Predică trezitoare despre LUPTA VICLEANĂ DE A FI DESPĂRTIȚI DE DUMNEZEU, DE A NE LEPĂDA DE HRISTOS, ca să rămânem sănătoși în această lume și despre SISTEMATICA ÎNFRICOȘARE practicată de către mai-marii lumii, care are ca scop “ÎNCHIRCIREA SUFLETELOR și ÎNDOBITOCIREA NOASTRĂ, transformarea noastră în animale speriate”

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Înmulțirea Pâinilor, Biserica Sfintii Nicolae, Calinic, Spiridon si Nectarie („Pescăruș”) – 2 august 2020:

„Prea cucernice părinte și iubiți frați creștini,

Iată că am început și postul Sfintei Mării. Scurt și destul de aspru post, și trebuie să-l parcurgem cât putem fiecare dintre noi. Cu atenție. Căci în felul acesta, cu aceste mici exerciții de voință, ne întărim și ne pregătim pentru a face față marilor ispite. Iar marile ispite au rolul de a ne curăți pentru ca să putem intra în Împărăția Cerurilor. Cât de grele ispite? Dumnezeu știe.

Ne rugăm mereu lui Dumnezeu, pentru că ne știm slabi, să nu ne lase pe noi în ispită. Că nu El ne conduce în ispită, dar să nu ne abandoneze atunci când suntem puși la încercare, ci să ne întărească în încercare, așa încât să putem să fim așa cum Îi place Lui să fim. Pentru că nimeni, în nici un fel de ispită, nu poate face față dacă este singur. Diavolul este mult prea viclean, are mult prea multă știință, mult prea multă răutate, mult prea multă putere față de un om. Și mai ales față de un om căzut, cum suntem noi, care trăim într-o lume căzută. Chiar dacă prin Taina Botezului ni s-a refăcut firea omenească, lumea căzută își pune în continuare pecetea asupra noastră și ca atare, diavolul ne poate păcăli, ne poate induce în eroare prin multe căi. De aceea trebuie să-I cerem mereu lui Dumnezeu să fie cu noi. Și Dumnezeu este cu noi în măsura în care încercăm să ne apropiem de el. Continuarea articolului

PS BENEDICT BISTRITEANUL (video, text) despre SFANTUL IOAN IACOB si ALEGEREA IMPARATIEI CERURILOR. Comoara ascunsa in tarina: in ce ne investim scurtul timp al vietii? – “Cine nu aduna cu Mine risipeste”

PS Benedict Bistrițeanul: „Sfântul Ioan Iacob și fascinația Împărăției Cerurilor”

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit sâmbătă, 1 august 2020, în Parohia „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” de pe Valea Gârbăului, comuna Florești, județul Cluj:

„Am venit cu bucurie si entuziasm sa il praznuim intr-un mod anticipat pe ocrotitorul bisericii dumneavoastra, pe Sfantul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, cel mai apropiat, ca timp, sfant canonizat in biserica noastra, apropiat de toti românii si de românii care calca in mod special pragul manastirii de pe Valea Hozevei, unde moastele sale se afla intregi, asteptand pe confratii lui si facand minuni nenumarate.

Meditatia pe care doresc sa o fac partasie cu dumneavoastra astazi, pornind de la personalitatea Sfantului Ioan Iacob Hozevitul, as incropi-o in jurul chemarii la sfintenie. Or fi multe definitiile pe care cineva le-ar putea da sfinteniei si sfantului. Insa mie, una imi place in mod deosebit, pentru ca ni se poate adresa deopotriva tuturor. Ce este sfintenia? In cuvinte scurte sfintenia este timpul scurt petrecut bine. Aceasta definitie este in duhul cel mai firesc al Evangheliei Domnului Hristos [data de Parintele Arsenie Papacioc – n.n.]. Si as talcui-o mai inainte de orice pornind de la cuvintele Sale, atunci cand Se adresa poporului, asa cum suntem noi astazi – si le spunea: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor adauga voua. De aici porneste aceasta “metodologie” a sfinteniei, daca este sa o numim asa, timp scurt petrecut bine. Daca timpul este atat de scurt nu avem vreme sa facem lucruri ne-importante, ne-necesare. Si de aceea Domnul zice: nu pierdeti timpul, cautati mai intai Imparatia Mea si toate celelalte vi se vor adauga voua mai apoi.

Ca sa fim actuali si sa folosim un limbaj adecvat as zice asa: viata noastra, acest timp scurt dealtfel, indiferent pe cati ani se desfasoara ea, viata noastra nu inseamna altceva decat timpul investitiilor. Peste tot se vorbeste de investitii, intr-o forma sau alta. Acest cuvant al Domnului care ne spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu vorbeste despre o anumita investite, de o investitie care este durabila si pe care nimeni nu o poate lua de la noi in Imparatia lui Dumnezeu. Toate celelalte investitii pot sa se soldeze cu falimentul la un moment dat si e tare trist cand falimentul se intampla la sfarsitul vietii si iti dai seama ca ai muncit o viata intreaga si ca te-ai preocupat de o gramada de lucruri crezand ca sunt bune si cand ai ajuns la sfarsit iti dai seama ca nu ai facut mare lucru; si acest lucru se intampla pentru ca nu ai avut o ierarhie foarte clara in viata ta: Imparatia lui Dumnezeu si apoi toate celelalte ni se adauga noua si ne putem bucura de ele. Cand nu exista Imparatia lui Dumnezeu, toate celelalte, desi pot veni foarte repede, precum vin de repede, la fel se duc, ca si cand nu au fost niciodata. Continuarea articolului

Ce facem cand “locul este pustiu si vremea a trecut…”? Cum folosim MINUNILE pe care le primim zilnic de la Domnul? MILA LUI DUMNEZEU si PAINEA CARE SE FRANGE, SE IMPARTE SI NI SE DA SPRE MANCARE. “Hristos este un Dumnezeu sensibil la durerea noastra, sensibil la nevoile noastre, participant la suferintele noastre”. PREDICI (video, audio text) la Duminica a 8-a dupa Rusalii

Predica Parintelui Gheorghe Calciu la Duminica inmultirii painilor – 1999

Hristos suferă în noi

Mântuitorul Hristos, având toate afectele noastre omeneşti, adică toate aceste neputinţe ale trupului – înfometarea, şi frigul, şi setea – a fost sensibil la suferinţa umană, la nevoile noastre. A fost sensibil când cineva era bolnav, şi îl vindeca. De cele mai multe ori Mântuitorul făcea apel la credinţă. Uneori însă, dacă cineva era foarte bolnav, nici nu-l mai întreba dacă el crede că poate fi vindecat, ci îl vindeca cu cuvântul. Îi era milă când cineva era în deznădejde pentru că îi murise copilul, cum fusese văduva din Nain. Îi era milă de cineva care se ruga pentru părinţi sau pentru semenul lui, cum fusese cazul sutaşului. Îi era milă de cei care erau flămânzi şi însetaţi. De altfel şi spune Mântuitorul: Cine va da un pahar cu apă unuia dintre aceştia mai mici ai Mei, Mie îmi va da“.

Într-atât S-a confundat Iisus cu noi, oamenii! Într-atât Şi-a asumat toate slăbiciunile noastre şi toate neputinţele noastre, încât oricine suferă, Hristos suferă cu el! Oricine e bolnav, Hristos este bolnav cu el! Oricine e îndurerat şi plânge, Hristos plânge cu el!
Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam