Mitropolitul Neofit: Profetiile s-au terminat, de acum le vom vedea la stiri!

Fragment din a III-a sinaxa duhovniceasca cu IPS Mitropolit Neofit de Morfou, care a avut loc pe 22 Mai 2019 cu ocazia evenimentului sarbatoresc din Biserica Sfintii Constantin si Elena, Idaliou:

Intrebare: Ne puteti vorbi despre semnele vremurilor? Credeti ca a inceput numaratoarea inversa ca sa inceapa anul acesta razbiul turco-grec? (…) Ce se va intampla cu Cipru? Ce se va intampla cu lumea in general? (…)

Raspuns:

Uitati! Asta va mai spun, dupa care inchei. Mi-a spus un om al lui Dumnezeu, acesta despre care v-am spus mai devreme, care a facut rugaciune ca sa vada unde se gaseste Gheron Evmenie [Cuviosul Evmenios Saridakis din Creta], si i-a aratat Hristos ierarhia cereasca a sfintilor contemporani. Acesta [omul lui Dumnezeu amintit – n.n.] traieste undeva, nestiut de lume, nici nu il voi da in vileag vreodata deoarece avem nevoie de oameni sfinti ascunsi de lume. Si l-am intrebat cu durere cand am vazut ca platformele petroliere ale turcilor au ajuns in apele Ciprului – stiam de mult ca se vor intampla acestea, mi le-au spus sfintii, nu ca le-am vazut eu – si un coleg de-al dumneavoastra, ministru, a venit sa vorbim ca sa inteleaga cum vad oamenii sfinti cele ce se vor intampla. (…) Continuarea articolului

„Dragi părinți și iubiți frați creștini,

Am fost plecat în perioada asta tumultoasă pentru viața noastră socială, prin prisma alegerilor europarlamentare și a venirii Papei. Nu mă ocup de alegeri acum și de referendumul care a fost, nu mă ocup de ele pentru că e o zonă politică și niciodată politica n-a oferit cu adevărat ceva esențial pentru viața spirituală, ci din contră, totdeauna, indiferent de cine a fost în politică, au fost niște amăgiri sau niște persecuții. Niciodată n-am primit ceea ce ne-am așteptat și de asta nici nu așteptăm prea mult de la politică. Bineînțeles ca nu poți să nu observi ce mult s-a vorbit despre referendum, prin opoziție cu referendumul nostru, care era un referendum fundamental. Acum s-a vorbit mult mai mult despre el și ce important e să fim prezenți, „să facem” acolo, „să dregem”, și toată presa și toți uniți într-un cuget și o simțire vorbind despre importanță. Când a fost vorba despre importanța excepțională, esențială a referendumului pentru familie, presa a tăcut sau a boicotat sau s-a opus. Nu putem să fim orbi. Adică trebuie să fim iubitori și înțelegători dar nu trebuie să fim proști. Dumnezeu nu ne-a cerut să fim proști ci să iubim și să înțelegem ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să ne gândim mereu la El. Continuarea articolului

Predica Protos. Dosoftei (m-rea Putna) la Duminica a VII-a după Paști (a Sf. Părinți de la Primul Sinod Ecumenic și a rugăciunii arhierești a Mântuitorului) – 24 mai 2015:

Rezumatul predicii:

“Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi…” (Ioan 17, 11)

– Rugaciunea Mantuitorului catre Dumnezeu-Tatal inainte de Patima Sa este ca un imn al dragostei dumnezeiesti.

– Aceasta Duminica este inchinata Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic si este asezata intre praznicul Inaltarii si cel al Rusaliilor. Prin Inaltarea Sa la Cer, Mantuitorul Iisus Hristos face ultimul act al revelarii Dumnezeirii Sale in fata apostolilor si prin ei, in fata noastra, a tuturor. Dupa sarbatoarea Inaltarii este pusa Duminica inchinata acestor Sfinti Parinti de la Sinodul I Ecumenic, care L-au marturisit pe Hristos-Domnul, ca fiind Dumnezeu adevarat, deofiinta cu Tatal si deplin egal cu Acesta. Si ea este, totodata, o pregatire pentru praznicul Pogorarii Sfantului Duh, trimis de Dumnezeu-Tatal si de Dumnezeu-Fiul pentru a uni in Dumnezeu pe cei care cred in Hristos, realizand Biserica, trupul Lui.

– In aceasta rugaciune, Mantuitorul se roaga pentru unitatea Bisericii. “Să fie una precum suntem şi Noi“. Dumnezeu este Sfanta Treime – Trei Persoane intr-o Unime. Si asa este chemata si omenirea sa devina, ca un [singur] Om care cuprinde pe toti oamenii, in care fiecare isi pastreaza persoana sa, dar alcatuiesc impreuna o unime.

– Un rod al acestei rugaciuni este si ceea ce s-a intamplat la Sinodul I Ecumenic – acea incercare uriasa a Bisericii, cand un eretic, pe nume Arie, a incercat sa strecoare o erezie in sufletele oamenilor si in invatatura Bisericii, si anume ca Hristos nu ar fi Dumnezeu adevarat, ci o creatura – speciala, dar totusi creatura  – a lui Dumnezeu-Tatal. Acea erezie a fost inteleasa ca o sinteza a tuturor ereziilor si ca un izvor din care, mai departe, curge un sir intreg de erezii. S-a depasit aceasta incercare, cu darul Sfantului Duh, prin cei 318 Sfinti Parinti adunati la Niceea in anul 325 la chemarea Sfantului Imparat Constantin cel Mare si au pus Biserica pe o temelie pe care invatatura dumnezeiasca de credinta s-a dezvoltat in urmatoarele Sinoade Ecumenice – toate s-au raportat la acest prim Sinod Ecumenic.

– Un rod al acestei rugaciuni este si depasirea dezbinarii care apare intre noi, oamenii – fie ca este vorba de ceva personal, fie ca este vorba de probleme teologice, de cautarea adevarului. Aceasta rugaciune este o binecuvantare pentru unitate, pentru dragoste si pentru Adevar. Rostirea rugaciunii de catre Hristos ne arata ca El, prin Duhul Sfant, este Cel Care lucreaza unitatea in Biserica si intre noi, oamenii, in orice imprejurare o cautam. Suntem una, pentru ca suntem incorporati in Hristos si Acesta ne duce la Tatal, unindu-ne cu El.

Continuarea articolului