Episcopia Husilor:

„Pirații” spirituali progresişti și „ambarcațiunile” ideologice recente

În cadrul predicii de duminică, 18 august 2019, în care a explicat pasajul evanghelic al „Potolirii furtunii de pe mare” (Matei 14, 22-34), Părintele Episcop Ignatie a atras atenția asupra asaltului ideologic la care sunt supuși cei ce își asumă valorile creștine. Ierarhul Hușilor i-a numit „pirați spirituali progresişti” pe cei care pun sub semnul discreditării  învățătura Bisericii şi propun, sub masca toleranței, „valori” total străine și discutabile din punctul de vedere al demnităţii umane:

Continuarea articolului

icoana de Bogdan Verdes

Sfinții Brâncoveni: o familie de mucenici, asemenea familiei Sfinților Macabei¹

– P.S. MACARIE DRĂGOI, EPISCOP PENTRU EUROPA DE NORD –

Poate nu mulți ştiu că viața şi destinul Sfântului Constantin Brâncoveanu, precum şi ale țării Româneşti, s‑au intersectat cu cele ale unui rege suedez. Este vorba despre Carol al XII‑lea. Acesta a intrat în confict pentru dominația asupra Europei de Nord cu alt stăpânitor creştin, țarul Petru cel Mare al Rusiei, care, în urma unei bătălii ce a avut loc la Poltava în anul 1709, l‑a înfrânt pe conducătorul suedez. Carol al XII‑lea s‑a refugiat, după înfrângere, cu armata pe vechiul pă­mânt românesc al Moldovei, lângă zidurile cetății Tighinei sau Bender, unde a stat trei ani şi jumătate (1709‑1713). În această perioadă, Sfân­tul Constantin Brâncoveanu a găzduit la Bucureşti mai mulți soldați suedezi cu ajutorul cărora s‑au început lucrările la turnul‑clopotniță al bisericii Colțea din Bucureşti, primul turn cu ceas din capitala țării, surpat în urma cutremurului din anul 1888.

La drept vorbind, cronicarii din timpul Sfântului Constantin Brânco­veanu nu aveau o părere bună despre principalii regi creştini din regiune. Îi priveau cu neîncredere, pentru că, în loc de unitate în fața amenințării otomane, regii şi împărații creştini se luptau între ei pentru a‑şi întinde stăpânirile. În cursul acestor lupte, dădeau dovadă de o mare cruzime față de oamenii obişnuiți, civili cum le‑am spune astăzi. Aceeaşi dezamăgire a trăit‑o şi Sfântul Constantin Brâncoveanu, care i se adresase țarului Pe­tru cel Mare, prin epistole, încă din 1697, pentru a încheia cu el o alianță ortodoxă anti‑otomană care, astfel, să protejeze creştinii răsăriteni şi de ofensiva catolică. Petru cel Mare avea însă alte planuri, concurând cu regele suedez Carol al XII‑lea pentru stăpânirea țărilor baltice.

Tristă istorie a creştinătății europene, care ne aduce aminte de acel verset din psalmi: „Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi” (Psalmii 81, 6‑7). De aceea, nici nu ne mirăm prea mult când afăm că la martiriul prin decapitare a aproape întregii familii a domnitorului Brâncoveanu au asistat, ca invitați, foarte mulți reprezentanți ai țărilor creştine europene. Desigur, acest lucru, pentru istorie, a fost un câştig, deoarece au rămas multe mărturii oculare care adeveresc martiriul, dar duhovniceşte şi uman este un gest reprobabil să participi la un asemenea act de cruzime. Continuarea articolului

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou de pe 01.08.2019, “Crucea Sfintilor Macabei”

Frati si surori,

Ne invredniceste Dumnezeu sa Il slavim azi la sarbatoarea bizantina a Scoaterii Sfintei Cruci, in vechea biserica din Pedoula.

Doua lucruri sunt azi in inima mea, dupa aceste zile in care am fost si eu rastignit, astfel ca sa inteleg si eu durerea si singuratatea Rastignitului Hristos. Si sa nu ramana doar un cuvant gol legatura mea cu Hristos, ci sa fie transpusa in practica, in lucrare. Continuarea articolului