Vedeti si:

Duminica vameşului şi a fariseului

Apostol: II Timotei 3,10-15; Evanghelie: Luca 18,10-14

Astăzi pătrundem în perioada pe care o cuprinde cartea de cântări pentru Postul Mare, Triodul. Aceasta este prima dintre cele trei Duminici de dinaintea Postului Mare în sine, care ne duce apoi la Pătimirea lui Hristos. Astăzi suntem invitaţi să cugetăm la pilda vameşului şi a fariseului.

Este interesant faptul că pericopa evanghelică de astăzi începe abrupt. Nu se citeşte versetul precedent, care introduce episodul în discuţie: „Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta”. Acest verset dă de gol morala poveştii. Ne-ar putea face să înclinăm de o parte sau de alta. În schimb ne sunt înfăţişate pur şi simplu două personaje: un fariseu – un membru credincios, virtuos al instituţiei religioase, şi un vameş – evident un personaj negativ, cel care ia bani de la aproapele său pentru a-i da străinilor urâţi de conaţionalii săi. Ni se cere să ne identificăm cu unul sau altul dintre aceste personaje. Continuarea articolului

Diacon Prof. Dr. Sorin Mihalache – Esti ceea ce traiesti (Conferinta ASCOR Cluj) – 14 decembrie 2017:

“Eşti ceea ce trăieşti. Medicina şi Teologia creştină, despre sănătatea şi edificarea spirituală a persoanei”

***

Un prim fragment transcris din aceasta conferinta il puteti gasi la:

“Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diaconului SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. Despre NEUROPLASTICITATE ca temei și probă că NE PUTEM SCHIMBA VIAȚA ORICÂND și despre FORȚA EXTRAORDINARĂ A EXPERIENȚELOR, mai ales a celor REPETATE și exercitate cu DEDICAȚIE sau PASIUNE

***

Transcrierea conferintei de la min. 50-51:

“(…) Atat de departe s-a ajuns cu cercetarea si cu atentionarea a cat de mult ne influentam pe noi insine incat au aparut rezultate care spun asa: pozitia corpului influenteaza tabloul hormonal al unei persoane. Si aici experimentele au fost asa: au luat persoanele stresate, care au nivel de cortizol ridicat si le-au pus in anumite posturi. Atentie, dupa 3 minute de stat intr-o postura cortizolul a scazut cu 20% si a crescut testosteronul, care este un hormon care corespunde activitatilor viguroase – asta ar arata o anumita incredere, din punct de vedere biologic. Stau intr-o postura si postura imi schimba tabloul hormonal si deci si dispozitia sufleteasca – pentru ca ea vine la pachet: o persoana care sta intr-o [anumita] postura nu se mai simte foarte stresata. Asta este foarte important. De ce? Pentru ca asta imi sugereaza mie, interesat de viata spirituala: corpul imi sugereaza emotii. Si alta cercetare vine si completeaza acesta portiune spunand: dispozitiile emotionale imi influenteaza modul in care gandesc. Si aici au fost facute experimente cu persoane care traind empatia fata de cineva au judecat intr-un fel situatia lui si traind aversiunea fata de altcineva au judecat complet diferit situatia lui, desi situatiile erau identice. Asta inseamna ca dispozitia emotionala ma influenteaza intr-un fel.

Deci trebuie sa fiu atent ce emotii am pentru ca nu judec complet independent de emotiile mele. De-asta pe o stare emotionala infranta si deprimata gandurile sunt negre. Pe o stare de bucurie, gandurile sunt asemanatoare. De ce e important asta pentru viata spirituala? Pentru ca daca le punem impreuna o sa constatam ca: trupul imi sugereaza prin pozitiile lui si prin intrebuintarea lui anumite emotii, iar emotiile imi influenteaza modul in care gandesc. De aceea, autoarea care a scris despre asta a conchis: corpul da forma mintii.

Parintii erau foarte atenti in Filocalie la ce face trupul si ei spuneau ca una din lucrarile cele mai importante pe care le poate face cineva in chilie este plecaciunea genunchilor. Pentru mine, din punct de vedere spiritual asta este foarte important. Asta imi spune ca nu pot sa stau in lotus si sa spun rugaciunea inimii. Ca lotusul vine la pachet cu o postura si cu un tip de emotionalitate care nu se asaza in consonanta cu ceea ce spun. Ceea ce spun are ca si consonanta metania. Continuarea articolului

Nu-mă-uita:

Iubirea care ne înviază

Primul, dar totuși neîmplinit

„Și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură.”

Evanghelia ni-l prezintă pe Zaheu ca fiind mai marele vameșilor, și bogat, și mic de statură, și am putea spune neintegrat, neacceptat de ceilalți oameni. El ar fi vrut să-L vadă pe Iisus, dar ceilalți oameni nu-l lăsau. Prin aceasta ni se arată și lipsa de cinste pe care o avea Zaheu în rândul locuitorilor Ierihonului, pentru că, deși mic de statură, dacă ar fi fost cinstit de oameni, oamenii i-ar fi făcut loc să-L vadă pe Hristos.

Era mai marele vameșilor și era bogat. Aceasta înseamnă că a fost un om care a vrut cu orice preț să iasă în evidență, să se afirme și înseamnă că a fost un om fără scrupule. Era mic la trup, mic și la suflet, pentru că a fi vameș în vremea respectivă însemna să ajungi bogat ușor, dar pe spinarea aproapelui tău, pe spinarea celui de un neam cu tine, pentru că tu te îmbogățeai din strângerea dărilor pentru romani, deci nu primeai un salariu. Dar conducerea romană a regiunii iudaice închidea ochii față de nedreptățile pe care vameșii le făceau cu condiția ca aceștia să le dea darea, să le dea tributul cuvenit. Și atunci, a fi vameș și, mai mult decât aceasta, a fi mai mare peste vameși însemna că tu ți-ai încălcat de nenumărate ori conștiința și că ai făcut multe nedreptăți. Și așa era acest Zaheu.

Dar, cu toate că era bogat, cu toate că era primul într-o ierarhie acolo, în cetatea lui, mai mare peste vameși, nu era împlinit, tot mai avea o căutare, tot era frământat de o căutare. Și acea căutare a lui i s-a definit în dorința de a-L vedea pe Domnul Hristos, când a auzit că trece. Continuarea articolului