PS IGNATIE – predica la Duminica orbului despre ATACUL LA SFANTA IMPARTASANIE si noii farisei – IDEOLOGII ANTICRESTINI DIN EPOCA POST-ADEVAR

Episcopia Hușilor:

PS Ignatie: „Trăim în epoca «post-adevăr». Pe om nu îl interesează adevărul, ci doar interpretarea pe care o dă fiecare, în funcţie de ideologiile de care este convins”

În Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului din naştere), Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Fâstâci, Protopopiatul Vaslui.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre pericolul ideologiilor, despre încercările de manipulare a adevărului şi despre negarea evidenţelor.

Ierarhul Huşilor a comparat atitudinea fariseilor şi cărturarilor din pasajul evanghelic citit cu tendinţele contemporane de răstălmăcire a realităţii:

Continuarea articolului

Părintele Vasile Păvăleanu despre ATACURILE ASUPRA BISERICII cu pretextul PANDEMIEI. Sfintele Taine VS. “sfântul televizor”? “Am devenit protestanți peste noapte? ESTE O VREME A CERNERII, ESTE UN EXAMEN PE CARE ÎL DĂM TOȚI, de la Patriarh, Mitropoliți, stareț, preot până la ultimul credincios mirean. CUM VOM TRECE ACEST EXAMEN?” (video, text)

Pr. prof. Vasile Păvăleanu despre cele cinci atacuri asupra Bisericii

„Plecand de la cele 5 etape despre care imi aduc aminte ca am vorbit anul trecut in Sfanta Biserica, as vrea sa vorbesc despre 5 atacuri pe care lumea de astazi, societatea de astazi, dusmanii Bisericii le pun impotriva Bisericii pentru ca omul sa nu primeasca apa vie. Pentru ca daca apa vie este Harul dumnezeiesc, sunt Sfintele Taine, este Casa Domnului – locasul cel sfant, este cuvantul lui Dumnezeu, este binecuvantarea lui Dumnezeu care vine inspre noi.

Vedeti, traim intr-o lume in care dusmanii Bisericii vor ca oamenii sa nu aiba parte de asa ceva, nici de har, nici de binecuvantare, nici de cuvant dumnezeiesc, de absolut nimic din cele ce Dumnezeu revarsa cu belsug si cu prisosinta asupra omului. Si care sunt aceste 5 atacuri? Vi le spun pentru ca sunteti cu totii foarte dependenti de televiziuni si nu stiu in ce masura un preot, un duhovnic, mai are influenta asupra omului. Se pare ca locul intai in educatia omului l-a luat televizorul si greu scoti ideile care provin de la televizor din sufletul omului, din conceptialui, din formarea lui. De aceea, uneori ironic am spus in aceste zile, in mai multe contexte, ca in perioada aceasta de 2 luni de pandemie si de izolare s-a canonizat un alt sfant. Pai care sfant, parinte, ca nu am auzit de nici o canonizare? Ba da, sfantul televizor, de care toti suntem dependenti si care aduce in sufletul omului nu liniste, nu pace, nu mangaiere, nu nadejde, nu speranta. Ci aduce in sufletul omului angoasa, teama, frica, cutremurare si multi oameni se feresc de virus, dar se pot imbolnavi psihic. Mai ales la oras chestiunea aceasta este mai favorabila. Stam intre patru pereti, intr-un apartament mai mic sau mai mare, fata de omul care sta la tara, mai are o curte, are o gradina, are o livada, are niste vite pe care le ingrijeste, are un ogor pe care il lucreaza, acolo aproape a fost inobservabila perioada aceasta de izolare, pe cand la oras s-a simtit si in casa, si in suflet, si in oras, si in biserica, si pretutindeni. Si ca atare, daca televiziunea [se arata] ca factor formator sau educativ in societatea noua si toti fiind dependenti de televiziuni, as vrea sa va spun ca impotriva apei celei vii pe care Dumnezeu ne-o ofera noua, iata cinci idei nastrusnice, foarte draconice, prin care sa se loveasca la ceea ce noi, crestinii ortodocsi, avem ca esenta, ca structura, ca temelie a credintei noastre. Continuarea articolului

Pr. Prof. Vasile Păvăleanu explică DE CE NU TREBUIE SCHIMBATĂ MODALITATEA DE ÎMPĂRTĂȘIRE A BISERICII, PRIN LINGURIȚA SFINȚITĂ, în ciuda presiunilor dinafară și dinlăuntru: “Modul administrării consfințește, confirmă, întărește, sporește credința, sau dimpotrivă este prilej de raționalizare, de secularizare, de bagatelizare, de ispitire sau chiar de necredință”

Nadajduim ca aceste explicatii cat se poate de limpezi si de edificatoare ale Parintelui Vasile Pavaleanu sa fie spre folosul si intarirea tuturor fratilor tulburati si smintiti de aparitia in ultima vreme, din diferite directii, a mai multor idei nastrusnice legate de administrarea Sfintelor Taine, provenite nu doar din partea “expertilor” medicali (experti care, se pare, se pricep la fel de bine si la medicina cum se pricep si la cele ale Bisericii – de vreme ce, dovedit lucru, habar nu au nici cand si in ce fel trebuie sa fie purtata o masca pentru a preveni realmente un risc de infectare, nici ce inseamna temperatura corpului si cand anume aceasta indica efectiv o posibila boala, astfel incat au produs niste obligatii perfect absurde!), ci si din partea unor voci contaminate de progresism si/sau de oportunism „innoitor” din sanul Bisericii. In aceste luni de criza, dar in special in ultimele doua saptamani, am trait sa auzim si sa vedem, de pilda, o serie de “indrumari” pastorale ale unor eparhii din Diaspora care mai de care mai halucinante (ca si cum respectivele mitropolii/episcopii ar fi devenit, deodata, autocefale si nu ar mai fi apartinut de sinodalitatea BOR!), o diversitate de sugestii de practici reformatoare, unele exemplificate inclusiv “tutorial” prin youtube, sau chiar sub forma unor insailari eseistice, pretins teologice si vadit incarcate de viclenie sofistica (adevarate “teologumene” hulitoare ale greturilor si ale fricii!). Multe dintre ele au fost viralizate de o multime de “vedete” ecleziale prea-panicate de duhul pandem(on)iei si mult-prea-virusate de boala grea a oportunismului si a trufiei luciferice, lipsite totodata si de frica lui Dumnezeu, si de responsabilitate reala fata de sufletele fiilor Bisericii, dar extrem de sensibile la… vanturile si valurile pustiitoare ale cerintelor stapanitorilor lumii acesteia.

Ziar Piatra Neamt:

Pr. prof. Vasile Păvăleanu, gânduri referitoare la modul primirii Sfintei Împărtășanii

Pr. prof. Vasile Păvăleanu, paroh la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Piatra-Neamţ (cartierul Mărăței), a transmis câteva gânduri referitoare la modul primirii Sfintei Împărtășanii.

Sfânta Împărtășanie stă în centrul vieții creștine și în jurul acestui adevăr gravitează spiritualitatea ortodoxă. Ea reprezintă comuniune cu Hristos (Ioan, 6, 56), arvuna vieții veșnice (Ioan 6, 58), actualizarea permanentă în mod nesângeros a Jertfei sângeroase a Mântuitorului Iisus Hristos (I Corinteni 11, 26), precum și integrare în Trupul Cel tainic sau mistic al lui Hristos adică Biserica Sa cea Sfântă (I Corinteni 10, 17).

În ceea ce privește Euharistia, se poate face distincție între Taina în sine care înseamnă Trupul și Sângele Domnului prezent real în elementele euharistice și modul administrării ei primitorului ce se apropie „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”. Desigur, modul administrării corespunde credinței sau eventual puținei credințe sau chiar necredinței primirii Sfintei Împărtășanii. Puțina credință, necredința precum și mulțimea păcatelor caracterizează starea de nevrednicie care are efecte negative asupra celui ce cutează a se împărtăși astfel, precum spune sfântul Apostol Pavel: oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de trupul și de sângele Domnului. Să se cerceteze omul pe sine și numai așa să mănânce din această pâine și să bea din acest pahar. Cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă luiși mănâncă și bea (I Corinteni 11, 27-29).

În istoria liturgică a Bisericii, conform marilor liturgiști precum Ene Braniște, modul administrării Sfintei Împărtășanii a variat de la primirea Sfântului Trup în palmă și sorbirea Sfântului Sânge din potir așa cum se cuminecă preoții, sau primirea Sfântului Trup înmuiat în Sfântul Sânge, ca mai apoi apoi să fie folosită lingurița drept instrument al administrării Dumnezeieștilor Taine. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam