Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

“Vremurile acestea ne arata ca venirea Domnului este aproape. Fiti purtatori de Hristos, fiti crestini adevarati!”. CUVANTUL INLACRIMAT AL PARINTELUI DINU POMPILIU la vremea inceputului de mare stramtorare (VIDEO, TEXT)

ÎNTOARCERE LA DUMNEZEU, FIȚI PURTĂTORI AI LUI HRISTOS! / Părintele Dinu Pompiliu – Biserica Șerban-Vodă, București (22.03.2020, Duminica Sfintei Cruci)

“Iubiti credinciosi, si de data aceasta ne-ati dat, din nou, o lectie de credinta adevarata, autentica.

Dumnezeu a randuit sa facem si astazi Sfanta Liturghie si a randuit sa o facem pentru ca Liturghia tine lumea. Iar cand nu va mai fi Sfanta Liturghie, atunci va veni sfarsitul.

Trecem printr-un moment mai greu, dar toata viata omului este un dar de la Dumnezeu. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii. Si cand au cazut Adam si Eva in pacat, Dumnezeu si-a aratat iubirea si ne-a trimis un Mantuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea noastra. El Si-a aratat iubirea fata de noi prin toate incercarile prin care a trecut omenirea.

Imi aduc aminte ca si prin secolul IV a fost o ciuma din aceasta si multi calugari au murit, dar au murit si s-au bucurat pentru ca erau aproape de Dumnezeu. Pentru ca viata lor era curata si asteptau sa se intalneasca cu Judecatorul. Dar viata noastra nu este asa curata cum fost cea a acelor pustnici ai Egiptului. Viata noastra este intr-un fel indepartata de voia lui Dumnezeu. De aceea si atatea nenorociri au venit peste noi. Si ca sa intelegeti, au fost mai multe semne pe care le-a facut Dumnezeu. Fie caldura aceasta excesiva, sau faptul ca au ars atatea paduri, sau faptul ca au fost atatea cutremure incat s-a miscat si axa pamantului. Sunt semne trimise de la Dumnezeu si noi ar fi trebuit sa vedem in aceasta si certarea lui Dumnezeu, pentru ca, spune Scriptura, Dumnezeu i-a batut, dar ei n-au priceput”. Noi trebuie sa intelegem toate aceste lucruri ca fiind semne de la Dumnezeu si de ce nu, legate intr-un fel, de viata noastra, pentru ca noi grabim sfarsitul cu viata noastra murdara. Continuarea articolului

IPS TEOFAN, la Bunavestire savarsita “in conditii speciale”: “Doar aceasta este NORMALITATEA: PREOTII IMPREUNA CU POPORUL in jurul Sfantului Potir, căci asa se implineste pe deplin Biserica lui Hristos. NU NE RAMANE DECAT INCREDEREA IN DUMNEZEU” (video, text)

“Iubiti frati preoti, iubiti tineri de la strana, iubiti credinciosi care poate, pe alte cai decat cele obisnuite sunteti impreuna cu noi, participand de departe la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, dam slava lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit, chiar daca in conditii speciale si cu participarea doar a slujitorilor Bisericii, la sfanta si dumnezeiasca Liturghie savarsita astazi, de sarbatoarea Bunei Vestiri.

Savarsim, asadar, dumnezeiasca Liturghie in conditii speciale, cu care nu ne-am intalnit, cel putin de-a lungul vietii noastre, niciodata. Lipsa credinciosilor in biserica lasa un gol launtric, simti ca parca lucrurile nu sunt implinite intocmai dupa randuiala, precum si este. Sunt conditii speciale si ne intrebam de ce oare se intampla tot ceea ce se intampla? Poate sunt dezechilibre ecologice, sau economice sau sociale? Cu certitudine ca sunt si acestea. Mai ales insa, luam parte si asistam la foarte multe dezechilibre launtrice, dezechilibre sufletesti, dezechilibre trupesti, adica prea multe pacate trupesti, dezechilibre in componenta familiei, dezechilibre bioetice, morale. Dezechilibre, asadar, peste tot si in foarte multe suflete omenesti. Continuarea articolului

GLASUL CELUI LITURGHISESTE IN BISERICA PUSTIE… Parintele Tudor Ciocan despre experienta sfasietoare a slujirii de Bunavestire fara credinciosi si talcul duhovnicesc al ROBIEI IN CARE AM CAZUT, dupa 30 de ani: “NE-AM BATUT JOC DE LIBERTATE, dar dumnezeiesc, si ne-am vandut-o precum Edom pentru un blid de linte”

Doamne ajută,

Am ajuns s-o văd și pe asta: Sfânta Liturghie săvârșită fără credincioși! Nu mi-aș fi imaginat vreodată în 22 decembrie 1989 că va fi cu putință așa ceva! Cei cu adevărat curajoși au strigat, în Timișoara cu câteva zile în urmă, iar în București, în Piața Universității în noaptea de 21 spre 22, “Vom muri și vom fi liberi!” Câți să fi fost acolo, atunci când balanța puterii politice încă nu se înclinase decisiv împotriva conducerii oficiale? (Îmi cer iertare față de cei din Timișoara, dar mă refer acum doar la cei din Piața Universității, unde cunosc foarte bine locul). În nici un caz zeci de mii, nici doar câteva zeci, poate sute, poate mii. Aceștia au fost cei care au dobândit pentru noi toți ceea ce cred că ne doream cel mai mult: libertatea!

Bineînțeles că ne doream și să avem o masă firească, nu sărăcăcioasă, cum ajunsese în ultimii ani – să fie cald în casă, să avem apă caldă la orice oră din zi și din noapte, să avem un program la televizor normal, să vedem filme americane la cinematograf și piese de teatru necontorsionate de intervenția cenzurii sau a autocenzurii, să putem călători în străinătate și altele asemenea. (…)

Dar cel mai mult cred că ne doream să fim liberi! Adică să putem spune oricând ce gândim fără să ne temem că am fi putut fi denunțați de cel de lângă noi ca dușmani al poporului. Libertatea cred că aceasta însemna – să poți să spui în spațiul public ce gândești și să călătorești nelimitat de niște bariere impuse în chip artificial. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam