(sursa: Gabriela Mihaita David, albastru de…)

Pentru Duminica a 23-a dupa Rusalii va mai recomandam:

***

CUVIOSUL IOAN KRESTIANKIN:

Şapte duhuri necurate

Cuvântul lui Dumnezeu este infinit de profund. Orice analiză omenească a acestuia, chiar fără a depăşi limitele de înţelegere ale Sfintei Biserici Ortodoxe, de fiecare dată capătă atât nuanţe noi de înţelegere, cât şi sensurile nedescoperite anterior ale unui conţinut etern şi imuabil.

Este bine cunoscută şi se aplică pe larg pilda Mântuitorului despre duhul necurat care a ieşit din om.

„Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o găsește golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, se sălășluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ (Mt. 12, 43-45).

Completarea făcută de Domnul Iisus, Hristos: „Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ -ne arata cu claritate că pilda descoperă în primul rând soarta social-politică a acestui „neam viclean şi desfrânat” care „caută semne“, fiindcă această pildă este interpretata de Mântuitorul, făcând aluzie la acest „neam”.

De regulă, nevoitorii se opresc la o exegeză ascetică a pildei, un lucru pe deplin înţeles, din moment ce pilda este edificatoare, importantă şi mântuitoare. Dar oare toate sensurile ei au fost epuizate? Continuarea articolului

Lambrini Vețios

Lambrini s‑a născut în 1918 în satul „Sfânta Paraschiva” din provincia Arta. Părinţii ei, Spiridon Driva şi Teodora, erau dintre cei mai înstăriţi oameni din sat şi mai aveau încă trei băieţi. Lambrini era cea mai mică, iar fraţii ei o iubeau nespus de mult pentru caracterul ei şi pentru purtarea ei cea bună faţă de ceilalţi. A crescut potrivit principiilor creştine. Încă de mică a învăţat să‑i iubească pe oameni şi să trăiască potrivit poruncilor lui Dumnezeu. A terminat numai şcoala primară şi citea cu nesaţ Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti.

„Eram de opt ani, povesteşte ea, şi stăteam pe un scăunel în curtea casei. Ţineam în mână o Biblie mică, mă entuziasmasem de ea şi-mi plăcea să citesc. Citisem pasajul: «Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică». Aceste cuvinte au intrat în inima mea şi am început să‑L iubesc foarte mult pe Domnul. Din acea clipă mi s‑a aprins dorinţa de a intra în viaţa monahală. Îmi spuneam în sinea mea: «Nu vreau nimic, nici ogoare, nici averi, ci voi merge să devin monahie».

Atunci S‑a arătat înaintea mea un Om Care era îmbrăcat cu veşminte preoţeşti. Mi‑a plăcut mult chipul Său, era foarte frumos. Îl priveam şi mă minunam. Deodată m‑a întrebat: Continuarea articolului

Protos. Ieremia – A ieșit Cuvântul să rostească cuvântul Său
(predică la Duminica a XXI-a după Rusalii – pilda semănătorului – și pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic):

– transcrierea unui fragment –

“[…] A doua este acel pamânt pietros. Ne spune Mântuitorul ca aceștia primesc, dar pamântul este puțin si dedesubt este pietros. Și răsare repede samânța, că nu are mult pamânt de străpuns, dar nici rădacină nu are și atunci când iese soarele se usucă și moare și iarăși nu aduce roadă. Ce ar fi această stare? Starea aceasta este, am spune, mai bună decât indiferența, că indiferența nu primește mai nimic, pe pământ bătătorit nu iese nimic; aici iese cât de cât ceva, omului îi trezește interesul, începe să facă ceva, dar lipsa de rădacină, asa cum tâlcuiește Mântuitorul că primesc cuvântul, dar neavând rădacină în ei, neadâncindu-se cuvântul, nefacându-se lucrător în adâncul lor, când vine prigoana pentru acel cuvânt, ei se leapădă și iarăși nu aduc roadă.

Am spune ca aceasta ar fi ignoranța – în ce sens? Omul nu știe: întâi, cât de serioasă este lucrarea lui Dumnezeu si apoi cu câtă seriozitate trebuie el s-o primească și s-o lucreze. Și atunci se entuziasmează repede, cum erau și multi dintre oamenii din timpul Mântuitorului: auzeau că face minuni, Îl urmau pentru că le luau ochii minunile, dar când începea ceva mai greu Îl părăseau, așa până la cruce, unde toți l-au părăsit.

Vedem aici o atenționare din partea lui Dumnezeu: aveți grijă, cuvântul Meu devine lucrător dacă-l luați în serios și dacă vă luați în serios. Ce înseamnă asta? Continuarea articolului