MAI AVEM URECHI DE AUZIT PLANSUL, RUGACIUNEA SI STRIGATUL DUREROS AL SFANTULUI SILUAN PENTRU NOI? “Cad in genunchi inaintea voastra si va rog cu lacrimi… O, fratii mei din tot pamantul, caiti-va pana cand mai e vreme!”

“Slava Domnului ca ne-a dat pocainta, iar prin pocainta noi toti ne mantuim, fara exceptie. Nu se mantuiesc nu­mai cei ce nu vor sa se pocaiasca, si in aceasta vad deznadejdea lor si plang mult, fiindu-mi mila de ei…”

(icoana de Gabriel Toma Chituc)

SFANTUL SILUAN ATHONITUL

Despre voia lui Dumnezeu si libertate (II)

[fragment]

Toti ne chinuim pe pamant si cautam libertatea, dar putini sunt cei ce stiu in ce anume sta libertatea si unde se gaseste ea.

Si eu doresc libertatea si o caut zi si noapte. Am inteles ca ea este la Dumnezeu si e data de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocait si si-au taiat voia proprie inaintea Lui. Celor ce se pocaiesc Domnul le da pacea Lui si liber­tatea de a-L iubi. Si nu e nimic mai bun pe lume decat a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele. In aceasta isi gaseste sufletul odihna si bucuria.

Noroade ale pamantului, cad in genunchi inaintea voas­tra si va rog cu lacrimi: „Veniti la Hristos! Eu cunosc iubi­rea Lui pentru voi. O cunosc si de aceea strig intregului pa­mant. Daca nu cunosti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?”

Vei intreba, poate: „Dar cum putem cunoaste pe Dum­nezeu?Eu, insa, spun ca vedem pe Domnul prin Duhul Sfant. Si tu, daca te smeresti, atunci si tie Duhul Sfant iti va arata pe Domnul nostru; si atunci si tu vei voi sa strigi despre El intregului pamant. Continuarea articolului

“M-am răstignit împreună cu Hristos…” – CRUCEA ca asumare a DUȘMĂNIEI CU DUHUL LUMII, ca lucrare de NEVOINȚĂ permanentă, dar și ca PUTERE A LUI DUMNEZEU: “Pune-ți toată încrederea în Hristos, Cel care a venit să trăiască împreună cu noi și în noi!” (PS BENEDICT – Predică VIDEO + TEXT)

PS Benedict Bistrițeanul: „De ce ne este greu să-I urmăm lui Hristos?”:

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos), 19 septembrie 2021, la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

“Am auzit cu putere aceasta chemare pe care ne-o face Domnul Hristos: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa isi ia crucea sa si sa Imi urmeze Mie“. Si subliniez aceasta ultima chemare, acest ultim segment din chemare: “…sa Imi urmeze Mie. Este ca un ecou, este ca o amintire sau mai mult decat atat, este chiar o chemare la tot ceea ce omul poate fi mai bun si mai inalt in aceasta lume. Ce inseamna sa Ii urmezi lui Hristos?

Cred ca sunt doua elemente vizibile, fara prea multa analiza. Cand vrem sa urmam cuiva, si zic acum lui Hristos, mai inainte de orice e foarte important sa Ii ascultam cuvantul, iar aceasta ascultare se dovedeste mai departe prin punerea lui in practica. Asadar cele doua aspecte: a asculta cuvantul lui Hristos si a-l face parte din viata ta. Si acum intrebarea  pe care o ridic si care va genera dezvoltarea temei din aceasta zi: De ce ne este atat de greu sa Ii urmam lui Hristos? Si aceasta intrebare se pune si la general, dar se pune mai mult la modul individual: de ce mie imi este atat de greu ca sa Ii urmez lui Hristos?

Pentru a incerca sa dau un raspuns ma voi folosi de lectura din Apostolul de astazi dar si din Apostolul de duminica trecuta pentru ca pana la urma duminica de astazi este numita ‘dupa Inaltarea Sfintei Cruci‘ iar cea precedenta ‘inainte de Inaltarea Sfintei Cruci’, intelegand ca ne aflam intr-o perioada in care tema centrala de meditatie si evlavia noastra se indrepta in mod special catre Crucea Domnului Hristos, care sta in centrul ei, prin sarbatoarea din ziua de 14 septembrie. Zice Sfantul Apostol Pavel, si este prima oprire a noastra, in Apostolul de duminica trecuta din Epistola catre Galateni, cap 6, versetul 14:

Mie sa nu imi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume.

Si as mai face o traducere poate mai pe intelesul nostru: Mie sa nu imi fie a ma lauda decat in Crucea Domnului Hristos care a facut din mine un rastignit pentru lume, iar din lume un rastignit pentru mine”. Continuarea articolului

“Avem o nevoie disperată de a ne rupe din lanţurile singurătăţii și de a ne găsi libertatea în SOLIDARITATE. Numai în aceasta putem găsi TĂRIA DE A REZISTA”

Extras din Rod Dreher, Să nu trăim în minciună:

Să facem durerea mai uşor de îndurat

Vakhtang Mikeladze este un binecunoscut realizator de filme documentare din Republica Georgia. Are o vârstă venerabilă, dar încă debordează de o vivacitate uşor teatrală, aducând aminte de eleganţa vechii lumi. Vizita în apartamentul lui de la Moscova presupune închinatul a nu puţine pahare cu coniac gruzin, în toasturi sentimentale. De asemenea, îl duce pe musafirul american într-o lume de suferinţă aproape imposibil de înţeles.

Tatăl lui Mikeladze, Evgheni, a fost un faimos dirijor de orchestră simfonică la Tbilisi, când, nu se ştie cum şi de ce, a intrat în conflict cu Stalin. În 1937 a fost arestat, torturat şi împuşcat de NKVD, poliţia secretă predecesoare a KGB-ului. Vakhtangi având pe atunci cincisprezece ani, împreună cu sora lui, care avea şaptesprezece, au fost şi ei arestaţi, în virtutea unei legi care impunea pedepsirea membrilor de familie ai „trădătorilor de patrie”.

În timpul îndelungii şi emoţionantei noastre conversaţii, Vakhtang a pomenit de ruşinea pe care încă o poartă în el, dar nu mi-a dezvăluit de ce decât la final, când, cu lacrimi în ochi, mi-a povestit despre noaptea în care poliţia secretă a venit să-i ridice pe adolescenţii Mikeladze. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam