Fericitul Parinte SERAPHIM ROSE de la PLATINA si “CUVANTUL ORTODOX”

Hieromonk-Seraphim-Rose

Cititi si:

***

serafim_rose_ow2541

„Cuvântul Ortodox”

Trebuie să avem grijă la fiecare cuvânt, căci cu fiecare cuvânt punem în joc adevărul. (Eugene Rose, Cronica Frăţiei Sfântului Gherman, 1 octombrie 1964)

Prin luna septembrie a anului 1964 fraţii au simţit că venise vremea să pună în aplicare planurile de tipărire a unor materiale ortodoxe. Pentru Eugene sentimentul acesta a fost întărit şi mai mult atunci când, într-o vineri, librăria a fost vizitată de doi preoţi ortodocşi pe care nu-i mai văzuse până atunci. Aşa cum notează în Cronica sa, a observat la ei

„un ton modernist, fri­vol şi (cel puţin în cazul unuia dintre ei) o groaznică ignorare şi indiferenţă faţă de cărţile despre viaţa duhovnicească. După cum se părea, unul dintre ei nici nu auzise de Filocalia, iar celuilalt îi fusese recomandată ca o «carte bună». Dacă aceştia sunt păstorii de azi, ce nădejde mai este pentru turmă? Cu atât mai important era deci ca glasul (sau măcar un glas) al autenticei Ortodoxii să fie pus la îndemâna oricui îl va auzi. Pentru aceasta trebuia lansată cât mai curând o revistă”.

După mai multe căutări, Eugene a găsit o tiparniţă manuală cu două sute de dolari (tot ce îşi puteau permite la acea vreme) şi a cumpărat-o de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Acum, cel puţin o vreme, fanteziile noastre ide­ologice [ideatice, n.n.] trebuie înlocuite cu problemele practice ale punerii tiparniţei în funcţi­une“, scria el în Cronica sa.

„Noi suntem slabi, dar dacă Dumnezeu este cu noi, totul e cu putinţă“.

Iar într-o scrisoare către Gleb, scria: Continuarea articolului

CU BINECUVANTAREA STARETULUI EFREM DIN ARIZONA la inceputul anului nou bisericesc: “AVETI RABDARE, FIII MEI! NU VA PIERDETI CURAJUL IN LUPTA!”

Icoanele-nu-sunt-idoli

“Străduieşte-te să pui început bun, căci atunci vei avea sfârşit foarte bun. Aşa cum va fi începutul, tot astfel vei şi umbla”.

***

Cititi si:

10698522_653213774798808_3964648625683215725_n

STARETUL EFREM FILOTHEITUL – “POVETE PARINTESTI”

Despre Credinţă, Nădejde şi Răbdare

(continuare de aici)

Fericit este omul care are nădejde vie în Dumnezeu, căci prin aceasta arată credinţă, încredere, slavă şi cinste pe care le aduce Acestuia. Şi atunci Dumnezeu, îndatorat fiind, îi poartă de grijă. Atunci se împlineşte spusa din Evanghelie: fie ţie după credinţa ta“.

Dar, din nefericire, ne vin ispite care ne pricinuiesc întunecare adâncă, iar soarele luminos al dulcii nădejdi este acoperit de întuneric adânc. Atunci pierdem ţinta şi ajungem să cugetăm şi să facem ceea ce este nepotrivit chemării noastre pe care o avem ca şi creştini. Dar bunătatea lui Dumnezeu, Care a văzut că mintea omului este plecată din tinereţe către cele viclene şi că nu este cu putinţă ca oamenii să stea la înălţimea desăvârşirii creştine, a dăruit slăvită şi nesfârşita pocăinţă.

***

Aveţi răbdare, fiii mei! Nu vă pierdeţi curajul în luptă şi să nu slăbească genunchii voştri în nevoinţa împotriva ispitelor, căci nu ne va lăsa Bunul nostru Dumnezeu să fim ispitiţi mai presus de puterile noastre.

De ce daţi loc satanei să vă războiască cu mai multă furie? Aveţi credinţă în Dumnezeu, că tot ce îngăduie El este spre folosul nostru. Oare noi cunoaştem mai bine decât El ce ne este de folos?

Aruncaţi spre Domnul grija voastră şi El vă va purta de grijă. Nu puneţi voia proprie, fiindcă credinţa este roadă Harului si a cercetării dumnezeieşti. Oare nu am avut fiecare dintre noi parte de minuni ale Proniei Sale dumnezeieşti? Oare pe cutare nu l-a cercetat dumnezeiescul Har? Dacă voi nu v-aţi fi jertfit, ar fi fost el acum în oastea lui Hristos? Oare Domnul nu S-a jertfit pentru noi? Ba da. Şi dacă nu S-ar fi dat pe Sine la moarte pe Cruce, noi nu am fi ceea ce suntem acum datorită Harului dumnezeiesc.

Pentru aceasta cele foarte bune, cele foarte înalte duhovniceşti se cumpără cu sânge. Da, dar şi răsplata va fi atât de mare, încât nu se poate măsura. Iar slava va fi asemenea cu cea a îngerilor!

Mă interesez de voi, pentru aceasta şi sufăr. Dar în vremea ispitei omul le uită pe toate şi este dus acolo unde în timp de pace nu voieşte.

Continuarea articolului

CEL MAI INFRICOSATOR LUCRU: CAND DUMNEZEU NE LASA IN ALE NOASTRE… Predica audio a Arhim. Hrisostom Radasanu – “dus rece” duhovnicesc pentru crestinul care se amageste ca poate negocia si cu Dumnezeu, si cu “mamona”

“…Uitati-va la vietile noastre, cum Dumnezeu ne trimite binecuvantari si noi nu pricepem! Ne trimite certare, si noi nu intelegem! Dumnezeu ne aduce la Sine, si noi nu pricepem! Dumnezeu ne cheama la Sine, si noi nu intelegem! Si fiecare merge pe drumul lui…”

Iisus Hristos

Va mai recomandam:

***

1

Cuvant al Arhim. Hrisostom Radasanu la Manastirea Sihastria Putnei (2015) in Duminica a 12-a dupa Rusalii (a tanarului bogat) – dar cu mesaj perfect valabil si pentru Evanghelia Duminicii a 13-a, a lucratorilor celor rai:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

sursa: Sihastria Putnei

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!

Parintilor, fratilor si surorilor, dam slava lui Dumnezeu ca, iata, in aceasta sfanta duminica ne-am apropiat de Sfintele Taine ale lui Hristos marturisite si sfintite, sarbatorite in cadrul acestei slujbe pe care o numim Sfanta Liturghie, in cadrul careia, ca pregatire pentru intalnirea cu Hristos cel Inviat, ni s-a pus inainte un cuvant din Sfintele Evanghelii. A fost chemat aici de fata evanghelistul Matei pentru a ne spune cum a fost intalnirea Domnului nostru Iisus Hristos cu un tanar bogat – o intalnire pe care, daca am fi citit-o intr-o zi obisnuita, ne-am fi intrebat: Oare ce este atat de important sa vezi ca Hristos S-a intalnit cu un om, acela voia sa se mantuiasca, Hristos i-a spus la un moment dat ca trebuie sa faca ceva in plus fata de ceea ce face el in momentul de fata, si el, auzind acest lucru, a intors spatele si a plecat?

Sa stiti ca nicio alta Evanghelie nu m-a inspaimantat mai tare decat aceasta. Dincolo de a fi o simpla intalnire, dincolo de cuvintele mari si frumoase care sunt prilejuite de aceasta intalnire, dincolo de acel teribil „ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este cu putinta”, in aceasta Evanghelie se intampla ceva care eu niciodata nu as vrea sa se intample in viata mea: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, il lasa pe acel om sa plece! Il lasa pur si simplu sa plece! Ne-am fi asteptat sa strige dupa el: Stai, omule, ca poate mai vedem, stai, omule, ca poate ne mai intelegem cumva – poate sa nu dai toata averea ta, macar jumatate, cum a dat vamesul Zaheu, macar o parte dintr-insa, macar o pomana sa faci si tu acolo pentru ca sa arati lui Dumnezeu ca sufletul tau tanar nu este atat de legat de acea bogatie la care este atat de greu sa renunti; stai, omule, ca poate mai vorbim un pic! Sa iti mai dau cateva argumente, sa te mai conving, sa-ti fagaduiesc ceva, sa-ti spun: daca faci treaba aceea, daca te lasi de averile tale si le dai saracilor si imi urmezi mie, vei sta pe niste tronuri imparatesti in Imparatia lui Dumnezeu, vei primi raiul, vei primi toate binecuvantarile.

Iisus Hristos nu face asta, il lasa, pur si simplu, sa plece! Si este cel mai inspaimantator lucru care ni se poate intampla noua, oamenilor, ca bunul Dumnezeu, privind la toate cele pe care le facem noi, la un moment dat, satul sa ne tot puna la indemana mijloace de indreptare, de intoarcere, de sfintire, de crestere, sa ne lase pur si simplu. Sa ne spuna: Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam