Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Predica MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU din prima duminica de dupa inchiderea bisericilor si in Cipru: “Iata acum ocazia SA DEVENIM BISERICA DE ACASA! SA NE RUGAM IMPREUNA! De ce avem nevoie, azi si maine si in viitorul apropiat, este MINUNEA. Aceasta boala va trece, ALTA VA VENI, alte probleme MAI MARI DECAT BOALA VOR VENI, dar am impresia ca această FRICA nu va trece usor din inimile oamenilor”

MITROPOLITUL NEOFIT DE MORFOU:

Părinților, noi de ce nu am putut vindeca acest neam?

(Duminica a patra din Postul Mare – 29.03.2020, Biserica Sfântului Auxiviu, episcop de Solon)

Ani binecuvântați și liberi să aveți!

Libertatea astăzi a început sa aibă o dimensiune socială, libertatea în fața regulilor care nu ne eliberează de cauzele bolii, eliberarea de turci, eliberarea de până mai ieri: Europa unită; de azi – Europa tulburată; și, de mâine – Europa distrusă.

Acest virus, singurul lucru care va reuși să îl facă, este că va distruge Europa, moneda EURO, va aduce tulburare în sufletele unor oameni, mai ales copiilor noștri, care nu au experiența războiului și a fricii și, desigur, în rândul categoriilor sociale cu risc va aduce multă temere. Această boală va trece, alta va veni, alte probleme mai mari decât boala vor veni, dar am impresia că această frică nu va trece ușor din inimile oamenilor, de aceea și trebuie să înțeleagă conducătorii noștri, clerul și poporul, că frica este îndepărtată din inimi doar de Sfânta Liturghie și de iubirea lui Hristos.

Și noi, aici, în Morfou, deși unii ne consideră anarhiști, respectăm pe cât putem, cu smerenie, cele ale legii Cezarului, care au fost impuse prin ordinul Președintelui Republicii. Vedeți în spate, acolo pe fereastră, avem dezinfectanții, detergenții și la fel la pangar. Și locurile sunt goale. Reprezentanți ai poporului sunt aici doi oameni; toți ceilalți prezenți fiind cler. Liturghia s-a săvârșit, Slavă Domnului! Cei prezenți am luat Sfânta Împărtășanie și toți cei care nu au putut să fie de față, deși și-ar fi dorit și erau pregătiți să se împărtășească, aparțin acestei categorii a celor care s-au pomenit azi: “Pomenește, Doamne, poporul ce stă înainte și pe cei care din binecuvântate pricini nu sunt de față și-i miluiește pe ei și pe noi, după mulțimea milei Tale”.

Vedeți că Biserica a avut în vedere de-a lungul timpului toate situațiile care pot apărea. Si în rugăciuni și în Liturghii, și în vecernii, dacă suntem puțin atenți, vedem că toate care se întâmplă azi sunt scrise deja. Deoarece dintotdeauna au existat epidemii, pandemii, cutremure, inundații și războaie. Fiecare generație are parte de încercarea ei. Ca să fie încercată răbdarea noastră și așteptarea noastră. Cât de mult tânjim după Viața Veșnică? Să răbdăm această viață, cu puterea lui Dumnezeu, și să așteptăm Viața veacului ce va să fie, pentru că moartea nu este sfârșitul vieții, ci este podul pe care Maica Domnului l-a clădit ca să trecem la veșnicie. Și, în timpul celei de a doua Veniri, sufletul și trupul se vor uni. Așadar, învățăm răbdare pentru cele de acum și așteptarea celor ce vor să vină. Și pentru toate acestea e nevoie de credință. Continuarea articolului

“Zilele instrăinării” – între SUROGATUL SLUJBELOR “ONLINE” și AMĂGIREA PUSTNICIEI ÎNCHIPUITE. “Pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă”/ “SIMPLA STARE ÎN FAȚA UNEI CANDELE APRINSE într-o cameră întunecată vă va adînci în rugăciune mai mult decît toate LIVE-urile”

Doamne ajută,

Azi a fost prima dintre Deniile pe care nu le-am putut săvărși în chip obișnuit, împreună cu credincioșii, a Canonului celui Mare. Unii l-or fi urmărit la televizor, alții pe Net, poate cei mai nevoitori l-au citit acasă, singuri sau în familie. Până la urmă e valabil cuvântul Mântuitorului: unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor. Canonul acesta, ca și cea mai mare parte a slujbelor noastre, nu depind, de fapt, la modul strict de cadrul liturgic.

Adevărat, e mai ușor să-ți aduni mintea în interiorul sfântului locaș dar, cu efort și bunăvoință, se poate și improviza. Am slujit de aproape douăzeci de ani chiar și Sf. Liturghie în astfel de spații neconsacrate în chip deosebit, în spitalul și în căminul de bătrâni care mi-au fost încredințate (și o voi face în continuare, cât și unde va fi necesar). Faptul că te simți aproape de credincioși, nedespărțit prin catapeteasmă, că pe pereți nu vezi icoane, decât câteva lipite; faptul că scaunele pe care stau cei mai neputincioși sunt scaunele din sala de mese sau din saloanele spitalului, iar masa pe care este așezat Sfântul Antimis este și ea improvizată, face ca întreaga adunare să pară mult mai apropiată de adunările din Biserica primară. Toate acestea dau naștere unor anumite trăiri deosebite și profunde în sufletele celor care participă la o astfel de slujbă.

Dar biserica trebuie să rămână biserică! Sfântul Altar, catapeteasma, soleea, icoanele zugrăvite, absidele, cupola, mișcările rituale, toate rânduite potrivit Sfintei Tradiții constituie un tezaur al credinței creștine care ne ajută în toate să ne potențăm evlavia noastră și s-o facem ferment al creșterii noastre duhovnicești autentice cu și către Domnul. Așadar, pogorământul trebuie să rămână pogorământ și să nu devină regulă; căci dacă improvizația ar deveni regulă, atunci am pierde toate învățăturile pe care o biserică le conține în sine, chiar și numai prin arhitectura și pictura ei. Și dacă ignorăm deliberat aceste învățături, de fapt pierdem părți esențiale ale credinței noastre, prin urmare și evlavia noastră devine mai degrabă o bâjbâială și o amăgire… Continuarea articolului

PROTECȚIE, IZOLARE ȘI DEZINFECTANT. Scurt cuvânt al Episcopului Slatinei și Romanaților, PS SEBASTIAN, la vreme de criză si disperare: “Doamne, scapă-ne, că pierim!… Fă o minune și oprește boala aceasta care seceră viețile oamenilor ca pe spicele de grâu!”

Episcopia Slatinei și Romanaților:

Cuvântul ierarhului – Duminica a IV-a din Post, a Sf. Cuv. Ioan Scărarul

CUVÂNTUL IERARHULUI

PROTECȚIE, IZOLARE ȘI DEZINFECTANT

Duminica a IV-a din Post

(Vindecarea fiului lunatic – Marcu 9, 17-32)

Evanghelia aceasta se potrivește „mănușă” perioadei de criză prin care trecem. Un om este disperat pentru că nu-l poate ajuta nimeni. Nici chiar Apostolii n-au putut face nimic pentru copilul lui. Ceea ce, însă, n-au putut face oamenii, a făcut Dumnezeu, atrăgându-ne atenția asupra a ceea ce mai trebuia pentru a se împlini minunea:

1. „De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede!”– credință;

2. „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și

3. post”.

„Toate sunt cu putință celui ce crede” – ne spune Domnul − dar mai trebuie și rugăciune și post. Putem noi oferi acestea? Iată, ne zbatem cu toții în această frică de boală ce a cuprins întreaga planetă, iar autoritățile ne-au oferit ca soluții salvatoare doar: protecția, izolarea și dezinfectantul. Sunt suficiente acestea oare?… Ce spune Scriptura?

Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam