Duminica a 21-a după Rusalii – Pilda semănătorului și Sfânta Cuvioasă Parascheva – Capela Tinerilor din Mamaia (14.10.2018)

Transcrierea predicii Parintelui Cezar Axinte:

“[…]

Semănătorul este Dumnezeu, după cum ştiţi, sămânţa Sa este Vestea cea Bună, Evanghelia, cuvintele acestea care sunt dătătoare de viaţă exact aşa cum o sămânţa care cade în loc bun va muri mai întâi, se va descompune acolo, dar din acea sămânţă care va putrezi acolo înviază o mlădiţă care va aduce rod însutit. Asemenea este şi Evanghelia care ne spune: Să moară omul cel vechi şi altoit pe Evanghelie să crească omul cel nou, să crească mlădiţa aceasta. Ştim şi am auzit în fiecare an cum aruncă semănătorul peste tot, s-a împrăştiat la toate neamurile până la marginile pământului Evanghelia, Vestea cea Bună, şi a căzut sămânţa aceasta în pământul pe care Dumnezeu, până la urmă, l-a făcut, sufletul omului, toate sufletele acestea pe care Dumnezeu le-a lăsat pe pământ de la Adam şi până la ultimul om, sufletele acestea reprezintă pământul în care Dumnezeu aruncă sămânţa, aruncă Evanghelia Sa.

Şi iată, au trecut 2000 de ani, Evanghelia a fost propovăduită până la marginile pământului, adică până la ultimul suflet ca depărtare de epicentru – Ierusalim, Constantinopol, Grecia, să zicem, ca focare de răspândire a cuvântului – până la cea mai mare distanţă şi, cu toate acestea, încă auzim astăzi de atâtea şi atâtea ori şi la milioane de oameni acest cuvânt, că toţi avem acelaşi Dumnezeu, că Dumnezeu este bun şi, dacă este bun, în chip necesar este obligat şa-i mântuiască pe toţi, că nu contează cum te rogi, cui te rogi, nu contează ce chip are dumnezeul tău sau în ce chip este viaţa ta duhovnicească, că toţi ne vom mântui cumva, nu-i aşa, indiferent ce vom face în viaţa aceasta, în ce fel vom crede şi în ce fel vom lucra, cum-necum Dumnezeu ne va mântui. Aceasta este, să zicem, în cel mai bun caz, o învăţătură stricată, ariană, o învăţătură care nu poate fi nicidecum mântuitoare.  Continuarea articolului

Pr. Vasile Gordon/ ziarul Lumina:

„Sabia” referendumului a descoperit gândurile din multe inimi

Dezbaterile şi poziţionările pro şi contra referendumului privind clarificarea în Constituţie a definiţiei căsătoriei între bărbat şi femeie, dar şi rezultatele de acum ştiute ne-au adus în atenţie două versete nou-testamentare a căror exegeză este deosebit de relevantă pentru a înţelege corect realităţile din societatea românească. E vorba de versetul 34 – cap. 10 din Evanghelia după Matei şi de versetul 35 – cap. 2 al Evangheliei după Luca. În primul, Mântuitorul Iisus Hristos rosteşte cuvintele surprinzătoare: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie…“; al doilea exprimă o prorocie a bătrânului Simeon în faţa Maicii Domnului: „Prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi!”.

Un prim indiciu în descifrarea primului verset îl avem în cuvintele rostite de Mântuitorul în continuare: „Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duș­manii omului vor fi casnicii lui…” (v. 35-36). Prin acest mesaj paradoxal (Mântuitorul fiind şi Cel ce a rostit „Fericiţi făcătorii de pace…”), El vrea să ne spună, de fapt, că Evanghelia Sa va fi ca o „sabie”, care va despărţi pe credincioşi de necredincioşi, pe iubitorii adevărului de iubitorii minciunii… Despărţire care, iată, se poate observa chiar în aceeaşi familie, până în ziua de azi, când unii membri sunt credincioşi, alţii atei, unii iubitori ai rânduielii şi libertăţii sănătoase, alţii ai libertinajului fără limite. În cazul subiectului nostru: unii pro referendum şi clarificării în Constituţie, alţii contra.
Continuarea articolului

(Video) Mă plec în fața dumneavoastră căci nu ați ascultat oamenii, ci vocea și chemarea Sfintei Parascheva – PS Damaschin Dorneanul, la Sfanta Liturghie de sambata, 13 octombrie 2018, Catedrala Mitropolitana din Iași

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Iubiti credinciosi si dragi pelerini,

Va multumim ca ati fost azi impreuna cu noi, unii de aproape, altii mai de departe, rugandu-va impreuna cu noi, multumindu-I lui Dumnezeu, acum, in ajun de mare sarbatoare, aici, in catedrala din Iasi. N-am savarsit singuri aceasta Sfanta Liturghie, ci, intr-un fel, Liturghia aceasta a fost savarsita in toata zona aceasta, pana unde se afla si ultimul pelerin care asteapta sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si ale Sfintei Mucenite Ecaterina, pana acolo s-a intins, intr-un fel, sa zicem, naosul acestei biserici si, daca dvs, cei care acum stati la rand, ne auziti prin difuzoarele care ne ajuta sa va impartasim aceasta sfanta slujba, va multumesc intr-un mod cu totul deosebit pentru ca, acolo fiind, v-ati rugat impreuna cu noi. V-ati rugat si am invatat astazi, ne-am rugat si am invatat.

Din cele doua lecturi ale Sfintei Evanghelii, printre multe alte invataturi pe care putem sa le primim pentru folosul sufletului nostru, as vrea una singura sa v-o pun la inima, aceea ca atunci cand vrei sa faci un bine, cand vrei sa faci o fapta buna, nu te uiti ce spune cel din jur, nu te poticnesti in credinta de ceea ce gandesc sau de ceea ce spun cei care sunt in jurul tau. Asta ne-a invatat Mantuitorul Iisus Hristos astazi. Era o zi de sambata, o zi in care, la poporul evreu, nu se lucra, era o zi de sarbatoare, de odihna, Domnul era in sinagoga si, impreuna cu El si cu altii, era si un om care era bolnav. Carturarii si fariseii se uitau la Hristos Domnul, la Acest Iisus din Nazaret, Profetul Acesta Care S-a ivit tam-nesam si care intr-un fel el strica lor socotelile, se uitau sa vada ce va face, îl va face sănătos pe acest bolnav sau nu?

Cunoscând gândurile lor, Domnul nu S-a uitat la ele pentru a le face pe plac, ci l-a chemat pe acel bolnav, pe acel om neputincios in mijlocul sinagogii şi a întrebat: Sâmbăta vom face oare binele sau vom face răul? În zi de sâmbătă bine este să fie mântuit, să fie salvat, să fie scăpat un om sau să fie ignorat? Şi l-a făcut sănătos pe acel om, chiar daca stia că-şi va atrage din partea carturarilor, a fariseilor, priviri piezise, cuvinte nebune si uneltiri pe mai departe. Adica ce invatam? Că, atunci când avem de făcut un bine, nu trebuie să ne cenzurăm dorinţa aceasta oprindu-ne la ceea ce gândesc unii sau ce gândesc alţii, gândindu-ne la ce va spune X sau Y, gândindu-ne la cum va fi imaginea noastră după ce vom face acel lucru. Continuarea articolului