CÂND CLERUL TRĂDEAZĂ PE HRISTOS… Cuvinte grele și ascuțite de bisturiu ale PR. GEORGE REMETE despre unele FENOMENE ECLEZIALE SMINTITOARE, spre mustrare vindecătoare, iar nu spre osândire sau dezbinare. “Problema creştinismului nu sunt necreștinii, ci creştinii. Problema este că sarea nu mai sărează şi focul nu mai încălzeşte. Nu te poate trăda, compromite şi face de ruşine decât al tău”

[Preot] George Remete, Iisus Hristos, iubirea tradata:

Trădarea clerului

Dar trădarea supremă nu o poate săvârşi decât cel mai apropiat, iar răul cel mai mare nu-l poate face decât cel investit cu binele şi autoritatea cea mai mare. Aşadar, vârful trădării, pervertirii, blasfemierii şi mişeliei creştine îl constituie clerul imoral şi impostor.

Trebuie ştiut că poporul sau creştinii simpli nu fac deosebire de vină sau responsabilitate între clerici, ci zic: „De două mii de ani se străduiesc popii să distrugă Biserica şi tot nu reuşesc!”. Între clerici lucrurile stau însă altfel: clerul inferior pune vina pe cel superior, iar cel superior pe cel inferior. Există clerici înalţi care au declarat public şi solemn că ei sunt în general cinstiţi şi pornesc la lucru cu intenţie bună, dar sunt pervertiţi de linguşeala inferiorilor, care nu se lasă până nu îi corup: ca şi cum tov. Nicolae Ceauşescu ar fi fost un călugăr smerit, iar tovarăşii din Comitetul Central l-ar fi prefăcut în dictator! Se ştie însă că adevărul stă exact invers. Aici, onestitatea şi rigoarea – dacă există – dovedesc fără tăgadă că, deşi în principiu tot clerul deficitar e vinovat şi înstrăinat de Hristos, totuşi vina superiorilor e mult mai monstruoasă şi mai dăunătoare decât a celor simpli, din 2 motive: 1) pentru că, fiind „cetatea din vârful muntelui” (adică având funcţie reprezentativă, vizibilitate şi putere mare) tot ceea ce fac ei are, vrând-nevrând, un efect mare, 2) pentru că preoţia asigură numai viaţa simplă, şi nu mare putere sau avere. Continuarea articolului

LA APA VAVILONULUI…

Psalmul 136

de Sfantul Mitropolit Dosoftei (“Psaltirea în versuri”, 1673)

La apa Vavilonului,
Jelind de ţara Domnului,
Acoló şezum şi plânsăm
La voroavă ce ne strânsăm,
Şi cu inemă amară,
Prin Sion şi pentru ţară,
Aducându-ne aminte,
Plângeam cu lacrămi herbinte.

Continuarea articolului

ZIUA JUDECATII – intre ALEGERILE MELE DE ACUM si DESCOPERIREA DE ATUNCI. Cuvantul Preasfintitului Parinte TEOFIL DE IBERIA (video, text)

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Teofil de Iberia, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei,

rostit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, sâmbătă, 22 februarie 2020, la finalul Vecerniei Mari și a slujbei de ipopsifiere a Episcopului-vicar ales al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Arhimandritul Benedict Vesa:

“Slujba Vecerniei din aceasta seara ne-a dus pe toti cu gandul la ziua Infricosatoarei Judecati. O zi in care Il vom vedea pe Dumnezeu asa cu este si o zi in care ne vom vedea si pe noi asa cum suntem.

Pentru ca se vede ca Judecata nu va fi o balanta, o cumpana, in care de o parte se vor pune faptele bune si de cealalta parte faptele rele, ci Judecata va fi o revelatie, o descoperire a adevaratei noastre stari, ne vom vedea asa cum suntem in lumina Domnului nostru Iisus Hristos. Pana atunci s-ar putea sa fim in amagire, sa credem ca suntem ai lui Hristos si, in realitate, sa nu fim. Pentru ca Mantuitorul ne spune ca in ziua aceea, foarte multi din cei dintai vor fi pe urma si foarte multi din cei de pe urma, intai. Si iarasi ne zice ca in ziua aceea foarte multi se vor indreptati si vor zice: Doamne, noi am propovaduit in numele Tau, am facut minuni in numele Tau si Domnul nu-i va recunoaste, le va spune: Departati-va de la Mine toti cei ce lucrati faradelegea, pentru ca nicicand nu v-am cunoscut. Adica se vede ca acestia s-au folosit de numele Domnului nostru Iisus Hristos, propovaduindu-se de fapt pe ei insisi si nu L-au propovaduit pe Domnul Hristos. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam