“Toleranta” a-toate-impaciuitorista in era POST-ADEVAR

Cea mai comoda asezare in fata “minciunii dichisite”, a raului imbracat in haine rozalii: minimalizarea, relativizarea, “cautarea partilor bune” si ignorarea voita a “probelor” de infirmare, adoptarea posturii nestiutorului, a celui care nu a vazut, nu a auzit, nu stie si nu intelege. Blocarea obstinata in aparente, in litere, forme si formule, in “ceea ce este declarat”, “ceea ce se spune oficial”. Dar cum, n-ai vazut ce scrie aici, in program, in regulament, in statut, in… ? Ah, dar cum sa fie totul de forma, de “vrajeala” si de reclama, nu se poate asa ceva! Jucarea naivitatii, a inocentei care crede totul pe cuvant, fara a cerceta si a “judeca”… Dar cum, exista oameni rai care sa nu ne vrea binele si numai binele? Vaaai! Dar cum, nu suntem cu totii niste copilasi-ingerasi cu aripioare si inimioare? Continuarea articolului

Mărturie de ortodoxie într‑o lume idolatră și iconoclastă¹

În Duminica Ortodoxiei am dat cu toții o mărturie de credință prin procesiunea cu icoanele. Astfel, am împărtăşit harul, lumina şi frumusețea Ortodoxiei pe aceste meleaguri, dând o mărturie de Ortodoxie celor cu care conviețuim în această lume secularizată, în această lume iconoclastă şi idolatră, în această lume care a uitat chipul lui Dumnezeu şi care, prin urmare, uită chipul şi firea adevărată ale omului.

Dar ce înseamnă, mai exact, că trăim într‑o lume secularizată, iconoclastă şi idolatră? Continuarea articolului

Extras din: „Tânărul în fața lui Dumnezeu și a lumii” – Conferință susținută de Protos. Hrisostom de la Mănăstirea Putna în cadrul taberei studențești de Anul nou:

“Romanul, cum ziceam, spune de cel care nu-si foloseste toata mintea ca nu isi are toti boii acasa. Firea noastra omeneasca este facuta ca un tren cu doua vagoane. Mie mi-a venit ideea asta cand am citit la Sf. Pavel: “Al lui Dumnezeu este si a voi si a savarsi, dupa a Lui bunavointa, drept pentru care cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra“. Deci, daca si vointa si aplicarea ei sunt ale lui Dumnezeu, mie ce-mi mai ramane? Si daca mie nu-mi mai ramane mare lucru, de ce cu frica si cu cutremur sa mai lucrez? Pana cand mi-am dat seama: trebuie sa fie ceva! Si acel ceva este motorul care ne impinge sa mergem mai departe si ne face pe noi impreuna lucratori cu Dumnezeu. De aia zice: cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra, adica: Aveti grija! Cu cine lucrati voi? Cu Insusi Dumnezeu v-ati injugat, v-ati pus la jug. Ca așa zice Hristos:

“Luati jugul Meu…, ca este bun si povara Mea este usoara“.

Daca “nu luati jugul Meu”, o sa va pricopsiti cu zgarda de fier a satanei, si n-o sa va fie deloc comod! Continuarea articolului