ZIUA JUDECATII – intre ALEGERILE MELE DE ACUM si DESCOPERIREA DE ATUNCI. Cuvantul Preasfintitului Parinte TEOFIL DE IBERIA (video, text)

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Teofil de Iberia, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei,

rostit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, sâmbătă, 22 februarie 2020, la finalul Vecerniei Mari și a slujbei de ipopsifiere a Episcopului-vicar ales al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Arhimandritul Benedict Vesa:

“Slujba Vecerniei din aceasta seara ne-a dus pe toti cu gandul la ziua Infricosatoarei Judecati. O zi in care Il vom vedea pe Dumnezeu asa cu este si o zi in care ne vom vedea si pe noi asa cum suntem.

Pentru ca se vede ca Judecata nu va fi o balanta, o cumpana, in care de o parte se vor pune faptele bune si de cealalta parte faptele rele, ci Judecata va fi o revelatie, o descoperire a adevaratei noastre stari, ne vom vedea asa cum suntem in lumina Domnului nostru Iisus Hristos. Pana atunci s-ar putea sa fim in amagire, sa credem ca suntem ai lui Hristos si, in realitate, sa nu fim. Pentru ca Mantuitorul ne spune ca in ziua aceea, foarte multi din cei dintai vor fi pe urma si foarte multi din cei de pe urma, intai. Si iarasi ne zice ca in ziua aceea foarte multi se vor indreptati si vor zice: Doamne, noi am propovaduit in numele Tau, am facut minuni in numele Tau si Domnul nu-i va recunoaste, le va spune: Departati-va de la Mine toti cei ce lucrati faradelegea, pentru ca nicicand nu v-am cunoscut. Adica se vede ca acestia s-au folosit de numele Domnului nostru Iisus Hristos, propovaduindu-se de fapt pe ei insisi si nu L-au propovaduit pe Domnul Hristos. Continuarea articolului

“O sa ne intrebe Hristos la Judecata: Ce ai facut cu dragostea pe care ti-am dat-o? Ce ai făcut cu chipul Meu din tine?


Domnul sufera ca nu poti sa iubesti.  E ca in iubire, ca in dragostea asta intre persoane, cand cineva te iubeste cu toata inima, iar tu ii spui: Nu te supara, dar nu simt nimic pentru tine… Ati vazut ce zdrobire este in [inima celui care primeste un astfel de raspuns]? (…)
Continuarea articolului

De ce se strica sarea? INTRE FIUL RISIPITOR si JUDECATA NEAMULUI IMPREUNA-NETREBNICIT. De la OBRAZNICIA la FOAMETEA SI ROBIA fiilor care au risipit averea Tatalui, tradandu-si Chemarea… CE NE ASTEAPTA, CA POPOR? “Dumnezeu, ca sa salveze, va ingădui O MARE APASARE. Aici nu trebuie nici sa fii prooroc, nici Nostradamus, nici vazator cu duhul” (MEDITATII LA CEAS DE CUMPANA)

(detaliu icoana de Elena Murariu)

DE CE SE STRICA SAREA?

JUDECATA FIILOR IMPREUNA-RISIPITORI

 – meditatie duhovniceasca la caderea noastra de obste –

„Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator… Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!” (ISAIA 24,2, 5-6)

Ceea ce pare ca lipseste astazi destul de mult in Biserica (cu exceptiile de rigoare, desigur!) sunt claritatea si curajul de a numi binele si raul drept ceea ce sunt, nu doar la modul general, teoretic si principial, ci aplicate si particularizate la situatiile concrete din viata lui si a societatii actuale. Pare ca lipseste curajul de a infatisa omului (crestinului) cu sinceritate (dar nu brutalitate si raceala!, ci cu blandete si caldura – ceea ce, iarasi, e foarte greu…) LEGILE DUHOVNICESTI care guverneaza creatia si viata si care nu se pot incalca „ad libitum” – nici macar din marea larghete si bunavointa atotblagoslovitoare a duhovnicului!fara a suferi consecintele inerente. Sau fara a mai fi necesara o POCAINTA profunda, care este, de altfel, si imensul DAR adus noua de jertfa Mantuitorului, singura cale de a fi scosi din lantul implacabil, inexorabil al cauzalitatii CADERE – SUFERINTA “PEDAGOGICA” (sau chiar, direct, MOARTE).

In cele din urma, misiunea Bisericii, lucrarea preotului este de a-l convinge si de a-l intari pe fiul Ei, pe crestin, in chemarea si rostul sau pe lume. De nobletea plina de responsabilitati a statutului sau privilegiat de FIU al lui Dumnezeu, prin har si prin jertfa De fericirea deloc comoda si facila de a trai ca o faclie in lume. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam