biserica pe o temelie pe care invatatura dumnezeiasca de credinta s-a dezvoltat in urmatoarele Sinoade Ecumenice – toate s-au raportat la acest prim Sinod Ecumenic.

– Un rod al acestei rugaciuni este si depasirea dezbinarii care apare intre noi, oamenii – fie ca este vorba de ceva personal, fie ca este vorba de probleme teologice, de cautarea adevarului. Aceasta rugaciune este o binecuvantare pentru unitate, pentru dragoste si pentru Adevar. Rostirea rugaciunii de catre Hristos ne arata ca El, prin Duhul Sfant, este Cel Care lucreaza unitatea in Biserica si intre noi, oamenii, in orice imprejurare o cautam. Suntem una, pentru ca suntem incorporati in Hristos si Acesta ne duce la Tatal, unindu-ne cu El.

Continuarea articolului

NU TE TEME, TURMĂ MICĂ! NU NE LASĂ DUMNEZEU! “Să ştiţi că pentru toţi deznădăjduiţii aceştia care par pierduţi, lepădaţi şi uitaţi, ai nimănui, S-a rugat Hristos atunci în Grădina Ghetsimani” DUMNEZEU SE ROAGĂ PENTRU MINE… Cum putem intra sub aripile ocrotitoare ale rugăciunii Sale arhierești din Ghetsimani?

CUVÂNT CU PUTERE și de ÎNCURAJARE DUHOVNICEASCĂ al Pr. CIPRIAN NEGREANU în așteptarea BUCURIEI MÂNGÂIETORULUI (audio, text)

“Aşa şi în viaţa noastră, de multe ori se întâmplă să pară că suntem biruiţi, că puterea răului e mai mare, că bolile sunt multe, că greutăţile sunt mari, aşa cum Dumnezeu ne-a spus: În lume necazuri veţi avea, nu ne-a zis <În lume bine vă va fi, de acum înainte, dacă credeţi în Mine, bine vă va fi!>, nu, necazuri veţi avea, ca toţi ceilalţi, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Chiar dacă în necazuri vă veţi tulbura, veţi avea secătuire sufletească in inima voastră, cum zice Mântuitorul, acum plângeţi şi vă întristaţi şi lumea se bucură şi se veseleşte. De multe ori, ăsta e şi chipul creştinului în lume. Tu nu ai, lumea care îşi doreşte numai cele ale lumii şi ale veacului acestuia se veseleşte, petrece, se bucură de cele ale veacului acestuia, iar tu nici ale veacului acestuia nu le aişi, de multe ori, nici măcar în cele ale sufletului nu eşti bogat[…]

Şi să ştiţi că pentru toţi aceştia, deznădăjduiţii aceştia care par pierduţi şi lepădaţi şi uitaţi, ai nimănui, S-a rugat Dumnezeu atunci în Grădina Ghetsimani. S-a rugat să nu piară aceştia, să nu cadă din credinţa lor, să rămână uniţi, să nu-I lepede Dumnezeu. […]

Auziţi! Nu ne lasă Dumnezeu, nu ne va lăsa Dumnezeu! Chiar dacă pari pierdut, nu te va lăsa. Eşti încercat ca argintul, eşti purtat de Dumnezeu dintr-o mână într-alta, parcă eşti aruncat, dar nu eşti aruncat! Tot în mâna Lui cazi şi tot în mâna Lui eşti, chiar dacă tu pari cel mai slab dintre toţi,chiar dacă ei cu cai şi cu călăreţi și cu toate puterile veacului acestuia şi cu tine nici puterea lui Dumnezeu nu pare că este cu tine. Pare! Dar este cu tine, este cu noi”. […]

Deci să nu cadă nimeni în deznădejde, să nu fie nimeni ca un deznădăjduit, ca un orfan al nimănui, pentru că a răsărit pentru noi Părinte pentru toţi, a răsărit pentru noi Fratele nostru Hristos, Care ne este Dumnezeu, care ne este Părinte, masă, casă, mâncare, aer, Care ne este tot şi S-a făcut nouă toate!

Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam