PĂRINTELE ILARION DAN – noi extrase din conferința de la Cluj, despre PROVOCĂRILE care ne așteaptă ÎN ANII URMĂTORI și cum le-am putea face față (II): “Statul român este un stat doar pe hârtie. NU NE APĂRĂ NIMENI, să ştiţi, numai bunul Dumnezeu! BISERICA RĂMÂNE ULTIMA REDUTĂ și ea este pusă sub presiune”

“Nu vom face faţă provocărilor foarte agresive care vor veni, dacă nu vom fi foarte bine puşi la punct duhovnicește. Va trebui să învăţăm să trăim auster”

Alte extrase din conferinta de la CLUJ sustinuta de PARINTELE IEROMONAH ILARION DAN, duhovnicul schitului Crucea (jud. Constanța), luni, 2 decembrie 2019:

  • Vedeti si un alt fragment transcris din aceeasi conferinta la:

***

“[…] Aşa cum v-am spus, în plan politic nu putem găsi nici mântuire şi nici o realizare nici măcar în planul acesta, material. Planul politic este sortit eşecului.

Şi totuşi cineva trebuie să conducă ţara asta!

Bineînţeles. Şi va conduce, va fi cineva care va conduce, fiţi siguri. Dar vreau să spun că agenda politică este deja făcută. Să nu vă închipuiţi că acţionând în plan politic vom putea să o modificăm noi. Este o iluzie. Adică acum poate spun un lucru care va deranja pe mulţi, dar… asta e realitatea.

Pr. Ciprian: Aveţi dreptate, aşa ne-au spus şi nouă acum 10 ani părinţii din Muntele Athos şi atunci nu am prea crezut, recunosc, dar încep să cred. Continuarea articolului

“Ceea ce a inceput din Siria, acum continua cu Libia, maine va ajunge la stramtorile Bosforului si vedem pe mai departe, cu razboiul mondial…”. Omilia MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la praznicul SFANTULUI STEFAN, INTAIUL-MARTIR, despre caile de dobandire/activare a DUHULUI SFANT, “SUFLETUL SUFLETULUI”. “Asa sa vorbim sfintilor, cu simplitate si cu smerenie”

Sfantul Duh, Sufletul sufletului (26.12.2019)

Predica IPS Mitropolit Neofit de Morfou tinuta in cadrul Vecerniei care a avut loc in Biserica Sfantului Haralambie din Deneias (Morfou) pe 26.12.2019 (fragmente):

Frati si surori, va urez ani binecuvantati cu ocazia acestei mari sarbatori a Craciunului. Binecuvantata sa va fie casa si sa invatam de la Sfantul Intai Mucenic si Arhidiacon Stefan calea martirica, o cale prin care multi oameni din Biserica noastra si-au incheiat viata si au intrat in Viata Vesnica. Este o cale, dar nu este singura. Multi oameni si sfinti si-au incheiat viata pamanteasca in pace, multi oameni. Multi sfinti si-au terminat vietuirea lor pe pamant si au inceput viata in Ceruri, viata vesnica, prin martiriu.

Nu e intamplator, daca ati observat, ca in seara asta toti preotii nostri poarta vesminte rosii. Nu este o alegere a lor personala, ci este un canon bisericesc de urmat atat pentru diaconi, preoti si ierarhi, ca vesmintele pe care le purtam sa fie randuite in functie de sfantul pe care il sarbatorim. Cand avem un sfant care si-a terminat viata prin sange, purtam haine ce au culoarea sangelui, rosu. Cand serbam sfintii care si-au terminat viata in asceza, drept Cuviosi (…), pentru ca acestia si-au omorat sinele, patimile si voia proprie si au dobandit voia Rastignitului Hristos, avem obligatia sa purtam vesminte verzi, deoarece este culoarea Sfintei Cruci. Continuarea articolului

“Vie Imparatia Ta”? IMPARATIA CERURILOR S-A APROPIAT DE NOI, ne este la indemana… PANA CAND o ignoram, o uitam, o tradam?

VIE ÎMPARĂȚIA TA?

Imparatia cerurilor s-a apropiat, a venit, iat-o, este aici, “la indemana” noastra, “at hand”, cum spune traducerea englezeasca a Evangheliei de astazi.

Hristos a venit acasa la mine, a deschis si a coborat Cerurile pe pamant, S-a dat mie cu totul pe Sine Insusi si mi-a adus aici, exact in fata mea, la mana mea, Imparatia Sa. Nimic mai putin. Domnul ne-a spus clar si limpede, incepand cu PRIMUL sau cuvant de propovaduire, reluat apoi si in Predica de pe munte, ca sensul sau centrul vietii noastre si prioritatea zero a cautarilor noastre trebuie sa fie IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Cat imi pasa insa mie de aceasta la modul concret si cotidian? Ce se alege de fagaduintele si hotararile mele de a-mi schimba viata si a nu mai trai dupa voia placerilor sau a incapatanarilor mele ori dupa dictatul mersului lumii?

La inceput de an ni se aduce aminte din nou, dandu-ni-se sansa unui nou inceput, ceea ce, practic, am uitat si tindem mereu sa uitam, zi dupa zi, din pricina putinei noastre credinte, adica a iubirii noastre pana la impatimire de noi insine si de aceasta lume. Nu putem sluji la doi domni“, iar ceea ce iubim mai mult sau ceea ce suntem siliti sa cultivam zi dupa zi ne fura timpul si, mai ales, inimile. Ceea ce facem ne face

Avem inca sansa, privilegiul de a ni se ierta tradarile repetate si de a ni se relua si in acest an invitatia la nunta cu Hristos, in Imparatie. Clopotele inca bat, Evanghelia inca ne cheama. Dumnezeu inca lucreaza cu mila Sa si ne trimite semne de indreptare, ne trimite binecuvantari… cu care ne rasfatam, ne trimite daruri si mangaieri despre care ajungem sa credem… ca ni se cuvin, ne trimite oameni… pe care ii ignoram sau ii dam la o parte, ne trimite carti, conferinte, predici si atatea cuvinte sfinte… de care nu ne facem timp, ne trimite necazuri… pe care ne revoltam, ne trimite semne si minuni… pe care repede le uitam, ne trimite mustrari de constiinta… pe care le izgonim. Pana cand?

“De obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci cand dau de primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au facut. Nu e rău să te intorci la Dumnezeu nici chiar atunci, in ceasul al unsprezecelea; însă ar fi cu mult mai bine să vii de bună voie la rosturile tale veşnice, şi nu tras de manecă sau pălit cu prăjina din urmă. Dacă am fi noi mai simţiţi, am vedea că Dumnezeu, preamilostivul ne îmbie cu iubire, încă din dimineaţa vieţii, la taina sfântă a pocăinţei, ca să nu ajungem către seara vieţii aşa de îmblătiţi de rele. Taina pocăinţei este judecata milostivă, ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii, cand mergem noi, de bună voie şi ne mărturisim greşelile.

Preoţii poartă preoţia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu iţi vorbeşte. Prin ei, Dumnezeu te cheamă, oricat ai fi de păcătos. Mare este Taina pocăinţei, nu numai fiindcă te face din rău bun, din vrăjmaş al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci şi pentru că un lucru aşa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fară de margini a Tatălui, ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră, a dreptăţii după fapte, le trimite, coborand din ceruri, pe Fiul Său cel Unul Născut, să le facă o judecată milostivă şi fără nici o infricoşare, şi iarăşi să-i impace cu Sine”. (PARINTELE ARSENIE BOCA, “OMUL DURERILOR” si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri si primejdii).

Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam