SARBATOAREA CELUI SINGUR, TRIST SI LEPADAT… Cuvinte duhovnicesti zguduitoare la INTRAREA IN IERUSALIM si intrarea in SAPTAMANA PATIMILOR LUI HRISTOS. “Daca nu exista in noi trairea si trecerea prin aceste PATIMIRI, nu vom putea niciodata sa gustam din ceea ce este cu adevarat INVIEREA. O vom trata SUPERFICIAL si vom pierde tocmai esentialul”. CUM IL RASTIGNIM SI NOI PE DOMNUL?

Meditatie duhovniceasca la Intrarea in Ierusalim:

DE CE SE SCHIMBA (IN RAU) si DE CE TRADEAZA OMUL?

Adunatu-s-au astăzi mulţime de iudei din Ierusalim în Betania, şi s-au întristat împreună cu surorile lui Lazăr; iar a doua zi, cunoscând că s-a sculat din mormânt, s-au pornit spre uciderea lui Hristos.

Cum e posibil ca aceiasi oameni sa fie astazi plini de simtaminte frumoase si sincere, idealisti, calzi si iubitori, iar in cateva zile, in cateva luni sau in cativa ani sa ajunga reci la inima, impietriti si orbi, gata sa se descotoroseasca, sa scuipe din viata lor cu grabire pe Cel sau pe cei pe care ii iubeau, sa nu-i mai cunoasca, sa nu le mai sufere prezenta, sa-i batjocoreasca, ba chiar sa se faca partasi rastignirii Aceluia… sau acelora?! 

Ce se alege de toate marile porniri nobile si entuziaste, de cuvintele mari de iubire, de fagaduintele solemne ale prieteniei, de juruintele sfinte ale fidelitatii? Ce se alege de toate atingerile harului si de toate milele revarsate cu imbelsugare asupra sufletelor noastre candva flamande si insetate? Ce se alege de toate lacrimile varsate de noi sau… pentru noi? Acum toate s-au sters, acum ne descurcam, ne-am rezolvat prolemele si ne este “bine”?

Continuarea articolului

SAMBATA LUI LAZAR si PREGUSTAREA INVIERII IN VIATA NOASTRA: “Este doar o doza, o portie, atat cat sa starneasca pofta cea duhovniceasca”

lazarou

Gusturile vietii celei duhovnicesti – antidotul duhului lumesc

Un drum pe care se afla toate

Astazi este Sambata lui Lazar, iar pericopa evanghelica de astazi am auzit-o inca de mici, apoi am citit-o de multe ori. Am auzit-o si astazi. Este caracteristic acest fragment din tropar:

Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintandu-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule“.

asupra caruia ne-am indreptat atentia si altadata. Hristos, inainte de Patima si de Inviere a vrut sa ne asigure ca va urma invierea cea de obste si l-a inviat, spune troparul, mai intai pe Lazar.

Folosindu-ma de acest exemplu, as vrea sa spun ca in felul acesta cred ca ne lumineaza Dumnezeu astazi. Şi in general si in particular. Tuturor, precum si fiecaruia in parte, Dumnezeu le ofera o pregustare. Cunoastem, desigur, faptul ca Dumnezeu inca din aceasta viata ne ofera o pregustare a Imparatiei Cerurilor, a vietii ceresti, ne ofera logodna Duhului Sfant, nu numai teoretic, ci cu adevaratul gust. Aceasta se intampla in particular, nu cu titlul general in sensul ca Dumnezeu ofera tuturor Duhul Sfant, ci in sensul ca in lupta si efortul zilnic pe care-l face cineva primeste o astfel de pregustare, are parte de astfel de semne. Continuarea articolului

PARINTELE EPISCOP MACARIE – cuvant mangaietor despre purtarea-impreuna a Crucii: CALEA IMPREUNA-PATIMIRII CU HRISTOS SI CU FRATELE AFLAT IN SUFERINTA: “Dacă un apropiat se plânge că-i e greu, primul nostru impuls nu e să împreună pătimim cu el, ci să-l moralizăm asemenea prietenilor lui Iov” (VIDEO, TEXT)

„Suferința sau calea împreună pătimirii cu Hristos”PS Macarie, Baia Mare, 2018

„Suferința sau calea împreună pătimirii cu Hristos” – Cuvânt rostit de către Preasfințitul Părinte Episcop Macarie în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în miercurea din Săptămâna a V-a Postului Mare, 28 martie 2018

Suntem înaintea Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. În curând, Mântuitorul va intra în Ierusalim, unde va fi întâmpinat de mulțimi care îl aclamă ca pe un împărat, ca pe un salvator, pentru ca aceleași mulțimi, câteva zile mai târziu, să strige, la instigarea conducătorilor poporului de atunci, „Răstignește-L! Răstignește-L!” (Ioan 19, 6)

Mai dramatic, însă, decât alunecarea mulțimilor, este sminteala ucenicilor Săi. Unul dintre ei, Iuda, Îl va vinde, iar altul, Petru, Îl va trăda. Toți, cu excepția tânărului Apostol Ioan, Îl vor părăsi, fugind, îngroziți, după ce Acesta a fost arestat mișelește, judecat strâmb și condamnat samavolnic.

Înaintea Golgotei, în Grădina Ghetsimani, Mântuitorul se află în rugăciune, purtând singur povara întregului Adam căzut și singur înfruntând mânia ucigașilor Săi pizmași. La fel de singur a fost Mântuitorul în fața Sinedriului și a lui Pilat din Pont. Nimeni nu a îndrăznit, nici măcar puternicul guvernator roman, să intervină și să spună adevărul: că procesul este unul înscenat, că se desfășoară o crimă împotriva unui Nevinovat, că acuzele sunt mincinoase, viclene. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam