(icoana de Elena Murariu)

JOCUL MULȚUMIRII

“[…] Un timp merseră în tăcere. Se întuneca tot mai repede, iar Pollyanna se sprijinea tot mai tare de braţul lui Nancy.

– Biata de tine, trebuie că eşti foarte flămândă. Să şti însă, că nu-ţi pot oferi decât pâine şi lapte, pe care trebuie să le mănânci în bucătărie. Mătuşa ta s-a supărat foarte tare că nu ai fost punctuală la cină, în sufragerie. Înţelegi, nu-i aşa?

– Sigur că da. Cum puteam să fiu şi în sufragerie, la cină, când eram sus, pe deal?

Nancy îşi stăpâni cu greu râsul.

– Vezi tu, dânsa nu ştie asta… Crede-mă, zău, îmi pare rău că nu am voie să-ţi dau decât pâine şi lapte.

– Ba mie îmi pare foarte bine!

– Îți pare foarte bine? Cum aşa?

– Ştii, mie-mi plac pâinea şi laptele, şi, apoi, sunt bucuroasă că pot sta să le mănânc lângă tine. Când ai asemenea lucruri bune, nu e greu să fii mulţumit.

 – Se pare că ești ușor de mulțumit…cu orice, spuse Nancy, mai mult oftând, amintindu-şi cât de mult se străduise fetiţa ca să găsească ceva frumos în acea mansardă oribilă.

Pollyanna chicoti încetişor.

– Stii, asta-i din pricina jocului meu…

– Jocul tau? Continuarea articolului

(icoane de Gabriel Toma Chituc)

LA MULTI ANI DE SLUJIRE INMIIT RODITOARE PARINTELUI NOSTRU MACARIE, EPISCOPUL ROMÂNILOR DIN EUROPA DE NORD!

Sfinţii Cuviosi Macarie cel Mare si Macarie Alexandrinul.

Raiul este atunci când ne vedem față către față¹

^{1 Privegherea de noapte la sărbătoarea Sfinţilor Macarie cel Mare şi Macarie Alexandrinul, vineri, 19 ianuarie 2018.}

Cei doi sfinţi cuvioşi sunt cunoscuţi şi cinstiţi de poporul binecredincios român şi, în special, de către monahi. Scrierile Cuviosului Maca­rie cel Mare au fost tălmăcite în româneşte încă din 1775 de către ieromonahul Macarie, apropiat de Sfântul Paisie Velicikovski şi de Sfântul Gheorghe de la Cernica. Numele de Macarie este des întâlnit printre că­lugării români, dar mai puţin întâlnit la mireni. Cu atât mai mare mi-a fost bucuria ca, de ziua acestor doi sfinţi cuvioşi, să aflu de doi prunci cu numele Macarie. Unul dintre ei s-a născut chiar în această zi, în Nor­vegia, făcând fericiţi tinerii săi părinţi români, iar celălalt este un copil african, botezat cu numele Macarie în Rwanda. Le doresc acestor prunci şi părinţilor lor să aibă parte întotdeauna de rugăciunile şi de ajutorul Sfinţilor Macarie cel Mare şi Macarie Alexandrinul!

Lucrările hagiografice au făcut adesea confuzie între cei doi Sfinţi Macarie: Sfântul Macarie cel Mare numit şi Macarie Egipteanul şi Sfân­tul Macarie Alexandrinul, care au fost contemporani şi care au aceeaşi dată de prăznuire, 19 ianuarie. Intre ei trebuie făcută distincţia necesară, potrivit izvoarelor istorice păstrate şi studiilor patristice recente. Dintre acestea din urmă amintim articolul părintelui Gabriel Bunge: Despre cei doi Macarie, în care se prezintă deosebirea între cei doi asceţi omonimi, potrivit indiciilor date de contemporanii lor: Paladie, Evagrie Ponticul, Rufin, Socrate Scolasticul, Sfântul Cuvios Ioan Casian ş.a.

Aceşti doi mari cuvioşi au trăit în secolul al IV-lea şi fac parte din generaţia de aur a monahismului ortodox. Au fost prieteni şi ucenici ai Sfântului Antonie cel Mare. Au săvârşit minunate nevointe ascetice, au lăsat pilde adânci în Pateric şi Lavsaicon, au înfruntat ereziile vremuri­lor, iar Sfântul Macarie cel Mare a scris una dintre cele mai profunde şi subtile lucrări de viaţă duhovnicească (Omilii duhovniceşti). Continuarea articolului

Episcopia Europei de Nord:

Predica PS Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord despre Sfânta Muceniță Tatiana, Bergen, 12 ianuarie 2019

Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița sau puterea de nebiruit a fecioriei

Preacucernici părinți, iubiți frați și surori împreună rugători,

Sfânta Muceniță Tatiana, ocrotitoarea parohiei noastre din Bergen, a fost fiica unui creștin cu funcție importantă din Roma imperială a veacului al treilea. Pe acel timp, creștinii trăiau clandestin. Ei puteau ocupa și funcții importante în imperiu, să fie mari funcționari sau mari conducători militari, dar își practicau credința în ascuns, din cauza prigoanei. Cu toate acestea, erau relativ ușor de descoperit: refuzau să participe la ceremoniile păgânești, fie cele dedicate idolilor, fie cele dedicate împăratului deificat. Deseori, mulțimile întărâtate împotriva creștinilor îi duceau pe aceștia în templele idolești pentru a-i forța să apostazieze, fie să refuze închinarea la idoli și, astfel, să se auto-denunțe drept creștini. Continuarea articolului