Invitatie la “GRADINA CU INGERI” a artistei ortodoxe SILVIA RADU, la Palatul Mogosoaia (VIDEO)

• Vremuri vechi si noi: Silvia Radu – deschiderea expoziției Grădina cu îngeri

Expoziția poate fi vizitată la Palatul Mogoșoaia până pe 24 iulie.

Silvia Radu este și ctitor de biserici. Împreună cu soțul ei, marele sculptor Vasile Gorduz, a ridicat mănăstirea din localitatea în care s-a născut, Pătroaia-Deal din județul Dâmboviţa, biserica din Vama Veche, locul unde ani la rândul cei doi au pictat şi sculptat, a ajutat la repararea Bisericii din Potlogeni-Vale, unde sunt înmormântaţi părinţii şi bunicii din partea mamei.

Prin tot ceea ce face, Silvia Radu dorește să aducă bucurie oamenilor, iar ceea ce spune Dan Hăulică la vernisajul expoziției din 2003 de la Bistrița pare să întregească portretul acestei personalități aritistice:

„Acest versant al unor asprimi bine asimilate, al unui duh mediteranean, activ în chip vital, dincolo de rigide coduri de apartenență, așază împreună, cu prospețime autentică, operele vastei expoziții din 1989, deschisă la Sala Dalles. Astăzi, după itinerariul Silviei Radu din ultimii 10-12 ani, le resimțim părtașe la un capitol desigur fertil, trăit cu dignitate vestitoare înscriindu-se, însă, ca un Vechi Testament, în creația artistei. Deceniul care se încheie i-a adăugat, peste norocul acelor salubre izbutiri, un elan nou, ca și cum fața i s-ar fi întors spre o lumină înaltă, de cules fără zăbavă, să încunune suișul de până acum. Chemându-ne răspicat la amplitudini redemptoare, de data aceasta truda artistei devine finalitate care să justifice ceea ce îi stă îndărăt aidoma unui Nou Testament complementar cu semnele duratei care îl precede.

Nu pentru a saluta vreun conformism iconografic am relevat cu altă ocazie, la o artistă impregnată de cultură mediteraneană, cum este Silvia Radu, detalii cărora le-am putea atribui conotații „istoricizante”. Îndărătul Bizanțului, canonic ecran de proiecție pentru roirea îngerească, Silvia Radu ne lasă, uneori, să ghicim câte o tresărire ce încurcă fertil derivațiile, apărându-le de simplism și de prea lesnicioasă netezime.

Abraham, la ceasul unei amieze de arșiță, întâmpinându-i pe cei trei îngeri sub umbra binefăcătoare a stejarului, se află confruntat cu însuși absolutul. Miraculos emergenți, oaspeții nu încap în măsuri de precară circumscriere. Ceea ce teologii consideră prima imagine revelată a Sfintei Treimi, nemurită în sărbătoarea alburilor din icoana lui Rubliov, se regăsește ca o marcă suprem aluzivă și la Silvia Radu, în locurile strategice ale exprimării ei actuale: pe scuturile, de pildă, în care s-au transformat aripile îngerești, la vremea agresiunii din Serbia.

Ba chiar, în zvâcnirea de aripi albe din creația Silviei Radu, abia expusă la Bistrița Năsăud, mi se părea că întrevăd, justițiară, pedagogică, amintirea scării pe care o visa patriarhul biblic, și a volițiului la care se dedau îngerii spre a ne obișnui din nou să pășim curajos, neatârnați de povara păcatelor.

Nu arta, așadar, care place, superficial și suficient, nu aceasta este definiția ce i s-ar potrivi prietenei noastre; o artă, însă, care comunică plăcerea creației, ca un dor liber, trăit în chip responsabil, făcând din respirația esteticului un postulat al vieții care-și merită numele.”

Artista Silvia Radu consideră că astăzi replica lui Tengiz Abulatze din filmul „Căința” – „Ce rost ar avea un drum care nu duce la o biserică?” este mai actuală ca oricând.

Mai multe despre D-na Silvia Radu la sursa

Legaturi: