“Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud. Ca nu cumva, văzînd și auzind, și cu inima înțelegînd, să se întoarcă”

Ochii care nu văd și urechile care nu aud s-au pomenit și pînă la Hristos, la Isaia și în psalmi. Prorocul David folosește aceste cuvinte referindu-se la idoli, la statuile moarte care deși au ochi și urechi sculptate, nu văd și nu aud, apoi conchide: “asemenea lor sînt cei ce se închină lor”. Continuarea articolului

CUVINTE GRELE, TARI SI DUREROASE ale Parintelui Ciprian Negreanu despre soarta neamului romanesc dupa absenta in masa de la referendum:

“Acest duh necurat [este] mut şi surd, pentru că cel care e stăpânit de el nu mai vrea să asculte alte păreri, nu mai vrea să audă alte teorii. A văzut două emisiuni, a văzut două interviuri, a citit el în două cărţi şi pe ici-pe colo a spicuit şi gata, e priceput, ştie! Ştie el cum e cu popii, ştie el cum e cu Biserica, face o distincţie clară între Biserică şi Dumnezeu, se linişteşte în privinţa asta şi nu mai ascultă. Și neascultarea aceasta a neamului [este] de Dumnezeu în primul rând şi de Biserică după aceea, prin cei prin care a binevoit Dumnezeu, prin aceşti nevrednici preoţi şi episcopi încă mai lucrează Dumnezeu. Încă mai lucrează. Neascultarea aceasta cu nonşalanţă şi faptul că fiecare om crede că este profet și se crede înţelept şi priceput, mai ales în cele duhovniceşti, acesta este semnul unei răceli interioare, lăuntrice, înfricoşătoare. Şi această lepădare lăuntrică de Dumnezeu, îndepărtare, în primul rând prin neascultarea de Dumnezeu și de Biserică prin părerea că ştii tu mai bine – aşa cum diavolul de la început a vrut să ne strecoare că <Ştii tu mai bine…! Nu trebuie să-ţi spună Dumnezeu. Mănâncă şi vei cunoaşte binele şi răul mai repede, nu trebuie să ţi-l explice El, nu trebuie să ţi-l dea El, îl afli tu!>- aceasta ne îndepărtează cel mai mult de Dumnezeu şi ne separă de Dumnezeu. S-a adâncit răul în inima noastră, foarte adânc! Suntem stăpâniţi de acest duh mut şi surd, susţinut de tot felul de fortificaţii, de gânduri, de idei, de politică, de tot felul, numai ca să nu urmăm ce ne spune Dumnezeu, ce ne spune Biserica”.

Continuarea articolului

Dragostea în care cred:

oameni și porci

„Aici în România apasă pe voi o teribilă dală de plumb, ortodoxia, care atârnă asupra societății și strivește mințile oamenilor” (Antonio Fischetti, jurnalist la CHARLIE HEBDO)

Azi mergem la Biserică să ascultăm o pericopă evanghelică care nu este altceva decât, o sinteză duhovnicească a istoriei noastre recente, a integrării României în Ținutul Gherghesenilor.

Este vorba, în primul rând, de integrarea poporului român în marea turmă de porci europeană. Pentru că această integrare are doi pași: transformarea omului în porc, prin societatea-de-consum-a-drepturilor-omului-de-a-fi-un-porc. Apoi, demonizarea turmei. Și ultimul pas, desăvârșirea integrării turmei globale în Iad. Continuarea articolului