(icoana de Ioan Popa)

“Toți suntem invitați să devenim [bărbați mirofori și] femei mironosițe, să mergem împreună spre Biserică – care este deopotrivă și locașul de închinăciune, dar și inimile noastre – și să aducem la această Biserică și locaș, la acest mormânt, prinosul nostru de mir – adică rugăciunile și pocăința noastră -, și atunci va ieși în întâmpinarea noastră Hristos Însuși…”

***

Va mai recomandam:

***

“Astăzi este Duminica femeilor mironosițe și le cinstim și le sărbătorim pe acestea și, de asemenea, pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim. Este foarte important faptul că femeile mironosițe au arătat o foarte mare dragoste față de Mântuitorul Hristos. Se mișcau și trăiau mai mult prin inima lor decât prin mintea lor. Sfântul Paisie Aghioritul spunea faptul că Apostolii, lucrând mai mult rațional, s-au închis în locașurile lor de frica iudeilor. Iar, femeile mironosițe, lucrând mai mult cu inima lor nu s-au înspăimântat și, cumpărând mir, de dimineață, au mers spre mormântul Domnului. Acest lucru înseamnă că atunci când ne îndreptăm către Hristos trebuie să ne îndreptăm mai mult cu inima decât cu mintea.

Citind Sfânta Evanghelie de astăzi, dar și ascultând troparele de aseară, extragem trei întrebări mai importante. Prima dintre ele este legată de faptul că femeile mironosițe au cumpărat mir și, dis-de-dimineață, s-au dus să ungă trupul lui Hristos. Si, se întrebau între ele: cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Era o întrebare foarte importantă pentru că la intrarea mormântului era o piatră foarte voluminoasă pe care nu o puteau mișca.

Cu toate acestea nu s-au înspăimântat și mergeau către mormânt. Așadar aveau o problemă, dar aceasta nu le-a oprit să-și continue drumul lor. Și, când s-au apropiat de mormânt au văzut că piatra fusese dată la o parte de la intrarea mormântului. Acest lucru înseamnă că trebuie să avem o dragoste foarte mare față de Dumnezeu, dincolo de diferitele probleme pe care le vom întâmpina în viața noastră. Există diferite pietre mari și voluminoase care stau stavilă în calea întâlnirii noastre cu Dumnezeu, dar noi trebuie să înaintam cu foarte mare tărie de caracter și dragoste, încercând să ne întâlnim cu El. Continuarea articolului

LA MULTI ANI PE CALEA SFINTELOR MIRONOSITE, INMIRESMATI DE BUCURIA IUBIRII SI O VESNICIE FERICITA – URAM TUTUROR SURORILOR, SOTIILOR, MAMELOR SI FIICELOR NOASTRE!

Predica Protos. Hrisostom de la Man. Putna la Duminica Femeilor Mironosite (2013):

– Martorii cei mai apropiati ai Invierii, cele care L-au urmat pe Hristos si la bine, si la rau, pe tot parcursul vietii Lui, dar si pe timpul mortii. Ele au fost acelea care nu s-au sfiit de ceea ce spuneeau fariseii si carturarii, care nu s-au temut sa fie recunoscute drept ucenite ale lui Hristos. Ele sunt acelea, care, dincolo de orice, au ramas, continuu, alaturi de El. Ele sunt modelul dupa care orice femeie crestina ar trebui sa se ia.

Astazi, Duminica Mironositelor, este ziua crestina a femeii. Cele care, de obicei, sunt lasate la urma, cele care din umbra isi fac lucrarea lor – acelea sunt astazi sarbatorite de Biserica Ortodoxa.

De ce Hristos, cand a inviat, S-a aratat prima oara femeilor mironosite? Pentru ca acestea simtisera mult mai acut durerea Rastignirii, despartirea mortii si ele puteau sa simta cel mai mult si bucuria Invierii. Si ca sa mangaie inimile lor, le-a spus “Bucurati-va“, nu doar obisnuitul Lui salut “Pace voua!“.

Mironositele femei, stand la picioarele lui Hristos, urmandu-L pe Acesta din umbra, nu au facut altceva decat sa se reaseze in propria lor fire, fire care fusese murdarita, si ajunsese sa fie dispretuita, prin caderea Evei. Care este acea fire?

Continuarea articolului

Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte:

(fragmente)

ΧVIII

Spus-a Ammá Teodora:

Omul nu se mântuiește nici prin asceză, nici prin priveghere, nici prin alt fel de nevoință, ci numai prin smerenie adevărată. Căci era un anahoret care izgonea demonii și voind să afle de la ei înșiși prin care mijloc sunt alungați, [îi întreba]: „Prin post?” Iar ei îi răspundeau: „Noi nici nu bem, nici nu mâncăm.” „Prin priveghere?” „Noi nu dormim.” „Prin retragerea la pustie?” „Noi trăim întotdeauna în locuri pustii.” „Ce vă face așadar să ieșiți [din oameni]?” Atunci au mărturisit: „Nimic nu ne poate birui în afară de smerenie, care este arma de biruință împotriva demonilor.”

Continuarea articolului