PĂRINTELE AMFILOHIE la Târgu Ocna: “NU CUMVA SĂ NE MAI PRINDĂ PAȘTILE CU BISERICILE GOALE! Valuri – valuri să veniți! Nu există să ne mai fure Paștile! Se vrea mult mai mult decât o Nouă Ordine Mondială: SĂ SE UMBLE ÎN OM!” video, text)

Predica părintelui Amfilohie Brânză la parastasul martirului Valeriu Gafencu, Târgu Ocna, 18 februarie 2021:

Eu nădăjduiesc să prindem şi ziua în care va fi canonizat Valeriu Gafencu cu cei împreună cu dânşii. Nu-i o nădejde deşartă! Lucrurile acestea le cunosc şi mai-marii noştri. Ei vor fi din ce în ce mai prezenţi în sufletele celor care-i caută şi-i cinstesc şi Dumnezeu va arăta că, fără sprijinul lor, n-o să avem putere să răzbim în vremurile de astăzi. A amintit părintele vicar despre sfinţenie astăzi. E mare lucru să cunoşti un sfânt în viaţă! Să simţi pacea lui, să simţi sfinţenia lui, să înţelegi mesajul lui. Sunt lucruri diferite, e mare lucru! El, Valeriu, ca şi toţi ceilalţi, a pătimit pentru credinţă dreaptă în Dumnezeu şi pentru dragostea de neam. Ei, dar mulţi şi-au iubit neamul. Da! Dar el a făcut-o într-o lumină evanghelică, ei au promovat românismul după o poziţie creştin-ortodoxă, având un fundament filocalic, cum ne-a cerut Domnul. Câţi nu cred in Hristos? Dar câţi nu cinstesc crucea, nu o cinstesc pe Maica Domnului… Ce a spus Simion Mehedinţi: Atât preţuieşte un popor cât a înţeles din Evanghelie. De-asta noi îi cinstim. Sfinţenia este criteriul Ortodoxiei. Că nu dau alţii sfinţi, de-aia-i neagă. Şi la sfinţenie se ajunge urmând căile Domnului şi poruncile Lui. E foarte important lucrul acesta. E mare lucru să vezi un stareţ sfânt, un arhiereu sfânt, să vezi cum înrâureşte în jurul lui şi Harul lucrează. Continuarea articolului

PS MACARIE – CUVINTE ÎNCĂRCATE DE EMOȚIE rostite pe plaiurile sale natale: “Să nu dai aurul pământului tău strămoșesc pentru mărgelele colorate ale străinilor. Dacă faci aceasta, îți pierzi busola lăuntrică, te dezrădăcinezi și te rătăcești în cele dinlăuntrul tău. DAR IMPORTANT ESTE SĂ TE RIDICI!” (video, text)

Episcopul Macarie acasă la poalele Munților Țibleș: „Vino acasă, iubite frate, vino acasă, iubită soră, fiindcă Părintele Ceresc ne așteaptă pe toți cu brațele deschise!”,

Cuvânt la Parabola Fiului Risipitor, duminică, 28 februarie 2021, biserica „Sfinții Arhangheli” din Sita, comuna Spermezeu, jud. Bistrița-Năsăud

”Preacucernice părinte Tudor, iubiți frați și surori împreună rugători.

Ieri am urcat la Sita și l-am înmormântat pe dascălul meu de la școala generală din Spermezeu, Valer Feti. Trebuia ca în această dimineață să călătoresc cu avionul de la Cluj spre Malmö, însă, așa cum toate regulile se schimbă cu repeziciune în această perioadă de criză pandemică, am fost nevoit ca să rămân în mijlocul frățiilor voastre. Duminica trecută, înainte de lucrările Sfântului Sinod, am slujit mai la vale, în centrul comunei noastre Spermezeu, iar astăzi, iată, Dumnezeu a rânduit în chip proniator să slujesc Dumnezeiasca Liturghie aici la Sita, în partea superioară a comunei Spermezeu, unde veneam în copilărie, an de an, pentru a prăznui Sfintele Paști, însoțindu-l pe preotul Teodor Mureșan, ctitorul acestei biserici.

Mi-aduc aminte că în acest loc era o bisericuță de lemn. În copilăria mea, tata (care este acum aici de față împreună cu mama), era primar și a pus umărul împreună cu părintele Teodor Mureșan și cu dumneavoastră, și acea bisericuță care a fost dărâmată în urma unei furtuni, iată, s-a ridicat precum pasărea Phoenix din propria ei cenușă, din dărâmăturile ei, întru această frumoasă biserică de zid înnobilată prin haina picturală iconografică, realizată de către zugravul Teodor Botiș și soția sa. Am fost și la sfințirea acestui lăcaș. Eram copil atunci când Arhiepiscopul Teofil cel milostiv al Clujului a sfințit această biserică imediat după 1989, așa cum îmi aduc aminte proaspăt cum mama și tata plângeau când s-a ridicat această sfântă zidire în perioada comunismului, fiindcă urma o anchetă a autorităților. Datorită faptului că în acele vremuri tata era primar, v-a acoperit cât a putut el, ca să înălțați această bisericuță. Dumnezeu a făcut această mare minune și, iată, avem locaș propriu la Sita. Continuarea articolului

Părintele Tudor Ciocan despre PREGĂTIREA LUI ANTIHRIST, războiul împotriva creștinilor, EDUCAȚIA SEXUALĂ și încercarea sistematică a societății globalizate de a ne „adăpa de la izvoarele demonice”: “COPIII NOȘTRI sunt în momentul acesta una din principalele ȚINTE ALE ACESTUI SISTEM DIABOLIC” (audio, text)

Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Sf. Maslu, 24 febr. 2021:

”Iubiți frați creștini,

În tradiția spiritualității noastre existau mai multe etape ale viețuirii. Unii dintre oameni rămâneau totdeauna într-o primă etapă, care este etapa așa-zisă a omului trupesc, somatic. Alții trăiau în etapa omului psihic. Și cei desăvârșiți erau oamenii duhovnicești sau noetici. Aceste trei etape corespund modului cum ne raportăm la Dumnezeu.

În Vechiul Testament, în poporul iudeu, cu excepția [drepților, patriarhilor și] proorocilor care erau inspirați de Duhul Sfânt, oamenii erau trupești. Și aveau nevoie de porunci trupești pentru ca să se apropie de Dumnezeu. Trec peste omul psihologic, e o altă etapă, și mă duc direct la omul duhovnicesc, care este omul ajuns la vârsta maturității spirituale, la vârsta bărbatului desăvârșit în Iisus Hristos. Altfel spus, omul care conștientizează că trebuie să trăiască pentru Iisus Hristos. Noi suntem parte, suntem mădulare vii ale Bisericii, suntem vii în măsura în care ne raportăm la Biserică așa cum se cuvine, adică înțelegem să mărturisim credința ei și să trăim această în această mărturie, să devină din ce în ce mai mult a noastră, să ne identificăm cât mai mult cu putință cu această credință a Bisericii. Înseamnă învățătură de credință, înseamnă practica Bisericii. Deci să fim noi înșine temple vii, adică biserici vii.

Suntem deci pe de o parte mădulare ale Bisericii, pe de altă parte suntem membri ai unei societăți. Pentru că trăim și în istorie. Nu trăim undeva rupți de lume, în Împărăția Cerurilor, ci așa a rânduit Dumnezeu să ne naștem într-o lume concretă. Acum, societatea în care trăim, la rândul ei și din care facem parte poate să fie o societate trupească, o societate psihică sau o societate duhovnicească. Când mă refer la societate, mă refer și la grupul nostru în care ne mișcăm, familie, prieteni, cunoștințele apropiate și mă refer la societatea în ansamblul ei. E greu de spus „societatea mondială” sau „globală”, deși evident, acuma mai mult decât altădată, cu pandemia aceasta, că există niște interconexiuni foarte strânse, dar societatea românească, societatea europeană, chineză, indiană, americană, nord-americană, sud-americană sunt societăți care la rândul lor pot să fie mai degrabă trupești sau mai degrabă duhovnicești.

Este evident că ceea ce ni se propune de către elita intelectuală, culturală sau elita politică, elita conducătoare, pentru că mi-e greu să spun dacă acești mari multimiliardari sunt niște intelectuali de rasă… În tot cazul, conduc lumea aceasta uneori și prin intermediul intelectualilor. Este clar că ceea ce ni se propune nu este o societate duhovnicească, astfel încât efortul nostru de a trece din trupesc în duhovnicesc să fie sprijinit de societate, ci din contră, ni se propune mereu o societate trupească, o societate pătimașă, chiar dacă ni se prezintă aceasta foarte frumos înveșmântat, foarte frumos împachetat: drepturile omului, drepturile copilului sunt de bun-simț, educația – lucruri de bun-simț, pentru că noi le încărcăm cu bunul simț al nostru înnăscut sau dobândit din faptul că noi în țara aceasta am fost o societate creștină. Când spun că vreau drepturile copilului, bineînțeles că mă refer la faptul că să nu fie abuzat, să nu fie folosit ca forță de muncă, să nu fie folosit în tot felul de mizerii din punct de vedere trupesc. Când mă refer la drepturile omului, mă refer evident iarăși, să nu se abuzeze de către unii, încât să putem să fim discriminați într-un fel sau altul sau să fim pe nedrept aruncați în marginea societății, în pușcării, cum s-a întâmplat în vremea comuniștilor. Când mă refer la educație, ne gândim, bineînțeles, că vrem copilul și fiecare dintre noi să știm lucruri. Să știm în ce lume trăim, să cunoaștem mai bine istoria noastră, a României, istoria Europei, istoria lumii, să știm cât de cât geografia, să știm cât de cât ce s-a întâmplat, cum a evoluat din punct de vedere al culturii lumea aceasta.

Dar cei care vin și propun în momentul acesta și dispun de putere în momentul acesta folosesc acești termeni pe care noi îi încărcăm cu bun-simț în alt sens decât ceea ce înțelegem noi. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam