Predica Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, la Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor).
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – 28 februarie 2021:
Cum o fi fost lunea fiului risipitor?
„Mulțumim lui Dumnezeu pentru că și anul acesta, mai aproape cu o Duminică fiind de începutul Postul Mare, am putut asculta pagina aceasta atât de frumoasă din Sfânta Evanghelie cu pilda fiului risipitor. Pilda fiilor risipitori. Pilda întoarcerii fiului risipitor. Pilda tatălui celui iubitor și iertător. Și în câte și în câte feluri am putea numi această pildă. O cunoașteți. Cu toate acestea, parcă niciodată nu vom putea să pătrundem, să primim, să adâncim toate înțelesurile acestei pagini din Sfânta Evanghelie după Luca.
Ne place sau nu ne place, ne bucurăm să ne recunoaștem în acest fiu risipitor, deși câteodată suntem și fiii care au rămas acasă, ne asemănăm fiului care a rămas acasă atunci când ni se pare că săvârșim toată dreptatea, că suntem buni, că suntem drepți, că suntem cinstiți, că suntem corecți, că noi am făcut ceea ce e bine înaintea Domnului și nu este drept cum se poartă Domnul, Stăpânul, Tata cu noi. Dar de cele mai multe ori ne recunoaștem în fiul cel risipitor. Am plecat de-acasă, n-am ascultat de Tatăl cel ceresc, în țară depărtată, adică în țara păcatului sălășluind. Ne-am cheltuit darurile pe care de la Dumnezeu Tatăl le-am primit. Le-am cheltuit acolo. Și după dulceața păcatului vine starea de pustietate lăuntrică, sufletească pe care o resimțim. Căci păcatul nu aduce împlinire, păcatul aduce foarte multă împuținare lăuntrică, foarte multă sete lăuntrică, pustietate lăuntrică, foame lăuntrică. Și prin păcat am simțit și noi nu de puține ori, că ne-am asemănat cui? Animalelor. Porcilor.Continuarea articolului
Predica părintelui Amfilohie Brânză la parastasul martirului Valeriu Gafencu, Târgu Ocna, 18 februarie 2021:
„Eu nădăjduiesc să prindem şi ziua în care va fi canonizat Valeriu Gafencu cu cei împreună cu dânşii. Nu-i o nădejde deşartă! Lucrurile acestea le cunosc şi mai-marii noştri. Ei vor fi din ce în ce mai prezenţi în sufletele celor care-i caută şi-i cinstesc şi Dumnezeu va arăta că, fără sprijinul lor, n-o să avem putere să răzbim în vremurile de astăzi. A amintit părintele vicar despre sfinţenie astăzi. E mare lucru să cunoşti un sfânt în viaţă! Să simţi pacea lui, să simţi sfinţenia lui, să înţelegi mesajul lui. Sunt lucruri diferite, e mare lucru! El, Valeriu, ca şi toţi ceilalţi, a pătimit pentru credinţă dreaptă în Dumnezeu şi pentru dragostea de neam. Ei, dar mulţi şi-au iubit neamul. Da! Dar el a făcut-o într-o lumină evanghelică, ei au promovat românismul după o poziţie creştin-ortodoxă, având un fundament filocalic, cum ne-a cerut Domnul. Câţi nu cred in Hristos? Dar câţi nu cinstesc crucea, nu o cinstesc pe Maica Domnului… Ce a spus Simion Mehedinţi: Atât preţuieşte un popor cât a înţeles din Evanghelie. De-asta noi îi cinstim. Sfinţenia este criteriul Ortodoxiei. Că nu dau alţii sfinţi, de-aia-i neagă. Şi la sfinţenie se ajunge urmând căile Domnului şi poruncile Lui. E foarte important lucrul acesta. E mare lucru să vezi un stareţ sfânt, un arhiereu sfânt, să vezi cum înrâureşte în jurul lui şi Harul lucrează.Continuarea articolului
„Oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?” (Iov 12, 12). Un cuvânt din popor, de demult, spune că „cine nu are bătrâni să-i cumpere”. Căci un bătrân este ca o comoară la casa omului: aduce cu el o lume întreagă, de lupte, izbânzi, învățăminte, de dragoste și dor. Prin ei respiră țara strămoșilor noștri și ne binecuvântează cu o mână caldă și ușoară. Să ne cinstim, așadar, bătrânii, căci dacă avem dragoste față de ei, avem dragoste față de Dumnezeu și de neamul nostru. Iată, aici, două vrednice credincioase din satul meu natal năsăudean Spermezeu, pe care le-am împărtășit de curând, credincioase din care au făcut un veac întreg ținându-și candelele vii: lelea Lucreția Șoș de pe Prund, care are 100 de ani, și lelea Anica Șerban, fina ei, de pe Pârâul Popoasei, un pic mai tânără, de „doar” 98 de ani.
Să le pomeniți în rugăciunile voastre, căci ele deja ne pomenesc pe noi.
Cu binecuvântări arhierești, de pe meleagurile țibleșene, al vostru frate, părinte și prieten,
+Episcopul Macarie, din Spermezeu, jud. Bistrița-Năsăud, miercuri, 3 martie 2021.
***
Episcopul Macarie acasă la poalele Munților Țibleș: „Vino acasă, iubite frate, vino acasă, iubită soră, fiindcă Părintele Ceresc ne așteaptă pe toți cu brațele deschise!”,
Cuvânt la Parabola Fiului Risipitor, duminică, 28 februarie 2021, biserica „Sfinții Arhangheli” din Sita, comuna Spermezeu, jud. Bistrița-Năsăud
”Preacucernice părinte Tudor, iubiți frați și surori împreună rugători.
Ieri am urcat la Sita și l-am înmormântat pe dascălul meu de la școala generală din Spermezeu, Valer Feti. Trebuia ca în această dimineață să călătoresc cu avionul de la Cluj spre Malmö, însă, așa cum toate regulile se schimbă cu repeziciune în această perioadă de criză pandemică, am fost nevoit ca să rămân în mijlocul frățiilor voastre. Duminica trecută, înainte de lucrările Sfântului Sinod, am slujit mai la vale, în centrul comunei noastre Spermezeu, iar astăzi, iată, Dumnezeu a rânduit în chip proniator să slujesc Dumnezeiasca Liturghie aici la Sita, în partea superioară a comunei Spermezeu, unde veneam în copilărie, an de an, pentru a prăznui Sfintele Paști, însoțindu-l pe preotul Teodor Mureșan, ctitorul acestei biserici.
Mi-aduc aminte că în acest loc era o bisericuță de lemn. În copilăria mea, tata (care este acum aici de față împreună cu mama), era primar și a pus umărul împreună cu părintele Teodor Mureșan și cu dumneavoastră, și acea bisericuță care a fost dărâmată în urma unei furtuni, iată, s-a ridicat precum pasărea Phoenix din propria ei cenușă, din dărâmăturile ei, întru această frumoasă biserică de zid înnobilată prin haina picturală iconografică, realizată de către zugravul Teodor Botiș și soția sa. Am fost și la sfințirea acestui lăcaș. Eram copil atunci când Arhiepiscopul Teofil cel milostiv al Clujului a sfințit această biserică imediat după 1989, așa cum îmi aduc aminte proaspăt cum mama și tata plângeau când s-a ridicat această sfântă zidire în perioada comunismului, fiindcă urma o anchetă a autorităților. Datorită faptului că în acele vremuri tata era primar, v-a acoperit cât a putut el, ca să înălțați această bisericuță. Dumnezeu a făcut această mare minune și, iată, avem locaș propriu la Sita. Continuarea articolului
Doneaza pentru filmul "Scrum"
