UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE ȘI MAI PUTERNICE RUGĂCIUNI DE POCĂINȚĂ – a Sfântului Grigorie Teologul, înainte de somn

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, DE CERERE ŞI UMILINŢĂ

A SFÂNTULUI GRIGORIE TEOLOGUL

(rugăciune ce se zice mai înainte de somn)

Dumnezeul meu, de care heruvimii şi toate adâncurile tremură, Noianul cel necuprins al bunătăţii, Cel ce de-a pururea asculţi pe cei ce Te cheamă pe Tine cu inimă zdrobită, Cel ce ai făcut noaptea spre odihna şi mântuirea zidirii Tale, Cel ce m-ai învrednicit pe mine, ticălosul, să ajung sfârşitul zilei, Cel ce ai zis: „Mai înainte de a Mă chema pe Mine de faţă sunt şi încă grăind tu“, vino şi acum, Stăpâne, la noi prin venirea Ta cea nevăzută, din sanurile cele părinteşti ale Născătorului Tău de Care nu Te-ai despărţit niciodată şi pleacă urechea Ta spre neputinţa noastră.

Doamne Dumnezeule, Cel ce izvorăsti milă şi bunătate, Cel ce de-a pururea mă chemi pe mine, care mă întorc mereu de la Tine, deşi Tu îmi faci bine, trimite întru mine, ticălosul, umilinţă şi, precum ai arătat oarecând piatra cea din pustie, arată inima mea cea împietrită şi vârtoasă vărsând izvoare de lacrimi. Căci iată, Stăpâne, cu frică şi cu cutremur cad la Tine şi mă rog: Doamne, Doamne, iartă-mi mie greşelile mele cele din toată ziua şi din toată viaţa mea, făcute din neştiinţă, cu ştiinţă sau cu gândul. Căci ştiu că multă este mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, iubitorule de suflete, şi pentru aceasta am îndrăznit spre rugăciune. Nu am făcut nici măcar un ceas voia Ta, nici vreun bine, Doamne, deoarece toată voinţa omului, ca şi gândirea, este rea, toată e urâtă, toată e lumească. Dar cum pot lutul şi tina sau ce e mai greu ca plumbul să zboare, să se suie la înălţimea cerului şi să înveţe de acolo ceva bun? Iată, Stăpâne, Ţie îmi arăt toată neputinţa mea. Curăţeşte-mă, miluieşte-mă, căci mă apropii de Tine singur osândindu-mă şi fără de răspuns. Ca un urât şi părăsit îmi plec grumazul înaintea Ta şi in pământ caut. Mă ruşinez şi mă îngrozesc să privesc cerul cu ochi spurcaţi.
Continuarea articolului

PĂRINTELE SAVATIE BAȘTOVOI: “Nouă ne revine acum marea sarcină să trecem prin timpul acesta foarte, foarte tulbure, în care foarte curând nu o să mai deosebim dreapta de stânga. Cei care nu-L au pe Duhul Sfânt nu pot să înțeleagă ce vorbește Duhul Sfânt”

Parintele Savatie Bastovoi – cuvant de la lansarea cartii sale ”Pretul iubirii”, Chisinau, USM, 26.12.2018:

Transcriere preluata de la “Român Ortodox in Franța”:

“Nouă ne revine acum marea povară și sarcină ca să trecem prin timpul acesta foarte, foarte tulbure, în care foarte curând nu o să mai deosebim dreapta de stânga. Dar numai cei care se vor ruga, vor fi smeriți, vor fi cu iubire unii față către alții, vor înțelege cum stau lucrurile.

Pentru că formal ele vor arata bine și așa și așa. Formal și unul și altul are dreptate. Poți să o tâlcuiești luând experiența istorică – și așa poți și pe unii și pe alții să-i îndreptățești. Dar adevărul e numai unul. Formal pot fi multe, cu argumente, cu canoane, cu exemple din viețile sfinților, cu situații similare care au fost hotărâte sau așa sau așa.

Continuarea articolului

SFANTUL INCHISORILOR, VALERIU GAFENCU, “stalpul de foc al spiritualitatii crestine din inchisorile comuniste”, “SCOALA DESAVARSIRII” DIN INCHISORILE AIUD si TARGU OCNA si FERICIREA CELOR PRIGONITI. “Si cerul deschis se arata/ Cu portile in chipul crucii”

(fresca de Ioan Popa, chilia Sf. Ipatie, Athos)

Marturisitorii:

Părintele Constantin Voicescu la Târgu Ocna: “Martirii strigă azi de sub pământul sfânt pe care-l călcăm să ne întoarcem la Hristos, la Biserică. Valeriu, suntem aici!”

Unii, din mila Domnului, am supravieţuit. Suntem aci şi vărsăm lacrimi liniştite la groapa lor, dar nu suntem trişti. Veţi putea înţelege starea de bucurie pe care o trăim aşa cum a surprins-o sfântul acestui loc, Valeriu Gafencu, în Imnul celor căzuţi. Iată o strofa din acest imn, încrustată pe troiţa sfinţită azi, ca să însemneze mormântul lor comun:

Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma ta/Nădejdea revederii-n paradis./Mereu vei fi cu noi şi-om aştepta/Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis.

Aşteptăm întâlnirea de acolo. Trăim însă cu intensitate, ca pe o arvună, şi întâlnirea noastră de aci, de acum, dintre noi şi dintre noi şi ei. Se simt privirile lor din lumea de dincolo. Avem conştiinţa că păşim pe un loc sfânt. Continuarea articolului

Articole Recomandate

Carti

Recomandam