Loading Quotes...
***
[…] Părintele Evmenie a zis că, într-o seară, după ce l-a pregătit de culcare pe Părintele Nichifor s-a dus și acesta în camera sa pentru a se odihni. Nu l-a luat însă somnul. Era cuprins de neliniște, probabil că nu a făcut ceva bine, probabil că nu a închis bine soba. Acestea și multe altele treceau prin mintea sa. S-a sculat și s-a dus la chilia bătrânului. Pentru ca să nu-l deranjeze, dacă l-a luat somnul, s-a gândit că e mai bine să nu mai bată la ușă, nici să zică: ,,Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeule, miluieste-mă…” și să aștepte răspunsul din înăuntru, ,,Amin’‘, așa cum se obișnuiește printre monahi. Deschide încet-încet ușa, și ce să vadă? Il vede pe Părintele Nichifor plutind în văzduh ca la un metru de sol, cu mâinile ridicate și rugându-se. Fața sa strălucea mai mult decât soarele. După ce a fost părtașul aceste înfricoșătoare priveliști, Părintele Efmenie, fără să zică nimic a închis cu mare atenție ușa și s-a dus în chilia sa. Aici a pus capul în pământ și a început să plângă, deoarece considera că l-a supărat pe bătrânul sau că nu a bătut la ușă și că a văzut această minunată priveliște. Însă plângea si de bucurie, deoarece a văzut cât de mare și de virtuos este Părintele său duhovnic. Continuarea articolului
“Preacuviosi si preacucernici parinti, iubiti frati si surori din Biserica de acasa.
Ne continuam slujirea inaintea lui Dumnezeu in aceste timpuri pe care le numim speciale, in care suntem chemati la constientizarea credintei noastre. Suntem chemati sa facem un exercitiu lucid asupra a cine suntem si care este locul nostru in aceasta lume, suntem chemati sa ne recalculam ierarhiile noastre uneori prea omenesti, in favoarea lucrurilor esentiale.
Si ma adresez dumneavoastra ca si cand ati fi aici impreuna cu noi in biserica, in bisericile noastre, pentru ca Biserica de acum a iesit dintre ziduri si se rasfrange in lumea intreaga, in intreaga creatie. Duhul Sfant se plimba peste tot, imbratiseaza si mangaie pe toti cei care au nevoie. Meditam la textul pe care Biserica ni-l pune in fata ochilor nostri duhovnicesti astazi, in cea de-a patra duminica a Postului Mare. Si socotesc ca sunt necesare trei elemente initiale pe care as dori sa le si evoc pentru o intelegere mai deprima a textului Evangheliei pe care tocmai l-am ascultat lecturandu-se la Sfanta Liturghie.
Primul aspect foarte important socotesc ca este acesta: Evanghelia de astazi este, dintr-o anumita perspectiva, o incursiune intr-ale credintei. Este o incursiune intr-ale credintei, dar este, in consecinta, si o incursiune intru ceea ce este omul, pentru ca, intr-un fel, omul este atat cat poate sa creada. Si inca un aspect foarte important legat de aceasta idee: daca este o incursiune in ceea ce este omul prin prisma credintei sale, aceasta constatare sau judecata nu este a lui Dumnezeu, nu Dumnezeu este cel care ne arata cata credinta, mai multa sau mai putina, avem, ci omul este acela care, stand fata in fata cu Dumnezeu, stand fata in fata cu adevarul, se descopera si se redescopera pe sine, intru toate ale sale, cu bune si cu rele – si mai ales in vulnerabilitatile sale. Dumnezeu nu face judecati pentru ca El, mai inainte de orice, le stie pe toate. In Evanghelia dupa Ioan, in cap 2, in ultimul verset, 25, este un cuvant foarte lamuritor in acest sens. Si zice asa, Evanghelistul Ioan, despre Domnul Hristos: “Pentru ca nu avea nevoie sa Ii marturiseasca cineva despre om nimic, căci El Insusi cunostea ceea ce era in om“. Dumnezeu cunoaste ceea ce este in om, nu este nevoie ca cineva sa Ii spuna cine este omul, Dumnezeu este creatorul omului si il stie dintru inceput. Dar zic inca o data: omul este cel care se descopera in vulnerabilitatile sale atunci cand sta fata in fata cu Adevarul pentru ca in fata Adevarului nu mai exista minciuna, nu mai exista cosmetizari, nu mai exista vestimentatii care uneori ne fac sa ne simtim cineva si care altminteri, in alte conditii, cum sunt si cele din vremurile noastre, nu ne mai prea ajuta la nimic. Continuarea articolului
“[…] Am sa va vorbesc astazi despre ceva ce am simtit ca doreste Dumnezeu sa va vorbim astazi. Am primit un indemn de la Dumnezeu sa va spun cele ce urmeaza sa va spun. Si poate cuvantul meu va fi mai aspru, nu va fi plin de blandete, de iubire, de bunatate. De iertare, da. Dar asa am primit indemn de la Dumnezeu sa va vorbesc. Si anume despre duhul mut si surd. Pe care vrajmasul l-a adus asupra copilului nevinovat. “Duh mut si surd” l-a numit Mantuitorul si i-a spus: “Tie iti poruncesc, iesi din el si sa nu mai intri in el”. Duhul mut si surd ce insemna? Ca acel copil nu se mai putea ruga, nu mai putea cere lui Dumnezeu nimic, nu mai putea petrece in preajma lui Dumnezeu, nu se mai putea intalni cu Dumnezeu. Ci duhul cel surd si mut il arunca in foc si-n apa. Si daca nu era cineva in preajma lui, incerca sa ii ia viata. Viata, care este darul lui Dumnezeu si de aceea l-a si salvat Hristos, pentru ca viata numai Dumnezeu poate si trebuie sa o ia. Continuarea articolului
IPS Teofan: „Această molimă nu poate fi alungată decât printr-un post îndelungat și printr-o rugăciune intensă și continuă” (29 martie 2020) Predica Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Duminica a IV-a din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul): …
PS Benedict Bistrițeanul: „Maica Domnului – Mama întregii lumi” | Buna Vestire, 25 martie 2020 Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit la Praznicul Bunei Vestiri, în Capela Seminarului Teologic …
ÎNTOARCERE LA DUMNEZEU, FIȚI PURTĂTORI AI LUI HRISTOS! / Părintele Dinu Pompiliu – Biserica Șerban-Vodă, București (22.03.2020, Duminica Sfintei Cruci) “Iubiti credinciosi, si de data aceasta ne-ati dat, din nou, o lectie de credinta adevarata, autentica. Dumnezeu a randuit …
“Iubiti frati preoti, iubiti tineri de la strana, iubiti credinciosi care poate, pe alte cai decat cele obisnuite sunteti impreuna cu noi, participand de departe la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, dam slava lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit, chiar daca …
Doamne ajută, Am ajuns s-o văd și pe asta: Sfânta Liturghie săvârșită fără credincioși! Nu mi-aș fi imaginat vreodată în 22 decembrie 1989 că va fi cu putință așa ceva! Cei cu adevărat curajoși au strigat, în Timișoara cu câteva …
„Nu vă temeți, că Dumnezeu are și El planurile Lui, mamă, da?! Să aveți răbdare!” “Păi, dacă a văzut Dumnezeu că noi de formă venim la biserică, stăm şi ne uităm la ceas, ne mai uităm pe un mesaj la …
“Sa scoata Dumnezeu din toata aceasta neputinta, din toata aceasta plaga si ceva bun! Dumnezeu niciodata nu va trimite ceva spre indreptarea noastra, daca nu va sti ca va scoate de aici, la sfarsit, si ceva pentru mantuirea noastra. Poate …
Doamne, nedumeriți și fără de glas ne aflăm în fața acestei încercări abătute asupra noastră. Luminează întunericul nostru, depărtează gândurile cele de îndoială şi de frică, întărește-ne pentru a ne putea duce crucea și arată-ne nouă izbăvirea din primejdie. Primește-ne înapoi la Sfântul Tău Jertfelnic, ca să ne putem hrăni cu Sfântul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, pentru adăugirea harului şi a vieţii.
Opusul iubirii nu este ura, așa cum ne-a învățat Europa, ci este frica. Orice vă face să vă temeți, să știți că este insuflat de forțe demonice! Și nu sunt întâmplătoare, ci sunt foarte înșelătoare și viclene aceste săgeți pe care dușmanul le îndreaptă către inima noastră în aceste zile și ore. Când trage ispita aceste săgeți ale fricii, și ale puținei credințe, și lașității? În ajunul Duminicii Sfintei Cruci, adică mâine, în ajunul Buneivestiri a Maicii Domnului, a celei care s-a facut pod între Cer și pământ ca să se învingă moartea și diavolul, în ajunul Paștilor. Așa să știți! Nu este deloc întâmplător! Pentru că acela care face toate acestea, diavolul (…), de aceste lucruri se teme: de Sfânta Cruce, de numele Maicii Domnului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! -, de Învierea Domnului – ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos.
Toate acestea se întâmplă ca să nu auzim Hristos a Înviat! Adevărat a înviat! Ca să nu avem Paști cu pace noi, ortodocșii, ca să nu avem Înviere! Asta e ce îi arde, pe noua ordine mondială, duhurile din văzduh și pe anumite slugi ale acestora de pe pământ. Noi, cei puțini, nu trebuie să le facem pe plac. Dar nu cu egoism! Nu cu judecăți. Cu acea rugăciune pe care v-am spus-o: Hristoase, dă-mi răbdarea și credința Sfintilor!
„Criza noastră actuală, provocată de activitatea umană, este poate ultima șansă care ne este dată pentru a ne întoarce la Tatăl, după ce ne-am hrănit steril cu roșcovele porcilor din dramaticul nostru exil, unde am risipit moștenirea noastră!” *** Român …
Cuvantul Înaltpreasfintitului ATANASIE, Mitropolit de Limasol (Cipru): “Care este abordarea duhovniceasca a pandemiei Coronavirusului?” – traducere de E.P. pentru “Cuvantul ortodox” – Iubiti frati, dupa cum ati fost deja informati, din cauza masurilor de urgenta luate la nivelul societatii …
Nu avem conturi in retelele de socializare Facebook, Twitter, Hi5 sau Linkedin.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
