Datoria cea cu neputință de plătit și PREȚUL DE SÂNGE AL IERTĂRII. Ce nu poate să rabde Dumnezeu și când intervine DREPTATEA Sa, dându-ne “pe mâna chinuitorilor”? “Pentru VICLENIE, pentru aceste păcate ale NEOMENIEI, Dumnezeu Îşi retrage darurile Sale”

Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)

Părintele Cezar Petru Axinte – 4.09. 2016 (Capela Tinerilor – Biserica din Mamaia):

Transcriere parțială [de la min. 12]:

“[…] V-am spus şî altă dată şi insist asupra acestei trăsături care este esenţă demonică: viclenia. Nu-i spune <nemilostivule>, <zgârcitule>, nu-i spune nicicum, ci-i spune slujitor viclean, arătând prin aceasta că iată, omul deşi căzuse cu lacrimi la picioarele împăratului şi se ruga pentru sănătatea lui, a soţiei, a familiei, se ruga să fie miluit, păsuit, totuşi, în inima sa era un întuneric mare, o viclenie, o trăsătură care este specifică demonilor. Această trăsătură care este urâtă de Dumnezeu. Cât de frumos ne spune Dumnezeu în rugăciunea Tatăl nostru, singura rugăciune despre care Dumnezeu întrupat ne vorbeşte: Voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru… şi, pentru prima dată, aduce această noţiune de Tată, Dumnezeu – Tată şi noi, care suntem fii şi înfiaţi. Şi, la sfârşit, spune: Şi ne izbăveşte de cel viclean. Nu spune: Izbăveşte-ne de popoarele vrăjmaşe sau de comunişti sau de capitalişti sau de tâlhari, ci de cel viclean, arătându-ne prin aceasta şi în Vechiul Testament şi în Noul Testament – pentru că Dumnezeu Acelaşi este din veci, ieri, astăzi şi până în veci – că trăsătura pe care o urăşte Dumnezeu la om este viclenia, că această trăsătură, până la urmă, se manifestă la om în raport cu ceilalţi oameni ca neomenie, omul se manifestă ca o fiară faţă de celălalt şi, bineînţeles, în raport cu Dumnezeu omul se manifestă hulind la adresa Duhului Sfânt, Maicii Domnului, îngerilor, sfinţilor. Continuarea articolului

Cuvânt despre CLERICII care provoacă SMINTEALĂ prin fariseism și păcate împotriva firii: “VAI CELUI PRIN CARE VINE SMINTEALA! Sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat” (AUDIO, TEXT)

Din cuvantul de la Schimbarea la Față (2017) al PR. FLORIN STAN (Târgu Lăpuș, Biserica Înălțarea Domnului):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

(transcriere de la min. 16:40)

“[…] Iar de cele mai multe ori, din păcate, lumea devine un iad, adică un loc al suferinţei, un loc al singurătăţii, un loc al abuzului, un loc al terorii, un loc al războiului, un loc al urii, un loc al nedreptăţii.

De aceea, rostul nostru, al Bisericii, este să salvăm lumea, mai cu seamă să-i salvăm pe cei ce doresc să creadă în Iisus Hristos, de cursele diavolului şi de rătăcirile lui. Nu este uşor, pentru că sunt foarte multe ispite şi foarte multe curse şi cel învechit în răutăţi, adică diavolul, care este tatăl minciunii, are atât de multe curse întinse, încât, dacă Dumnezeu n-ar fi cu noi, n-am putea să biruim. Dar Dumnezeu e cu noi şi ne apără şi ne ajută să biruim în ispitele pe care tot El îngăduie să avem parte de ele. Şi noi suntem datori să luptăm pentru ca fiecare suflet să fie salvat, scos din ghearele celui rău şi să fie adus la Mântuitorul.

Nu este uşor, pentru că unii dintre noi sunt foarte îndepărtaţi de Hristos. Şi ce-i mai dramatic este că alţii, care sunt puşi să slujească, L-au trădat pe Hristos şi au devenit precum Iuda şi au adus sminteală în rândul credincioşilor. Ăsta este cazul preoţilor şi al episcopilor care, pe lângă faptul că ar trebui să-şi facă datoria, uneori îi smintesc pe credincioşi. Şi este mare păcatul acesta, pentru că spune Mântuitorul:

Vai lumii din pricina smintelilor. Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Mai bine ar fi de şi-ar lega o piatră de moară şi ar fi aruncat î mare decât să smintească pe unul din aceştia mici.

Noi, preoţii, noi, episcopii, avem parte de multă cinste din partea credincioşilor. Credincioşii ne numesc părinţi, ne sărută mâna, primesc binecuvântare şi aşteaptă să le dăm binecuvântare, ne dau toată cinstea, îşi împart rodul muncii lor cu noi şi ne dau daruri ca să putem să fim liniştiţi şi să ne ocupăm de păstorirea turmelor. De aceea sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat, în păcate nu numai strigătoare la cer, ci şi împotriva firii. Şi este mare osânda pentru astfel de oameni. De aceea spune Mântuitorul că mai bine şi-ar lega o piatră de moară de gât şi s-ar arunca în mare decât să smintească pe alţii. Continuarea articolului

Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea, trebuie să ne pregătim!”/ SFINȚII SACRIFICIULUI și ZEUL CONFORT

(icoane de mana Elenei Murariu)

Vedeti si:

***

Din cuvantul Pr. Cezar Axinte la sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni

(16 august 2017 – Capela Tinerilor din Mamaia):

NU NE PREDĂM!

“Astăzi este o zi mare pentru Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, o lucrare destul de interesantă care a pornit acum poate mai bine de 15 ani, o lucrare frumoasă care are sprijinul sfinților, are sprijinul Maicii Domnului și nădăjduim pe mai departe că o să răzbim cumva.

Sunt vremuri de vijelie, cum spunea Părintele [Ionuț Aștefănoaie], și asta e  doar “puiul”. O să vedem și lucruri mai mari decât acestea! Trebuie să ne pregătim, fiindcă, deși eu nu sunt un adept al curentului apocaliptic – chiar dimpotrivă! – pot spune că evenimentele ultimilor luni ne îndreptățesc să credem că Dumnezeu are un plan imediat, acum, “o descoperire imediată”,  cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, căci încă Dumnezeu are mult daruri minunate pentru omși credem că ne va descoperi în foarte scurt timp niște lucruri minunate. Așa cum înaintea marilor evenimente din istorie, și din istoria mântuirii, Dumnezeu descoperea oamenilor ceva din planul Lui, credem că se va întâmpla [ceva] în foarte scurt timp, un an-doi, și vom vedea niște lucruri de care n-am mai pomenit, nu s-au mai pomenit.

Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam