SFINTII TREI IERARHI, INVATATORII ADEVARATEI TEOLOGII: “Sa invatam cu totii sa iubim si ne aparam Biserica. S-o protejam de atacurile celor ce voiesc s-o distruga! Ce bine ar fi daca am simti dragostea, dorul si ravna Sfintilor Trei Ierarhi pentru apararea si pastrarea dreptei credinte!”

648-three-hierarchs-ak-16-800-407x600

“Să ne ferim, fraților, de cei ce dezbină și tulbură casele, sufletele, obștea și Biserica Domnului și să ne rugăm permanent pentru unitatea ei. [...] Numai diavolul, vrăjmașul cel de obște se bucură de neunirea noastră! Să nu ne dezbinăm unii împotriva altora, fraților!”

***

Scurt cuvant la sarbatoarea Sfintii Trei Ierarhi al Arhim. Melchisedec, staretul Manastirii Putna, dupa Sfanta Liturghie (2014):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“Preacuviosi parinti si frati, iubiti credinciosi,

Mai intai de toate, pentru ca suntem la praznicul, la sarbatoarea aceasta a Sfintilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan, sa le spunem celor care poarta numele acestor trei mari Parinti ai Bisericii noastre: La multi ani cu sanatate, cu putere, cu bucurie, si Dumnezeu sa le dea ravna din ravna Sfintilor. Si nu numai lor, ci si noua, tuturor, sa ne dea Preabunul Dumnezeu ravna din ravna lor, caci mai intai de toate ei au avut ravna si dragoste fata de Dumnezeu.

A prezentat parintele pe larg viata Sfintilor Trei Ierarhi, a prezentat si din faptele lor. Eu doar atat mai vreau sa spun, ca Sfintii Trei Ierarhi au fost cunoscatori ai cuvintelor Sfintelor Scripturi, ai tainelor lui Dumnezeu, dar taina lui Dumnezeu au cunoscut-o in urma citirii Sfintelor Scripturi si a rugaciunii personale, a nevointei pe care ei au savarsit-o. Pentru ca in ziua de astazi s-au inmultit facultatile de teologie si cei care au facut o Facultate de Teologie se cred si teologi. Teolog este cel ce stie sa se si roage… Ascult de multe ori cuvinte ale unor pretinsi teologi care uita ca teologia se invata in genunchi, cunoasterea lui Dumnezeu nu vine decat in felul acesta… Este periculos sa vorbesti despre Dumnezeu daca n-ai vorbit intai cu Dumnezeu. Pentru ca poti, din cauza ispitei acesteia de-a dreapta, a inchipuirii si a indreptatirii, sa aluneci in slava desarta.

De aceea sa ne rugam la Preabunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi sa il cunoastem pe Dumnezeu citind si facand. Ca Sfintii Trei Ierarhi aceasta au facut. Au citit, au cunoscut si au patruns tainele lui Dumnezeu vorbind cu Dumnezeu.

A  mentionat frumos si parintele ca toti trei au cunoscut viata de retragere, viata de pustnicie, viata de nevointa. Nu au iesit la lupta decat dupa ce ei s-au inarmat cu adancul conoasterii lui Dumnezeu, dupa ce ei s-au nevoit si au bineplacut lui Dumnezeu.

De aceea, iubitii mei, indemn in aceasta zi la citirea Sfintelor Scripturi si la rugaciune mai multa. Daca e numai sa deschidem Ceaslovul si sa ne uitam la cele 12 rugaciuni pe care le citim inainte de Sfanta Impartasanie, vom vedea ca majoritatea apartin Sfintilor Trei Ierarhi ai Bisericii noastre. Lui Vasile, si lui Ioan Gura de Aur in mod deosebit, si Grigore – de acum mai putine rugaciuni sunt ale lui, dar Liturghia pe care o savarsim zilnic este a lui Ioan, si Liturghia Sf. Vasile o savarsim de 10 ori pe an.

Iubitilor, sa ne silim spre cunoasterea cea adevarata ca sa dobandim intelepciunea cea inalta. Vrei sa dobandesti intelepciune? Smereste-te! Vrei sa dobandesti cunoasterea lui Dumnezeu? Smereste-te!  Fara de smerenie si fara de cumintenie – caci Ioan, daca ar fi sa vorbim despre el, predicatorul prin excelenta al pocaintei, nu este un altul ca el; Vasile cel Mare – bun si milostiv, cuvantator, slujitor al Bisericii, as putea zice iarasi, prin excelenta; Grigorie – vulturul, cel care a patruns tainele lui Dumnezeu.

Faca Bunul Dumnezeu ca prezenta Sfintilor Trei Ierarhi in mijlocul nostru, participarea noastra la aceasta sfanta si dumnezeiasca Liturghie de azi, la sarbatoarea Sfintilor Trei Ierarhi sa ne fie prilej de innoire. Dar mi-a venit mai intai sa spun: de intrebare. Sa ne intrebam: Sunt eu oare pe calea cea buna a Parintilor? Merg eu oare bine pe calea cea buna a Parintilor? Sau cumva m-am abatut? Caci nimeni sa nu se amageasca, cu Hristos ne vom intalni! Mai devreme, mai tarziu, vine si intalnirea cu Hristos. Si vai de sufletul care s-a apropiat si care a ajuns la final nepregatit!

Faca Bunul Dumnezeu ca toti sa fim pregatiti, si toti sa ne silim, sa ne pregatim frumos, sa vietuim frumos, ca sa avem un sfarsit frumos! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu la toti! Amin!”

[Continuarea articolului]

Din lectiile lui Zaheu pentru noi: CANONUL NEDREPTATII, MILA si CAUTAREA RAVNITOARE A LUI DUMNEZEU

0cf1fff892bff2656ce1300c0c7b6d8c

Din: PARINTELE IONA DE LA OAŞA (Ion Patrulescu) – interviu in “Familia ortodoxa”. CUM S-A CONVERTIT LA HRISTOS UN TANAR COMUNIST? Spovedanie, canon, ispasire, legi duhovnicesti…

“Nu mai fac de-acum incolo, dar pastrez banii!”

[...]

Ar fi bine de stiut cat de grava este Taina Spovedaniei si cat de importanta este, pe langa Spovedanie, aceasta transformare interioara care vine din pocainta. Spovedania este importanta in aceste doua dimensiuni: pe de o parte ca prin aceasta Taina esti ca dupa Botez, este “al doilea Botez” si pe de alta, este importanta prin canon, lucru care astazi, repet, de multe ori se ignora.

Cand zic de canon, nu zic sa-l aplici otova – adica vine unul prima data, care n-a mai fost in biserica, nu stie nimic si ii dai 20 de ani de oprire de la impartasanie? E-o nebunie! Dar daca tu esti in biserica, ai fost invatat, si faci un pacat, atunci trebuie sa iei canonul dupa cum iti randuieste duhovnicul. Unul este canonul pentru pacatul din nestiinta, alta este cand tu stii si faci pacat.

Ce-ar fi daca Zaheu, cand, in prezenta Mantuitorului fiind, si-a dat seama cate rele a facut si a zis: “Doamne, daca am nedreptatit pe cineva, dau inapoi impatrit, si jumatate din averea mea o dau saracilor!” – ce-ar fi fost sa zica altfel: [Continuarea articolului]

CUM SE MANTUIESTE UN SUFLET PIERDUT

ZaheuCrop1a

Cuvant de invatatura in cea de-a treizeci si doua Duminica dupa Cincizecime

al SFANTULUI IGNATIE BRIANCIANINOV

Despre Zaheu

A venit Fiul Omului sa caute si sa mantuiasca pre cel pierdut (Lc. 19, 10).

“Iubiti frati! Aceste cuvinte pline de milostivire pe care le-am auzit astazi in Evanghelie au fost rostite de catre Dumnezeu intrupat despre un pacatos pe care dreapta judecata a lui Dumnezeu l-a numit “pierdut”, care a fost cautat prin puterea si harul rascumpararii, a fost bagat si inscris de ea in randul celor mantuiti.

Pacatosul – Zaheu – era vames si inca mai-mare al vamesilor. Avea o bogatie insemnata, dupa cum aminteste Evanghelia, dand totodata de inteles mijloacele prin care fusese castigata aceasta bogatie. “Vamesi” erau numiti strangatorii darilor. Smintitori sunt banii! Stralucirea aurului si argintului farmeca ochii urmasului lui Adam, ochi molipsiti de pacatosenie. Si, unde se invart banii, rareori nu se furiseaza reaua intrebuintare a mijloacelor care stau la indemana omului. In cea mai mare parte, vamesii se dedau lacomiei de avere. Cand lacomia de avere se preface in patima, ea isi ingaduie toate silniciile, toate impilarile aproapelui. In ajutorul patimii lacomiei de avere vine patima vicleniei si a fatarniciei. Din impreunarea lor apare inclinarea spre cautarea nodului in papura, care sub pretextul implinirii neabatute a legilor, se leaga de toate maruntisurile, afla vinovatie la cei nevinovati, se straduie sa dea astfel chipul dreptatii impilarilor neomenoase si cruzimilor pe care le savarseste asupra aproapelui. Din pricina acestui caracter al lor, vamesii erau temuti de norod si dispretuiti de oamenii morali. Zaheu era mai-marele vamesilor: el se folosea in chip si mai rau de cinul sau decat vamesii supusi lui. Nu degeaba s-a amintit ca era bogat! Se imbogatise prin nedreptati; pacatul lui era nesatul de castig; boala lui sufleteasca era lacomia de avere si nemilostivirea ce vine din aceasta si n-are impreuna-patimire fata de omenire. Pentru greselile sale grele, pentru asezarea nelegiuita a sufletului, Zaheu a fost numit “pierdut. Nu usuratica, adeseori gresita judecata omeneasca l-a socotit pierdut: Dumnezeu l-a numit asa. Zaheu se facuse pacatos inrait: pentru a strange bogatie prin reaua intrebuintare a cinului era nevoie de vreme indelungata si statornicie in felul de a lucra.

Pricina vietii pacatoase a lui Zaheu este aceeasi ca pricina de acum a vietii pacatoase pe care o duc multi: urmarea obiceiurilor de obste si necunoasterea sau cunoasterea lipsita de adancime a Legii lui Dumnezeu. De obicei, vamesii se lasau prada acelui neajuns care este iubirea de castig: prada lui s-a lasat si Zaheu. Cei mai multi dintre locuitorii Iudeii din vremea lui Hristos se ingrijeau aproape numai de starea lor lumeasca, nazuiau doar spre sporirea materiala si propasirea pamanteasca. Legea lui Dumnezeu era studiata atunci in cea mai mare parte doar dupa litera; dumnezeiestile slujbe se faceau in cea mai mare parte pentru indeplinirea randuielilor rituale; faptele bune erau savarsite superficial, cu raceala, mai mult de ochii lumii. Cu asta se multumea si Zaheu. El traia… ca toata lumea. Si acum se aude in dese randuri: “Traiesc si eu ca toata lumea“. Desarta indreptatire! Amagitoare mangaiere! [Continuarea articolului]

Articole Recomandate

Carti

Recomandam