Loading Quotes...
„Să cugetăm cu toții la tot ceea ce se întâmplă în omenire în aceste zile. Ne-am îndoit și ne îndoim de puterea lui Hristos. De aceea parcă ne afundăm și tot ne afundăm. Și se creează distanțe sufletești între noi. Se creează distanța aceasta care nu trebuie să fie. Și cresc neîncrederea, suspiciunea, bănuiala și toate celelalte”.
***
„Preacuvioși părinți, iubiți credincioși,
Evanghelia și Apostolul de astăzi ne-au trimis la credință, la lepădare și la dragoste. Petru, doar atât vreau să mai amintesc, și cu îngăduința dumneavoastră să precizez, că Petru, atunci când s-a aruncat în apă, gestul lui a venit mai întâi dintr-o credință adâncă, [anume] că cel din față care este pe ape, pe Marea Tiberiadei, este Hristos. Cel din fața lui, cel care deci la straja a patra din noapte mergea pe valurile mării este Hristos. Se leapădă de sine, de orișice raționament și-I spune lui Hristos: „De ești, spune să vin și eu pe apă”. Ceea ce s-a și întâmplat. A lăsat, căci dacă e să calculăm fiecare dintre noi, ne punem în mișcare rațiunea, „Ei, na! Cum să merg eu chiar acum pe apă?!” Dar lepădându-se de sine, de orișice judecată, de orișice raționament, a plecat. Hristos i-a spus Vino! Și el a crezut. S-a încrezut în cuvântul lui Hristos și știind că cel de-acolo, de pe valuri, este cel iubit, a plecat către El. Între timp, a intervenit rațiunea. „Nu cumva m-oi înșela? Nu cumva o fi o nălucă?” Și în acel moment a început să se scufunde, să se afunde în mare. Și iarăși intervine credința lui și privirea la Hristos și-I spune: Doamne, scapă-mă! Și Hristos îi întinde mâna și-i spune: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
Aș vrea și vă îndemn pe toți, și monahi, și dumneavoastră credincioșii, să cugetăm cu toții la tot ceea ce se întâmplă în omenire în aceste zile. Ne-am îndoit și ne îndoim de puterea lui Hristos. De aceea parcă ne afundăm și tot ne afundăm. Și se creează distanțe sufletești între noi. Se creează distanța aceasta care nu trebuie să fie. Și cresc neîncrederea, suspiciunea, bănuiala și toate celelalte.
Ce-avem de făcut? Continuarea articolului
„Vreau sa va atrag atentia la trei aspecte din Evanghelia de astazi. Lectura de astazi o succeda pe aceea pe care ati ascultat-o saptamana trecuta, cand Hristos a hranit cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti. Iata primul lucru pe care-l remarcam, fapt care ne poate la inceput mira, numai daca nu ne aducem aminte de noi insine, de modul cum percepem si cum corespundem darurilor pe care le descoperim in viata: ni se pare atat de straniu faptul ca apostolii, care abia au trait o astfel de minune, isi pot clinti credinta cu atata usurinta.
Totusi, aceasta trebuie sa ne aduca aminte ca suntem inconjurati de minuni, ca intreaga noastra viata este patrunsa de lucrarile lui Dumnezeu, fie indirecte (prin Taine, rugaciune, momente de luminare profunda si linistita a sufletului), fie prin intermediul oamenilor (prin iubirea care ne salveaza de deznadejde, moarte si amaraciune, ridicand valul greutatii insuportabile din viata).
Cu toate acestea, traind si noi minunea vietii la Liturghie, peste mai putin de o ora vom iesi pe usile bisericii si ne vom afla in strada. Din momentul cand ajungem acolo, renuntam la experienta proprie a minunii, o uitam! Ne atarnam de viata cotidiana de parca nu am fi trait nimic. Totul ramane pe vechi.
Am iesit din sfera minunii si am intrat in cea a banalitatii, traim ca de obicei. Cu toate ca putem gasi in memoria noastra experienta minunii traite, dar viata noastra nu s-a schimbat datorita acestui fapt, sufletul nu s-a transfigurat profund, constiinta nu a fost marcata suflcient ca sa traim in mod corespunzator. Acesta este primul moment. De aceea, sa nu fim uimiti de ceea ce li s-a intamplat apostolilor. Da, ei au trait o mare minune si au pierdut totusi constientizarea prezentei facatoare de minuni si datatoare de viata a lui Dumnezeu.
Al doilea aspect, Petru si ceilalti apostoli inotau pe mare, dar au fost prinsi de furtuna. Erau amenintati si de vant, si de valurile marii. Moartea i-a inconjurat, amenintand sa-i inghita. Cu toate acestea, in inima mortii si inconjurat de vanturile infuriate, mergea pe valurile tulburate Hristos. Ucenicii au crezut ca era o naluca, căci nu se putea sa fie Acesta Hristos. Dupa parerea lor, daca Hristos ar fi fost aici, pericolul ar fi disparut, s-ar fi retras si frica, ar fi disparut si moartea. Doar Hristos este Mantuitorul si Imparatul lumii, El este Cel ce ofera linistea, odihna si viata. Deci, cum era posibil sa fie in inima acestei furtuni aducatoare de moarte?
Si noi gandim in felul acesta tot timpul. In clipa cand ni se intampla o nenorocire – personala, de familie, sociala – , ne punem intrebarea: „Unde este Dumnezeu? Ce face? Oare dormiteaza? Nu cumva prezenta Sa in mijlocul furtunii nu este decat o naluca, adica o inselare si o minciuna impotriva lui Dumnezeu Insusi?”. Nicidecum! Domnul este si in furtuna, Domnul se gaseste si in liniste. In inima furtunii se inalta dureroasa Golgota, tot in inima furtunii se afla si Gradina Ghetsimani. in Gradina Ghetsimani, iar apoi pe Golgota aducatoare de moarte S-a aflat Fiul lui Dumnezeu Intrupat… Continuarea articolului
“Am primit acuma, înainte să vin la slujbă, din multe părți, o minune care deja se repetă. V-a vorbit și părintele Cristian săptămâna trecută aici despre ce s-a întâmplat la Denia Acatistului în Postul Mare, atunci când icoana Maicii Domnului a plâns în această biserică. Și acuma, la o biserică apropiată, unde este hram Sfântul Pantelimon, am primit o mulțime de imagini – asta este partea pozitivă a tehnicii – arătând icoana Sfântului Pantelimon plângând [Nota noastră: în cele din urmă, potrivit preoților de la această biserică, nu s-a confirmat această minune, ci că au fost picături de apă cazute pe icoană].
Și întrebarea ce e cu aceasta? Eu am să vă spun drept, nu știu ce să fac cu asemenea minune. Nici cu cea de-aicea, nici cu cea de-acolo. Nu e prima dată când plâng icoanele, icoanele plâng de multă vreme. Și mai e ceva. Să știți că nu numai în spațiul nostru ortodox se întâmplă minunea aceasta a plânsului, cu mult înainte să știm noi de icoane care plâng. Ceea ce s-a întâmplat pe la noi prin anii 80-90 în spațiul ortodox se întâmpla în spațiul catolic, mai ales în America Centrală și-n America de Sud cu statui care plângeau. Și dacă le încadrăm așa, în general, nu mai știu ce să spun. Pentru că o minune, ca să fie autentică, trebuie să fie întemeiată pe dreapta credință. Ce pot însă să cred că trebuie să spunem este că dacă o minune se întâmplă și este de la Dumnezeu, se întâmplă pentru ca să ne schimbe viața. Ați văzut și Duminică, au fost vindecați ce doi orbi, a fost vindecat surdul și mutul și alte vindecări care se întâmplă, sau înmulțirea pâinilor, cum o să fie, se întâmplă totdeauna pentru ca să schimbe viața. Continuarea articolului
Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Înmulțirea Pâinilor, Biserica Sfintii Nicolae, Calinic, Spiridon si Nectarie („Pescăruș”) – 2 august 2020: „Prea cucernice părinte și iubiți frați creștini, Iată că am început și postul Sfintei Mării. Scurt și destul de aspru …
PS Benedict Bistrițeanul: „Sfântul Ioan Iacob și fascinația Împărăției Cerurilor” Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit sâmbătă, 1 august 2020, în Parohia „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” de pe Valea Gârbăului, …
Să ne primim unii pe alții, precum și Hristos ne-a primit pe noi – Protos. Hrisostom (2020) „Să ne primim unii pe alții, precum și Hristos ne-a primit pe noi” – Predică a Protos. Hrisostom (Mănăstirea Putna) la Duminica a …
“În legătură cu aceasta apare si teribila problemă a lui 2+2=4. Exemplul lui Tudor Vianu și al altora ca el, care țineau cursuri serioase și conferințe instructive ori rosteau fraze armonios si temeinic înjghebate, ne era mereu dat – dat, …
PS Benedict Bistrițeanul: „Hristos în căutarea omului” | Predică la Duminica a 7-a după Rusalii Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 7-a după Rusalii (a Vindecării a …
Omilia Mitropolitului Neofit de Morfou – 5 iulie 2020, “Sfintii martiri ai credintei noastre”: “Am savarsit aceasta pomenire pentru sufletele martirilor neamului nostru, carora – unora li s-a taiat capul cu sabia, altii au fost spanzurati, cum ati auzit …
Monitorul de Suceava: URA ne ia încet-încet libertatea! Sunt un mare optimist și așa voi rămâne. Acum sunt multe semne că necazul e mare asupra noastră, dar cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece cu bine. Îl cred pe Luc Montagnier, …
Predica Părintelui Tudor Ciocan, 15.07.2020: „Iubiți frați creștini, Am înțeles că din nou s-a scos nu știu ce ordonanță, că s-a prelungit nu știu ce stare de urgență sau ceva în genul ăsta (este vorba de prelungirea stării de alertă …
“Ma doare de doua ori. O data ca prevad o situatie si strig ca sa prevenim un rau ce e pe cale sa se produca si o data ca nu se da importanta – poate nu din dispret – si …
Revoluţia porcilor îndrăciţi Când am aflat că în Toronto Euharistia a fost interzisă şi când l-am ascultat pe Preotul de acolo, vorbind cu mare durere, în Biserică, despre interzicere, mi-am amintit de întâmplarea Biblică a legiunii de diavoli, scoşi de …
Nu avem conturi in retelele de socializare Facebook, Twitter, Hi5 sau Linkedin.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
