(Video) Mă plec în fața dumneavoastră căci nu ați ascultat oamenii, ci vocea și chemarea Sfintei Parascheva – PS Damaschin Dorneanul, la Sfanta Liturghie de sambata, 13 octombrie 2018, Catedrala Mitropolitana din Iași

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Iubiti credinciosi si dragi pelerini,

Va multumim ca ati fost azi impreuna cu noi, unii de aproape, altii mai de departe, rugandu-va impreuna cu noi, multumindu-I lui Dumnezeu, acum, in ajun de mare sarbatoare, aici, in catedrala din Iasi. N-am savarsit singuri aceasta Sfanta Liturghie, ci, intr-un fel, Liturghia aceasta a fost savarsita in toata zona aceasta, pana unde se afla si ultimul pelerin care asteapta sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si ale Sfintei Mucenite Ecaterina, pana acolo s-a intins, intr-un fel, sa zicem, naosul acestei biserici si, daca dvs, cei care acum stati la rand, ne auziti prin difuzoarele care ne ajuta sa va impartasim aceasta sfanta slujba, va multumesc intr-un mod cu totul deosebit pentru ca, acolo fiind, v-ati rugat impreuna cu noi. V-ati rugat si am invatat astazi, ne-am rugat si am invatat.

Din cele doua lecturi ale Sfintei Evanghelii, printre multe alte invataturi pe care putem sa le primim pentru folosul sufletului nostru, as vrea una singura sa v-o pun la inima, aceea ca atunci cand vrei sa faci un bine, cand vrei sa faci o fapta buna, nu te uiti ce spune cel din jur, nu te poticnesti in credinta de ceea ce gandesc sau de ceea ce spun cei care sunt in jurul tau. Asta ne-a invatat Mantuitorul Iisus Hristos astazi. Era o zi de sambata, o zi in care, la poporul evreu, nu se lucra, era o zi de sarbatoare, de odihna, Domnul era in sinagoga si, impreuna cu El si cu altii, era si un om care era bolnav. Carturarii si fariseii se uitau la Hristos Domnul, la Acest Iisus din Nazaret, Profetul Acesta Care S-a ivit tam-nesam si care intr-un fel el strica lor socotelile, se uitau sa vada ce va face, îl va face sănătos pe acest bolnav sau nu?

Cunoscând gândurile lor, Domnul nu S-a uitat la ele pentru a le face pe plac, ci l-a chemat pe acel bolnav, pe acel om neputincios in mijlocul sinagogii şi a întrebat: Sâmbăta vom face oare binele sau vom face răul? În zi de sâmbătă bine este să fie mântuit, să fie salvat, să fie scăpat un om sau să fie ignorat? Şi l-a făcut sănătos pe acel om, chiar daca stia că-şi va atrage din partea carturarilor, a fariseilor, priviri piezise, cuvinte nebune si uneltiri pe mai departe. Adica ce invatam? Că, atunci când avem de făcut un bine, nu trebuie să ne cenzurăm dorinţa aceasta oprindu-ne la ceea ce gândesc unii sau ce gândesc alţii, gândindu-ne la ce va spune X sau Y, gândindu-ne la cum va fi imaginea noastră după ce vom face acel lucru. Continuarea articolului

Predica Pr. Tudor Ciocan despre implicatile esuarii prin neparticipare a referendumului pentru familie – 7 octombrie 2018, Bucuresti:

E durere mare si va fi durere mare! Eu, daca am imbracat aceste vesminte de Postul Mare, le-am imbracat special si cu acest gand, al doliului, caci aceasta era culoarea doliului in Imperiul Bizantin. E durere mare desi, va spun drept, si vorbeam cu Parintii de la inceput, de acum trei saptamani de cand s-a lansat [campania pentru referendum n.n.] -, eu ma asteptam sa se intample aceste lucruri. Dar, durerea mare este pentru mine, si ma doare pentru ca suntem intr-o tara pe care am primit-o, in principiu, ortodoxa de la parintii nostri, si pe care nu putem sa o transmitem mai departe ortodoxa. Am fost un popor ortodox, drept credincios, nascut in istorie crestin, prin mila lui Dumnezeu, am avut parte de multa pronie din partea lui Dumnezeu si de multe incercari din partea istoriei si totusi, iata, ca acum, ca popor, ne-am dezis de Dumnezeu. Deci, dintr-un neam crestin ne-am transformat intr-o populatie. Ceea ce si-au dorit mai marii nostri sa devenim: populatie manipulabila, care nu poate si nu vede mai departe dincolo de varful nasului si dincolo de adancul pantecelui. N-a fost un referendum despre crestinatate, ci un referendum despre firesc. Dar implicatiile, veti vedea si sunt absolut sigur de ceea ce spun, implicatiile vor fi in zona religioasa, adica in zona credintei fiecaruia dintre noi. Continuarea articolului

“Traim vremuri de restriste si de cernere pentru crestini. Contractul pe care ni-l propune lumea de astazi este sa dam sufletul nostru si al celor din casa noastra ca in schimb sa primim senzatii tari care sa ne faca sa uitam de adevarata noastra menire si sa amuteasca astfel glasul constiintei noastre si zvacnetul inimii noastre. Suntem urati, defaimati, stigmatizati, pentru faptul ca aparam familia si viata si patria noastra. Suntem urati pentru Hristosul nostru, pentru ca refuzam sa-L transformam intr-un idol modern, intr-un simulacru care sa justifice nonvalorile tolerantei, egalitatii, diversitatii, aceste slogane goale care ascund atata ura fata de creatia lui Dumnezeu. Singura noastra arma binecuvantata de Dumnezeu in fata acestui asalt al rautatii este blandetea izvorata din demnitatea si fermitatea Fiului lui Dumnezeu.

Sa ne rugam Domnului sa avem si noi aceeasi blandete pe care a avut-o Domnul in fata lui Pilat din Pont, in fata carturarilor si fariseilor, in fata lui Petru cand acesta i-a retezat urechea acelui slujitor, Malhus, in gradina Ghetsimani si sa avem aceeasi blandete pe care a avut-o Domnul atunci cand s-a rugat pentru dusmanii Sai!”

***

Episcopia Europei de Nord

CUVÂNT DE ÎMBĂRBĂTARE

În aceste zile de durere și confuzie, cauzate de rezultatul Referendumului pentru Familie, am fost martor al neliniștilor și nedumeririlor frățiilor voastre. Ca păstor și părinte duhovnicesc care dă seamă înaintea lui Hristos pentru păstoriții săi, vă adresez tuturor cuvânt de îmbărbătare și de încurajare!

Fiecare dintre noi – ierarhi, preoți sau laici – am participat la acest Referendum având ferma convingere că votul nostru pentru Căsătorie are o valoare de mărturisire publică a credinței și a convingerilor noastre și puternica nădejde că prin acest act ne putem proteja familia și patria.

Însă nu a fost să fie după cum am sperat. Mașinăria propagandei neo-marxiste care a găsit aliați neașteptați chiar dintre noi, a reușit să acopere și să reducă la tăcere glasul conștiinței creștine din multe inimi „căldicele”. Strategia folosită de aceștia e veche. O întâlnim încă din primele capitole ale Scripturii: cultivarea neîncrederii. Fructele oricărei ideologii totalitare conțin, inevitabil, semințele îndoielii față de orice autoritate, iar Cuvântul limpede și ziditor al adevărului este destructurat în interpretarea otrăvită a șarpelui. Continuarea articolului