SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam?

Publicat pe 19 Aug 2014 | Categorii: Carti, Editura Cuvantul Ortodox, Sfintii Martiri Brancoveni, Sfintii romani, Vremurile in care traim | |Print Print

Efros Sorin, workshop Otopeni 2013, fresca (1)(icoana de Sorin Efros)

VEDETI SI:

***

Sfanta Mahrama si Sfintii Brancoveni, fresca pe panou de lemn, 1.25x1.25 m  2014 Ioan Popa (2)(icoana de Ioan Popa)

Extrase din volumul: Sfintii Martiri Brancoveni. Icoana vechii lumi romanesti, Cuvantul Ortodox, 2014

Sfârșitul vechii lumi românești

„Acest neam românesc, până au fost dragostea în mijlocul lor, Dumnezeu a fost cu dânșii, că nu i-au călcat alte limbi străine, și au făcut multe vitejii și au trăit în pace bună”.

(Cronicar muntean)

„Poporul mărturisea că singura cauză a revoluțiilor și nenorocirilor Valahiei a fost detronarea și uciderea lui Brâncoveanu”.

(Anton Maria del Chiaro)

“De ce este această lume la apogeul ei? Lumânarea, când se apropie de sfârșitul arderii sale, izbucnește cu o ultimă flacără mai intensă înainte de a se stinge. Într-un mod similar, vechea lume românească din timpul lui Brâncoveanu s-a manifestat cu o intensitate aparte față de perioadele antecedente, lucru identificabil prin: mulțimea ctitoriilor, amploarea implicării voievodului în toată lumea ortodoxă post-bizantină, mulțimea cărților traduse, tipărite și răspândite gratuit în țară și aiurea. Din punct de vedere al domniei, apogeul este ilustrat de frescele de la Hurezi, unde Brâncoveanu este reprezentat ca împlinind „dunga neamului său”, în descendența unor mari voievozi ca Neagoe Basarab sau Matei Basarab (în alte ctitorii și Mihai Viteazul). De asemenea, este memorabilă remarca vlădicăi Mitrofan, care socotește că „roadele” (împlinirile domniei) lui Matei Basarab erau de început, ale lui Șerban Cantacuzino de mijloc, pe când ale lui Brâncoveanu sunt „coapte, bune la gust, dulci”, deci desăvârșite. Dar, tocmai din existența unor astfel de mărturii răzbate o anume conștiință de sine, a propriei condiții istorice, tipică pentru perioadele de final de epocă. Apogeul acesta nu se înscrie, însă, într-un crescendo armonios și triumfal. Dimpotrivă: este un ultim suspin al unei lumi care se află pe punctul de a se destrăma sub impactul forțelor distructive exterioare și interne.

De ce este și la sfârșitul ei? Continuare»

Din MINUNILE SFANTULUI GHERASIM DIN KEFALONIA, tamaduitorul celor posedati de demoni si al bolnavilor psihic (†16 august)

Publicat pe 17 Aug 2014 | Categorii: Minuni si convertiri, Sfantul Gherasim din Kefalonia, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | |Print Print

ag_gerasimos

***

“Familia ortodoxa”, nr. 8 (67)/ 2014:

Sfantul Gherasim din Kefalonia

tamaduitor al bolnavilor mintali si al indracitilor

†16 august

Sfantul Gherasim cel Nou, unul din marii nevoitori din veacul al 16-lea, vietuitor peste cinci ani in pesterile ostrovului Kefalonfei si intemeietor al manastirii din Omala, a ajuns vestit pentru puterea rugaciunii sale si pentru darurile cu care l-a impodobit Dumnezeu: tamaduirea bolilor, mai cu seama a nebuniei, si izgonirea duhurilor necurate – cu care mangaie poporul lui Dumnezeu si dupa stramutarea sa in cerestile lacasuri, pana astazi, marturie ca cel ce a murit impreuna cu Hristos va trai vesnic impreuna cu El si moartea nu mai are stapanire asupra lui. cf. Romani 6:8-9

Iata cum descrie unul din preotii din tinut, Parintele Ioannis Mesoloras, lucrarea binefacatoare a Sfantului din Kefalonia, neintrerupta de curgerea veacurilor si primita cu multa recunostinta de credinciosi:

„Mult dato­ram prezentei Sfantului Gherasim si manastirii sale din Valea Omalei. Tot tinutul praznuieste si se bucura cand Sfantul este purtat spre pla­tan, peste campuri, primind binecuvanta­rea sa. Dupa traditie, de mai multe ori s-a incercat sa fie mutat de acolo, dar Sfantul n-a vrut – pe drumul catre Troianata, e un loc numit «podoria», dincolo de care Sfantul n-a putut fi trecut niciodata, fiindca se facea foarte greu. Aici a ales sa stea – stapa­neste peste Omala si, de cateva ori pe an, se plimba ca un boier printre supusii sai, care-l iubesc si-l cinstesc, venind cu miile. La procesi­une, Sfantul sta in mijloc, sus, smerit si neatins de curgerea vremii, purtandu-si vestmintele care au ramas si ele nestricate.

Ce bucurie, ce praznic mare e procesiunea Sfantului! Toate isi schimba infatisarea. Si Sfantul nu este scos afara, ci se simte ca el insusi iese, ca un om viu, ce se misca si imparte tuturor daruri, cu noblete, ca un iconom al bogatiilor ceresti, raspandind in jur bucurie, mangaiere si fericire, si miluind in chip tainic. Toti se bucura, sunt mis­cati, plang, se inchina si se roaga.

Unii sunt cuprinsi de tremur (caci Sfantul ii ajuta cu precadere pe cei stapaniti de dia­vol) - nebunii sunt, cum zic maicile de acolo, «specialitatea» Sfantului. La procesiunea ce se face cu moastele Sfantului, suflete imbracate in negru, barbati, femei, copii, alearga toti sa se intinda pe jos in calea raclei, ca Sfantul sa treaca peste ei. Rudele celor nebuni incearca sa-i aseze si pe acestia – unii se lasa ajutati, altii se lupta. Toti isi cauta un loc, unii stau in pi­cioare, altii ingenuncheaza. Dar cand Sfantul se apropie, toti se linistesc. Sfantul trece peste ei. Si uneori se fac acum minuni. Procesiunea este datatoare de nadejde. Cand se ajunge la platanul Sfantului, se fac rugaciuni, se psal­modiaza cantari, se tin predici, apoi procesiu­nea o ia inapoi spre bisericuta”.

Iata cateva din multele faceri mai presus de fire cu care Sfantul Kefaloniei i-a mangaiat dintotdeauna pe cei binecredinciosi, cu dragoste parinteasca. Continuare»

PREDICI AUDIO la Vindecarea lunaticului despre FELURILE DE NECREDINTA ASCUNSE SUB CHIPUL CREDINTEI si despre lucrarea ascunsa a vrajmasului prin superstitii, horoscoape, prin increderea noastra in semne exterioare facile

Publicat pe 17 Aug 2014 | Categorii: Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Ciprian Negreanu, Vindecarea lunatecului | |Print Print

vindecarea lunaticului 1

Predica la Putna in Duminica a X-a (a zecea) dupa Rusalii a Parintelui Diacon George Jambore (21 august 2011):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


“Preacuvioşi părinţi şi iubiţi credincioşi,

Sfânta Evanghelie din duminica de astăzi, a zecea după Rusalii, după Sfântul Apostol Matei, relatează vindecarea minunată a unui copil lunatic. Despre acest episod ne mai relatează şi Apostolii Marcu şi Luca, care întregesc cumva cele spuse de Sfântul Evanghelist Matei. Despre semnificaţia acestei tămăduiri minunate, dar şi despre valoarea credinţei în viaţa noastră voi încerca să vorbesc în cuvântul de acum. Bineînţeles, folosindu-mă de tâlcuirile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Minunea tămăduirii copilului lunatic s-a petrecut imediat după Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos şi cu puţină vreme mai înainte ca Domnul să pătimească de bunăvoie, să fie răstignit şi să învie. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că Mântuitorul a coborât de pe Muntele Taborului împreună cu Apostolii Petru, Iacov şi Ioan. Când au ajuns jos, la poalele muntelui, au văzut că Apostolii se sfădeau cu cărturarii, cărturari care totdeauna găseau în Mântuitorul pricină de poticneală. Şi Mântuitorul i-a întrebat:

Ce vă sfădiţi între voi?

Un tată necăjit pentru suferinţa fiului său a venit la Mântuitorul Iisus Hristos, a îngenuncheat şi L-a rugat, zicând:

Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău. Adesea cade în foc, uneori în apă.

Ce înseamnă că era lunatic? Continuare»

MARTIRIUL SFINTILOR BRANCOVENI – 300 de ani de la nasterea in cer a Sfantului Voievod Constantin, a fiilor sai si a sfetnicului Ianache. VIATA SI PATIMIREA CELEI MAI EXEMPLARE FAMILII DOMNITOARE ROMANESTI (si VIDEO). Cum intelegem azi jertfa lor? “Ieri era Stambulul, astazi este Washingtonul. Doar atitudinea vizionara a voievodului este mai greu de regasit azi”

Publicat pe 16 Aug 2014 | Categorii: Documentare, Muzica, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Martiri Brancoveni, Sfintii romani, VIDEO | |Print Print

UPDATE: Documentare TVR dedicate “Anului Brancoveanu” (VIDEO)

PLUS: Paraclisul Sfintilor Martiri Brancoveni (audio)

DSC_0018(icoane de Elena Murariu)

“De la vlădică la opincă, avem cu toţi ce învăţa de la Sfinţii Brâncoveni!

Vedeti si:

***

murariu09

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română pomeneşte pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. Pe 15 august 1714, chiar în ziua în care urma să împlinească 60 de ani, voievodul Constantin Brâncoveanu a fost decapitat, pentru că a refuzat să se lepede de credinţa creştină. Împreună cu el au fost martirizaţi şi cei patru fii ai săi, alături de sfetnicul Ianache.

Îmbrăcaţi numai în cămăşi, bătuţi, torturaţi şi înfometaţi, cei cinci au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed, care le-a cerut să renunţe la creştinism, pentru a-şi salva viaţa. În faţa acestei propuneri, Brâncoveanu a răspuns, fără să mai stea pe gânduri: De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor! “

Pe fiii săi, voievodul i-a îmbărbătat cu următoarele cuvinte: “Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”.
Continuare»

“SFINTII MARTIRI BRÂNCOVENI – ICOANA VECHII LUMI ROMÂNEŞTI”

Publicat pe 16 Aug 2014 | Categorii: Carti, Editura Cuvantul Ortodox, Recomandari, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Martiri Brancoveni | |Print Print

coperta-fata-Brancoveni(icoana de Ioan Popa – pe coperta I)

Anuntam, dand slava lui Dumnezeu, aparitia unei carti pe care asociatia noastra, „Cuvantul Ortodox”, a inchinat-o Sfintilor Martiri Brancoveni cu ocazia implinirii a trei sute de ani de la mucenicia lor. “Sfintii Martiri Brancoveni. Icoana vechii lumi romanesti” este o evocare atat a multiplelor modele (de sfintenie, de conducator al neamului, de familie) pe care Brancovenii ni le-au lasat mostenire, cat si a lumii careia acesti sfinti i-au apartinut si din aluatul careia au fost plamaditi. Continuare»

ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Predici ale Parintilor Chiril Pavlov si Iachint Unciuleac: “Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!”. CUM SA CINSTIM CUM SE CUVINE ACEST MARE PRAZNIC?

Publicat pe 14 Aug 2014 | Categorii: Adormirea Maicii Domnului, Arhimandritul Chiril Pavlov, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Parintele Iachint al Putnei | |Print Print

Adormirea-Maicii-Domnului-1

Pentru acest praznic, va recomandam si:

home-hero-dormition

Arhim. Chiril Pavlov:

Cuvant la inaintepraznuirea Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

“Astazi, iubiti frati si surori, praznuind odovania Schimbarii la Fata, am coborat de pe Tabor, si tot astazi, intrand in inaintepraznuirea Adormirii, trebuie sa mergem in Ghetsimani – la mormantul Maicii Domnului, sa vedem cea din urma taina, ce s-a petrecut cu ea. Minunat este Taborul, incantatoare este si gra­dina Ghetsimani. Sfanta Biserica numeste Adormirea Maicii Domnului cea din urma taina ce s-a petrecut cu ea, cea din urma dintre toate, cate au insotit toata viata ei cea pamanteasca. Toata viata Preasfintei Fecioare, prin felul si continutul ei, a fost ceva tainic si minunat, care a purtat in sine pecetea dumnezeiasca. Spre lauda Maicii Domnului si spre zidirea noastra, cu credinta si cu dragoste sa ne amintim care au fost tainele ce s-au savarsit prin Pronia lui Dumnezeu asupra ei. Continuare»

Sa praznuim ADORMIREA MAICII DOMNULUI daca nu e in Biblie?

Publicat pe 14 Aug 2014 | Categorii: Adormirea Maicii Domnului, Ieromonah Calinic Berger, Maica Domnului, Teologie ortodoxa | |Print Print

e1bca1-cebacebfceafcebcceb7cf83ceb9cf82-cf84e1bf86cf82-e1bd91cf80ceb5cf81ceb1ceb3ceafceb1cf82-ceb8ceb5cebfcf84cf8ccebacebfcf85

Ierom. Calinic Berger:

Sa praznuim Adormirea daca nu e in Biblie?

Adormirea Maicii Domnului si traditiile asociate ei nu se gasesc in Biblie. Cum anume trebuie sa le apreciem? Merita ele pomenirea noastra? Cum le-au abordat Parintii Bisericii si ce anume inseamna exact aceasta sarbatoare pentru crestinii ortodocsi de azi?

Originile cinstirii Maicii Domnului se pierd in negura timpului, dar istoricii arata acum ca pe masura ce Biserica a iesit din epoca martirilor la inceputul secolului IV, locul important al Maicii Domnului in evlavia si teologia cres­tina era deja prezent. Deja in secolul II, sfintii Iustin Mar­tirul si Irineu al Lyonului vedeau uimitoare paralele intre Eva si Noua Eva, Fecioara Maria.

Termenul crestin unic, Theotokos („Nascatoare de Dumnezeu”), caruia i s-a dat autoritate dogmatica la Sinodul III Ecumenic (431), era deja in uz de-a lungul lumii mediteraneene inca din seco­lul III sau poate chiar din secolul II. Ca si intreaga teologie crestina, acest titlu n-a existat in gol. Oare nu indica el si o evlavie crestina fata de Maica Domnului? Continuare»

PARINTELE ALEXIE BÂRCĂ, PREOTUL LUI DUMNEZEU († 1 august 1986)

Publicat pe 13 Aug 2014 | Categorii: Carti, Credinta in familie, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Preotie (pentru preoti) | |Print Print

658x0_Parintele_Alexie_la_botez

Parintele Alexie – Preotul lui Dumnezeu[1]

“Atunci cand, apropiindu-ma eu in mod real de Biserica, prin Ioan Alexandru, s-a pus problema alegerii unui duhovnic, pe lista de “candidati” pe care mi-a intocmit-o Mihai Urzica, nasul meu de cununie si destoinic dascal intru ale Ortodoxiei, se afla si Parintele Alexie Barca (mai figurau parintele Galeriu de la “Silvestru”, Parintele Iulian de la “Flamanda” – la care m-am si oprit, dintr-un imbold intern, dincolo de orice explicatie imediata -, Parintele Gherontie de la Patriarhie, parintele Sofian de la Antim – [...]).

Asa s-a facut ca intr-o zi de duminica am urcat colina pe care se afla cocotata delicata biserica Bucur, teoretic cea mai veche din Bucuresti, intemeiata, asa cum avertiza o placuta, de Bucur Ciobanul, cel care, dupa legenda, a dat si numele urbei noastre. Pe vremea aceea, in Postul Mare din anul Domnului 1975, biserica nu era inca strivita de actualele blocuri, ridicate odata cu construirea liniei de metrou. Se inalta mica si cocheta, frumos desenata, pe o colina care o scotea in evidenta si o vestea imprejurimilor spre bucurare. In dreapta se afla un post de pompieri militari, in stanga case nu prea inalte si placute, cu mici gradini, un cartier linistit venind din Bucurestiul normal de odinioara. Biserica Bucur era extrem de tandra prin absoluta ei intimitate. Peretii nepictati, dar mereu proaspat varuiti, ii erau acoperiti cu zeci de icoane, bine conservate. Stranele, putine la numar, stau asezate unele in spatele altora, cu fata spre altar. Slujbele aveau o pace extraordinara, lumina era parca totdeauna coborata din cea taborica. Vecerniile te purtau si ele chiar pe o Lumina lina. Apoi era gradina aceea paradisiaca din jurul bisericii, in care, inainte sau dupa slujbe, puteai sa adasti, admirand florile si convorbind cu prietenii. Scara cu bolta ei de glicina era fabuloasa. Apa de la cismea era aproape vie – iti venea mereu sa o bei, chiar si cand nu-ti era sete. Urcai si coborai trepte, ocoleai biserica… Pentru copii era o desfatare. Iti venea sa-ti pui coliba acolo. Nu stiu cum se facea, dar totul capatase masura Parintelui Alexie, totul dadea impresia ca esti in anticamera raiului. Prin Parintele, biserica Bucur capatase ceva din taina si dulceata unui schit, aparitie retrasa si miraculoasa intr-un Bucuresti pandit la tot pasul de dramatice demolari arhitectonice si spirituale.

Continuare»

PARINTELE PAISIE AGHIORITUL: Este foarte obositor atunci cand nu exista sim­plitate si incredere! In vremea noastra insa, cu cat se raspandeste politetea lumeasca, cu atata se pierde bucuria adevarata si zambetul firesc”

Publicat pe 12 Aug 2014 | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut | |Print Print

Geron-Paisios-08-e1320684491732

Simplitatea si curatia 

Simplitatea, primul vlastar al smereniei

Primul vlastar al smereniei este simplitatea. Iar cand in om exista simplitate, exista si dragoste, jertfa, bunatate, marinimie, evlavie. Omul sim­plu are curatie sufleteasca si o incredere neiscoditoare in Dumnezeu. Simplitatea a fost starea lui Adam di­nainte de cadere, cand le vedea pe toate curate, de­oarece era imbracat in Harul lui Dumnezeu.

-    Gheronda, atunci cand se spune: „Harul se afla in simplitate”, se refera la Harul dumnezeiesc?

-    Fireste. Omul simplu si fara de viclesug, deoa­rece are smerenie, primeste Harul de la Dumnezeu, Care este simplu si din fire bun.

-    Gheronda, se poate sa umble cineva cu simpli­tate si sa aiba mandrie?

- Asta nu se poate. Nu exista mandrie in omul care are simplitate adevarata.

- E posibil ca sa imite cineva unele manifestari ale omului simplu, fara ca sa aiba simplitate adevarata?

- Da, se poate ca prefacandu-se a fi simplu, sa re­useasca ceea ce urmareste. Inlauntrul simplitatii ce­lui care joaca rolul omului simplu pentru a-si atinge un scop exista cea mai grosolana viclenie. Este ca si cum un batran ar purta sosete de copil mic, ca sa i se faca si lui hatarurile ce i se fac unui copil mic. Pe cand cel care are adevarata simplitate are si onestitate si discernamant. Continuare»

PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde este smerenia, acolo vine Dumnezeu”

Publicat pe 09 Aug 2014 | Categorii: Despre inselare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Parintele Ciprian Negreanu, Umblarea pe mare si Potolirea furtunii | |Print Print

“Mândria e înainte-mergătoarea diavolului şi a căderilor şi a durerilor şi a suferinţelor sufleteşti îngrozitoare…”

i_xristos451

“Atâta timp cât sufletul tău mai cheamă numele lui Dumnezeu, nu vrea să se lepede de Dumnezeu, nu vrea să se lase de El, Dumnezeu nu te va lăsa, nu te va lăsa în mâna diavolului…”

***

Predica audio a Pr. Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) la Duminica a 9-a dupa Rusalii (2011):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predicile Parintelui Ciprian Negreanu din Duminica potolirii furtunii de pe mare (2013 si 2012):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


***

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

pr. Ciprian N

Transcripturi partiale ale predicilor din 2013 si 2012:

[...] Faptul că prin mâinile Apostolilor s-a întâmplat această minune [a inmultirii painilor si pestilor], faptul că mulţimile au văzut că prin mâinile lor se întâmplă această minune, ne putem imagina ce cinste le-au dat oamenii, nu numai Mântuitorului, ci și lor. Atât de fericiţi erau, atât de pline de entuziasm erau mulţimile, încât hotărâseră să-L ia pe Mântuitorul să-L facă rege în Ierusalim, atunci, în clipa aia. Nu mai văzuseră aşa ceva, să se hrănească douăzeci de mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti. Cum se poate aşa ceva? Şi au zis: <Numai Dumnezeu în vechime a hrănit poporul iudeu cu pâine din cer. Acesta este de la Dumnezeu cel puţin, dacă nu este chiar Dumnezeu, pentru că şi El ne-a hrănit pe noi în pustie.>Şi entuziasmul acesta al mulţimilor s-a extins şi asupra Apostolilor, nu numai asupra Mântuitorului, și pe ei îi cinsteau, şi pe ei îi slăveau şi îi priveau cu evlavie, probabil că şi de hainele lor se atingeau. Şi Mântuitorul a vrut să-i ferească de această primejdie a mândriei, ei tocmai se întorseseră doi câte doi, trimişi de Mântuitorul să propovăduiască şi să spună tuturor că S-a arătat Hristos, să se pocăiască că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor, să-şi pună mâinile peste cei bolnavi, să scoată demonii din cei demonizaţi. Deci ei tocmai se întorseseră doi câte doi, cu mare bucurie, plini de entuziasm: Doamne, şi demonii se pleacă nouă! – vedeţi de aici un dram, o undă de mândrie. Şi Mântuitorul, vrând cumva să domolească această bucurie care avea un dram de mândrie le-a zis:

Nu vă bucuraţi că vi se pleacă demonii, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!

ca şi cum ar spune că e un lucru mic că vi se pleacă demonii şi, oricum, nu pentru voi se pleacă, ci pentru Dumnezeu, în numele Căruia umblaţi şi pe Care Îl propovăduiţi. Şi asta vrea să spună când zice: Iată, am văzut pe diavol căzând ca un fulger din cer!, adică El a fost de faţă atunci, înainte de facerea lumii, când diavolul a căzut ca un fulger. E ca şi cum le-ar spune: <Datorită Mie se pleacă demonii, să nu cumva să ziceţi în inimile voastre că demonii se pleacă pentru voi sau pentru vreo lucrare de-a voastră sau pentru că sunteţi voi vrednici de ceva!>

Asta e o mare ispită şi noi o avem, să credem noi că suntem noi vrednici de ceva, că pentru vreo faptă de-a noastră duhurile rele s-ar înspăimânta de noi sau s-ar înfricoşa de noi. Mare greşeală este aceasta, mare, înfricoșătoare! V-aş aduce aminte doar Continuare»

Page 1 of 35812345...102030...Last »