Protos. Ieremia – Întâlnirea cu un proroc nu este ușoară pentru noi, oamenii

(predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul – Mănăstirea Putna 20 iulie 2017):

Transcrierea cuvantului Parintelui Ieremia:

[…]

Sfanta Biserica si sfantul Proroc Ilie vin sa ne aduca aminte ca venim de la Dumnezeu si mergem la El, ca suntem calatori pe acest pamant si trebuie sa ne ingrijim de sufletele noastre. Întalnirea cu un proroc nu este niciodata usoara pentru noi, oamenii. De ce? Pentru ca e ca si cum te-ai intalni cu Dumnezeu. Prorocii sunt trimisii lui Dumnezeu, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu. Pentru ca ei sunt adevarati si vii, vadesc oamenii – pe noi, toti – de pacat, de minciuna, de comoditate, de multe alte lucruri care nu sunt cum ar trebui in viata noastra. De aceea, nu este usor nici sa vorbesti despre un proroc, nici sa asculti cuvintele unui prooroc, pentru ca ele ne mustra pe noi toti. Dar avem nevoie de cuvintele lor si Dumnezeu de aceea ni i-a trimis, ca sa ne trezeasca din somnul pacatului. Se intampla ca atunci cand faptuim pacatul devenim, intr-o oarecare masura, nesimtitori sufleteste si nu ne mai dam seama de gravitatea starii in care am ajuns. Continuarea articolului

Cuvintele PĂRINTELUI EPISCOP MACARIE, la Nemțișor, folosind pilda Sfântului Proroc Ilie, pentru a îndemna tinerii la MĂRTURISIREA LUI HRISTOS PRINTR-O VIAȚĂ INTEGRAL DEDICATĂ LUI, DAR ȘI PRIN CUVÂNT-MĂRTURIE

“Trebuie să avem curajul acestei cercetări de sine, după cum ne îndeamnă Sfântul Ilie, și să ne întrebăm cu ce picior șchiopătăm? Oare la credincioșia noastră sau la viața noastră? Îl punem cu adevărat pe Hristos drept centru al năzuințelor noastre? Hristos este totul! El ne dorește integral. Ne dorește inima noastră, ne dorește viața noastră. Nu se mulțumește doar cu fărâmiturile care cad de la ospățul vieții noastre”.

Continuarea articolului

“Inrudita ca origine, metode si scop cu Revolutia franceza din 1789, Revolutia bolsevica din 1917 si-a urmarit cu tenacitate obiectivele ascunse in spatele falselor lozinci de „egalitate” si „fraternitate”: anume abolirea monarhiei (care, prin constiinta imparatului ca Uns a lui Dumnezeu, mentinea caracterul teocrat al statului) si nimicirea credintei crestine. Ca acesta era scopul real al bolsevicilor, o dovedeste faptul ca incepand din primele zile ale Revolutiei, principalele tinte au fost Biserica si Palatul. „Jos cerul!” era deviza cea mai raspandita. […]

In ciuda acestor profetii si semne, poporul rus n-a inteles primejdia ce-l ameninta. Şi precum s-a petrecut odinioara cu iudeii, inima lor s-a invartosat si ochii lor au fost tinuti sa nu vada, ca nu cumva vazand sa inteleaga si sa se intoarca si Domnul sa-i tamaduiasca pe dansii”.

***

REVOLUTIE SAU UNELTIRE

Ca m-au inconjurat caini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat (Ps. 21, 17)

In aceasta vreme, nori negri se adunau deasupra intregii Europe. Vechea asezare a batranului continent se voia inlocuita cu una noua, fara Dumnezeu; crestinismul Europei, deja slabit prin umanism, trebuia dezradacinat, iar pentru ca aceasta sa se intample, crima lui Cain s-a repetat, luand proportii apocaliptice. Asa s-a ajuns la fratricidul primului si apoi celui de-al doilea razboi mondial, care a zguduit Europa din temelii.

Rusia pravoslavnica a inceputului de secol, cu miile ei de manastiri si calugari, cu sutele de sfinte moaste si icoane facatoare de minuni, cu multimea de stareti sfinti si preoti cucernici nu putea fi decat o tinta majora in planurile distrugatoare ale vrajmasilor credintei. O prigoana crestina indarjita si cruda ameninta sa cuprinda intreg pamantul rusesc.

Primul razboi mondial a izbucnit chiar in ziua praznuirii Sfantului Serafim de Sarov (2/15 ianuarie 1914), aruncand Rusia nu atat intr-o batalie vazuta cu ostirile inamice, cat intr-o lupta nevazuta cu stapaniile si puterile intunericului. Continuarea articolului