Ierom. Grigorie Benea – Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare, Potolirea furtunii), 2 august 2015, Manastirea Nicula:

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Îi mulţumim bunului Dumnezeu pentru această binecuvântată zi şi pentru darul pe care ni l-a făcut astăzi de a fi împreună aici la mănăstirea Nicula şi de a sluji împreună Taina Sfintei Liturghii. Şi o să încerc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vă pun la suflet câteva învăţături din Evanghelia care s-a citit astăzi, ce ne relatează minunea Mântuitorului Iisus Hristos în care El umblă pe mare şi potoleşte furtuna. Ei bine, vedem în istorie contextul acestei minuni este în imediată continuare şi legătură cu minunea care s-a citit săptămâna trecută, cu minunea înmulţirii pâinilor şi a săturării celor cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii, în pustie. Pe Mântuitorul Iisus Hristos L-au urmat, împreună cu ucenicii Săi, mii de oameni ca să asculte cuvântul Său de viaţă făcător, cuvântul Lui care îi hrănea sufleteşte şi că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce le-a vindecat bolnavii şi a vorbit cu ei întreaga zi, căci ne spune Sfânta Evanghelie că se făcuse deja seară când şi-au dat seama că e târziu şi că nu au ce să mănânce şi aşa a avut loc minunea înmulţirii pâinilor. Se făcuse, deci, seară, Mântuitorul tot vorbind, uitaseră de ei şi oamenii şi Mântuitorul rostind cuvântul lui Dumnezeu. Şi, fiind deja hrăniţi duhovniceşte, Mântuitorul Se preocupă să fie hrăniţi şi trupeşte, înmulţind pâinile.

Şi, după această minune, începe Evanghelia care s-a citit astăzi, zicând: Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Mântuitorul Hristos a vrut să dea drumul oamenilor; nu era ca acum, căci adunându-se atâtea mii de oameni nu le putea spune să se urce în maşini şi într-o jumătate de ceas s-ar fi golit locul, ci era nevoie de jertfă în vechime, de osteneală trupească ca oamenii să-L urmeze atâţia kilometri pe Mântuitorul fără mâncare, fără a avea cele necesare vieţii trupeşti. Şi, deci, Mântuitorul, până ce le dă drumul mulţimilor, ne spune foarte interesant Sf. Evanghelie, a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt. Mi se pare foarte interesant că îi sileşte– de ce i-a silit? Fiindcă oamenii, ca şi Apostolii, Îl iubeau atât de mult pe Mântuitorul, atât de mult îi odihneau cvintele Lui, îi hrănea sufleteşte, aşa bucurie simţeau lângă El, încât n-ar mai fi vrut să plece de lângă El. Şi ni se întâmplă şi nouă, dacă avem o persoană pe care o iubim atât de mult, parcă nu am mai vrea să ne despărţim de persoana respectivă. Sau când mergem în vreun loc sfânt, la icoana Maicii Domnului sau la moaştele unui sfânt, simţim în suflet o bucurie, un răspuns de la Dumnezeu, harul dumnezeiesc care ne ţine acolo, parcă n-ai mai vrea să pleci. Cum au fost Sfinţii Apostoli Petru, Iacov şi Ioan pe muntele Taborului la Schimbarea la Faţă când au spus: Bine ne este nouă, Doamne, să fim aici. Sau când ne întâlnim cu un om sfânt şi parcă cuvintele lui ne hrănesc şi n-am mai vrea să ne despărţim de El. Aşa erau şi Sfinţii Apostoli faţă de Mântuitorul Hristos şi cred că asta e un prim lucru de folos pe care putem să-l tragem din Evanghelia de astăzi. Continuarea articolului

Cuvântul de învățătură al părintelui arhim. Benedict Vesa, secretarul eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit la hramul Mănăstirii Nicula, joi dimineața, 15 august 2019, după slujba Utreniei și a Prohodului Maicii Domnului:

Radio Renașterea:

Arhim. Benedict Vesa, pelerinilor de la Nicula: „Să învățăm de la Maica Domnului că dragostea adevărată înseamnă jertfă”

Zecile de mii de pelerini care au asistat miercuri noaptea la Mănăstirea Nicula, la slujba Prohodului Maicii Domnului, au fost îndemați de arhimandritul Benedict Vesa, secretarul Arhiepiscopiei Clujului, pornind de la viața Maicii Domnului, să mediteze la faptul că nimic în această lume nu aduce un rezultat înafară de dragoste și sacrificiu. Îndemnul a fost dat în cadrul cuvântului de învățătură rostit la finalul slujbei, săvârșită în sobor de ierarhi și preoți, pe altarul de vară din curtea mănăstirii.

„Înțelegem că această noapte este una specială și că toți veniți aici, nemaiavând ce să-i dați Maicii Domnului, îi dați osteneala însoțită de rugăciune, care se transformă într-un dar” a spus arhim. Benedict Vesa. Continuarea articolului

– Cum ne găsim menirea? Ar trebui să existe o menire pentru fiecare prin serviciul pe care-l are?

– Există o menire, dar menirea e în spatele împlinirii măcar minimale a poruncilor lui Dumnezeu. Că noi ne tot gândim care e menirea noastră, de fapt ne întrebăm care sunt talanţii noştri, ce vrea să înfăptuiască Dumnezeu cu noi. Ea se ascunde în spatele poruncilor lui Dumnezeu împlinite măcar minimal. Cum v-am spus, măcar minimal. Nu maximal, ci măcar minimal. Continuarea articolului