(fresca de Ioan Popa, chilia Sf. Ipatie, Athos)

Marturisitorii:

Părintele Constantin Voicescu la Târgu Ocna: “Martirii strigă azi de sub pământul sfânt pe care-l călcăm să ne întoarcem la Hristos, la Biserică. Valeriu, suntem aici!”

Unii, din mila Domnului, am supravieţuit. Suntem aci şi vărsăm lacrimi liniştite la groapa lor, dar nu suntem trişti. Veţi putea înţelege starea de bucurie pe care o trăim aşa cum a surprins-o sfântul acestui loc, Valeriu Gafencu, în Imnul celor căzuţi. Iată o strofa din acest imn, încrustată pe troiţa sfinţită azi, ca să însemneze mormântul lor comun:

Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma ta/Nădejdea revederii-n paradis./Mereu vei fi cu noi şi-om aştepta/Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis.

Aşteptăm întâlnirea de acolo. Trăim însă cu intensitate, ca pe o arvună, şi întâlnirea noastră de aci, de acum, dintre noi şi dintre noi şi ei. Se simt privirile lor din lumea de dincolo. Avem conştiinţa că păşim pe un loc sfânt. Continuarea articolului

(desen de Gabriela Mihaita David)

Doxologia:

Cele mai iubite cuvinte: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul

“A te ruga cu adevărat înseamnă a sta cu mintea în inimă în prezenţa Domnului, adică a fi pe deplin deschis lui Hristos, fiind în comuniune cu El din adâncurile ființei noastre. Sfântul Apostol Pavel scrie că Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm, cu suspine prea adânci pentru a le exprima în cuvinte (Romani 8, 26). Ca să spun adevărul, nu mă aflu încă acolo, nici pe departe. Am nevoie de cuvinte în rugăciune pentru a nu-mi lăsa mintea să rătăcească. De aceea cuvintele simple ale Rugăciunii lui Iisus sunt atât de iubite în Ortodoxie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Ori de câte ori facem ceva care nu are nevoie de o concentrare mintală semnificativă, ne putem ruga în tăcere cu Rugăciunea lui Iisus. Dacă nu este nimeni în apropiere, putem spune cuvintele cu voce tare, fără a provoca probleme. Pentru rugăciunile personale obișnuite de dimineaţă sau de seară, putem dedica cinci sau zece sau mai multe minute. Nu este teologie abstractă, ci o motivație ce ne așază în locul potrivit înaintea Domnului. Continuarea articolului

Diacon Prof. Dr. Sorin Mihalache – Esti ceea ce traiesti (Conferinta ASCOR Cluj) – 14 decembrie 2017:

“Eşti ceea ce trăieşti. Medicina şi Teologia creştină, despre sănătatea şi edificarea spirituală a persoanei”

***

Un prim fragment transcris din aceasta conferinta il puteti gasi la:

“Ce faci, te face” (II). EȘTI CEEA CE TRĂIEȘTI! Conferința de la Cluj a Diaconului SORIN MIHALACHE (2017, video si text). “Toate experiențele pe care le facem se înmagazinează în noi ca dispoziții și LASĂ URME”. Despre NEUROPLASTICITATE ca temei și probă că NE PUTEM SCHIMBA VIAȚA ORICÂND și despre FORȚA EXTRAORDINARĂ A EXPERIENȚELOR, mai ales a celor REPETATE și exercitate cu DEDICAȚIE sau PASIUNE

***

Transcrierea conferintei de la min. 50-51:

“(…) Atat de departe s-a ajuns cu cercetarea si cu atentionarea a cat de mult ne influentam pe noi insine incat au aparut rezultate care spun asa: pozitia corpului influenteaza tabloul hormonal al unei persoane. Si aici experimentele au fost asa: au luat persoanele stresate, care au nivel de cortizol ridicat si le-au pus in anumite posturi. Atentie, dupa 3 minute de stat intr-o postura cortizolul a scazut cu 20% si a crescut testosteronul, care este un hormon care corespunde activitatilor viguroase – asta ar arata o anumita incredere, din punct de vedere biologic. Stau intr-o postura si postura imi schimba tabloul hormonal si deci si dispozitia sufleteasca – pentru ca ea vine la pachet: o persoana care sta intr-o [anumita] postura nu se mai simte foarte stresata. Asta este foarte important. De ce? Pentru ca asta imi sugereaza mie, interesat de viata spirituala: corpul imi sugereaza emotii. Si alta cercetare vine si completeaza acesta portiune spunand: dispozitiile emotionale imi influenteaza modul in care gandesc. Si aici au fost facute experimente cu persoane care traind empatia fata de cineva au judecat intr-un fel situatia lui si traind aversiunea fata de altcineva au judecat complet diferit situatia lui, desi situatiile erau identice. Asta inseamna ca dispozitia emotionala ma influenteaza intr-un fel.

Deci trebuie sa fiu atent ce emotii am pentru ca nu judec complet independent de emotiile mele. De-asta pe o stare emotionala infranta si deprimata gandurile sunt negre. Pe o stare de bucurie, gandurile sunt asemanatoare. De ce e important asta pentru viata spirituala? Pentru ca daca le punem impreuna o sa constatam ca: trupul imi sugereaza prin pozitiile lui si prin intrebuintarea lui anumite emotii, iar emotiile imi influenteaza modul in care gandesc. De aceea, autoarea care a scris despre asta a conchis: corpul da forma mintii.

Parintii erau foarte atenti in Filocalie la ce face trupul si ei spuneau ca una din lucrarile cele mai importante pe care le poate face cineva in chilie este plecaciunea genunchilor. Pentru mine, din punct de vedere spiritual asta este foarte important. Asta imi spune ca nu pot sa stau in lotus si sa spun rugaciunea inimii. Ca lotusul vine la pachet cu o postura si cu un tip de emotionalitate care nu se asaza in consonanta cu ceea ce spun. Ceea ce spun are ca si consonanta metania. Continuarea articolului