HRISTOS SI PĂSTORII – Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei, despre asaltul anticlericalist din zilele noastre si despre denigrarea si marginalizarea Bisericii din pricina caderilor unor slujitori

Publicat pe 22 Dec 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Nasterea Domnului (Craciunul), Pastorale, Preotie (pentru preoti), Prigoana impotriva crestinilor, PS Sebastian | |Print Print

biserica-din-gagiulesti-(e)

*

Pastorala-Craciun-2014

Episcopia Slatinei si Romanatilor:

HRISTOS ŞI PĂSTORII – PASTORALA PS SEBASTIAN LA NAŞTEREA DOMNULUI

SCRISOARE PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI

HRISTOS ŞI PĂSTORII

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

În icoana Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, în afara personajelor clasice, mai poate fi sesizată şi prezenţa, mult mai discretă, a unor persoane abia vizibile − păstorii turmelor din împrejurimile Betleemului. Despre aceştia Sfânta Scriptură relatează:

lrg-9370-icoane_nasterea_domnului_annuncio_ai_pastori_ch_s_demetrio_pec_serbia_„În ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.

Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese (Lc. 2, 8-20).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Prezenţa păstorilor la naşterea Domnului este semnalată doar în Evanghelia după Luca, atitudinea lor fiind una de închinare în faţa Pruncului Preasfânt şi de mărturisire a celor vestite lor de către înger.

Păstorirea turmelor, o îndeletnicire pe cât de răspândită pe atât de comună oamenilor în vechime, s-a bucurat în istoria şi în viaţa Bisericii de o importanţă şi o conotaţie cu totul speciale. Astfel, păzitor de turme a fost Abel, fiul protopărinţilor Adam şi Eva (Fc. 4, 2), păstor la oi a fost şi Iosif, fiul patriarhului Iacob (Fc. 37, 2) şi tot aceeaşi îndeletnicire a avut şi David al lui Iesei (1 Reg. 16, 11). Fiecare dintre aceştia, însă, au fost receptaţi în istorie ca preînchipuiri ale Domnului Hristos, căci şi-au plătit, fiecare în felul său, alegerea şi vocaţia: Abel a fost ucis de către Cain (Fc. 4, 8), Iosif a fost vândut de fraţii săi (Fc. 37, 28), iar David a fost prigonit vreme îndelungată de către Saul pentru a-i lua viaţa (Fc. cap. 20-27). Continuare»

PREDICI VIDEO SI AUDIO la Duminica dinaintea Nasterii Domnului. TALCUIREA NEDUMERIRILOR trezite de EVANGHELIA “GENEALOGIEI”, “Cartea neamului lui Iisus Hristos”. De ce era nevoie ca Maica Domnului sa fie logodita cu Iosif?

Publicat pe 21 Dec 2014 | Categorii: Duminica dinaintea Nasterii Domnului, Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului ( Genealogia Mantuitorului), Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Teofan, Parintele Ciprian Negreanu, Preot Claudiu Melean, Talcuiri ale textelor scripturistice, VIDEO | |Print Print

“De ce a trebuit eu să depind de oamenii aceia, de ce a trebuit să am părinţii aceştia, să mă nasc în ţara asta, în generaţia asta…?”

sfintii_stramosi

Vedeti si:

***

Genealogia-Mantuitorului

Predica Pr. Ciprian Negreanu la Evanghelia Genealogiei Mantuitorului (2013):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


*

Predica Pr. Ciprian Negreanu (Cluj) din Duminica sfintilor parinti dupa trup ai Domnului (2012):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Ce legatura este intre SUFLETUL OMENESC al fiecaruia dintre noi, MAICA DOMNULUI si NASTEREA LUI HRISTOS?

CUM LUCREAZA DUMNEZEU MANTUIREA NOASTRA PRIN OAMENI?

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Suntem în duminica dinaintea Crăciunului, a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi, ca la orice sărbătoare mare şi această duminică este închinată sau prevesteşte şi pregăteşte sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, începutul mântuirii noastre.

Această duminică se numeşte, și a ajuns să fie numită în mod obişnuit, Duminica strămoşilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos; alţii o numesc genealogia, chiar dacă ea nu cuprinde numai genealogia Mântuitorului ci-i cuprinde şi pe drepţii și profeţii care au fost înaintea Sa şi au pregătit cumva calea lui Dumnezeu şi întruparea Lui, şi mai cuprinde chiar şi o parte a povestirii Nașterii Mântuitorului. Dar se insistă asupra genealogiei, pentru că despre Naştere o să vorbim în zilele următoare şi chiar în ziua Naşterii, dar, în mod deosebit, se opreşte în general Biserica asupra acestei cărţi a strămoșilor, a neamului lui Iisus Hristos, cum zice Sfântul Apostol și Evanghelist Matei.

Doi evanghelişti vorbesc despre cartea neamului lui Iisus Hristos: Matei şi Luca. Sfinţii Părinţi și teologii care explică Evangheliile spun că una dintre deosebirile dintre cele genealogii este aceea că una dintre ele înfăţişează mai degrabă o cale regală, iar cealaltă mai degrabă o cale profetică. Aceea a lui Matei merge pe o cale regală, a lui David, a lui Solomon. Cealaltă, a lui Luca, merge mai mult pe partea profetică, arătând toate cele trei demnităţi ale Mântuitorului: Preot în veac şi din veac, nefăcut de mână omenească, Profet sau Prooroc – partea profetică – şi Rege.

Când o auzim, când o ascultăm, ni se pare obositoare la prima auzire, mai ales că noi cunoaştem foarte puţin Vechiul Testament. Dacă am cunoaşte mai bine Vechiul Testament ni s-ar părea foarte familiar să auzim de toţi aceştia de care auzim şi multora dintre noi ni se par niște nume foarte străine, necunoscute nouă, care nu ne spun nimic, dar, de fapt, în spatele fiecărui nume e o istorie întreagă, o lume întreagă. De fapt, cred că fiecare dintre aceştia aduce sau poartă cu sine, sau s-a lucrat în ei o caracteristică, un chip, ceva din frumuseţea de mai târziu a Maicii Domnului. In fiecare a fost ceva care a dus la naşterea Maicii Domnului – şi o să vedeţi de ce mă refer la naşterea Maicii Domnului, deşi acolo textul se sfârşeşte cu: “Şi s-a născut Iosif, logodnicul Mariei“. O să vorbim imediat despre asta.

Dar toate aceste generaţii, toate aceste neamuri, paisprezece, paisprezece, paisprezece, parcă fiecare dintre ei, începând de la Adam, continuând cu Set şi cu ceilalţi, aduc o mireasmă, o nuanţă, o frumuseţe care se adaugă celei mai frumoase flori pe care a putut s-o dea pământul şi din care S-a născut mai târziu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului. Au înfrumuseţat toţi acest chip. Am putea să ne oprim la fiecare dintre ei şi să zicem ce a adus fiecare, ce virtute a lucrat, în ce s-a desăvârşit, în ce s-a luminat, în ce s-a înălţat și ce a adus nou în neamul Mântuitorului Iisus Hristos. Nu ne oprim la asta. Ce ne tulbură, poate, mai ales, pe cei cunoscători, este că Sfântul Apostol Matei ţine în mod special să numere câte 14 de trei ori neamul de la Adam până la Mântuitorul şi cei care cunosc foarte bine Scriptura ştiu că în Cartea Regilor, în loc de 14 neamuri pe care le pune el la mijloc, sunt 17 neamuri. Matei a ştiut cu siguranţă, mai ales că el n-a vorbit de la sine, ci a vorbit ajutat şi inspirat de Duhul Sfânt. Atunci de ce în loc de 17 generaţii a pus 14, la un moment dat? Celelalte 14 sunt valabile, însă una dintre cele 14 rânduri de neamuri sunt, de fapt, 17, după cum vedem citind cu atenţie Cartea Regilor. A greşit? N-a greşit. A minţit? N-a minţit. Atunci care este înţelesul? Şi Sfântul Ieronim ne spune un cuvânt care ne cutremură. Că în vremea lui Ahaz, au fost trei neamuri care au ieşit dintr-o femeie păcătoasă, o femeie care nu s-a întors spre Dumnezeu, trei neamuri care n-au trăit în ascultare de glasul conştiinţei și de glasul lui Dumnezeu şi aceste trei neamuri sunt trecute sub tăcere absolută de Matei. Aceste trei generaţii sunt lăsate deoparte, ca şi cum n-ar exista. Acest lucru era obişnuit în vechime, chiar dacă nouă acum ni se pare de mirare. Dacă într-un oraş cineva aducea necinste acelui oraş, dacă unul dintre copii făcea necinste casei aceleia, neamului aceluia, numele lui era şters din toate scriptele si din toate locurile unde era notat. El dispărea, nu mai exista. A-i rosti numele era o ruşine, o batjocură pe care o aduceai familiei aceleia, neamului aceluia. Aşa era şi în lumea romană, şi în lumea greacă, dar cu atât mai mult la evrei, unde numele avea o importanţă foarte mare. Şi căderea unuia din credinţă sau întoarcerea spre cele rele era din neam în neam vestită şi cunoscută, de îngrozire pentru ceilalţi şi aceste nume erau, în general, trecute sub tăcere. Continuare»

SFANTUL IOAN DE KRONSTADT († 20 decembrie): “Odoarele Bisericii sunt pacatosii lumii care s-au intors la Hristos cu toata inima lor”

Publicat pe 20 Dec 2014 | Categorii: Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

sfantul_ioan_de_kronstadt_12

Vedeti si:

84124479_3640123_s01_02_04_04

“Familia Ortodoxa”, nr. 12 (71)/decembrie 2014:

Sfantul Ioan din Kronstadt,

chivernisitorul Tainelor cel cu rugaciune de foc

† 20 decembrie

„Cine este el? E un mare drept. Intreaga viata a cautat sa tina dumnezeiestile porunci si sa faca toate dupa cum a poruncit Dumnezeu. E un sfintit bineslujitor al Bisericii. N-a ajuns preot prin mostenire, ca preotii Vechiului Legamant, ci straduindu-se nefatarnic sa slujeasca lui Dumnezeu. A inaltat cu ravna rugaciuni catre Dumnezeu, a pazit cu amanuntime randuielile Bisericii, a fost cu adevarat chip si pilda pentru toti sfintitii slujitori. Pentru aceasta rugaciunea sa era lucratoare. A fost intruchiparea milei: de toti se milostivea, pe toti ii ajuta. Catre toti se apleca, facand milostenie lumeasca, materialnica cu unii, ridicand din caderea pacatului si imbogatind cu daruri duhovnicesti pe altii. A fost si un neclintit vaditor al pacatului, ca oarecand Ilie Prorocul si Ioan Botezatorul, fara teama in a spune cuiva adevarul in fata. Bland cu cei ce se pocaiesc, oricat de mari ar fi fost pacatele lor, era neingaduitor cu indaratnicia in pacat”

- asa il zugravea Sfantul Ioan Maximovici pe fericitul preot de mir din Kronstadt cu prilejul proslavirii acestuia intre sfinti din 1964.

Cu greu am putea adauga cuvinte mai po­trivite decat cele ale sfantului arhiereu. Sfantul Ioan din Kronstadt a fost un chip aparte in lumea duhovniceasca a Rusiei de la sfarsitul veacului al 19-lea si inceputul veacului al 20-lea. Insuflat propovaduitor si fierbinte rugator, Sfantul Ioan a preschimbat cu revarsarea harului din viata sa nenumarate vieti, ale celor care-i cautau ajuto­rul si folosinta, credinciosi si necredinciosi, evrei si musulmani deopotriva. Dar, mai presus de toate, Sfantul Ioan a fost un slujitor al jertfei ce­lei fara-de-sange, unul pentru care Dumnezeiasca Liturghie era centrul vietii si izvorul care-l umplea cu preaplin de dragoste pentru toti si toate: Continuare»

SARUT MANA, PARINTE!

Publicat pe 19 Dec 2014 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Parintele Damaschin Luchian, Parinti de la Sihastria Putnei, Preotie (pentru preoti), Taina Spovedaniei, VIDEO | |Print Print

Sărut mâna, părinte! from Mănăstirea Sihăstria Putnei on Vimeo.

Despre ucenic în căutarea părintelui duhovnicesc și despre împreună-mergerea pe Cale.

Materialul video este o invitaţie la a medita asupra rolului părintelui duhovnicesc, văzut nu ca un guru, un lider interesant şi interesat, ori ca un intangibil şi imaculat reprezentant al „castei” eclesiale, ci simţit ca fiind cel de lângă tine, cunoscător al neputinţelor şi limitelor omeneşti, cineva care te însoţeşte, deşi poate nu are încă renumele unor părinţi deja consacraţi. E părintele meu, şi simt nevoia să-i mulţumesc: Sarut mâna, părinte!

Continuare»

PARINTELE EFREM, egumenul de la Vatopedi, in conferinta de la Atena (VIDEO): “Nu va ascund ca in Sfantul Munte parintii se roaga, cu multa durere, pentru incercarile care stau in fata noastra”. HRISTOS – SENSUL CARE LIPSESTE LUMII

Publicat pe 18 Dec 2014 | Categorii: Crestinul in lume, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Pentru tineri, Staretul Efrem Vatopedinul, VIDEO, Vremurile in care traim | |Print Print

Fragment din Omilia Arhimandritului Efrem, egumenul Sfintei si Marii Manastirii Vatopedi din Muntele Athos, rostita in «Centrul de arta si gazduire Elaion Loft»:

Athena, Luni, 15 Aprilie, 2013

“Ma bucur ca sunt impreuna cu dumneavoastra si pentru ca asa a randuit Pronia dumnezeiasca. Dupa ceva timp, unii va veti aminti de sinaxele pe care le organizam intr-un alt loc (…) si dupa o intrerupere neasteptata, dar intamplata, am revenit iarasi in acest loc, si este un bun prilej de a va vedea, sa va spunem cateva cuvinte. Sa va spunem ca in Sfantul Munte, unde suntem noi, ne gandim la dumneavoastra, si atunci cand spunem ca ne gandim la dumneavoastra nu ne referim asa cum fac unii: «Stii, parinte, sa te gandesti la mine!» Stiti, este la moda acum. In loc sa spuna «sa te rogi pentru mine», spune «sa te gandesti la mine». Este o expresie europeana aceasta. Eu cand spun «ne gandim la dumneavoastra», ma refer la faptul ca, atunci cand un monah se gandeste la cineva, nu inseamna ca se gandeste pur si simplu la el. Caci ce folos avem daca se gandesc la noi un million de oameni? Niciunul! Dar, daca se roaga pentru noi un million de oameni, atunci cu siguranta ne folosim. De aceea si noi, acolo unde suntem, sa stiti ca ne pasa de dumneavoastra, ne doare pentru aceasta situatie care exista.

Cu totii locuim in Grecia, si in Cipru. Din pacate, se extinde aceasta incercare care este inaintea ochilor nostri. Si, fara indoiala, ne gandim la poporul nostru, care poate sa aiba dificultati, poate ca se afla intr-o pozitie dificila dar, intotdeauna stim, si din experienta pe deasupra, ca Dumnezeu nu ne paraseste, ca Grecia este capitala Ortodoxiei. Asa a randuit Dumnezeu. De aceea, si in Sfantul Munte, nu va ascund faptul ca parintii, cu multa durere, se roaga pentru incercarile care stau in fata noastra, care, poate, vor veni in viitor. Si s-a dovedit ca harul Duhului Sfant este intotdeauna cu noi, s-a dovedit ca suntem madulare ale Bisericii, care de multe ori suntem in nepasare, iar cel dintai care se afla in nepasare sunt eu, dar, cu toate acestea, mila lui Dumnezeu este intotdeauna cu noi. Poate ca nu suntem consecventi in viata Bisericii, dar, imi vine in minte, Preasfintite, o rugaciune pe care o citim la Rusalii, in care spune, acolo, acel sfant imnograf: «Tie Unuia am gresit, dar intru Tine Unul credem». Este mare aceasta indrazneala a sfantului imnograf, care, fara indoiala, ne reprezinta pe noi toti. In tot cazul, cred ca fiecare dintre noi are o simtire duhovniceasca si cred ca ceva facem si trebuie, in orice caz, pornind de la acest “ceva”, sa inaintam si sa facem ceva mai bun. Continuare»

SFANTUL PROOROC DANIEL IN GROAPA CU LEI pentru marturisirea Dumnezeului Celui Viu. Cum suntem noi ispititi SA NU MAI TINEM INTREG POSTUL si, in general, SA LEPADAM LEGEA LUI DUMNEZEU de dragul “lumii”?

Publicat pe 17 Dec 2014 | Categorii: Cum sa tinem post?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Parintele Ciprian Negreanu, Profetii Vechiului Testament - trambitele Duhului, Sfantul Profet Daniel | |Print Print

sfantul_prooroc_daniil6_in_groapa_cu_lei

Cuvant al Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la sarbatoarea Sfantului Prooroc Daniil (17 decembrie 2013):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

În capitolul 6, acest Sfânt Prooroc Daniil, dacă o să fiţi atenţi şi o să citiţi, o să vedeţi că se spune că Darius, împăratul Perşilor, a luat tronul, Dariu Medul se numea atunci. Si s-a gândit el să-şi împartă provincia în 120 de provincii, fiecare provincie având un satrap, un conducător. Si a pus 120 de satrapi, iar în fruntea lor a pus 3 dregători, cei mai importanţi dintre cei trei 120, care să-i stăpânească pe toţi aceştia, iar între cei 3 dregători [era Daniil] – atâta înţelepciune îi dăduse Dumnezeu lui Daniil, care nu era pers, era de alt neam, era iudeu. În vremea aceea, iudeii fuseseră duşi în robie în Babilon, cu zecile şi sutele de mii, şi dintre aceştia se ridicase Daniil, mai înţelept şi mai evlavios decât toţi evreii. Şi el dobândise atâta înţelepciune şi atâta putere înaintea lor şi a lui Darius, încât a fost ales între primii 3 satrapi care conduceau Persia atunci. Şi, având Daniil atâta dar de la Dumnezeu, Darius chiar se gândea să-l pună mai mare peste toţi, să fie un fel de stăpânitor al Persiei, peste toţi cei 120 şi peste cei trei satrapi.

Or, asta a dus la multe invidii din partea celorlalţi satrapi perşi şi s-au gândit ei să-i găsească nod în papură lui Daniil şi să-l pârască cu ceva împăratului Darius, să-l arate nevrednic de vreo dregătorie; nu numai să nu fie mai mare peste toţi, ci să-l coboare, să-l dea jos cu totul. Şi, oricât s-au străduit, n-au găsit nimic nevrednic, prin care Daniil să poată fi acuzat de ceva. Pentru că pe toate se străduia să le facă cum trebuie, dar, mai presus de toate, darul şi mâna la Dumnezeu erau peste el, încât nu-l puteau găsi vinovat de ceva. Şi au zis atunci: “Dacă n-am găsit și n-am putut să-l prindem în cele ale veacului acestuia – în cele ale administraţiei, în cele ale legilor imperiale, nu l-am găsit vinovat cu nimic -, atunci o să-l găsim vinovat în legea Dumnezeului său. Şi s-au dus cu vicleșug la Darius şi i-au zis:

“Uite, ne-am gandit noi, toti satrapii si toata curtea ne-am sfatuit sa faci in asa fel incat 30 de zile sa nu se inchine nimeni altui Dumnezeu, decat tie, Darius [Darius era socotit zeu].

Şi l-au convins pe Darius că acesta era un lucru bun și folositor. Şi ştiau că aşa au să-l prindă pe Daniil. Iar Daniil în toate se supunea, pe toate le făcea cum trebuie, se supunea legii perşilor, dar Legea lui Dumnezeu n-o lăsa. Atunci când legile perşilor interveneau sau îi ciunteau lui din credinţă sau îl făceau într-un fel sau în altul să nu-şi ţină rânduiala lui faţă de Dumnezeu, pe acestea nu le ţinea. Adică în primul rând era legea lui Dumnezeu şi după aceea legea omenească. Continuare»

Parintele Nectarie Mulatsiotis despre CURATIREA SUFLETULUI si ISPITELE pe care vrajmasul le aduce CRESTINULUI CASATORIT si MONAHULUI: “Nu trebuie sa ii lasam diavolului nici cele mai mici deschizaturi prin care sa intre”

Publicat pe 16 Dec 2014 | Categorii: Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nectarie Mulatiotis, Razboiul nevazut | |Print Print

gerontas-nektarios-moulatsiotis-omilia-gia-ton-neo-papa

***

gerontasnektarios03

„LUMEA, DIAVOLUL ŞI EU”

(fragment)

Omilia parintelui la adunarea monahilor si laicilor, care a avut loc pe data de 9 Octombrie 2007 la Manastirea Sfintilor Augustin si Serafim de Sarov din Trikorfos-Fokida

“Iubitii mei parinti si frati,

Am vorbit si am facut referire in special la faptul ca telul vietii noastre este acela de a deveni lumina. Omul da o lupta continua ca sa devina lumina. Conform cu cele spuse de Sfintii Parinti, trei sunt nivelele la care omul trebuie sa ajunga in vederea uni­rii cu Dumnezeu: curatire, luminare si indumnezeire.

Curatirea este primul nivel al drumului mantuirii

Curatirea inseamna sa ne curatam de patimile noastre, de gandurile noastre, de neputintele noastre, de defectele caracterului nostru. Aceasta este o continua lupta duhovniceasca si numai atunci cand cineva se lupta, poate sa inteleaga ce este curatirea.

Spre exemplu, atunci cand luam in primire un spatiu si trebuie sa-l curatim, numai atunci putem sa ne dam seama de greutatea acestei lucrari, din moment ce acel loc trebuie sa fie curatat pretutindeni; de la dusu­mea pana la tavan si ziduri. Şi mai rau este atunci cand ni se incredinteaza sa curatam un staul. Fiindca din nefericire sufletul nostru, cu toate patimile si pa­catele noastre, cele mici si cele mari, este un staul murdar. Acestui staul trebuie sa-i curatam dusumeaua, zidurile, tavanul, de orice fel de murdarie are acesta inauntrul sau, pana ce se va curata bine.

Daca ne gandim de cat efort este nevoie sa fie cu­ratat un staul, imaginati-va de cat efort este nevoie pentru curatirea sufletului. Curatenia inseamna ca pe toate sa le cureti cu de-amanuntul pana ce acestea vor straluci. Numai atunci ai curatat bine, cand abia dupa ce ai facut curatenie, toate stralucesc. Oricare loc il cureti, ca sa straluceasca, trebuie sa ai grija de el intr-un mod special, peretii sa-i zugravesti, usile, ferestrele… La fel, pentru ca si sufletul sa straluceasca, trebuie ca omul sa se trudeasca ca sa-si atinga scopul. Continuare»

Parintele Ioan Buliga: CE-I OPRESTE PE OAMENI SA VINA LA BISERICA?

Publicat pe 15 Dec 2014 | Categorii: Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Pilda celor chemati la cina | |Print Print

crkva

21277(foto: Dragos Lumpan)

Ce-i opreşte pe oameni să vină la biserică?

“Îi opreşte robia în care se află fără ca ei să-şi dea seama. Robi ai grijilor lumeşti, ai poftelor trupeşti, şi ai patimilor în general, ei orbecăiesc în întuneric şi interpretează eronat orice se vorbeşte despre biserică.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune pilda celor chemaţi la cină (cf. Luca 14, 16 – 24).

Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi”.

Omul este Dumnezeu iar cina este întruparea Sa pe pământ. Întruparea nu a avut loc la începutul istoriei lumii, ci la plinirea vremii, adică către seara acestei lumi şi de aceea este folosit termenul de cină. Cina este bucuria comuniunii cu Dumnezeu la care este chemat fiecare dintre noi.

Mai întâi au fost chemaţi cei care au primit unele daruri de la Dumnezeu şi care ar fi avut cei dintâi datoria să răspundă la chemare, însă ei şi-au risipit darurile în ogorul lor, adică în mijlocul grijilor lumeşti; şi-au risipit darurile încercând cele cinci perechi de boi, adică nesăturându-se de poftele pe care şi le pun în aplicare prin cele cinci perechi de simţuri: mâinile prin care pipăie, ochii prin care văd, urechile prin care aud, nările prin care miros, limba şi cerul gurii prin care gustă; şi-au risipit darurile prin însoţirea cu patimile de care nu vor să se despartă.

Astfel toţi aceştia au refuzat chemarea lui Dumnezeu deoarece au căzut în idolatria propriilor închipuiri. Sfântul Nicolae Velimirovici spune că: „Dumnezeu vrea să credem în El mai mult decât [in] oricine altcineva sau decât [in] orice altceva pe lume”. Orice iubim pe această lume mai mult decât Dumnezeu devine o formă de idolatrie. Continuare»

“DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului

Publicat pe 13 Dec 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ciprian Negreanu, Pilda celor chemati la cina, Razboiul nevazut, Talcuiri ale textelor scripturistice | |Print Print

AMAGIREA ASTEPTARII DE A NE ARATA CREDINCIOSI PRIN FAPTE MARI IN VREMURI GRELE, CATA VREME NU RENUNTAM ASTAZI LA PATIMILE SI LA PLACERILE NOASTRE

pr. Ciprian Negreanu in biserica2

“Lui Dumnezeu ii place dacă tu ai încercat de şapte ori până atunci, să mai încerci de o sută de ori până seara. Şi, de o sută de ori căzând, de o sută de ori Dumnezeu te va ridica. Şi de o sută de ori Dumnezeu va primi aceste căderi ale tale ca pe nişte cununi, până la urmă, ca pe nişte lupte ale tale cu tine însuţi. Şi minunea cea mare este că, atunci când omul nu se lasă, nu deznădăjduieşte şi tot încearcă, Dumnezeu îl ajută să biruiască…”

***

Pentru aceasta Duminica va mai recomandam:

SnapShot_110413_222448

Predica audio a Pr. Ciprian Negreanu (Cluj) in Duminica a 28-a dupa Rusalii, la Pilda celor chemati la cina (2012):

SA FACEM CEEA CE PUTEM PENTRU A NE LUCRA MANTUIREA, SA NU NE CAUTAM SCUZE PENTRU NE-LUCRARE!

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin!

În această duminică, penultima înainte de Crăciun, se aminteşte întotdeauna de această pildă pe care o avem în Evanghelia de la Luca, cap. 14, dar o mai avem şi în Evanghelia de la Matei, în cap. 22. În Evanghelia de la Matei, această pildă este ultima dintr-un cuvânt aspru al Mântuitorului, aspru pentru iudei, pentru farisei, pentru cărturari, cuvânt care a pornit de la discuţia dintre El şi farisei în Templu, când fariseii şi mai-marii preoţilor I-au spus: Cine Ţi-a dat Ţie această putere? De unde ai Tu puterea să faci aceste lucruri? – adică să spui cuvânt în Templu, să răstorni mesele şi scaunele cărturarilor şi fariseilor, că ale lor erau, de fapt, pentru că profitul era al lor, deşi erau scaunele şi mesele schimbătorilor de bani şi ale vânzătorilor de porumbei. Cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta să învii morţi, să faci minuni? Asta întrebau, de fapt: Cine eşti Tu? Şi Mântuitorul le spune: Vă voi răspunde dacă şi voi Îmi spuneţi ceva. Şi ei au zis: Da, spune. Iar El a spus: Sfântul Ioan Botezătorul, botezul lui a fost de la Dumnezeu sau a fost de la oameni? Şi ei s-au gândit în mintea lor: Dacă zicem că botezul lui a fost de la Dumnezeu, el ne va zice: De ce n-aţi crezut în el și de ce nu l-aţi urmat și de ce nu v-aţi botezat? Iar dacă zicem că de la oameni – erau sute de oameni acolo care priveau în pridvorul Templului, un pridvor imens, construit în 66 de ani-, iar mulţimea o să sară pe ei şi o să-i omoare. De frica mulţimii, pentru că lumea ştia şi credea că Ioan Botezătorul este omul lui Dumnezeu, n-au avut îndrăzneala să zică cum că nu era de la Dumnezeu botezul lui Ioan. Și atunci au zis: Nu ştim. Şi El a zis: Nici Eu nu vă zic cu ce putere fac aceasta.

Ca să arate duplicitatea şi ipocrizia lor, şi a noastră, peste veacuri, a început un şir de pilde pe care le spune: pilda talanţilor, a lucrătorilor la vie, toate începute cu pilda celor doi fii, în care un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus şi a lucrat. Cine a ascultat de tatăl său? Cel ce a zis că nu se va duce, dar până la urmă s-a dus. Şi le zice: aşa vor intra desfrânatele şi vameşii în Împărăţia Cerurilor, iar voi nu veţi intra. Le zice pe faţă: Voi, care aveţi cărţile, care le aveţi pe toate şi care în vorbă ziceţi: “Doamne, noi cu Tine suntem, noi facem ca Tine!…”, voi nu veţi intra, iar ei, care pe faţă ar părea că stau împotriva Legii lui Dumnezeu, desfrânatele, şi păcătoşii, şi vameşii, acestora le va părea rău, şi se vor întoarce, și vor crede.

Şi de aici începe acest şir de pilde în care vorbeşte în toate despre ipocrizia fariseilor şi a cărturarilor, despre mândria, despre lenevia lor – până la urmă a iudeilor, nu numai a fariseilor şi a cărturarilor -, dar vorbeşte şi despre noi, toate lucrurile acestea sunt şi pentru noi! Atunci, acela era poporul lui Dumnezeu; acum, noi suntem poporul lui Dumnezeu, creştinii. Despre noi vorbeşte peste veacuri şi ne vădeşte anumite păcate care ne pândesc şi care ne-ar putea trage spre iad, spre îndepărtarea de Dumnezeu. Că iadul înseamnă neputinţa de a-L mai vedea pe Dumnezeu, de a-L mai cunoaşte pe Dumnezeu, de a-L mai dori şi iubi pe Dumnezeu.

Şi ultima pildă pe care o spune Dumnezeu este aceasta, a chemării la cină, la Cina cea mare. Aşa se numeşte la Luca, iar la Matei este chemarea la nunta fiului de împărat. Este aceeaşi pildă cu două mici nuanţe diferite: una este nuntă, cealaltă – cină. Continuare»

Din viata, harismele, minunile si invataturile SFANTULUI GHERMAN DIN ALASKA: “Cu dragoste duioasa, fara a partini pe nimeni, a mustrat pe multi dintre cei ce duceau o viata necumpatata si pentru ca oprimau pe aleuți”

Publicat pe 13 Dec 2014 | Categorii: Credinta in familie, Marturisirea Bisericii, Minuni si convertiri, Mucenici ai vremurilor noastre, Sfantul Gherman de Alaska, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

5132

(9 august, 13 decembrie)

Pemptousia:

Cuviosul Gherman de Alaska, Făcătorul de Minuni

(fragmente):

Părintele Gherman și oamenii locului

[...]

Starețul se purta după cum simțea. Totdeauna mijlocea dinaintea stăpânitorilor în numele celor ce greșeau. Venea în apărarea celor nedreptățiți. Îi ajuta cu tot ceea ce îi stâtea în putință pe cei ce se aflau la ananghie. Aleuții – bărbați, femei și copii – îl vizitau adesea. Unii veneau pentru cuvânt de folos, alții i se plângeau de cât erau de împilați, unii îi vorbeau despre cum vor să se apere, iar alții îi cereau ajutor. Toți primeau mângâiere pe cât era cu putință din partea Starețului. Asculta întotdeauna problemele pe care i le puneau dinainte ambele părți, încercând totdeauna să vină cu o rezolvare pașnică. Era îndeosebi preocupat de a readuce liniștea în familie. Dacă nu reușea să împace soțul cu soția, Starețul le dădea ascultare să stea despărțiți pentru o vreme. El explica astfel această măsură:

„mai bine este să-i lași să stea despărțiți unul de altul, căci altfel crede-mă, poate fi mai cumplit să rămână împreună. S-a întâmplat ca bărbatul să-și ucidă femeia sau femeia să-și ducă cu totul la pierzanie bărbatul.”

Părintele Gherman iubea în mod deosebit copiii. Prepara pentru ei biscuiți în cantități mari, le gătea de asemenea prăjituri (krendelki), iar copiii țineau mult la el. Dragostea Părintelui Gherman pentru aleuți ajungea până la lepădarea de sine.

Continuare»

Page 1 of 37012345...102030...Last »