RECOMANDARI DE NOI APARITII EDITORIALE

Părintele Fotis Lavriotul, nebun pentru Hristos

Părintele Fotis a fost un călugăr în deplinul înțeles al cuvântului, un autentic exponent al tradiției ortodoxe. A trăit un întreg secol. De mic s‑a dedicat slujirii Bisericii, ajungând ascet în Muntele cel cu nume sfânt, unde a devenit călugăr, diacon și preot. S‑a întors apoi în Lesbos și a slujit timp de o jumătate de secol în satul său iubit, Trigonas.

Pentru credincioșii săi a fost un om iubitor de liniște; se supăra însă atunci când unii clerici și laici moderniști încercau să schimbe – sau mai degrabă să distrugă – tradiția ortodoxă. A fost ultimul din seria marilor părinți Colivazi, din care a făcut parte și Sfântul Nicodim Aghioritul.

Nu ar fi renunţat la credința lui pentru toate bunătățile lumii. Nu se conforma cu cele ale lumii acesteia, nu se temea, nici nu se rușina în fața politicienilor și conducătorilor, nu se purta într‑un fel cu unii și în alt fel cu alții. Certa cu asprime, așa cum făceau prorocii Vechiului Testament – şi totuși, în acea aparentă duritate călugărească nu exista răutate. Certa și iubea în același timp. Iubea pe toată lumea, ura mai degrabă păcatul multora. Mustra și ridica vocea – și totodată ierta. Dacă vedea nepocăință și încăpățânare demonică, se îndepărta și pleca departe. Nu‑i plăceau formalismele în mănăstiri. Voia să vadă monahi și monahii trăind în simplitate și noblețe necăutată. Făcea multe lucruri care contrastau cu modul de comportament civilizat – dar cu orice conflicte sau neputințe omenești s‐ar fi confruntat, orice amărăciuni ar fi trăit, întotdeauna privea cu mărinimie sufletească spre înălțime. Pentru credincioșii care se luptă în cuptorul atacurilor continue ale ispitelor, ale gândurilor, ale căderilor și care ştiu bucuria ce urmează fie și numai după o singură ridicare din multele căderi pe care le provoacă păcatul, părintele Fotis constituie un prețios far și îndrumător, o pildă bună și un chip de credincios luptător, care întreaga sa viață nu a avut ca oglindă decât icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului și a sfinților, prietenii săi.

Editura Sophia

Scrisori către Sfânta Lidia

Un schimb de scrisori imaginar între o adolescentă din zilele noastre şi o sfântă din vremurile apostolice. În balansul dintre copilărie şi maturitate, scrisorile acestea şi rugăciunile unei sfinte iubitoare o însoţesc la trecerea de la liceu la facultate, de la traiul de acasă la cel de la cămin, de la o viaţă fără Hristos la Ortodoxie.

Mă cheamă Lidia. Mi‑au pus numele bunicii mele agnostice şi nu sunt o sfântă, desigur. De fapt, nici măcar creştină nu sunt şi am aflat de tine abia când cei din familia mea – mai puţin eu – s‑au botezat creştin‑ortodox acum câteva săptămâni. Când ne‑am întors de la biserică, mama a venit la mine în cameră şi mi‑a dat o icoană cu tine. A ţinut să‑mi explice că o icoană nu este doar o imagine şi a insistat ca eu să consider acest dar ca pe un fel de legătură directă cu tine, cea reală. Deşi, văzând amestecul de nelinişte şi speranţă din privirea ei, mi‑a venit să mă ascund, icoana în sine mă pune cumva pe gânduri. De când mi‑a dat‑o stă la mine pe birou şi, din cine ştie ce motiv, mă mai surprind uitându‑mă atent la ea de fiecare dată când rămân în cameră mai mult de câteva minute…

Cât de veche este imaginea asta? Oare cel dintâi care a pictat‑o te cunoştea? Aşa arătai tu cu adevărat sau ai fost stilizată şi idealizată în timp? De fiecare dată când văd picturi vechi mă întreb lucrul ăsta, pentru că nici una dintre ele nu arată ca oamenii adevăraţi care trăiesc în lumea de azi.
Aşadar… eşti reală? Aşa se explică faptul că mă tot uit la tine? Mama mea, cu amestecul ei de nelinişte şi speranţă, spune că tu eşti vie în rai şi poţi să te rogi pentru mine. Sunt sigură că am nevoie de rugăciunile tale, dar nu îţi voi cere aşa ceva până când nu mă hotărăsc pentru tot tacâmul: sfinţi, rugăciuni şi, mai ales, un Dumnezeu adevărat la Care să aibă sens să mă rog. Dar nu văd cum ar putea să strice dacă îţi scriu şi, de fapt, nici nu mă pot abţine. Simt nevoia să vorbesc cu cineva.

Editura Sophia

Viaţa Sfintei Xenia din Sankt-Petersburg povestită pentru copii

Viaţa şi nevoinţa Sfintei Xenia din Sankt-Petersburg poartă pecetea tainei. Neînţelese – cum neînţelese sunt toate cele mai presus de fire –, au stârnit şi stârnesc uimire, întrucât, covârşind până într-atât hotarul celor obişnuite nouă, par a nici nu fi cu putinţă. Le adevereşte însă darul dumnezeiesc, lucrând minuni netăgăduite şi dând ajutor mai presus de nădejde până în vremea noastră, tămăduind, îndreptând şi aşezând pe bun făgaş, cu rugăciunile sfintei nebune pentru Hristos, vieţile de care se atinge.

Nădăjduim că această cărticică, scrisă cu simplitate şi dragoste, îi va apropia pe toţi credincioşii care o citesc – şi mai cu seamă pe copii, care, în mijlocul ispitelor, au deosebită nevoie de ajutor haric şi pilde bune – de mila şi luminarea lui Dumnezeu, cu mijlocirile celei care în cetatea lui Petru s-a făcut înger pământesc şi om ceresc.

Sfântă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Editura Sophia

Gânduri despre bine şi rău

Gândurile adunate între coperţile acestei cărţi ne îmbrăţişează cu o gingaşă familiaritate: pentru creştini, ele par să vină nemijlocit din înţelepciunea Cărţii Ecclisiastului, din Pildele lui Solomon, din Psalmi, din pildele Evangheliei, din Pateric şi din capetele Filocaliei. Chiar şi necreştinii vor putea regăsi aici căldura de „acasă,” în măsura în care au căutat vreo mângâiere în scrierile vechilor înţelepţi ai Antichităţii.

Editura Predania

Vă aşteptăm cu drag în librărie!

Tonia Aanei
PR librăria Sophia Bucureşti
str. Bibescu Vodă nr.19
tel/fax 021 3361000
mobil 0722-266618
http://www.librariasophia.ro/
https://www.facebook.com/LibrariaSophiaBucuresti/