Protos. Hrisostom de la Putna: LA CE SUNTEM DISPUSI SA RENUNTAM PENTRU HRISTOS? (video si text). Care este pacatul lui Adam pe care il repetam si noi, “iarasi si iarasi”?

Protos. Hrisostom – La ce suntem dispuși să renunțăm pentru Hristos? – 

Mănăstirea Putna, 9 iulie 2017

(predică la Duminica a V-a după Rusalii – vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei)

“Spune o vorbă din popor, din străbuni, că oamenii deştepţi învaţă din greşelile altora; ceilalţi învaţă din propriile lor greşeli. Noi am spune astăzi, dimpotrivă, că tot cel care învaţă din greşeli, fie că sunt ale lui, fie că sunt ale altora, se arată a fi deştept, cum zice poporul nostru. Deştept, în graiul nostru popular, înseamnă nu numai inteligent; înseamnă şi treaz. Ca să fii deştept trebuie să fii atent, trebuie să trăieşti clipa, trebuie să fii prezent. Ca să vezi şi să înveţi din greşelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar îţi trebuie şi multă atenţie, multă trezvie. Continuarea articolului

“Daca noi nu primim pe un proroc, nu Il primim nici pe Dumnezeu. Daca noi nu intelegem un proroc, cum vom putea sa-L intelegem pe Dumnezeu?” – SFANTUL PROROC ILIE, INTRE ASPRIME SI SMERENIE, intre descoperirea DREPTATII si cea a IUBIRII PARINTESTI a lui Dumnezeu. PREDICA PROTOS. HRISOSTOM DE LA PUTNA (video, text)

„A-l înțelege pe Sf. Ilie înseamnă să-L înțelegi pe Dumnezeu”

Predică la pomenirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul a Protos. Hrisostom (m-rea. Putna) – 20 iulie 2018:

“Ziua de astăzi ne prilejuieşte sărbătorirea unui sfânt, care nu este ca orice alt sfânt. De obicei, când prăznuim pomenirea unui sfânt, prăznuim data la care el s-a preaslăvit, în care el a adormit şi s-a alăturat cetelor sfinţilor. Iată, însă, că astăzi noi prăznuim un sfânt care nu a adormit, care este viu şi pe care îl aşteptăm să vină ca înainte-mergător al celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Slăvitul Proroc Ilie este cel care a fost numit şi este lăudat de Biserică cu această chemare, cu această numire, şi anume temeiul prorocilor. Adică nu există niciun proroc până la el şi după el, care să nu-şi fundamenteze învăţătura sau care să nu fi luat de la Ilie hotărârea şi vederea lui Dumnezeu, care să nu-l fi avut pe Sf. Proroc Ilie ca înainte-mergător, ca cel care a fost şi este cel mai aproape de inima lui Dumnezeu.

Proroc înseamnă cel care vede mai departe, cel care Îl vede pe Dumnezeu, cel care Îl vede pe Dumnezeu faţă către faţă şi-L aude pe Dumnezeu şi ne spune nouă ceea ce Dumnezeu îi spune, ca să ne transmită apoi nouă. Prorocii sunt cei care-L văd primii pe Dumnezeu, prorocii sunt cei care ni-L şi arată pe Dumnezeu, prorocii sunt cei care, pe pământ, fac lucrarea arhanghelilor şi îngerilor în cer. Dacă arhanghelii şi îngerii au rolul de a vesti voia lui Dumnezeu oamenilor, acelaşi lucru îl fac şi prorocii. Aşadar, un proroc este cel care uneşte dreptatea lui Dumnezeu cu dreptatea oamenilor, un proroc este cel care arată oamenilor voia lui Dumnezeu pentru ca aceştia, oamenii, să-şi unească voia lor cu voia Lui. Dacă noi înţelegem pe un proroc, atunci Îl înţelegem pe Dumnezeu. Dacă noi nu primim pe un proroc, nu Îl primim nici pe Dumnezeu. Dacă noi nu înţelegem un proroc, cum vom putea să-L înţelegem pe Dumnezeu? Continuarea articolului

PĂRINTELE MELHISEDEC DE LA LUPȘA în “Familia ortodoxă”: “ÎMPRĂȘTIEREA ne face să fim superficiali. DUREREA ne ajută să ne întoarcem spre noi înşine şi să ne descoperim inima noastră”

Revista Familia Ortodoxă / Numărul 126/ iulie 2019:

Părintele Melhisedec de la Lupşa

„Să purtăm durerile lumii în inima noastră”:

Dacă toţi cei care ne rugăm, cât ne rugăm, am avea într-adevăr o lucrare a rugăciunii din inimă şi cu simţirea despre care ne vorbeşte Părintele Melhisedec, cu siguranţă lumea ar fi cu mult mai bună, şi noi înşine am avea cu mult mai puţin de criticat neputinţele celor din jur. Tocmai de aceea un astfel de cuvânt e mai important decât mii de ore de dezbateri și talk-show-uri sau oricare alt discurs politic. De fapt, nu poţi să compari în nici un fel nimicul cu plenitudinea, minciuna cu adevărul. Oare de ce oamenii zilelor noastre iubesc atât de mult împrăştierea şi derizoriul şi fug de esenţă şi Adevăr? Poate pentru că, până la un punct, jocul cu moartea poate părea distractiv. A venit însă vremea să ne trezim, mai ales noi, neamurile care am îmbrăţişat dintru început Ortodoxia. (G.F.)

– Părinte, în lumea de astăzi, atât de grăbită, cum ne putem găsi timp pentru rugăciune ‒ dar rugăciunea din inimă, nu o rugăciune citită, cu mintea plimbându-se prin alte părţi? Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam