“Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne…”. LUMEA NE ORBESTE SI NE FACE SA NU-L PRIMIM PE HRISTOS. “Pentru cele duhovnicesti n-avem ochi… Sa ne interiorizam, sa ne sondam adancurile si sa vedem cine suntem. SA INCEPEM PRIN A NE SMERI” (VIDEO, TEXT)

Protos. Hrisostom (Putna) – Predica la Duminica a 31-a dupa Rusalii, a Vindecarii orbului din Ierihon (2 decembrie 2018):

SMERENIA PRILEJUIEȘTE VEDEREA (ÎNȚELEGEREA) DUHOVNICEASCĂ

“Suntem cu o duminică mai aproape de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, suntem cu un pas mai aproape de a-L întâmpina pe Cel Care S-a pogorat din cer pentru ca pe noi, oamenii, sa ne ridice la El, pe Cel Care a venit sa ne aduca aminte ca si în cer avem Părinte, că noi nu suntem nişţe simple vieţuitoare pe acest pământ, ci suntem fiii Lui, fiii Dumnezeului Celui Preaînalt. Şi, cum spunea Sf. Ap. şi Ev. Ioan, El, adică Hristos:

Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

De ce nu L-au primit, deşi erau ai Săi? Erau ai Săi pentru că Dumnezeu îi vede şi ne vede aşa, ca fiind ai Lui, însă noi iată că nu-L vedem aşa, ca fiind Părintele nostru ceresc. Noi nu vedem lucrurile aşa cum le vede El.

Şi de aceea duminica aceasta ne pune înainte vindecarea acestui orb pentru a ne aduce aminte de orbirea noastră. A fi orb nu inseamna numai a nu vedea nimic, ci şi să vezi greşit, să vezi strâmb. Întru ale Sale a venit şi ai Săi nu L-au primit – nu L-au primit pentru că nu L-au văzut şi, daca L-au vazut, nu L-au înţeles, pentru că lumea aceasta i-a inabusit.

Acest orb de care Sf. Ap. Marcu ne spune că se chema Bartimeu, fiul lui Timeu – de ce ni se spune si numele lui? De ce Sf. Marcu insista pe acest lucru? Pentru ca este o persoana concreta, este un om care are un parinte ce vine si el dintr-o alta familie si asa mai departe. Suntem oameni, suntem nascuti si asta inseamna ca avem un parinte, suntem oameni adevarati, oameni nascuti dintr-o relatie de iubire. Si pe acest Bartimeu il vedem ca sedea la marginea drumului, cersind. Lumea pentru el nu era asa de evidenta, sa spunem asa. Nu il strivea cu ispitele ei asa cum ne striveste pe noi lumea de astazi, insa era suficient de puternica astfel incat sa-l reduca pe acest Bartimeu la o vietuitoare, ca sa zic asa, si sa-mi iertati barbarismul. Pentru ca el urmarea doar sa supravietuiasca. Incerca sa traiasca de azi pe maine si cersea si statea la mila celor din jur, a celor pe care nu-i vedea, doar ii auzea. Zgomotele din jur, desi erau estompate pentru el, desi nu insemnau mare lucru pentru el, insemnau suficient de mult, astfel incat el sa stea la marginea prapastiei dintre nadejde si deznadejde.

Si iata ca, la un moment dat, trece pe acolo Hristos, împreuna cu ucenicii Lui. Şi, auzind zarvă, o zarvă deosebită, nu mai auzise aşa ceva până atunci, a întrebat ce se intampla. Şi, când a auzit cine este Cel Care trece, că este Hristos, despre Care se dusese deja vestea că vindecase de boli pe care cei de atunci crezusera că erau incurabile, atunci a iesit la iveala nadejdea ascunsa din inima lui. Atunci a ieşit la iveală adevăratul Bartimeu. Dorinţa aceea ascunsa din inima lui a izbucnit şi spune Sf. Ev. Marcu că şi-a lepădat haina lui şi a alergat după El şi striga Miluieşte-mă! Oamenii îl opreau pentru că obişnuinţa îi făcuse să se împietrească cumva, să rămână nesimţitori la nevoia celuilalt. (…)

Continuarea articolului

SPOVEDANIA – TAINA CARE NE DESPOVAREAZA SUFLETUL GARBOVIT. Cum sa facem o spovedanie autentica si reusita? Cuvantul actualului Parinte Episcop DAMASCHIN LUCHIAN (2016, Sihastria Putnei)

Predică în Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove)

Cuvânt rostit de părintele Damaschin [actualul Episcop Damaschin Dorneanul], duminică, 4 decembrie 2016, la Mănăstirea Sihăstria Putnei

“Fraţilor şi surorilor,

Să-I mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că ne-a adus şi noi am putut să răspundem la această întâlnire cu El, ca de obicei, în această zi sfântă de duminică. Nimeni din cei care cu inimă curată şi bună vin să se întâlnească cu Dumnezeu nu iese ruşinat, nu are cum să iasă ruşinat. În timpul vieţii Mântuitorului Iisus Hristos, atunci când oamenii se întâlneau cu El, Cu Dumnezeu, faţă către faţă, mult mai vizibil, aşa cum eu vă văd pe dvs – înainte se întâlneau cu Dumnezeu doar în duh, aşa cum şi noi ne întâlnim cu Dumnezeu – dar atunci, în timpul vieţii Mântuitorului, când ei se întâlneau faţă către faţă, unii oameni dobândeau folos din această întâlnire cu El. Alţii nu. Unii se întorceau îndreptati, folositi, bucurosi, altii rămâneau pe mai departe împietriţi şi închistaţi şi în vechile lor deprinderi. Totul depindea de cine? De Dumnezeu, oare? Dar Dumnezeu nu vrea să dăruiască tuturor aceleaşi daruri? Dumnezeu are vreo preferinţă faţă de cineva – ţie-ţi dau şi ţie nu-ţi dau? N-a depins de Dumnezeu, n-a depins de Mântuitorul Iisus Hristos ca cineva să mearga folosit din această întâlnire cu El. Dar de cine depindea? De acei oameni, de aceia care veneau în faţa Mântuitorului cu credinţă şi cu smerenie şi cu sineritatea inimii lor şi cu inimă bună şi curată, aceia ieşeau folosiţi [sufletește].

Continuarea articolului

FALSA IUBIRE

De unde atâta iubire?

Trăim într-o lume în care nu doar ura face numeroase victime, ci şi falsa iubire. Cea din urmă este o boală mai perfidă şi mai greu de vindecat decât cancerul răutăţii. Perfidă, pentru că “iubăreţului” i se pare că este sănătos tun. Alţii sunt cei bolnavi. Greu de vindecat, întrucât falsa iubire pentru semeni este… desăvârşita manifestare a iubirii de sine. E forma cea mai rafinată a egocentrismului.

Prin ce se caracterizează falsa iubire? Cum îmi pot da seama că am picat în capcana de a crede despre mine însumi că sunt “iubitor”? Testul e foarte simplu, în doar trei paşi. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam