“O sa ne intrebe Hristos la Judecata: Ce ai facut cu dragostea pe care ti-am dat-o? Ce ai făcut cu chipul Meu din tine?


Domnul sufera ca nu poti sa iubesti.  E ca in iubire, ca in dragostea asta intre persoane, cand cineva te iubeste cu toata inima, iar tu ii spui: Nu te supara, dar nu simt nimic pentru tine… Ati vazut ce zdrobire este in [inima celui care primeste un astfel de raspuns]? (…)
Continuarea articolului

Sfârșitul vieții, sfârșitul lumii, PREGĂTIREA PENTRU VEȘNICIE. “Privegheați și vă rugați, căci nu știți nici ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului”

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Sf. Maslu, 10 feb. 2021:

„Iubiți frați creștini,

Viața aceasta are un sfârșit și lumea aceasta are un sfârșit. Sfârșitul este tragic pentru cei necredincioși. Că sfârșitul este greu pentru oricine este un adevăr care nu cred că trebuie prea mult argumentat. Foarte puțini sunt cei care mor pur și simplu în somn, cum de multe ori am auzit că-și doresc unii. Cei mai mulți trec prin diverse stări de chin și nici măcar moartea aceea în somn nu te scutește de trecerea din lumea aceasta în lumea veșnică, trecere care uneori este simbolizată prin parcurgerea vămilor văzduhului, dar care oricum, este o schimbare mare, esențială de paradigmă în care trăim și față de care trebuie să ne orientăm.

La fel și pentru lume. Lumea trebuie să aibă un sfârșit. Aceasta ne este evident și o știm și noi din Cartea Apocalipsei. Dar așa cum și în cazul omului credincios, moartea, chiar dacă este grea (și nu pot să spun că este cu adevărat dorită în adâncul sufletului de cei mai mulți dintre oamenii credincioși – nu vorbim de sfinți), totuși, omul credincios știe că după moarte îl așteaptă Judecata lui Hristos și că, atâta timp cât a trăit cât a putut el cu Hristos, cât s-a împărtășit cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât a împlinit poruncile Lui astfel încât să-și transforme sufletul, astfel încât sufletul său să trăiască cu adevărat în preajma lui Hristos, are nădejde că la Judecată va primi răspuns bun. Cu adâncă smerenie.

De aceea, la fel și pentru lume, istoria care va avea un sfârșit, acest sfârșit al istoriei este de speriat pentru cei necredincioși. Pentru noi, care suntem Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică, suntem mădulare ale acestei Biserici, sfârșitul istoriei ar trebui să fie moment de bucurie. Continuarea articolului

Cum o fi fost lunea fiului risipitor? Dar anii care au urmat? – PS DAMASCHIN DORNEANUL: “Dumnezeu-Tatăl ne iartă, ne repune în drepturi și se uită la noi să vadă: A lucrat ceva iertarea pe care El ne-a dăruit-o? SĂ NU UITĂM NICIODATĂ UNDE AM FOST! Pocăința trebuie să fie PERMANENTĂ” (video, text)

Predica Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor).

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – 28 februarie 2021:

Cum o fi fost lunea fiului risipitor?

„Mulțumim lui Dumnezeu pentru că și anul acesta, mai aproape cu o Duminică fiind de începutul Postul Mare, am putut asculta pagina aceasta atât de frumoasă din Sfânta Evanghelie cu pilda fiului risipitor. Pilda fiilor risipitori. Pilda întoarcerii fiului risipitor. Pilda tatălui celui iubitor și iertător. Și în câte și în câte feluri am putea numi această pildă. O cunoașteți. Cu toate acestea, parcă niciodată nu vom putea să pătrundem, să primim, să adâncim toate înțelesurile acestei pagini din Sfânta Evanghelie după Luca.

Ne place sau nu ne place, ne bucurăm să ne recunoaștem în acest fiu risipitor, deși câteodată suntem și fiii care au rămas acasă, ne asemănăm fiului care a rămas acasă atunci când ni se pare că săvârșim toată dreptatea, că suntem buni, că suntem drepți, că suntem cinstiți, că suntem corecți, că noi am făcut ceea ce e bine înaintea Domnului și nu este drept cum se poartă Domnul, Stăpânul, Tata cu noi. Dar de cele mai multe ori ne recunoaștem în fiul cel risipitor. Am plecat de-acasă, n-am ascultat de Tatăl cel ceresc, în țară depărtată, adică în țara păcatului sălășluind. Ne-am cheltuit darurile pe care de la Dumnezeu Tatăl le-am primit. Le-am cheltuit acolo. Și după dulceața păcatului vine starea de pustietate lăuntrică, sufletească pe care o resimțim. Căci păcatul nu aduce împlinire, păcatul aduce foarte multă împuținare lăuntrică, foarte multă sete lăuntrică, pustietate lăuntrică, foame lăuntrică. Și prin păcat am simțit și noi nu de puține ori, că ne-am asemănat cui? Animalelor. Porcilor. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam