Loading Quotes...
”Iubiți frați creștini,
În tradiția spiritualității noastre existau mai multe etape ale viețuirii. Unii dintre oameni rămâneau totdeauna într-o primă etapă, care este etapa așa-zisă a omului trupesc, somatic. Alții trăiau în etapa omului psihic. Și cei desăvârșiți erau oamenii duhovnicești sau noetici. Aceste trei etape corespund modului cum ne raportăm la Dumnezeu.
În Vechiul Testament, în poporul iudeu, cu excepția [drepților, patriarhilor și] proorocilor care erau inspirați de Duhul Sfânt, oamenii erau trupești. Și aveau nevoie de porunci trupești pentru ca să se apropie de Dumnezeu. Trec peste omul psihologic, e o altă etapă, și mă duc direct la omul duhovnicesc, care este omul ajuns la vârsta maturității spirituale, la vârsta bărbatului desăvârșit în Iisus Hristos. Altfel spus, omul care conștientizează că trebuie să trăiască pentru Iisus Hristos. Noi suntem parte, suntem mădulare vii ale Bisericii, suntem vii în măsura în care ne raportăm la Biserică așa cum se cuvine, adică înțelegem să mărturisim credința ei și să trăim această în această mărturie, să devină din ce în ce mai mult a noastră, să ne identificăm cât mai mult cu putință cu această credință a Bisericii. Înseamnă învățătură de credință, înseamnă practica Bisericii. Deci să fim noi înșine temple vii, adică biserici vii.
Suntem deci pe de o parte mădulare ale Bisericii, pe de altă parte suntem membri ai unei societăți. Pentru că trăim și în istorie. Nu trăim undeva rupți de lume, în Împărăția Cerurilor, ci așa a rânduit Dumnezeu să ne naștem într-o lume concretă. Acum, societatea în care trăim, la rândul ei și din care facem parte poate să fie o societate trupească, o societate psihică sau o societate duhovnicească. Când mă refer la societate, mă refer și la grupul nostru în care ne mișcăm, familie, prieteni, cunoștințele apropiate și mă refer la societatea în ansamblul ei. E greu de spus „societatea mondială” sau „globală”, deși evident, acuma mai mult decât altădată, cu pandemia aceasta, că există niște interconexiuni foarte strânse, dar societatea românească, societatea europeană, chineză, indiană, americană, nord-americană, sud-americană sunt societăți care la rândul lor pot să fie mai degrabă trupești sau mai degrabă duhovnicești.
Este evident că ceea ce ni se propune de către elita intelectuală, culturală sau elita politică, elita conducătoare, pentru că mi-e greu să spun dacă acești mari multimiliardari sunt niște intelectuali de rasă… În tot cazul, conduc lumea aceasta uneori și prin intermediul intelectualilor. Este clar că ceea ce ni se propune nu este o societate duhovnicească, astfel încât efortul nostru de a trece din trupesc în duhovnicesc să fie sprijinit de societate, ci din contră, ni se propune mereu o societate trupească, o societate pătimașă, chiar dacă ni se prezintă aceasta foarte frumos înveșmântat, foarte frumos împachetat: drepturile omului, drepturile copilului sunt de bun-simț, educația – lucruri de bun-simț, pentru că noi le încărcăm cu bunul simț al nostru înnăscut sau dobândit din faptul că noi în țara aceasta am fost o societate creștină. Când spun că vreau drepturile copilului, bineînțeles că mă refer la faptul că să nu fie abuzat, să nu fie folosit ca forță de muncă, să nu fie folosit în tot felul de mizerii din punct de vedere trupesc. Când mă refer la drepturile omului, mă refer evident iarăși, să nu se abuzeze de către unii, încât să putem să fim discriminați într-un fel sau altul sau să fim pe nedrept aruncați în marginea societății, în pușcării, cum s-a întâmplat în vremea comuniștilor. Când mă refer la educație, ne gândim, bineînțeles, că vrem copilul și fiecare dintre noi să știm lucruri. Să știm în ce lume trăim, să cunoaștem mai bine istoria noastră, a României, istoria Europei, istoria lumii, să știm cât de cât geografia, să știm cât de cât ce s-a întâmplat, cum a evoluat din punct de vedere al culturii lumea aceasta.
Dar cei care vin și propun în momentul acesta și dispun de putere în momentul acesta folosesc acești termeni pe care noi îi încărcăm cu bun-simț în alt sens decât ceea ce înțelegem noi. Continuarea articolului
„Frați creștini,
Am auzit cu toții astăzi un text evanghelic foarte frumos. Este vorba despre cea mai cunoscută și cea mai lungă parabolă din Sfintele Evanghelii, ea fiind încadrată în ceea ce se numește generic: parabolele îndurării divine. Această povestire alegorică, este relatată de Domnul nostru Iisus Hristos în contextul în care cărturarii și fariseii cârteau văzând deschiderea Lui prea mare față de păcătoși. Mântuitorul prezintă atunci trei parabole care subliniază iubirea foarte mare a lui Dumnezeu față de toți oamenii, indiferent de cât sunt ei de păcătoși. Mai întâi, Domnul nostru Iisus Hristos spune parabola cu oaia cea pierdută, apoi pe cea cu drahma cea pierdută și, la urmă, pe cea de astăzi, a Fiului Risipitor.
Mulți dintre Sfinții Părinți ne învață că cel mai folositor mod de a înțelege această parabolă, este acela de a o raporta la sufletul nostru. Și, în acest sens, ar trebui să ne gândim că și noi am fost sau suntem fii risipitori; ar trebui să ne gândim și la momentele noastre de pocăință care ne-au adus în Biserică. Ar trebui să ne gândim și la credința noastră formală pe care o avem atunci când îi categorisim cu ușurință pe oameni în buni și în răi, pe noi încadrându-ne, desigur, în elita celor buni, tot la fel cum a făcut și fiul cel mare din această parabolă. Continuarea articolului
(detaliu icoana de Elena Murariu)
– meditatie duhovniceasca la caderea noastra de obste –
„Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator… Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!” (ISAIA 24,2, 5-6)
Ceea ce pare ca lipseste astazi destul de mult in Biserica (cu exceptiile de rigoare, desigur!) sunt claritatea si curajul de a numi binele si raul drept ceea ce sunt, nu doar la modul general, teoretic si principial, ci aplicate si particularizate la situatiile concrete din viata lui si a societatii actuale. Pare ca lipseste curajul de a infatisa omului (crestinului) cu sinceritate (dar nu brutalitate si raceala!, ci cu blandete si caldura – ceea ce, iarasi, e foarte greu…) LEGILE DUHOVNICESTI care guverneaza creatia si viata si care nu se pot incalca „ad libitum” – nici macar din marea larghete si bunavointa atotblagoslovitoare a duhovnicului! – fara a suferi consecintele inerente. Sau fara a mai fi necesara o POCAINTA profunda, care este, de altfel, si imensul DAR adus noua de jertfa Mantuitorului, singura cale de a fi scosi din lantul implacabil, inexorabil al cauzalitatii CADERE – SUFERINTA “PEDAGOGICA” (sau chiar, direct, MOARTE).
In cele din urma, misiunea Bisericii, lucrarea preotului este de a-l convinge si de a-l intari pe fiul Ei, pe crestin, in chemarea si rostul sau pe lume. De nobletea plina de responsabilitati a statutului sau privilegiat de FIU al lui Dumnezeu, prin har si prin jertfa… De fericirea deloc comoda si facila de a trai ca o faclie in lume. Continuarea articolului
Pr Tudor Ciocan, Cuvânt la Sf. Maslu, 22 feb. 2021: „Iubiți frați creștini, A început Triodul de ieri, care se încheie cu sărbătoarea Paștelui după 10 săptămâni. Paște înseamnă trecere și a fost preînchipuită de trecerea prin Marea Roșie, pe …
Trinitas TV/ Școala din Familie. Bucuria jertfirii. Invitat: Octavia Mihoc, mamă a 13 copii (29. 12. 2020): – Doamna preoteasă, vreau să ne întoarcem puţin în timp şi să vă întreb dacă vă mai aduceţi aminte când aţi fost …
Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Sf. Maslu, 18.02.2021: „Preacucernici părinți și iubiți frați creștini, E important să vedem temele care ar trebui să ne preocupe, pe care ni le propune societatea. Pentru că trăim într-o societate și trebuie să …
1 Fariseul de ieri chiar se straduia, in felul sau, sa implineasca (ceea ce atunci era) Legea lui Dumnezeu. Pe aceea o apara si in numele ei se trufea prosteste, osandindu-i pe ceilalti. Astazi insa vezi pretutindeni numai farisei ai …
PS Benedict Bistrițeanul: „Fascinația fariseului” | Predică la Duminica a 33-a după Rusalii Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a …
Pr. Tudor Ciocan despre VAMEȘ ȘI FARISEU – „Trebuie să ne luptăm mereu cu minciuna din viaţa noastră” (21 februarie 2021 – fragment transcris): ”[…] Fariseul din pilda aceasta era, de fapt, într-o greşeală. Şi aş spune chiar într-o minciună. …
Arhim. Dumitru Cobzaru – Cuvânt la Parastasul credincioșilor Dragoș și Oana, Catedrala Mitropolitana, Cluj (ianuarie 2021): „…Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei …
Mitropolitul Antonie de Suroj: Predica la Duminica a 17-a dupa Rusalii (Femeia cananeanca) Cananeanca care s-a apropiat de Hristos si L-a rugat sa-i vindece fiica demonizata era o pagana. In vremea aceea, evreii, singurii care crezusera in singurul Dumnezeu adevarat, …
Predică de seară a Pr. Tudor Ciocan, luni, 23.11.2020: „Preacucernice părinte și iubiți frați creștini, O să încerc să nu fiu prea lung, pentru că este ora destul de târzie și pentru că deh, suntem în starea aceasta în …
Mărturisire și suferință de Fratele Ioan C. De la început Iisus a fost întâmpinat cu împotrivire în lumea pe care El a creat-o. Un nimeni care se naște într-un staul, din prima zi fugar în pământ străin care ajunge, apoi, …
Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Sfântul Maslu, Biserica Hagiu (8 februarie 2021): „Iubiți frați creștini, Trăim într-o lume care și-a ieșit din făgașul ei firesc. În făgașul firesc al lumii – și nu vorbesc despre lumea de dinainte …
Episcopul Macarie: „Îi place lui Dumnezeu o lume în care ești stigmatizat dacă susții public căsătoria normală, diferența naturală dintre bărbat și femeie, copilăria firească?” (Paraclisul Episcopal din Stockholm, sâmbătă, 6 februarie 2021): „Preaiubiţii mei, Dăm slavă preamilostivului Dumnezeu …
Nu avem conturi in retelele de socializare Facebook, Twitter, Hi5 sau Linkedin.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
