ASUR vrea sa puna CURTEA DE CONTURI pe BISERICA/ RELIGIE SAU ETICA?/ Scade increderea in BOR?/ PATRIARHUL DANIEL – desfiintat pe motive de campanie electorala

• Hotnews:  ASUR: Curtea de Conturi trebuie sa se sesizeze in problema finantarii continue a bisericilor din Fondul de rezerva bugetara

Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) cere Curtii de Conturi sa se sesizeze “in problema finantarii continue a bisericilor din Fondul de rezerva bugetara si sa opreasca aceasta hemoragie de fonduri publice”. “Sistemul de sanatate este in colaps, elevii nu au manuale, constructia de autostrazi – o farsa. Ni se spune ca ‘nu sunt bani’, dar iata ca pentru biserici se gasesc urgent bani”, a declarat Toma Patrascu, presedintele ASUR. Reactia vine dupa ce Guvernul Ponta a alocat luni, din fonduri bugetare, 6.000.000 lei pentru biserici din Madrid, Barcelona, Gorj si Cluj, dupa ce la final de august a mai dat 2.000.000 de lei Manastirii Nicula, unde Victor Ponta a sarbatorit Sfanta Marie.

“Curtea de Conturi trebuie sa se sesizeze in problema finantarii continue a bisericilor din Fondul de rezerva bugetara“, sustine Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR), intr-un comunicat remis HotNews.ro. Asociatia precizeaza ca, intr-un raport de anul trecut, Curtea de Conturi a concluzionat ca “din Notele de fundamentare nu rezulta caracterul urgent sau neprevazut al cheltuielilor aferente acestui sprijin din partea statului care sa justifice finantarea din Fondul de rezerva bugetara“.

Toma Patrascu, presedintele ASUR, a declarat ca “de fiecare data cand sunt alegeri, avem ocazia sa vedem adevaratele prioritati ale celor care ne conduc. Sistemul de sanatate este in colaps, elevii nu au manuale, constructia de autostrazi – o farsa. Ni se spune ca ‘nu sunt bani’, dar iata ca pentru biserici se gasesc urgent bani!“.

HotNews.ro a scris pe larg despre cele mai recente finantari ale bisericilor din fondul de rezerva: Guvernul Ponta a aprobat in sedinta din 15 octombrie 2014 repartizarea din Fondul de rezerva bugetara a sase milioane lei pentru finantarea a doua catedrale din Madrid si Barcelona, a Manastirii Lainici din judetul Gorj si a Catedralei Greco-Catolice din Cluj-Napoca, potrivit unui act normativ publicat luni, 20 octombrie, in Monitorul Oficial. In 19 octombrie, premierul Ponta, aflat intr-un turneu electoral printre romanii din Diaspora, a participat la slujba de duminica la o biserica ortodoxa romaneasca din Madrid.

Si in august premierul Victor Ponta a semnat o Hotarare de Guvern prin care aloca 6.000.000 de lei, tot din Fondul de rezerva bugetara, pentru sprijinul financiar a trei unitati de cult: Centrul Eparhial Iasi (judetul Iasi), Manastirea Nicula (judetul Cluj) si Manastirea Tismana (judetul Gorj).Premierul Ponta participase in 15 august la slujba de Sfanta Maria la Manastirea Nicula, judetul Gorj, iar Elena Udrea, presedintele PMP, sarbatorise Adormirea Maicii Domnului la Manastirea Tismana, din judetul Gorj.

ASUR sustine ca “finantarea publica a unitatilor de cult trebuie sa inceteze, iar in unitatile publice de invatamant trebuie pastrata o stricta neutralitate confesionala, prozelitismul religios fiind interzis chiar si de catre legislatia actuala“.

“In acest context, salutam reactia din ce in ce mai viguroasa a societatii civile impotriva subminarii laicitatii Statului si constatam cu satisfactie ca principiile secularismului incep sa-si faca loc chiar si in discursul politic, atat in Parlament (prin promovarea unei propuneri legislative de inlocuire a orelor de Religie cu ore de Etica si Cultura Civica) cat si in cadrul campaniei pentru prezidentiale“, se arata in comunicatul de presa remis HotNews.ro.

Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) anunta ca va protesta fata de “relatia tot mai stransa dintre Stat si Biserica” si ii invita pe toti cei nemultumiti ca in aceasta duminica sa se fotografieze “in fata unei scoli sau a unui spital alaturi de un panou pe care ati scris ‘Stop Biserificarii Romaniei!’ si publicati imaginea pe conturile voastre de pe retelele sociale cu hastagul #stopbiserificarii“.

• Adevarul:

DEZBATERE Religia în şcoli, înlocuită cu Etică şi educaţie civică. Ce şanse are legea să treacă şi cât de oportună e schimbarea

O propunere legislativă de a înlocui opţionalul de Religie cu „Etică şi cultură civică“ în şcoli a trecut de curând tacit de Camera Deputaţilor şi urmează să fie dezbătută la Comisia de Învăţământ din Senat, cel mai probabil la începutul anului viitor.

Iniţiativa de a înlocui controversatul opţional i-a aparţinut deputatului independent Remus Cernea.

Concret, acesta a propus ca elevii să înveţe la ora de „Etică şi cultură civică“ cele mai importante doctrine şi valori morale de inspiraţie filosofică, ştiinţifică sau religioasă ale umanităţii, dar şi elemente de cultură civică. Mai exact, disciplina ar trebui să cultive spiritul critic, raţionalitatea şi empatia, arată deputatul.

În ceea ce priveşte Religia, ea ar deveni cu adevărat o oră facultativă, predată cel mai devreme din clasa I, şi nu de la pregătitoare, iar copiii nu ar mai primi note, ci calificative care să nu fie luate în considerare la media generală.

„Avem nevoie de o dezbatere amplă în societate, deja sunt tot mai multe voci care spun că Religia nu ar trebui să fie obligatorie. Elevii au nevoie să studieze Etică în şcoală, să înveţe noţiuni de morală, dar şi să cunoască drepturile omului, instituţiile democratice din stat“, a explicat Cernea.

Senatorii spun pas

Cei mai mulţi dintre senatorii din Comisia de Învăţământ au dat de înţeles că iniţiativa legislativă a lui Cernea va primi, cel mai probabil, aviz negativ.

„Schimbarea disciplinelor din curriculum este de competenţa Ministerului Educaţiei, nu cred că trebuie schimbată o disciplină prin lege. Au fost şi alte iniţiative de acest gen şi nu au trecut pentru că nu poţi impune un curriculum prin lege“, a explicat pentru „Adevărul” preşedintele comisiei, Ecaterina Andronescu.

La rândul său, senatorul Dumitru Oprea de la PDL susţine că Religia poate fi păstrată, dar şi completată. „Religia predată în şcoli nu le restricţionează elevilor dreptul de alegere, iar religia şi etica nu se exclud“, este de părere senatorul.

Argumente pro, argumente contra

Discuţia a reactivat controversa dintre Biserică şi societatea civilă pe tema menţinerii Religiei în şcoli, care în forma actuală are mai mult statut de curs obligatoriu decât opţional. Reprezentanţii Patriarhiei Române spun că acest curs îi învaţă pe elevi ce este moral, care sunt valorile umane şi cum să le practice.

„Peste 85% din părinţi şi elevi îşi doresc predarea Religiei la şcoală, potrivit statisticilor. La ora de Religie, copiii sunt educaţi în spiritul valorilor, învaţă să-i înţeleagă pe cei care vin din alte culturi, învaţă toleranţă, însăşi cultura europeană este de origine creştină. Înainte de a studia istoria religiilor, trebuie să îţi cunoşti propria religie“, arată părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

La rândul său, teologul Radu Preda, blogger adevarul.ro, spune că Religia ar trebui învăţată la şcoală tocmai fiindcă „instituţia didactică garantează neutralitatea“. În plus, susţine acesta, religia nu este obligatorie, cei care vor să participe la oră pot face asta, ceilalţi pot să opteze printr-o cerere să nu participe la aceste ore. „Un om care studiază Religia este educat în spiritul unor valori care îi dau demnitate şi identitate.

Mai mult, el învaţă să şi trăiască după aceste valori, învaţă tradiţia neamului în care s-a născut. Religia are un rol informativ, dar şi unul formativ“, a spus la rândul său părintele Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro.

De cealaltă parte, preşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR), Toma Pătraşcu, este de părere că valorile se transmit, nu se predau la şcoală. „La şcoală ar trebui predată Istoria Religiilor, prin care elevii să înţeleagă realitatea zilelor noastre. Mai mult, materia aceasta ar trebui predată de absolvenţi de istorie, filosofie, nu de teologi. Şcolile de teologie sunt ca şcolile de partid de pe vremea lui Ceauşescu“, a declarat preşedintele ASUR.

Alternativele propuse de specialişti

Propunerea deputatului Remus Cernea nu este prima de acest gen. De-a lungul anilor, mai multe voci din spaţiul public au propus înlocuirea Religiei la şcoală cu un alt tip de curs. De cele mai multe ori a fost vehiculată Istoria Religiilor, o propunere care este susţinută şi de Monica Macovei, candidat la prezidenţiale. O altă propunere extinde puţin tematica de studiu, sub numele de Religiile Lumii, care să-i ajute pe copii să înţeleagă contextul actual al conflictelor religioase de la nivel mondial, spune expertul în educaţie Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro. 

„Nu aş preda Istoria religiilor, ci Religiile lumii, care înseamnă acelaşi lucru, dar mai ancorat în prezent. E foarte important ca elevii români să înţeleagă principiile sau valorile islamului de exemplu, ca să nu cadă pradă tentaţiei de a judeca sau a discrimina pe considerente religioase. Dacă ar învăţa despre alte religii, ar înţelege cât de similare sunt, de fapt, şi ar învăţa şi despre extremişti aflaţi în toate taberele, dar care nu trebuie să fie identificaţi cu o religie anume“, a spus Apăteanu.

Ea a mai explicat că elevii ar trebui să mai înveţe despre „ciocnirea“ dintre religie şi drepturile omului, însă aceste cursuri nu ar trebui predate de absolvenţii de teologie, ci de absolvenţii de filosofie, istorie, ştiinţe politice sau sociologie.

Cursuri pentru o generaţie globalizată

„Eu aş vrea să văd o combinaţie între Istoria religiilor şi Etică predată în şcoli. Pregătim astăzi o generaţie în plină globalizare, iar înţelegerea tuturor religiilor este necesară. Însă etica este o mare slăbiciune la noi şi poate, dacă s-ar studia la şcoală, am avea şi noi şansa să trăim într-o altfel de ţară“, este de părere expertul în educaţie Alexandra Anton.

Expertul în educaţie şi bloggerul adevarul.ro Marian Staş aduce aminte că printre recomandările Parlamentului European este predarea religiilor în şcoli conform anumitor criterii, precum toleranţa, să se prezinte mai degrabă religiile lumii, dar fără să lase în urmă curentul ateismului.

„La cerere, în locul orei de Religie, elevii pot urma cursuri de Istoria religiilor, Istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar”, a explicat acesta. ;

Intră pe live.adevarul.ro

Religia, opţional mai mult obligatoriu de la pregătitoare până la clasa a XII-a

Religia se studiază în şcoala românească începând de la clasa pregătitoare şi până la clasa a XII-a, însă este singura materie din trunchiul comun care este opţională.

Asta înseamnă că dacă părinţii unui copil nu vor ca acesta să studieze religia la şcoală, ei pot să depună o cerere în care solicită retragerea de la acest curs sau pot alege un alt opţional. Religia a apărut în trunchiul comun în 1990, după ce în perioada comunismului a fost interzisă. Profesorii de religie au pregătire în Teologie şi primesc avizul Patriarhiei Române pentru a preda.

În luna mai a anului acesta, Ministerul Educaţiei şi Patriarhia Română au semnat un protocol de colaborare, care prevede, printre altele, că toate manualele de religie după care se predă în şcoli trebuie să fie avizate de Patriarhie şi că preoţii pot participa la inspecţiile şcolare.

VIDEO Adevărul Live. Dispută între Remus Cernea şi preoţi pe statutul orei de Religie în şcoli: e sau nu obligatorie?

Invitaţii din platou au fost deputatul independent Remus Cernea, iniţiatorul propunerii legislative şi preotul Gheorghe Dogaru, inspector şcolar pe religie în Bucureşti.

Prin Skype ni s-au alăturat expertul în educaţie şi bloggerul adevarul.ro Marian Staş şi preotul Eugen Tănăsescu, de asemenea blogger adevarul.ro.

Prin telefon au intervenit teologul Radu Preda, blogger adevarul.ro şi Toma Pătraşcu, preşedintele Asociaţiei Secular Umaniste din România (ASUR).

Împreună vom dezbate rolul predării religiei în şcoli şi ce alternative ar exista pentru cei care nu vor să studieze religia la şcoală pornind de la o propunere legislativă de a înlocui opţionalul de Religie cu „Etică şi cultură civică“ în şcoli, care a trecut de curând tacit de Camera Deputaţilor şi urmează să fie dezbătută la Comisia de Învăţământ din Senat, cel mai probabil la începutul anului viitor.

Principalele declaraţii:

Gheorghe Dogaru: Religia nu este opţional, nu este nici măcar facultativă. Legea Educaţiei prevede dreptul din Constituţie de a studia Religia.

Remus Cernea: LEN are prevederi ce pot crea confuzii legate de această oră de Religie. Prin faptul că sunt în trunchiul comun are o aparenţă de obligativitate, cum sunt materiile obligatorii. În acord cu prevederile Constituţiei, părinţii pot să aleagă cultul, la fel şi copiii de 16 ani, aşa cum e şi posibilitatea de a nu urma acest curs.

Foarte mulţi profesori, directori, părinţi au impresia că e obligatorie Religia, nu se face o informare la începutul anului şcolar pentru a şti că există opţiunea de a alege unul din cele 18 culte sau de a nu urma ora de Religie, de aici foarte multe abuzuri. Am primit mesaje de la părinţi şi elevi care au depus notificare că nu doresc sa urmeze, insa conduicerea scolii le-a respons-o, ca si cum ar fi fost o simplă cerere.

Paradoxul e că Religia are o formă de obligativitate, deşi e opţională sau facultativă, de aceea eu propun o clarificare pentru că această disciplină nu poate fi decât un curs facultativ. E nevoie să avem ore de cultură civică şi de etică, elevii nu au şansa să înveţe morală în învăţământul preuniversitar. Disciplina ar cuprinde şi elemente de cultură civică, care la alte cursuri nu se face, şi i-ar ajuta să devină cetăţeni.

Gheorghe Dogaru (foto dreapta): În România, majoratul e la 18 ani. Dreptul copilului este de a munci, apropo de 16 ani, este part-time, nu are legătura cu Religia.

Nicio disciplină din trunchiul comun nu are formă de obligativitate, participarea e obligatorie, e foarte clar asta, aşa cum e valabil pentru toate disciplinele din trunchiul comun.

LEN din 2011 spune clar că religia e parte a trunchiului comun, iar elevii apaţinând cultelor recunoscute li se asigură drepotul constituţional de a participa la ora de Religie.

La solicitarea scrisă a elevului major, se poate depune cerere la şcoală dacă nu vrea să participe. Sub 1% din numărul elevilor din Capitală renunţă la Religie.

Religia face parte din trunchiul comun, deci e obligatorie, aşa cum e Matematica, aceasta este accepţiunea legiutorului.

Marian Staş: E nevoie de un bun raport între Religie şi şcoală. Şcoala trebuie să cultive valori copiilor, dar acest raport trebuie să fie de secol XXI, care să permită tuturor să aleagă ce să studieze.

Remus Cernea: Eu nu am propus eliminarea totală a Religiei din şcoală, ea poate rămâne opţional, dar să existe în trunchiul comun Etică şi cultură civică, nu Religie.

Marian Staş: Religia nu trebuie să rămână în trunchiul comun în forma în care este acum. Şcoala trebuie să le ofere copiilor alternativă şi atunci când există o astfel de disciplină aşa încât fiecare copil să poată decide cum să se raporteze la ceea ce înseamnă cultele religioase şi istoria religiilor.

Eugen Tănăsescu: Faptul că legiuitorul a introdus Religia în trunchiul comun arată că e o încercare de a transmite tuturor copiilor valorile neamului şi familia din care se trag, indiferent de cultul din care fac parte, participând şi dreptul de a se retrage, având în vedere că suntem un popor majoritar creştin-ortodox.

Prin această iniţiativă ei speră să se reducă prezenţa la orele de religie, mergând pe ignoranţa părinţilor în materie de alegere a opţionalelor.

Introducerea eticii şi a culturii civice e un paravan în spatele căruia se ascunde intenţia de a limita prezenţa religiei în spaţiul public. În plus, ambele materii se studiază separat la şcoală. Oricum ele se fundamentează tot pe religie.

Remus Cernea (foto dreapta): Şcoala trebuie să respecte dreptul copilului la educaţie. Etica este un capitol la materia Filosofie, dar foarte târziu, la liceu. Cultura civică e în programă, dar nu în primii ani de şcoală, în timp ce religia se studiază de la 5-6 ani, sunt expuşi unei forme de îndoctrinare la şcoală. Religia nu e ca Matematica, Religia te poate forma pe viaţă, uneori nu într-un mod dorit, vorbesc aici de fanatism. Există manuale care nu cultivă spiritul de acceptare a altor culte, ci unul bazat pe violenţă.

Remus Cernea: Etica ar putea crea un mecanism de gândire care să-i ajute pe elevi să discearnă între bine şi rău, să aibă acţiuni şi atitudini morale, nu să dovedească intoleranţă. Avem elevi care iată copiază la examene şi au acte de violenţă şi atunci înseamnă că Religia nu i-a învăţat morală.

Gheorghe Dogaru: Nu aveţi dreptate. În orice formă de manifestare religioasă există această exprimare prin rugăciune. Recomandarea la care face referire Consiliul Europei din 2005 se regăseşte în felul în care se predă Religia acum în şcoli.

Toma Pătraşcu: Legea educaţiei spune că i se poate încheia media fără să participe la ora de Religie, dacă nu participă la ore din motive obiective, deci nu e materie obligatorie. 

Legea cultelor spune că la 18 ani copilul poate să-şi schimbe religia. 

Cernea: Contează legea cea mai nouă, cea a drepturilor copilului.

Dogaru: Cea mai nouă lege e Legea Educaţiei, din 2011, deci aceea e valabilă. Noi doar respectăm legea. Profesorul de religie are aceleaşi drepturi ca orice alt profesor din ţară, care este ales pe baza unui examen. Toţi profesorii de orice disciplină sunt obligaţi să aibă şi modulul psihopedagogic, inclusiv cei de Religie. Toţi profesorii sunt angajaţi ai Ministerul Educaţiei. Prin ora de Religie nu se face niciun fel de îndoctrinare, nu e vorba de catehism. Manualul cu probleme e din 2006 şi se referă la o realitate istorică.

Remus Cernea: E şi un manual din anul 2002 care are probleme.

Dogaru: Aceste manuale au fost eliminate, ele nu mai există ca şi conşinuturi pentru că s-a schimbat programa şcolară şi planul cadru.

Toma Pătraşcu: S-a scos acel manual, dar a fost nevoie de patru ani de campanie.

Gheorghe Dogaru: Un manual nu se elimină, el e editat, e cumpărat de Ministerul Educaţiei. Dar acum nu mai există, din 2002, de când s-a sesizat, nu s emai folosesc de atunci.

Eugen Tănăsescu: E adevărat că după Revoluţie au rămas chestiuni nelămurite, trebuie puse la punct. E o greşeală să mutăm aceste cazuri izolate într-o discuţie generală despre Religie. Era bine să vorbească Dl Cernea despre Etică şi educaţie civică. Ne-aţi făcut îndoctrinaţi, aţi condamnat Religia în mod public.

Gheorghe Dogaru: Eu duc mandatul unei Biserici, adică 90% din populaţia ţării, deci nu e acelaşi lucru.

Remus Cernea: În programa atât de încărcată e bine să nu o aglomerăm, ideea e să o scoatem din trunchiul comun, iar Religia să fie facultativă

Radu Preda: Religia face parte din acele cunoştinţe de bază, ca element de culturalizare. Legat de Istoria religiilor, faptul că se merge pe această formulă nu e în sine de condamnat, premiza de la care se pleacă e o problemă. A pretinde ca în locul orei confesională să pui un curs foarte general e ca şi cum în loc să-l înveţi româneşte şi care îi sunt originile îl înveţi zece limbi.

Remus Cernea: Eu nu am nicio problemă să fie facultativă Religia, eu am propus să nu fie în trunchiul comun şi să nu se dea note, ci calificative, însă cred că în trunchiul comun ar trebui să se studieze Etica, pentru ca elevii să-şi dezvolte acel aparat critic, ceea ce le-ar da o şansă la o formare morală şi inclusiv din punct de vedere cetăţenesc.

Radu Preda: Nu trebuie să se facă asta în detrimentul Religiei. Dar Etica ar trebui să fie şi ea facultativă.

Gheorghe Dogaru: Cei care sunt corupţi în zilele de azi nu au făcut Religie la şcoală. Aş fi vrut să am o discuţie cu Remus Cernea pe acest proiect de lege: ceea ce propune e un sofism, iar sub o perdea a lucrurilor normale se ascunde o anormalitate (noţiunile de etică şi cultură civică se studiază şi la Religie, toate conţinuturile etice sunt prevăzute la Religie la liceu – istoria religiilor, filosofie, artă, muzică).

Remus Cernea: În raportul Ligii Europa sunt sesizate foarte multe probleme în manualele de Religie. Haideţi să vedem cum vor arăta noile manuale.

[…]

INFOGRAFIE Sondaj. Biserica pierde din încredere

În ceea ce priveşte încrederea în instituţiile politice, nu apar modificări semnificative statistic faţă de măsurătoarea anterioară (septembrie 2014). Curtea Constituţională înregistrează o creştere conjuncturală de încredere, probabil şi în contextul vizibilităţii prilejuite de sesizările specifice campaniei electorale. De asemenea, pe o perspectivă mai lungă, pe ultimele cinci-şase luni, se înregistrează o creştere constantă (dar foarte mică de la lună la lună) a încrederii în primării – de la 39,6% în mai la 42,7% la începutul lui octombrie. Preşedinţia, Parlamentul şi partidele, instituţii care au înregistrat o curbă constant descendentă în ultima jumătate de an, par a se stabiliza în octombrie.

Cifrele încrederii pentru începutul lunii octombrie 2014 sunt următoarele (procentele cumulează încredere multă şi foarte multă din totalul populaţiei fără non-răspunsuri): Primăriile – 42,7% (41,6% în septembrie 2014), Curtea Constituţională – 33,5% (29,7% în septembrie), Consiliile judeţene – 29,7% (28% în septembrie), Guvernul – 27% (27,6% în septembrie), Preşedinţia – 17,8% (18,3% în septembrie), Parlamentul – 16,8% (15,6% în septembrie), partidele politice – 10,9% (10,8% în septembrie).

Instituţii executiv

Ierarhia de încredere în instituţiile executive (încredere multă şi foarte multă din totalul populaţiei fără non-răspunsuri): Armata 69,2% (faţă de 67,5% în septembrie). Armata se apropie de pragul-record de 70%, atingând procentajul cel mai mare din istoria măsurătorilor sociologice şi devenind astfel instituţia cu cel mai mare nivel de încredere din ultimii doi ani.  Urmează Jandarmeria – 60,3% (58,3% în septembrie), BNR – 49,6% (faţă de 47,4% în septembrie), DNA – 48,3% (faţă de 48,9%), SRI – 48,2% (faţă de 50,3%), Poliţia –  47% (faţă de 47,6% în septembrie), SIE – 45,9% (faţă de 44,5%), ANI – 37% (34,9% în septembrie 2014).

 

Ierarhia instituţiilor executive nu înregistrează modificări semnificative faţă de sondajul din iulie (BNR urcă puţin în clasament). O creştere interesantă pare a fi înregistrată în dreptul ANI – să nu uităm că Agenţia Naţională de Integritate a beneficiat de publicitate suplimentară în contextul campaniei electorale. Este posibil ca acest episod să fi actualizat imaginea Agenţiei pentru o parte a publicului, fenomen care a determinat o creştere a încrederii.

Instituţii sociale şi private

Topul încrederii în instituţiile sociale sau private din luna octombrie este dominat în continuare de Biserică cu 62,4% încredere multă şi foarte multă (procente din totalul populaţiei fără non-răspunsuri), faţă de 63,4% în septembrie.

Biserica este urmată de Universităţi cu 40,3% faţă de 41,7% în septembrie 2014, presă 37,4% (faţă de 35,3% în septembrie), organizaţiile societăţii civile 27,4% (faţă de 30,4%), Sindicate 22,4% (faţă de 20,4% în septembrie), Patronate 20% (faţă de 19,8% în septembrie 2014) şi Bănci, 18,7% (faţă de 18,2% în septembrie). Ierarhia nu este schimbată faţă de măsurătoarea anterioară.

Instituţii internaţionale

Ierarhia instituţiilor internaţionale din care România face parte este următoarea:

NATO – 51,7%, ONU – 49,2%, UE – 48,8%, Comisia Europeană – 45,2%, Parlamentul European – 45,1%, Banca Mondială – 36,1%, FMI – 28,7%. Instituţiile internaţionale nu înregistraseră modificări semnificative de imagine pe durata verii şi tendinţa a continuat până la începutul lui octombrie, cu atât mai mult cu cât nici criza din Ucraina nu mai ţine capul de afiş în mass-media.

Pr. Marcel Radut: Scade încrederea în Biserică – realităţi din umbra unui sondaj

Rezultatele unui sondaj recent realizat de INSCOP Research şi prezentat în paginile virtuale ale „Adevărului” ne prezintă sec, în procente statistice, evoluţia descendentă a încrederii românilor în cea mai veche şi, îndrăznesc să spun, importantă instituţie a poporului nostru: Biserica.

Sintetizând, în baza datelor statistice, se poate spune doar atât: vectorul de încredere a românilor în Biserică a evoluat de la 66,1% în mai 2013, la 62,4% în octombrie 2014. O scădere de 3,7% în 17 luni!

Nu am o încredere absolută în sondaje. În multe situaţii, statisticile sunt eronate şi slujesc interesele unor grupuri oculte care vor să manipuleze agenda publică. Totuşi, nici nu pot să ignor multiplele semnale care vin din foarte multe zone – instituţii de sondare a opiniei publice, statistici oficiale, societatea civilă, inclusiv credincioşii noştri – şi care îmi demonstrează că un nou fenomen social şi spiritual îşi face tot mai puternic simţită prezenţa în societatea românească: degradarea încrederii românilor în Biserică.

Dacă ne dorim să analizăm serios acest fenomen, atunci nu ne vom limita doar la aspectul omenesc al relaţiei românilor cu Dumnezeu, exprimat prin componentele lumeşti ale Bisericii: administraţie bisericească, ierarhie etc. Sondajele ne vorbesc, în limbajul specific al procentelor, despre o realitate cu mult mai dureroasă decât scăderea încrederii într-o instituţie bisericească.

Dincolo de procente şi statistici, vorbim despre un subiect extrem de important pentru viitorul naţiunii române şi suntem chemaţi să descoperim cu sinceritate cum se regăseşte Hristos în faptele românilor. Anticipez concluzia la care am ajuns în urma studierii diferitelor statistici oficiale:

Românii se îndepărtează tot mai mult de Hristos!

Probabil că se vor găsi unii colegi de-ai mei, preoţi, să spună că nu este aşa. Probabil că oficialii administraţiei bisericeşti vor considera (nu ar fi prima dată pentru mine!) că emit păreri neconforme cu poziţia oficială a Bisericii şi că prezint subiectul într-un mod incomplet, fără obiectivitate, schismatic (sic!) etc. Firesc, spectacolul milioanelor de români care se înghesuie pentru a se închina la sfintele moaşte ori pentru a participa la slujbele de hram în marile catedrale, poate uşor induce ideea că românii au o credinţă creştină puternică.

Da, cei mai mulţi dintre românii care caută alinare în Sfânta Liturghie şi la sfintele moaşte sunt animaţi de o credinţă creştină vie şi aducătoare de mântuire. Din nefericire, aceşti români sunt minoritari, căci realitatea credinţei la români este definită prin faptele de zi cu zi, iar rezultatele acestor fapte pot fi aflate – chiar dacă unora dintre noi nu le place – în statistici.

Îi rog pe criticii mei să nu se grăbească cu sentinţele. Să medităm, mai întâi, asupra câtorva realităţi, cuprinse în aceste statistici oficiale şi care exprimă modul în care românii relaţionează cu Dumnezeu, prin respectarea sau încălcarea poruncilor Lui.

„Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Facerea I, 28)

Conform datelor statistice oferite de Institutul Naţional de Statistică, în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în ianuarie 2013. Statisticile Băncii Mondiale indică un număr de 10 copii născuţi la 1000 de locuitori în România, cifre care poziţionează ţara noastră pe locul 3 în rândul statelor cu cele mai puţine naşteri la 1000 de locuitori, la nivel mondial.

Populaţia României scade în fiecare lună, cu aproximativ 5000 de persoane, adică cu 60.000 de persoane pe an. Dacă se menţine acest vector, Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române estimează că populaţia României va fi de aproximativ 16 milioane de persoane, în anul 2050. O perspectivă apocaliptică poate fi aceea că naţiunea română – dacă se păstrează acest ritm de depopulare în medie de minus 1 milion per deceniu – va deveni istorie în aproximativ 200 de ani! Da, peste aproximativ două secole nu vor mai exista români! 

„De la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.” (Sfânta Evanghelie după Marcu X, 6-9)

Conform datelor oferite de INSSE, ”numărul căsătoriilor a fost, în luna iunie 2014, cu 2102 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunţat cu 55 mai puţine divorţuri în luna iunie 2014 decât în luna iunie 2013.”

Dacă studiem evoluţia numărului de căsătorii şi de divorţuri în ultimul deceniu, vom observa că numărul de divorţuri păstrează o medie aproximativ constantă, situaţie care poziţionează totuşi România printre ţările europene cu cea mai mare rată de divorţuri.

Românii refuză să întemeieze o familie, să se căsătorească. Numărul de căsătorii civile şi implicit de noi familii creştine scade în fiecare an. Cauzele sunt multiple – sociale, economice, politice etc. – însă nu se poate afirma că refuzul de a întemeia o familie nu ar fi o încălcare a valorilor credinţei creştine! 

„Să nu ucizi!” (Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise V, 17) / ”Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.” (Sfânta Evanghelie după Matei XIX, 14)

Într-un studiu realizat de  Institutul pentru Politici Publice (IPP), în perioada 28 februarie – 10 martie 2012, la care au participat femei cu vârsta între 18 şi 49 de ani, se arată că ”36% dintre femei declară că au avut cel puţin un avort, iar o femeie din patru din grupul celor peste 33 ani a făcut cel puţin un avort”.

Conform statisticilor, în România se comit aproximativ 400 de avorturi la cerere în fiecare zi, situaţia care ne poziţionează pe locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 5, la nivel mondial, în clasamentul avorturilor. Femeile românce îşi ucid pruncii în pântece… şi astfel ucid viitorul naţiunii noastre. 

„Să nu furi!” (Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise V, 19)

La începutul anului 2014, Comisia Europeană avertiza că pentru România, corupţia politică şi mica corupţie încă reprezintă o problemă semnificativă. Conform sondajelor publicate împreună cu Raportul Anticorupţie al Comisiei, 93% dintre români consideră că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în România, iar 25% susţin că li s-a cerut, explicit sau tacit, mită în ultimul an.

Scandalurile de corupţie izbucnite pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, alături de suspiciunea de corupţie care planează asupra celor mai mulţi dintre actorii noştri politici, dovedesc că elita dregătorilor români încalcă cu voioşie şi nepăsare porunca dumnezeiască „Să nu furi!”

Jaful comis asupra bugetului naţional este completat de jefuirea fondurilor europene. Conform Raportului anual al Comisiei Europene privind protejarea intereselor financiare, în România, în 2013 au avut loc peste 100 de fraude în administrarea fondurilor UE, în valoare totală de 67 milioane euro. Aceste cifre poziţionează România pe locul 2, după Italia, în clasamentul fraudelor comise asupra banilor europeni, pe locul 3 fiind plasată Bulgaria.

Cred că am adus suficiente argumente care, în acest context aproape apocaliptic, ne conduc la o singură concluzie: Românii se îndepărtează tot mai mult de Hristos!

***

Un necesar Post Scriptum

Responsabilitatea pentru această stare de fapt revine nu doar creştinilor mireni, ci mai ales nouă, slujitorilor sfintelor altare, preoţi şi ierarhi. Să fie limpede pentru toată lumea…

• Romania Libera/ L. Mihu: De ce se scufundă Patriarhul odată cu Ponta

Bani, bani, bani, bani, bani și iarăși bani! Biserica Ortodoxă Română încasează în acest moment sume neverosimil de mari de la un Guvern care se prăbușește văzând cu ochii. Capii Bisericii nu văd în asta o problemă, nici măcar una morală, deși fiecare argint pe care pune mâna în toiul campaniei electorale este echivalentul unei pălmi istorice date obrazului deja brăzdat al contribuabililor români. Peste 80% dintre ei se declară tocmai creștin-ortodocși.

Fenomenul alocărilor bugetare extraordinare (în general, banii provin de la Fondul de rezervă al Guvernului) capătă accente faraonice cu fiecare săptămână ce ne apropie de momentul primului tur al alegerilor prezidențiale.

Nu ai nevoie de un IQ superior și nici de vigilența unui gardian de la Alcatraz pentru a-ți da seama că sutele de milioane de lei trimise de Guvernul Ponta în teritoriu, la autoritățile locale de aceeași culoare politică, urmează un algoritm prestabilit.

Un algoritm pervers, care sincronizează promisiunile deșănțate ale candidatului PSD cu clepsidra electorală.

Un algoritm pervers și profund nedemocratic, întrucât lipsa de transparență și componenta discreționară sunt liniile sale directoare.

Că operațiunea la care asistăm de câteva luni bune, și care s-a acutizat în ultimele zile și săptămâni, a fost premeditată, stă mărturie modificarea prealabilă de legislație.

Ea a permis echipei Ponta-Dragnea să dreneze sume uriașe de bani publici fără a mai da socoteală în vreun fel: inițiativele nu sunt comunicate imediat după ședințele de guvern, deciziile propriu-zise apar târziu în Monitorul Oficial, nu poate fi cunoscută de la bun început destinația exactă a fiecărui leu pe care Guvernul îl scoate din buzunarele noastre.

Totuși, banii deturnați în scop politic provin din taxele și impozitele pe care le plătesc cetățeanul simplu, antreprenorul, corporațiile!

Privind din perspectivă penală, e limpede că se profilează la orizont un potențial dosar-bombă. Implicațiile sale ar putea fi tectonice, dat fiind faptul că vorbim aici de fonduri publice, de implicarea directă a unor oficiali de rang înalt (până la nivel de premier și vicepremier), de schimbări de legislație făcute cu rea-voință și multă, foarte multă iresponsabilitate.

Dar dacă din punct de vedere politic, economic și penal problema este deja una imensă, din punct de vedere moral se poate vorbi de un adevărat cancer.

De ce?

Pentru că în toată afacerea asta cu foarte mulți bani publici direcționați discreționar de niște oficiali interesați strict de supraviețuirea lor politică, își face numărul un alt jucător extrem de incorect: Biserica.

Da, extrem de incorect, de oportunist, de ipocrit.

Date fiind imperativele morale – în teorie, mult superioare orizontului profan – cărora capii Bisericii ar trebui să li se supună din prima clipă și în fiecare clipă, culpa în care aceștia se găsesc o transcende (încă o dată, moral) pe cea a baronilor PSD, miniștrilor PSD și premierului PSD lipsit de scrupule și de orice Dumnezeu.

Simplul fapt că Biserica acceptă să își tranzacționeze statutul și să își pună în umbră dimensiunea sacră, totul contra zecilor de milioane de lei aruncați cu un zâmbet acru de către politicieni aflați vremelnic la putere, reprezintă în sine o trădare a Cuvântului Domnului și, revenind pe Pământ, a milioanelor de credincioși.

Știu, problema e una veche, iar de fiecare dată când subiectul de față este atins, în Dealul Patriarhiei apar crize de nervi și accese răvășitoare de auto-victimizare.

Când Biserica mai și acceptă această umilire numai și numai de dragul „ochiului dracului” și al consolidării unei otrăvitoare influențe în „cercurile înalte” – în proximitatea și în interiorul unei campanii electorale – ajungi să te întrebi la ce bun să continui a face distincția între un Patriarh lacom și un premier la fel ca el, între un arhiepiscop fățarnic și un ministru ipocrit, între un paroh lipsit de rușine și un șef de partid înveșmântat în straiele vătafului.

Apoi, când Biserica se dă de ceasul morții pentru a-și cultiva relațiile cu un prim-ministru profund imoral și vulnerabil penal, ori pentru a măguli cu diverse decorații suflete sărace, dar cu orgoliu bogat, precum cel al lui Liviu Dragnea, și, în general, când Biserica Ortodoxă Română sărută în prag de campanie electorală și în timpul ei ghiulul contrafăcut al unui regim penal și cu vădite tendințe autoritare, din nou, te întrebi ce legătură mai are această fărâmă mundană de reprezentare a sacrului cu „talpa” țării?

Ai ales deja, tu, Biserica, prin capii tăi, să joci în altă ligă, vorba proaspăt încarceratului Sorin Roșca Stănescu.

În fine, când Biserica Ortodoxă Română acceptă fără clipire pomeni electorale de zeci de milioane de lei de la un regim care amenință să distrugă și ceea ce a mai rămas din fibra țării, cum este regimul Ponta, din nou, te întrebi: În slujba cui s-a pus această Biserică?

Cert este că nu în slujba turmei pe care o păstorește, din moment ce face sluj în fața unei conduceri politice profund corupte și, tocmai prin asta, fenomenal de imorală.

Numai în ultimele două luni, bisericile au înghițit de la Guvern, din fonduri cu destinație excepțională, peste 30 de milioane de lei.

Sunt bani mulți și, până în 16 noiembrie, ar putea fi chiar mai mulți.

Păcatul și mai mare este că BOR a făcut-o fără a se întreba o clipă dacă nu cumva e incorect și anormal să nu aștepte până ce trec alegerile, pentru a nu fi suspectată că face jocuri electorale.

Dar ce să mai zici, din moment ce oameni precum Gigi Becali au ajuns modele de implicare socială și pastorală, fiind promovați intens de mulți reprezentanți ai Bisericii (ceva mai discret de către înaltele fețe, dar pe față, de cei cu ranguri mici)!

În fața subitei “mărinimii” guvernamentale, PF Daniel ar fi putut să-i mulțumească frumos premierului pentru intenția de a aloca sume substanțiale către biserici.

Apoi, să-i spună că va accepta banii – poate nu integral, ci strict pentru nevoile urgențe – întrucât nu s-ar face altfel într-o Românie cu atât de multă sărăcie și politicieni sau interlopi neverosimil de bogați.

În sfârșit, ar fi putut să-i spună că și ceea ce I-ar cam veni să accepte, din sumele puse la dispoziție, va trebui să aștepte trecerea lui 2014, pentru a nu induce în eroare enoriașii în an electoral, pentru a menține la standarde acceptabile moralitatea Bisericii, în fine, pentru a nu da un semnal prost celor care consideră opulența și oportunismul incompatibile cu moravul bisericesc.

PF Daniel și cei de care se-nconjoară au picat cu brio acest adevărat test de stres la care i-a supus în ultimii doi ani, și cu precădere în ultimele săptămâni, candidatul Victor Ponta.

E drept, milioanele au curs și zidurile de beton și cărămidă au continuat să se înalțe, inclusiv la Catedrala Mântuirii Neamului.

Dar țara – țara a continuat să se scufunde.

Din fericire, așa cum arătam și în ultimul editorial, premierul care l-a ispitit pe Patriarh, și care nu are o problemă în a-și târî țara în marasm, a ajuns să se scufunde el însuși cu o viteză infinit mai mare.

Ciudat, totuși, că PF Daniel, un pragmatic din toate punctele de vedere, nu înțelege că atunci când încetezi a mai fi realist, pragmatismul rudimentar sfârșește prin a atârna în cui.

Sigur, PF Daniel, care acceptă pomeni electorale mai ușor decât ar face-o familiile cu șapte copii și doi părinți șomeri, ar putea miza pe faptul că puternicii zilei apar și dispar, dar fibra îndoilenică a politicianului român va dăinui încă multă vreme de aici încolo.

Sigur, s-ar putea să nu se înșele.

Dar dacă asta e mentalitatea unui conducător al Bisericii, încă tânăr și care a avut pe deasupra șansa de a studia în străinătate într-o vreme în care străinătatea însemna pentru 23 de milioane de români o altă galaxie, atunci de ce am continua noi, credincioșii și plătitorii de taxe, să-l acceptăm și să-l finanțăm?

Pe final, un fel de pildă.

Printre primele condoleanțe care au fost transmise Franței și familiei președintelui grupului Total, Christophe de Margerie, decedat pe aeroportul moscovit Vnukovo, s-au numărat și cele venite de la Vladimir Putin.

Liderul de la Kremlin l-a numit prieten al Rusiei și, având în vedere criticile lui de Margerie față de sancțiunile impuse Moscovei de către Occident, regretele lui Putin aveau un resort nu doar de ordin personal, ci mai ales strategic.

Dar ce poate fi mai ironic decât faptul că până și prietenii Rusiei pot sfârși tragic din cauza eșecului politicii duse fix de liderii Rusiei?

Alcoolismul și glonțul său de argint, vodca, sunt de mult timp o problemă de siguranță națională acolo, cangrenând totodată țesutul social și economic al celei mai întinse țări de pe Glob.

Faptul că avionul privat al șefului Total s-a izbit la decolare de un utilaj condus pe pistă de un șofer băut (informație oficială, lansată chiar de către anchetatorii ruși) este o ilustrare, la nivel micro, a dezastrului național numit vodca și, mai presus de orice, a dezastrului produs de politica inadecvată a lui Putin.

Poate că tragica dispariție a lui Christophe de Margerie va sensibiliza mai mult Occidentul și va deschide o dată în plus ochii liderilor europeni cu privire la „Rusia reală”, la ceea ce înseamnă cu adevărat mâna forte a lui Putin și la cât de periculoasă poate deveni această țară, Rusia, dacă nu va fi sprijinită să scape din deriva în care o trage pseudo-țarul de la Kremlin.

În același timp, poate că ne va deschide și nouă, românilor, ochii asupra păcatului nemărginit pe care îl comite Biserica, atunci când secondează lideri politici cu aspirații și înclinații de autocrați, atunci când alege să nu crâcnească în fața unor regimuri corupte până în ultima celulă a măduvei lor.

De reținut că Putin nu s-a îndepărtat nicio clipă de propriul popor fără să se asigure că pasul lui neghiob e precedat, dar și justificat de cel al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Chiar vrem asta?