Cuvântul Părintelui Episcop MACARIE la praznicul SFÂNTULUI IERARH SIGFRID, LUMINĂTORUL SUEDIEI: “Dacă suntem ai lui Hristos, suntem și urâți, și disprețuiți, și stigmatizați” (VIDEO, TEXT)

PS Episcop Macarie: „Nu poti ajunge la inima neamurilor razboinicilor vikingi dacă tu însuți nu ești un luptător pentru Hristos”, cuvânt la Sfânta Liturghie, Kalmar, Suedia, 16.02.2020

Transcriere:

Cu multă însuflețire am revenit în mijlocul frățiilor voastre pentru a-l prăznui pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, Episcopul Magneziei, care L-a mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos la vârsta de 113 ani. Deși era slab cu trupul, a fost viteaz cu sufletul și avea o credință atât de puternică încât i-a întors la Hristos pe torționarii săi, Porfirie și Vaptos, care L-au mărturisit și ei pe Mântuitorul, jertfindu-se și ei împreună cu bătrânul Haralambie și primind laolaltă cununa muceniciei. Totodată, fiica împăratului său persecutor, Septimius Sever, care se numea Galinia, a crezut în Hristos prin Sfântul Haralambie și a avut grija ca trupurile proslăvite ale mucenicilor Haralambie, Porfirie și Vaptos să fie așezate la loc de cinste spre mângâierea credincioșilor. Continuarea articolului

TÂLCUIREA PILDEI FIULUI RISIPITOR – PĂRINTELE VARNAVA IANKOS (conferință video subtitrată). “Dacă omul nu iubește și nu trăiește durere în viața lui, nu-L va găsi pe Dumnezeu”. CUTREMURĂTOAREA ÎMBRĂȚIȘARE A NOBLEȚEI LUI DUMNEZEU vs. NARCISISMUL “ANTROPOFAG” ȘI AUTOPROTECTOR

ESENȚA PĂCATULUI – AUTONOMIZAREA ȘI DEGRADAREA RELAȚIEI

“Dacă cineva vrea să realizeze o relație, trebuie să aibă conștiința propriei invalidități”


Vedeti si:

***

Transcriere fragmentara:

Parabola Fiului risipitor este foarte importanta. De multe ori am vorbit despre aceasta si nu vom inceta. Bine ar fi sa putem sa o recitim in fiecare zi. Este tot intelesul Sf. Scripturi, este tot continutul vietii duhovnicesti, este totul. Vom incerca, cu ajutorul lui Dumnezeu sa o revedem, sa o reinnoim in inima noastra, pentru ca Adevarul cere reinnoire pentru a fi mereu viu in launtrul nostru. Toti cunoastem aceasta parabola, insa fiecare amanunt, fiecare cuvant ne vorbeste, este foarte importanta.

Am gasit si aceasta carticica in care P. Vasillis Sokodikakis talcuieste aceasta pilda si spune lucruri foarte importante.

Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.” (Luca 15, 11-12)

Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfatari (desfrânări).” (Luca 15, 13)

Fiul cel mai tanar isi cere partea cuvenita din avere, o ia si pleaca într-o tara indepartata si traieste acolo in desfatari. Este definit “mai tanar” pentru ca era imatur si nu a inteles ca bucuria lui era relatia cu tatal, prezenta in casa parinteasca. S-a hotarat sa devina autonom, sa-si ia averea si sa traiasca asa cum voia el. Avea deci imaturitatea de a intelege unde este bucuria, unde este viata, si a decis sa ia ce este al lui si sa plece intr-o tara indepartata. Esenta pacatului este autonomizarea: sa traiesc orice fara Hristos. Nu este ceva de la sine pacatos sau sfânt ci, pacatos sau sfant se judeca dupa modul in care este prezent Adevarul, daca are viata, daca este o experienta a iubirii lui Dumnezeu, o pregustare a Vesniciei. Prin urmare, pacatul se exprima si se manifesta in acest mod: traiesc independent fata de Tine, separat; decid ca eu sa ma comand in viata si nu Tu, Dumnezeul meu. Cu acest inteles, chiar ceva care aparent este virtute poate fi pacat. Acesta este [de exemplu,] fariseismul. Fariseii faceu fapte ca sa se indreptateasca, traiau virtutea in afara relatiei cu Hristos. Continuarea articolului

“Iar Tatăl aşteaptă…”. SĂPTĂMÂNA FIULUI RISIPITOR. Cuviosul Ioan Krestiankin despre IUBIREA TATĂLUI, DEZASTRUL PĂCATULUI și PUTEREA POCĂINȚEI: “Cumplită este inima samavolnică, ea nu sim­te durerea pricinuită, uită tot binele pe care i l-a dat în dar iubirea. CÂT DE DES ȘI NOI CĂUTĂM LIBERTATE PENTRU DORINȚELE NOASTRE, pentru voia noastră proprie…”

Predică în Săptămâna fiului risipitor

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!

Prietenii mei, fiii şi fiicele Tatălui nostru ceresc, a doua săptămână dinaintea Postului Mare se numeşte Săptămâna fiului risipitor. Această pildă a povestit-o celor adunaţi Însuşi Mântuitorul şi este anticipată de cuvintele: Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte (Luca 15,10). Se apropie vremea pocăinţei şi Tatăl ceresc ne încredinţează că pentru păcătosul, care şi-a dat seama de starea sa nenorocită, care caută mila lui Dumnezeu prin pocăinţă, trebuie să ne veselim şi să ne bucurăm, căci mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat (Luca 15, 32). Păcatul este moarte. Pocăinţa este întoarcere la viaţă. Să fim pătrunşi de acest adevăr şi postul va deveni pentru noi un timp al vindecării sufletului şi Domnul Se va bucura pentru noi, păcătoşii care ne căim.

Iar eu v-aş spune că Pilda fiului risipitor este o pildă a dragostei, a dragostei celei de nepătruns, nemărginite a Tatălui ceresc faţă de noi, păcătoşii şi desfrânaţii Lui fii. Primind prin botez zălogul mântuirii, al celor înfiaţi de Dumnezeu, noi nu mai suntem robi, nu mai suntem argaţi, ci fii şi fiice – moştenitori ai împărăţiei Tatălui nostru ceresc. Iubirea Tatălui ne învăluie, ea este dumnezeiască şi atotputernică – are milă, îndelung rabdă şi, mai ales, niciodată nu încetează. Ea poate să ne cheme din adâncul iadului şi să ne înapoieze calitatea de fii tuturor celor ce întru pocăinţă cădem la picioarele Tatălui.

Cine nu îşi aduce aminte de momentele din viaţa sa când, asemenea fiului risipitor, a respins dragostea lui Dumnezeu, lăsându-se pradă dorinţelor şi propriilor planuri nebune?

Cine, primind moştenirea darurilor lui Dumnezeu – inteligenţă sclipitoare, talente – nu şi le-a însuşit, uitând de Dătătorul darurilor şi folosind cele dăruite spre paguba sa, iar adeseori şi a oamenilor? Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam