“…Eu nu ma pot lupta cu lumea ca sa fie de acord cu mine. Eu imi fac datoria de crestin. Ca toata lumea stie cum sa faca un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru ca asta obliga la niste sacrificii, iar omul este dispus sa rezolve cat mai simplu problemele vietii. Daca masoneria iti va da un numar cu care vei putea cumpara orice, vei putea sa mananci, vei putea sa te imbraci, sa petreci, sa calatoresti unde vrei, foarte multa lume va fi de acord: “Gata, draga, multumesc!”

Atunci lumea va fi impartita: fiecare isi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege sa sufere orice numai sa fie alaturi de Hristos vor fi o turma mica, asa cum spune Scriptura. Este un cuvant in Evanghelie in care Mantuitorul se intreaba daca va mai fi credinta pe pamant… Continuarea articolului

Vedeti si:

***

Luati seama la voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura si de grijile vietii, si ziua aceea sa vine peste voi fara de veste, ca o cursa; caci va veni peste toti cei ce locuiesc pe fata intregului pamant. (Marcu 21, 34-35)

Iar de va zice sluga aceea in inima sa: Stapanul meu zaboveste sa vina, si va incepe sa bata pe slugi si pe slujnice, si sa manance, si sa bea si sa se imbete, veni-va stapanul slugii aceleia in ziua in care ea nu se asteapta si in ceasul in care ea nu stie si o va taia in doua, iar partea ei va pune-o cu cei necredinciosi. Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. (Luca 12, 45-47)

Se inmultesc semnele de la Dumnezeu. Bunul nostru Parinte vrea sa ne mai intinda o mana, nu vrea moartea noastra, a pacatosilor, ci ne da avertismente si INCA ne mai da timp. Timp pentru a ne schimba cu adevarat si a ne incredinta toata viata Lui, nu pentru a ne distra si a ne implini dorintele in voie. Pentru a ne pocai de viata noastra murdara sau doar “caldicica”, de lasitatile si compromisurile noastre mortale, de jocul nostru la doua capete, si cu Hristos pe buze, si cu Lumea in inima.

Se inmultesc spaimele, se inmultesc chemarile Lui cele mai usturatoare si mai dureroase, fiindca “de vorba buna” pare ca nu mai intelegem… Se isca vijelii infricosatoare, cum nu au mai fost, se pornesc din senin, la propriu, furtuni nemaivazute care spulbera totul in cale. Se intuneca cerul de grozavia uraciunilor pe care le facem si a duplicitatilor in care ne complacem. Toata agoniseala desarta a mandriei noastre e luata de vant intr-o clipita, “fara de veste”, si ni se lasa cetatea devastata, ca sa vedem si sa pricepem mesajul, ca sa recunoastem ca sufletul nostru e in primejdie, ca viata noastra – personala, dar si colectiva, ca tara, ca popor – este la fel de devastata de patimi si de rautati, ca atarnam ca de un fir de ata de MILA lui Dumnezeu.

Sa ne vedem fragilitatea, sa ne lepadam ifosele. Nu suntem nimic! In cateva minute, si noi si toate ale noastre putem fi, la propriu si la figurat, spulberati de vant. “Fara veste”! “Ca o cursa”!
Continuarea articolului

Predica din 13.09.2017 a Mitropolitului Neofit de Morfou pentru praznicul Înălțării Sfintei Cruci:

PREACINSTITA CRUCE – ÎN SUFLET ȘI ÎN TRUP

(fragment tradus si transcris):

“(…) Orice Cruce este urmata de Inviere si orice Inviere este precedata de Cruce. Aceasta mare taina a fost inceputa, a fost lucrata si ne-a fost descoperita noua de catre Dumnezeul Treimic. Si este o taina care se repeta in viata oricarui crestin si in viata popoarelor, mai ales a popoarelor crestin-ortodoxe. Ca Dumnezeu sa ne tina smeriti in credinta ingaduie prin iconomie sa avem multe incercari si ca oameni, si ca familii si ca natii. Si poporul nostru grec cunoaste foarte bine experienta multor cruci dar si a multor invieri. (…)

Asa cum zice poetul nostru national, Solomos, despre Grecia: “Maica, mare la suflet, in durere si in slava”, este foarte important sa avem, atat ca oameni, ca persoane, ca natii si mai ales ca parinti, o inima larga. Si voi care sunteti parinti trupesti ai copiilor si noi care suntem parintii duhovnicesti. Sa avem un suflet generos, sa nu fim razbunatori, sa nu avem nesiguranta despre ceea ce suntem, sa fie inima noastra plina de iubire si credinta si astfel, daca ai un suflet larg si nu suferi de ingustime a inimii, aceasta marinimie se vadeste si in durere, si in slava. In durere ca sa nu te ranesti, sa nu deznadajduiesti; cand esti refugiat sa nu crezi ca asta este situatia finala a patriei tale, in boala sa nadajduiesti mereu intr-o minune si chiar daca minunea se poate sa nu fie trupeasca, in cele din urma e posibil ca Hristos, aflandu-te tu in boala trupeasca, sa te vindece de bolile sufletesti.

Dar Solomos zice si despre celalalt lucru: sa avem o inima mare si cand suntem in slava, sa nu ne ingamfam, si sa stim ca cel ce se mareste pe sine va fi smerit. Si cand ne gasim in momente grele, sa stim ca cel ce se smereste pe sine, va fi inaltat. Toate aceste legi sunt legi duhovnicesti care provin din experienta Crucii. Doar cel care traieste in acest fel poate sa se foloseasca de aceste invataturi in viata sa de zi cu zi.

Vedeti azi? Exista multe certuri intre natii. Exista zvonuri de razboaie, exista fenomene naturale neasteptate care par sa nu fie atat de naturale in cele din urma; natii atotputernice care au uitat de atotputernicia Dumnezeului Treimic sunt incercate si sunt ranite de aceasta neputinta a omului in fata mâniei lui Dumnezeu. Toate acestea se intampla deoarece nu mai exista duhul smereniei in oameni. Dar nu este atat de simplu: orisicat am predica noi, clericii, despre smerenie, daca ne gandim si la situatia noastra, de popor aflat sub ocupatie si refugiat, a fost cauzata de mandria pe care o aveam; am crezut ca suntem unici si astfel am fost ingenuncheati si dusmanul nostru s-a folosit de aceasta slabiciune a noastra. Acesta este adevarul despre situatia noastra. Deci, de multe ori cand ingaduie Dumnezeu caderi, sa stiti ca acestea sunt precedate de stari de egoism si mandrie. Continuarea articolului