“În aceste zile, Biserica ne cheamă să aflăm chipul lui Dumnezeu din noi, adică ceea ce suntem cu adevărat, şi să-l scoatem la suprafaţă”– TREPTE SI BORNE DUHOVNICESTI PE SCARA VIRTUTILOR LAUNTRICE, de la Mitropolitul grec Nicolae, in Duminica Sfantului Ioan Scararul

Pentru Duminica Sfantului Ioan Scararul, va recomandam si:

***

† Nicolae, Mitropolit de Mesoghéia şi Lavreótica:

Virtuțile adâncului sufletului

În depănarea comentariilor din acest an, de-a lungul Vecerniilor de umilinţă, rostim un cuvânt despre categoriile de virtuţi. După ce am vorbit despre virtuţile spaţiului inimii noastre şi, în continuare, despre virtuţile timpului vieţii noastre, astăzi vom vorbi despre o altă categorie de virtuţi, adică despre virtuţile adâncului sufletului nostru. Iar duminica următoare, dacă Dumnezeu ne va ţine sănătoşi, vom vorbi despre virtuţile înălţimii minţii, aceasta fiind categoria cea mai înaltă a virtuţilor şi cea mai înaintată stare duhovnicească.

Scopul tuturor acestora pe care le-am menţionat şi care sunt departe de noi nu este să fim dezamăgiţi de distanţa noastră [faţă de ele], dar nici să credem că trebuie să încercăm, cu orice preţ, să şi facem paşii corespunzători, astfel încât să ajungem pe aceste piscuri înalte. Scopul descrierilor acestor mari virtuţi, conform vieţii şi tradiţiei Bisericii noastre, este ca noi să aflăm ţelul nostru şi să-l abordăm cu smerenie, generozitate şi aşteptarea harului lui Dumnezeu; de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Psalmul 126: 1). În cele din urmă, dobândirea virtuţilor reprezintă un rezultat al harului lui Dumnezeu şi nu o cucerire personală.

Continuarea articolului

VESTEA CEA MARE

Bunavestire- icoana de Toma Gabriel Chituc(icoana de Gabriel Toma Chituc)

Zorica Lațcu (Maica Teodosia):

VESTEA CEA MARE

Din cer de aur rumen Arhanghelul coboară,
Spre Nazaret se-ndreaptă, zorit spre o Fecioară
Logodnica lui Iosif, din neamul lui David,
Şi numele Fecioarei – Maria; se deschid,
Tăiate de bătaia aripei de zăpadă
Vederi, cum numai îngeri smeriţi au fost să vadă.

Continuarea articolului

“Atunci când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine…”: Mitropolitul Antonie de Suroj DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE: “Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta”

DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE

Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta

În cursul săptămânilor Postului Mare, mulţi dintre noi ne vom împărtăşi cu Sfintele Taine. Această împărtăşire trebuie să se facă cu luare aminte, ştiind ce facem, ce dorim să cerem şi la ce ne angajăm.

A ne împărtăşi cu Sfintele Taine înseamnă să cerem Domnului a Se uni cu noi nu numai în suflet, ci chiar în trupul nostru, astfel încât viaţa Sa să devină viaţa noastră şi viaţa noastră să devină viaţa Lui. Iată de ce, de multe ori, atunci când, după ce ne împărtăşim, săvârşim faptele întunericului, Îl tragem şi pe Dumnezeu oarecum cu forţa şi într-un chip dureros după noi, pe acelaşi drum pe care, în zilele Patimilor, El a fost dus la Răstignire, la suferinţă şi ocară. Trebuie să ţinem minte aceasta.

În acelaşi timp, dorim să primim o viaţă nouă, îmbelşugată, ce ne este dăruită cu adevărat atunci când Domnul vine spre noi pentru a ne uni cu El, căci viaţa veşnică ne cucereşte şi pătrunde în noi. Or, noi primim rău acest dar al vieţii; vrem să trăim o viaţă fără griji, fără să ne asumăm neajunsurile. Dar această viaţă veşnică are un aspect tragic: ea poate fi greu de purtat şi nu e neapărat un izvor de veselie. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam