ULTIMUL LOC

patriarhul_pavle

Despre ultimul loc

Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Lc. 14, 7-11)

Când vorbim de nunta unde are loc schimbarea locurilor, din această pericopă evanghelică, nu vorbim și nu avem în vedere Împărăția Cerească eshatologică, ci Biserica ce sălășluiește în timpul și spațiul acestei lumi și la Sfânta ei Liturghie, ca o pregustare a Împărăției. Nu e vorba de „Adevăr”, ci de „Icoană”. Este vorba, mai ales, de locurile pe care preoțimea le ocupă la Sfânta Liturghie. După cum este bine spus: una este să ocupi locul după voia dumnezeiască, iar alta este să ocupi locul după îngăduința dumnezeiască. Ce înseamnă acest lucru mai departe și cum se va sfârși, fiecare să cugete…

Tot așa, una înseamnă ultimul loc pe care cineva îl ocupă după ce l-au făcut de rușine, iar alta înseamnă ultimul loc pe care cel chemat la nuntă singur și-l ia, după cum e porunca Domnului. Astăzi voi vorbi despre cel de-al doilea… Continuarea articolului

“Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. Noi stim ce cerem si ce asteptam de la Dumnezeu? “RASTIGNIREA” de a-L crede si a-L urma pe Hristos. “CRESTINII GANDESC SI AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata viclenie si provocare exista la adresa lui Dumnezeu, atunci cand umblam sa reusim cu duh viclean”!

***

vestirea-patimilor1

Încotro Îl urmăm pe Hristos?

Domnul se îndreaptă către Patimi

Ziua aceasta, Duminica a V-a din Post, este în fiecare an o zi specială. Dintotdeauna şi în toată lumea, Biserica Ortodoxă în Duminica a V-a din Postul Mare o sărbătoreşte pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Este suficient să ne intre în minte, puţin câte puţin, această sfântă, ca să ne smerim şi să găsim drumul lui Dumnezeu. Intreaga Evanghelie este emoţionantă şi specială. M-am referit şi alte daţi, anul trecut ultima oară, la părintele Timotei (duhovnicul părintelui Simeon – n.tr.), care a fost în Tesalonic pentru ultima dată in 1953, chiar în Duminica a V-a din Postul Mare şi a ţinut o omilie care a rămas în sufletul meu ca o pecete care nu se şterge, nu se destramă, nu se pierde pentru nimic în lume. A fost o omilie specială. A avut cuvinte frumoase, fraze frumoase, aş putea spune că a fost o omilie poetică. Această pericopă evanghelică (Marcu 10, 32-45) descrie întreaga întâmplare care se referă la plecarea Domnului de la Ierihon spre Ierusalim, ultima dată când urca la Ierusalim:

„Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat arhiereilor şi cărturarilor…”

Toţi cei care au vizitat Locurile Sfinte ştiu că de la Ierihon la Ierusalim este urcuş. Diferenţa de nivel trebuie să fie undeva la 800 m. Continuarea articolului

Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga, ar trebui sa se bata pe ultimul loc. INTRAREA E INVERS, DE LA CAPATUL COZII!”

…si despre PILDA INTOARCERII MARIEI EGIPTEANCA si a FEMEII PACATOASE, in adancul carora “Dumnezeu a vazut altceva”

1MA77__79939.1393353398.900.900

***

“Aţi văzut cât de uşor se schimbă oamenii când li se dau funcții mari, când li se dă puterea în mână, când oamenii li se supun; atunci oamenii devin de nerecunoscut. Şi nu numai comportamentul se schimbă, dar și glasul se ridică, ochii se înalţă, nu te mai vede, te ia de sus, te ia tare, orice cuvânt este, de fapt, un sfat sau o morală. Şi acestea se întâmplă pentru că omul este prins, este măcinat, nu prea poate asimila puterea; când are putere asupra celorlalţi, când are stăpânire, duhul acesta al stăpânirii şi al puterii îl distruge, nu e în stare să poarte povara aceasta…”

Who is the Greatest in the Kingdom of Heaven

***

Predica Parintelui Ioanichie Balan la Duminica Mariei Egipteanca (“Duminica rugaciunii”) – 1998:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica Parintelui Damaschin Luchian (Man. Sihastria Putnei) la Duminica Mariei Egipteanca (2011?):

PILDA INTOARCERII “IMPOSIBILE” A SFINTEI CUVIOASE MARIEI EGIPTEANCA si A FEMEII PACATOASE DIN EVANGHELIE

Ce a vazut Dumnezeu in adancul sufletelor lor, fara sa le desconsidere?

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Cuvant al Arhim. Melchisedec Velnic (staretul Man. Putna) la Duminica Sfintei Maria Egipteanca (2014):

PUTEREA SMERENIEI SI A POCAINTEI INNOITOARE

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

cererea-fiilor-lui-zevedeu

Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la Duminica a 5-a din Postul Mare (2014, 2010):

2014:

CINE SUNT CEI MARI INAINTEA LUI DUMNEZEU? – RASTURNAREA ORDINII VALORILOR OMENESTI IN IMPARATIA LUI DUMNEZEU: “opusul high-life-ului lumii actuale”…

(“Dumnezeule, nu ma cinsti pe mine pe pamant!”)

(de la min. 5:30)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Transcript partial din predica Parintelui Ciprian din 2014:

“… Rămâne cumva în mintea noastră tristeţea Mântuitorului că ei [Apostolii] n-au înţeles, totuşi, nimic. Sau au înţeles foarte, foarte puţin. Şi Mântuitorul continuă şi le spune [parafraza dupa Luca 22:25 si Matei 20:25, n.n.]: Stăpânitorii lumii acesteia stăpânesc peste neamuri cu mână tare şi cu asprime şi oamenii îi preţuiesc pe aceştia – deci îi preţuiesc pe cei care duc lucrurile unde trebuie duse indiferent cu ce preţ, îi laudă şi se simt liniştiţi că e cineva stăpân mare care îi conduce dar în Împărăţia Cerurilor nu este aşa. Deci în Împărăţia Cerurilor nu cei care sunt mai mari, mai puternici în braţ și în hotărâre, în hotărârea aceasta lumească, vremelnică, care ştiu să-şi impună punctul de vedere, nu aceştia vor fi cei dintâi. Ci cei care sunt mai pe urmă, cei care slujesc tuturor, aceştia sunt în frunte, deci e invers. Ca să vă puteţi imagina, închipuiţi-vă tot poporul evreu stând ca la coadă să intre în Împărăţia Cerurilor. Şi în frunte, bineînțeles, regele Irod, apoi demnitarii, mai-marii preoţilor, fariseii, clasa de mijloc cu toţi şi, la sfârşit, toată clasa săracă, prăpădiţii, văduva din Sarepta Sidonului, toţi amărâţii, necăjiţii, nebăgaţii în seamă, văduva care a aruncat doi bani în cutia Templului și iese Hristos afară şi zice: <Intrarea e invers, de la capătul cozii. Întâi săracii şi apoi ceilalţi>. Aşa de tulburătoare e ordinea valorilor pe care ne-o înfăţişează Mântuitorul în această Evanghelie.

Deci în Împărăţia Cerurilor nu este aşa, nu cel ce este mai puternic, nu cel ce are mai multă notorietate, nu cel ce ştie să-şi impună punctul de vedere, nu aceştia sunt mari înaintea lui Dumnezeu, ci sunt mari cei care se smeresc, care nu-și scot în evidenţă numele, nu se laudă, nu se trufesc, ci mai mult cei care duc ei păcatele şi greutăţile celorlalţi, se fac ei slugă celorlalţi şi se supun ei şi îşi pierd ei viaţa şi timpul pentru ceilalţi, se smeresc, până la urmă. Aceia sunt mai mari, zice Dumnezeu, şi Mântuitorul chiar asta a făcut. El şi Apostolii erau într-o margine a societăţii iudaice, erau nişte pescari, cei mai de pe urmă, Mântuitorul era un om sărac, tatăl său lumesc era bătrân şi avea copii din prima căsătorie care moşteniseră toată averea, părinţii mamei Lui muriseră de mult, când ea avea, probabil, 5-6 ani şi era la Templu şi n-avea nimic pământesc să-I dea, cu o casă care probabil nu era a Lui unde stătea în Capernaum, dar nu s-a auzit vreodată să fi rămas vreo casă care era a Lui, ci a stat undeva într-o casă amărâtă în Capernaum. Deci nici Hristos, nici Apostolii nu aveau nimic în faţa lumii, nici măcar slava că ar fi studiat la marile şcoli ale vremii, că ar fi călătorit în jurul Mării Mediterane şi ar fi cunoscut toate marile taine şi filosofii ale vremii, deci n-aveau nici notorietatea asta, nu se aude despre El că ar fi fost cel mai puternic fizic, nici că era neasemănat de frumos sau altceva de genul ăsta, deci El Se ascunsese după un trup normal, iar Iuda, în noaptea Joii celei Mari, a trebuit să se ducă să-L sărute ca să le arate celor care veniseră să-L prindă care dintre ei este Acela. Deci nu vă închipuiţi că strălucea şi avea nişte haine strălucitoare, de mătase, iar Apostolii erau prăpădiţi, sărăcăcioşi. Era și El la fel, în nişte haine foarte, foarte simple.

Hristos este opusul high-life-ului lumii actuale. El Însuşi, Mântuitorul, a mers pe o altă cale, nu pe cea a lumii. Lumea merge după alte valori. Dureros este că duhul lumii este atât de puternic încât această învăţătură a Mântuitorului este foarte greu de aplicat şi aproape că rarisim se aplică în istoria mântuirii, rarisim se lucrează în istoria creştinismului, practic. Ce ar însemna atunci să fim creştini, după învăţătura Mântuitorului? Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam