(icoana de ELENA MURARIU)

Doxologia:

Când nu-ți mai pasă de ce spune lumea, ai curaj să-L mărturisești pe Hristos

Părintele Nicolae Steinhardt

Nobleţea cananeencii se vădeşte în credinţă, curaj, stăruire, cuviinţă şi inteligenţă. A samarinencei, prin felul cum se dă bătută, fără reţineri, cu entuziasm, după ce mai întâi se opusese din toate puterile şi iscusinţele minţii ei. Ea, când i se revelează adevărul, îl recunoaşte şi trage toate consecinţele numaidecât. Acum este. Nici amânare, nici îndoială, nici sfială. Continuarea articolului

(desen de Gabriela Mihaita David)

“Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos; e încreştinarea voinţei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi!” După învierea TA tânjeşte Iisus” (Părintele Arsenie Boca).

***

Duminica femeii samarinence

Apostol: Fapte 2,19-26; Evanghelie: Ioan 4, 5-42

Astăzi este Duminica a cincea după Paşti. Deşi fo­losim termenul „Rusalii” astăzi anume pentru sărbătoarea din a cincizecea zi după Paşti, în care se face amintirea pogorârii Duhului Sfânt, termenul „Rusalii” are ca sens originar şi încă primordial întreaga perioadă de cincizeci de zile de după Paşti, cincizeci de zile în care săr­bătorim Înălţarea Domnului nostru şi Pogorârea Duhului.

Nu este deloc surprinzător faptul că multe dintre Dumi­nicile din această perioadă prezintă descrierea întâlnirilor cu Hristos, unde ceea ce face El este realizat prin mijlocirea apei, pentru că în Scriptură apa este adesea, potrivit Părin­ţilor, un simbol al Duhului Sfânt.

Duminica trecută am auzit despre vindecarea paraliti­cului: el stătea lângă scăldătoarea Vitezda, a cărei apă era din când în când tulburată de un înger al Domnului, astfel încât primul care intra în apă era vindecat; Iisus, pe de altă parte, fiind El însuşi desăvârşirea acestor semne vechi ale lui Dumnezeu, l-a vindecat pe paralitic doar prin cuvântul Său.

Prima parte a acestei pericope evanghelice este rânduită de Tipic spre a fi citită şi la binecuvântarea apelor de la săr­bătoarea înjumătăţirii praznicului, care a avut loc miercurea trecută. Duminica viitoare vom auzi cum Hristos a vindecat un orb, amestecând scuipat cu tină şi ungând cu acest ames­tec ochii orbului.

În Evanghelia de astăzi am auzit despre convorbirea lui Hristos cu femeia samarineancă. Şi aici ni se aduce în vedere un contrast direct şi o trecere de la apa cea veche la cea nouă: de la apele fântânii lui Iacov, la apa pe care Hristos o făgă­duieşte celor care o cer, apa care nu doar că potoleşte setea, ci şi izvorăşte în credincios, aducând viaţa veşnică.

Este o pericopă atât de bogată; sunt atâtea lucruri pe care am putea să le tâlcuim. Aş vrea să mă refer la câteva din­tre ele. Continuarea articolului

(foto: Olivian Breda)

DIN ACEEASI CONFERINTA, AM MAI EXTRAS:

***

Alt fragment din conferinta ASCOR Bucuresti a Parintelui Ciprian Negreanu, „Crucea – cărarea spre Veșnicie” – 7 aprilie 2019, Bucuresti

– Cum ar trebui să cinstim Crucea?

Crucea este înfricoșătoare pentru demoni pentru că este altarul pe care S-a jertfit Mielul lui Dumnezeu. Este altar. Demonul îl invidiază pe om, invidiază pe oricine Dumnezeu iubeşte. Dacă Dumnezeu ţine la ceva, demonul invidiază. El se crede un neiubit, un nedreptăţit. L-a invidiat pe om dintru începuturi. Continuarea articolului