PARINTELE ILARION DAN, DUHOVNICUL DE LA “CRUCEA”, FOST MARE DIRECTOR DE BANCA care s-a lepadat de toate pentru a sluji lui Hristos, la 55 de ani. MARTURISIRI VIDEO despre propriul DRUM AL CONVERTIRII si despre PROVIDENTIALUL PARINTE ARSENIE PAPACIOC: “Smerenia, frate, smerenia!”

Publicat pe 20 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Luarea Crucii si urmarea lui Hristos, Minuni si convertiri, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Ilarion Dan, VIDEO | |Print Print

111119input_file3075036

POSTARE COMPLETATA/ ACTUALIZATA

Vedeti si:

***

p. Ilarion Dan

Vedeti si:

  • Ziarul Lumina:

Repetabila întoarcere în sine (2013)

Se întâmplă să te întorci într-o mănăstire pe care ai vizitat-o, sau la un părinte duhovnic, dintr-o chemare pe care nu ştii cum s-o numeşti. În această toamnă, am mers în pelerinaj la Mănăstirea „Sfânta Cruce“ din Arhiepiscopia Tomisului. Deşi o făceam pentru prima oară, am trăit sentimentul unei reveniri, căci cuvintele părintelui duhovnic Ilarion Dan, fost director de bancă în Constanţa, te invită la o repetabilă întoarcere în sine. Acolo unde şi cuvioşia sa, după o lungă căutare, a descoperit chipul lui Hristos.

Alergăm dinspre Constanţa spre Hârşova fermecaţi de frumuseţea inconfundabilă a podişului dobrogean. În comuna Crucea facem la stânga, străbătând o ramificaţie a drumului, care urcă şi coboară în pante line printr-o nesfârşită livadă de gutui, până în valea dintre dealurile Băltăgeşti şi Alah-Bair, unde se află Mănăstirea „Sfânta Cruce“, cu hramurile „Cuvioasa Teodora de la Sihla“ şi „Înălţarea Sfintei Cruci“. Aici se nevoiesc 14 vieţuitoare, sub îndrumarea maicii stareţe Teodora Tăbăranu, şi un părinte duhovnic. Zilnic, fiecare zideşte, afară, chipul de lemn şi de piatră al mănăstirii şi, în interior, pe cel de sine, pentru a se apropia, a se uni astfel cu Hristos, Care luminează acolo, în inima fiecăruia. Continuare»

MARTURISIREA LUI HRISTOS

Publicat pe 20 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Duminica Sfintei Cruci, Marturisirea Bisericii, Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

cruce_7

***

  • Doxologia:

Oare e greu a mărturisi pe Domnul?

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri”.

Oare e greu a mărturisi pe Domnul? Nicidecum. Ce greutate e în a spune, atunci când se cere, că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu şi Dumnezeu, Care pentru noi a venit pe pământ, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om, a fost răstignit, a pătimit, a fost îngropat, a înviat a treia zi, S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, că a trimis pe Duhul Sfânt asupra Sfinţilor Apostoli, care prin puterea Lui au zidit pe pământ Sfânta Biserică, cea care, învăţând pe oameni adevărul şi sfinţindu-i prin taine, îi conduce pe toţi credincioşii, fiii săi, pe calea cea nerătăcită care duce la împărăţia cerurilor?

Continuare»

Parintele Simeon Kraiopoulos despre LEPADAREA DE SINE, DE OMUL CEL VECHI si ASUMAREA STARILOR DE USCACIUNE SUFLETEASCA

Publicat pe 19 Sep 2014 | Categorii: Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Luarea Crucii si urmarea lui Hristos | |Print Print

christ08

***

cruce_86_0

Cel care se leapădă de sine însuşi are speranţă la mântuire

Cei care va rămâne credincios în clipa acediei, acela va spori duhovniceşte…

” [...] De-acum încolo vom ţine şi privegherile şi veţi participa şi dumneavoastră, atât cât vreţi şi cât puteţi. Insă trebuie să vă atenţionez asupra faptului că aici în general cea care este cea mai periculoasă este oboseala. Omul, atunci când îl ajunge oboseala din urmă, simte că vrea să le lase baltă pe toate. Spun asta pentru că am început să observ acest lucru. Trebuie să aveţi în vedere că cea mai mare greutate pe care o întâmpină monahul, când a ajuns la acest punct, este oboseala. Oboseşte şi apoi vine şi acedia, vine şi lenevirea şi nu mai e tragere de inimă. Acestea toate îl afectează pe monah. Intâi de toate cei care au în străfun­dul lor tendinţa melancoliei, câteodată simt cu atât mai mult acest lucru şi cad chiar şi în deznădejde.

Umila mea părere este că exact aceia care vor îndura aceste simptome, sunt cei care vor spori duhovniceşte. Ceilalţi care nu vor răzbi, se vor da bătuţi. Şi de ce anume se întâmplă asta? Pentru că omul la baza lui, în străfundul sufletului său, este egoist, este iubitor de sine - la care se adaugă mai apoi şi celelalte patimi şi neputinţe ale sale. Toate le face pentru sine însuşi: ca să se îndulcească pe sine însuşi, ca să se mulţumească pe sine însuşi, astfel încât să se simtă bun şi frumos. De aceea preferă oamenii petrecerile şi distracţiile – şi alte lucruri de felul acesta. Bineînţeles, nu contează atunci când ne odihnim aşa puţin, omeneşte. Dar atunci când omul se dă pe sine însuşi acestor obiceiuri, se duce cu totul în derivă. Nu mai are nici o legătură cu Hristos.

Când începe omul să nu se mai simtă bine şi nu înţelege toate aceste senzaţii pe care i le creează omul cel vechi din el, atunci este copleşit de plictiseală şi de epuizare şi în final ajunge să dea înapoi, părăsind lupta cea duhovnicească. Poate chiar să zică

„Atâţia ani m-am chinuit, m-am luptat, m-am dus şi la biserică, m-am şi spovedit, m-am şi împărtăşit, dar nimic nu mi-a folosit.”

Problema, însă, este următoarea: Ce te aşteptai să se întâmple? Ce căutai?

Continuare»

Marturii si scurta biografie (video) despre PREOTUL MARTIR ILARION FELEA († 18 septembrie 1961)

Publicat pe 18 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Parintele Martir Ilarion Felea, Preotie (pentru preoti), VIDEO | |Print Print

2f8e9911bc6865dbb96185108cd8adc4

MARTURII DESPRE PARINTELE ILARION V. FELEA:

Mitropolitul Bartolomeu Anania:

Ceea ce il apropie pe Felea de Sfantul Ioan [Gura de Aur] (pe care, dupa toate probabilitatile, si-l luase ca model) este suflul oratoric, dinamica ideilor si caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele torentilor mintali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era rasplatit cu aplauze in biserica, sunt absolut convins ca ascultatorii Parintelui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ovationeze printr’o lacrima a bucuriei duhovnicesti [1].

Parintele Prof. Dumitru Staniloae:

Ca preot, Parintele Ilarion Felea m-a depasit. Daca eu sunt teolog, el este si traitor. Continuare»

“Intru necaz M’ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii”

Publicat pe 18 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ieromonah Luca Mirea, Inaltarea Sfintei Cruci | |Print Print

pravilo-e1318535171223

 „Cand Te-am chemat, m’ai auzit, Dumnezeul drep­tatii mele! Intru necaz m’ai desfatat!” /Ps. 4,1/

Iarna, din pricina gerului naprasnic, trunchiul copa­cilor crapa pe dinauntru, iar in noptile geroase aceste rupturi pricinuite de ger scot sunete destul de nefiresti. Desi ar parea ca gerul ii vatama, el nu face altceva decat sa-i despice si sa-i desfaca pe dinauntru, pentru a forma crapaturi care primavara sant plinite cu noi fibre, pline de seva, prin care copacii se umplu iarasi de viata si se dezvolta, aducand rod de frumusete. Continuare»

CUGETARI si SFATURI DUHOVNICESTI ale PARINTELUI IACHINT: “Doamne, al Tau sunt, sa nu ma parasesti!”

Publicat pe 17 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Parintele Iachint al Putnei, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), RUGACIUNEA LUI IISUS (Rugaciunea mintii/ inimii), Sfantul Stefan cel Mare | |Print Print

articol_3_1

Vezi si:

mormant-stefan-cel-mare-putna-1

Cugetări şi sfaturi ale Părintelui Iachint

  • “Aşa să te rogi: Doamne, nu-mi lua darul ce mi l-ai dat”.

[...]

  • Intrebare: “Când vine sfârşitul lumii?

Răspuns: Continuare»

“IUBIREA NEBUNA” A LUI DUMNEZEU si TAINA SLUJIRII: “A te darui, fara sa te impui…”. Parintele Staniloae despre SENSUL CRUCII ca IMPREUNA-PATIMIRE ODIHNITOARE: “Numai Crucea darama zidul; Biserica sta pe iubirea rastignita”

Publicat pe 16 Sep 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inaltarea Sfintei Cruci, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Marc-Antoine Costa de Beauregard | |Print Print

crucea-altar

Vedeti si:

Holy Cross, Monastery of Sinai, 12th Century

Reluam, in lumina sarbatorii inchinate Sfintei Cruci, fragmente dintr-o carte minunata, dar prea putin cunoscuta: Pr. M. Costa de Beauregard si Pr. Dumitru Staniloae. Mica dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica, tradusa dupa originalul francez cu titlul mult mai inspirat: “Ose comprendre que Je t`aime” (“Indrazneste sa intelegi ca Eu, Dumnezeu, te iubesc!) si re-editata in 2007 la Editura Deisis.

Este o carte prin care dialogul celor doi teologi si traitori face ca Dogmele si Tainele Bisericii sa devina nu doar ceva mai putin abstract, mai putin “ezoteric” si ermetic, nu doar ca acestea sa fie “traduse” intr-un limbaj accesibil crestinului obisnuit, ci chiar sa dobandeasca cea mai vie, mai concreta, mai calda si mai “dulce” expresie. Cu deosebire primul capitol de mai jos (intitulat “Compasiunea dumnezeiasca in original) ne face prezenta si vie intr-un chip inegalabil Taina Iubirii “nebune” a lui Dumnezeu, care S-a daruit oamenilor pe Cruce si ne arata care ar trebui sa fie consecintele acesteia asupra relatiilor dintre oameni.

S-a spus adeseori ca Parintele Staniloae a fost un teolog prin excelenta al iubirii si al delicatetii, al gingasiei (cuvinte recurente in discursul sau obisnuit), dar toate acestea sunt roade ale Duhului lucrator cu putere in inima si in scrisul sau. Ei bine, energiile harice izvorate din Duhul Sfant as zice ca pot fi “pipaite” cu usurinta printr-o lectura rabdatoare si evlavioasa a cuvintelor de mai jos, iar dupa asimilarea lor cu greu mai poate cineva, credem, sa nu poata sa “inteleaga” cum anume ne iubeste Dumnezeu pe noi! Pentru ca prin darul extraordinar al Cuvantului si al Delicatetii pe care le-a primit si cultivat, Parintele Dumitru Staniloae izbuteste sa-L faca pe Dumnezeu “transparent” (cum ii placea sa se exprime adesea) in plenitudinea sa chiar si numai printr-un text.

2013010400513_120785437

“Crucea Ta, Doamne, s-a preaslavit cu puterea Ta nespusa, ca smerenia Ta mai presus decat toata puterea s-a aratat, prin care cei puternici s-au zdrobit de Pamant si saracii la cer s-au ridicat” (Octoihul, glas 1, duminica, cantarea 9).

Crucea este germenul oricarei impacari, poarta comuniunii dintre toti oamenii, depasirea intregii singuratati

“Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta o cantam si o marim!” (Inaltarea Sfintei Cruci, 14 septembrie).

Trebuie restaurata comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinta numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poti deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neincrezatori. Numai o dovada de iubire care merge pana la jertfa prin care omul se daruie celuilalt poate castiga inima celuilalt. Atunci insa Il imitam pe Hristos“. Dar aceasta “imitatie” a lui Hristos este o unire cu El; trebuie ca Hristos sa Se incorporeze in noi si sa ne refaca in Sine dupa El, Modelul nostru originar. Continuare»

TAINA IUBIRII ascunsa in verticala si orizontala CRUCII

Publicat pe 15 Sep 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Ieromonah Luca Mirea, Inaltarea Sfintei Cruci | |Print Print

cruce8

Omul a fost plamadit intru slujire si spre slujire, dupa pilda Facatorului sau, Care necontenit lucreaza. Slujirea izvoraste din iubire, astfel ca omul, in mod firesc, isi slujeste atat luisi, cat si aproapelui, dar adevarata dragoste, care izvoraste dinlauntrul lui spre slujirea semenului, tine necontenit de felul in care omul slujeste nemijlocit lui Dumnezeu si care se oglindeste in chipul Crucii.

Astfel, atunci cand vrem sa construim o cruce, primul element pe care-l asezam este verticala, dupa care pe ea se va sprijini si orizonatala. Continuare»

OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii”

Publicat pe 14 Sep 2014 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inaltarea Sfintei Cruci, Parintele Andrei Coroian, Parintele Ciprian Negreanu, Preot Claudiu Melean, Talcuiri ale textelor scripturistice, VIDEO | |Print Print

CRUCEA – IMBRATISAREA LUI DUMNEZEU

Starea aceasta este de rastignire a Domnului este numita… IUBIREA NEBUNA A LUI DUMNEZEU. Deci Hristos sta inca in aceeasi pozitie, rastignit, cu mainile intinse, asteptand intreaga omenire. Asteptandu-ma pe mine, asteptandu-te pe tine, ca la o imbratisare. Hristos vrea sa ne imbratiseze pe fiecare dintre noi, de aceea sta cu mainile intinse. Inca nu a venit ca un Judecator. De aceea nimeni nu trebuie sa se teama sa se apropie de Cruce”.

GREECE-RELIGION-EASTER

OMUL IN FATA SFINTEI CRUCI

de Arhim. Andrei Coroian

“Privind sfânta Cruce şi pe Hristos răstignit pe ea, un necreştin sau un necunoscător în cele ale duhovniciei va privi cu mirare şi va spune: aici s-a petrecut o mare şi neînţelesă taină. Privind-o un creştin iniţiat se va închina în faţa ei cu bucurie, exclamând: aici s-a lucrat mântuirea mea! Ea este izvorul vieţii şi al fericirii mele!

Crucea este lucrarea cea mare a puterii lui Dumnezeu. Pe Cruce s-a arătat iubirea desăvârşită dintre Persoanele Sfintei Treimi, revărsată peste noi oamenii şi peste întreaga creaţie, prin Dumnezeu-Omul care se jerfeşte pentru noi, de dragul nostru asumându-şi vina păcatelor noastre. Aici se realizează in iubire desăvârşită începutul unirii dintre Dumnezeu şi oameni, dintre Dumnezeu şi lumea văzută, dintre lumea cerească şi lumea pământească. Aici se arată cutremurător grija iubitoare a Părintelui ceresc, Care jerfeşte pe Unicul Său Fiu pentru omul păcătos şi răzvrătit, spre a-l readuce în braţele părinteşti, înfiindu-l.

În faţa şi în lumina Crucii omul credincios îşi înţelege mai limpede vocaţia sa, destinul său, calea sa, drumul său de la chip la asemănare, pe care trebuie neapărat să-l parcurgă, asumându-l cu bucurie şi mulţumire sau cel puţin cu resemnare. Înţelege de asemenea că orice evitare, ezitare sau eschivare de la drumul său, de la asumarea crucii sale îi aduce mai multă suferinţă, nemulţumire, angoasă, care uneori prelungindu-se ca durată, poate cădea sub domeniul absurdului, lipsit de orice licăr de lumină sau rază de speranţă.

Prezenţa noastră în faţa sfintei Cruci, indiferent de gradul nostru de cunoaştere şi de trăire, trebuie să fie mereu spre luminarea minţii şi învăpăierea inimii; spre sporirea şi consolidarea cunoştinţei, a multiplelor înţelesuri tainice, care personal ni se revelează treptat, pe măsura apropierii noastre de Dumnezeu; spre sporirea şi întărirea dragostei dumnezeieşti, care se aprinde din recunoştinţa faţă de iubirea, mila şi dărnicia Sa, precum şi din împlinirea cu consecvenţă a poruncilor Lui.

Cred că la trei lucruri esenţiale trebuie să mediteze şi să reflecteze omul, creştinul mai ales, pentru a-şi spori şi consolida cunoştinţa şi tăirea duhovnicească: Continuare»

Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio)

Publicat pe 13 Sep 2014 | Categorii: Arhim. Nichifor Horia, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga | |Print Print

sursa foto: http://www.pemptousia.ro/photo/expozitia-icoanele-sfintilor-o-marturisire-ortodoxa-de-manastirea-sfintii-trei-ierarhi-din-iasi/

Va recomandam si:

***

Predica Arhim. Nichifor Horia (Iasi) la Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci – 7 septembrie 2014:

 

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa: Doxologia

561074335_df7dccb4e4

Transcrierea predicii:

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţi credincioşi, preacuvioşi părinţi,

Evanghelia de astăzi, din duminica înaintea Înălţării Sfintei Cruci ne vesteşte despre dragoste, despre dragostea lui Dumnezeu pentru om şi despre cum să înţelegem legea dragostei în devenirea noastră, în creşterea noastră duhovnicească. În câteva versete, descoperirea pe care Domnul o face despre cruce şi despre dragoste şi judecată în convorbirea pe care a avut-o cu Nicodim, înţeleptul care a venit la el nu cu gând de ispitire, ci cu înțelegere dreaptă, uimit fiind de cuvintele Mântuitorului. Vedem că atunci când Domnul îi vorbeşte despre apă şi despre botez, despre naşterea din nou, Nicodim se cutremură şi nu înţelege. Iată acum alte cuvinte pe care Domnul i le rosteşte lui Nicodim, cuvinte pe care Evanghelia de astăzi ni le pune înainte şi asupra cărora vom zăbovi puţin împreună.

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului.

– este vorba despre înălţarea pe cruce a Domnului. Şarpele pe care Moise l-a înălţat în pustie, ne amintim de boala înfricoşătoare pe care o aveau iudeii și, privind spre şarpele înălţat de Moise, se vindecau.

Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Şi mai adaug un verset în continuarea pericopei evanghelice:

Aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.

Iubiţi credincioşi, reţinem acest cuvânt:

Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca să se mântuiască prin El lumea, Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.

De îndată ce începem să pricepem ceva în această viaţă, începem să înţelegem că sunt asupra noastră fel de fel de primejdii şi de răutăţi. De la animale, de la stihii şi chiar de la oameni. Trebuie să ne ferim să nu alunecăm, să nu cădem, să nu ne frigem, să nu ne înecăm, dar, mai ales, trebuie să ne ferim de vicleşugul celorlalţi. De abuzul celorlalţi, de nedreptatea celorlalţi. Şi sunt copii care sunt traumatizaţi de mici, uneori chiar în familiile lor, dureri mai mari decât poate duce sufletul lor de copil. De multe ori răutatea şi vicleşugul vine chiar de la părinţii lor, de unde ar trebui să primească dragoste şi, mai ales, încredere desăvârşită. Şi greu îşi duc acele suferinţe mai departe și învaţă bieţii copii să se ferească, să se ascundă, să se apere. Şi noi toţi, în viaţa aceasta, învăţăm că trebuie să ne apărăm de vicleşugul celorlalţi, pentru că aşa este, într-adevăr, vedem mult vicleşug în jurul nostru, la aproapele nostru, poate chiar la frate sau la mamă, nu mai spun de ce înseamnă televizor sau ziare sau toate celelalte, fel de fel de cuvinte care zăpăcesc şi poticnesc pe om. Ne gândim cât de greu va fi fost pentru om și pentru copii în timpuri înfricoşătoare, precum războaie, când suferinţa era legea în acele zile, cât de dureros au trecut acele zile. Continuare»

Page 1 of 36112345...102030...Last »