Ultimele articole

STRIGATUL LUI HRISTOS – MIRELE INDRAGOSTIT DE OM si RASPUNSUL “CALDICEL”-INDIFERENT AL MIRESEI. “Sufletul ce face? Curveste, sarmanul. Noi ne lipim cu inima de cele moarte si Il inlocuim pe Dumnezeu… Ce poate sa fie mai dureros in iubire decat ca cel pe care il iubesti este nepasator?” (Cuvantul PARINTELUI CEZAR AXINTE – audio si text – la PILDA CELOR POFTITI LA CINA, 2018)

19-12-2018

Părintele Cezar Petru Axinte – Duminica a 28-a după Rusalii (Pilda celor poftiți la cină), Capela Tinerilor din Mamaia:

“[…] Dar ce este cu acest ospat, ce e ospatul acesta la care ne cheama? Iertati-ma ca indraznesc sa fac eu o alta comparatie! Eu vad credinta, sau daca vreti Evanghelia sau Ortodoxia, ca pe povestea de iubire pe care Dumnezeu o traieste cu omul. Povestea de iubire pe care Dumnezeu i-o spune omului si Dumnezeu este foarte, foarte indragostit de om, foarte indragostit. Si cauta orice prilej ca la aceasta iubire nepatimasa sa participe mai multi subiecti umani, mai multe persoane care poarta chipul Sau. In Biserica noastra cea una, Mantuitorul Iisus Hristos mai este numit si Mirele. Daca El este Mirele, cine este Mireasa? Adevarat ca Biserica, dar mergem putin mai la adancime. De aceea Hristos ii spunea lui Petru, care a venit dupa ce s-a ostenit toata noaptea, s-a muncit, eu ma pricep, sunt profesionist la asta, am muncit toata noaptea si nu am prins nici un peste, si Mantuitorul ii spune: bine, dar du-te putin mai la adanc si arunca mreaja! Continuarea articolului

SFANTUL DOSOFTEI, Mitropolitul Moldovei – IERARHUL MARTURISITOR care a tinut tara cu sabia Duhului, PILDA SI AJUTOR PENTRU VREMURI DE CUMPANA. PS Macarie Dragoi: “Parca NE DESTRAMAM IN CELE EXTERIOARE si parca suntem, ca atunci, prada tulburarilor iscate intre mari puteri. Inainte de a pierde cele materiale, SE PIERD CELE SUFLETESTI”

13-12-2018

Sfântul Dosoftei – Ierarhul care a ținut țara cu sabia Duhului

Sfântul Dosoftei era, cum ne spune cronicarul Ion Neculce, „cucernic şi blând ca un miel”. S‑a distins printr-o viață evlavioasă exemplară, de nevoință şi de apostolat neobosit. Această blândețe şi cucernicie misionară sunt cu atât mai impresionante cu cât Sfântul Dosoftei a traversat una dintre cele mai tulburate perioade din istoria Moldovei. El a trăit în veacul al XVII‑lea, provenind din neam de mazili, adică de mici boieri de țară, care, ca port şi viață, nu se deosebeau cu mult de țăranii simpli. Râvnitor celor duhovniceşti şi celor ale înțelepciunii, se distinge, devreme, prin iubirea de învățătură şi de viață călugărească. Este, în cuvintele aceluiaşi cronicar, un „deplin călugăr”.

Vremurile erau, aşa cum menționau cronicarii, „nepaşnice pentru țară”. Moldova era foarte slăbită, pândită de tot felul de imperii hrăpărețe, iar, pe plan intern, intra într‑o instabilitate cronică, domniile schimbându-se extrem de des. Războaiele erau frecvente, bolile şi sărăcia loveau oamenii fără milă. După cum scria Miron Costin: „ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acum, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi suspinuri”, pentru că, simțea vechiul cronicar, treceau bieții oameni prin „cumpănă mare”.

În această lume a durerilor şi prefacerilor, impresionează zelul cu care Sfântul Dosoftei, care, treptat, a devenit episcop de Huşi, iar apoi mitropolit la Iaşi, şi-a urmat neobosit şi nedescurajat apostolatul, precum şi zelul cu care a căutat să aducă în limba română cărțile de cult şi să versifice Psaltirea, făcând-o, astfel, mai pe inima poporului. Care e semnifcația misiunii sale? În condițiile în care Moldova se destrăma politic şi social, Sfântul Ierarh Dosoftei hrănea duhovniceşte sufletele credincioşilor şi consolida identitatea comunității. Aceasta o făcea, pe de o parte, cultivând viața Bisericii, întărind viața monahală, evlavia clerului şi poporului, iar, pe de altă parte, trezind identitatea națională prin introducerea limbii române ca limbă de cult. Continuarea articolului

NEBUNIA PROPAGANDEI SCHIMBĂRII GENULUI, catastrofa pretextelor și FORMELE DIABOLICE DE REFUZ AL LUI DUMNEZEU de către SOCIETATEA OCCIDENTALĂ (FOST) CREȘTINĂ. Predica părintelui Florin Stan la Pilda celor chemați la cină (AUDIO): “Ca să faci fericiţi o mână de oameni, nefericeşti alte zeci de milioane de oameni, cărora le impui să respecte anomalii, să spună minciunii adevăr”

11-01-2018

De acelasi Parinte, va mai recomandam:

PREOT FLORIN STAN/ Parohia Inaltarea Domnului, Tg. Lapus (Maramures):

Cuvânt la Pilda celor chemaţi la Cină. Despre pretexte şi despre secolul XXI. (17.12.2017)

Iubiţi fraţi,

Sfânta Scriptură spune foarte simplu şi foarte clar că păcătoşii nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel detaliază ceea ce v-am spus eu acum şi zice în felul următor: Nu ştiţi oare că nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi, nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Cor 6, 9-10) Deci Sf. Ap. Pavel enunţă foarte clar şi foarte simplu că păcătoşii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi vorbeşte nu despre păcătoşi, ci vorbeşte despre oameni pe care nu-i cataloghează a fi nici păcătoşi, nici drepţi, vorbeşte despre nişte oameni care refuză Împărăţia lui Dumnezeu din motive “întemeiate”, pe care noi le numim pretexte. Şi astfel putem să ne dăm seama că există două feluri de oameni care pierd Împărăţia lui Dumnezeu: cei care, pentru păcatele lor, refuză Împărăţia lui Dumnezeu şi cei care, dintr-un motiv aparent, bun, nu-şi fac timp pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu, adică au pretexte. Pentru că asta înseamnă un pretext, un lucru bun pe care-l foloseşti pentru a justifica un lucru rău. Şi se întâmplă acest lucru şi nu e greu de multe ori să găsim explicaţii bune pentru relele pe care le facem şi să folosim pretexte.

Evanghelia de astăzi insistă pe acest lucru, pe faptul că există o categorie de oameni care refuză Împărăţia lui Dumnezeu având ca justificare lucruri bune, adică munca, familia, producţia, toate aparent lucruri bune, pentru că unul din Evanghelie spune că şi-a cumpărat pământ şi trebuie să se ducă să-l vadă, eventual să-l muncească – a avea pământ, a munci pământul este un lucru bun -, altul a zis că şi-a luat cinci perechi de boi şi trebuie să se ducă să-i încerce – aici e vorba de cei care au lucruri mobile şi bunurile mobile au valoarea lor şi sunt bune -, iar al treilea zice că s-a căsătorit, şi-a luat femeie şi nu poate să participe la cină – şi familia este un lucru bun, dar nici familia, nici munca, nici bunurile nu pot fi folosite ca pretext pentru a nu câştiga Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă, până la urmă, toate au fost făcute de Dumnezeu, şi lumea aceasta cu toate bunurile ei, şi familia, şi obligaţia de a munci, toate acestea sunt bune dar pe niciunul dintre acestea nu le-a făcut Dumnezeu ca să fie o piedică pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. E ca şi cum un copil ar avea de dat un examen şi ar zice: <Nu pot să mă duc la examen că trebuie să-mi fac temele.> Şi temele sunt bune, dar toate la timpul lor! Examenul la timpul lui, intrarea in Împărăţia lui Dumnezeu este examenul pe care trebuie să-l dăm noi, examenul vieţii noastre, dar nu putem să ne justificăm că noi nu suntem pregătiţi sau că noi nu dorim Împărăţia, nu dorim testul final, că avem de făcut alte lucruri, care şi ele sunt bune. Continuarea articolului

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Candela Rugul Aprins

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Doneaza pentru filmul "Scrum"

Carti

RSS Recomandari

RSS News

Recomandam


Nu avem conturi in retelele de socializare Facebook, Twitter, Hi5 sau Linkedin.