CAPITALISMUL SI MAREA TRANSFORMARE – recenzia lui Alexandru Racu la filmul documentar ARTE (video). In plus: SUNT ORTODOXIA SI CAPITALISMUL COMPATIBILE?

18-12-2014 12 minute Sublinieri

Capitalism: Documentarul postului de televiziune ARTE

În România se spun poveşti fermecătoare cu privire la capitalism, poveşti de adormit corporatiştii, aşa cum spre exemplu o face recent Horia Roman Patapievici într-un interviu de pe contributors. Ce poate fi “mai echitabil”, se întreabă Patapievici, decât capitalismul, “acest simplu aranjament, in care preturile nu sunt facute de birocratii imputiti care conduc sau ocupa vremelnic institutiile statului, ci de mine si de tine, prin faptul ca evoluam liber pe o piata a schimburilor” (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/video-horia-roman-patapievici-despre-actualitatea-problemei-comunismului-si-despre-ce-detesta-cu-adevarat-%E2%80%9Etotalitarii%E2%80%9D-capitalismul/).

Din moment ce capitalismul este un sistem atât de minunat, înseamnă că numai cine nu vrea nu profită de pe urma lui, teză care legitimează atacurile la adresa “ţăranilor”, “știrbilor” și „asistaților” care sunt săraci pentru că sunt leneși și corupți, atacuri cu care ne-am obișnuit în anii regimului Băsecu (regim, în care, să nu uităm, Patapievici a fost, cum îi șade bine unui adept al statului minimal, un birocrat bine plasat) și care au atins un maxim în perioada recentei campanii electorale. Există așadar o legătură între ocultarea adevăratei naturi, brutale și injuste, a sistemului capitalist, și brutalitatea acestor discursuri venite din zona clasei de mijloc și a așa-zișilor „stați de drepți”, indivizi care altminteri vorbesc de dimineață până seara numai despre Justiție. În lumina acestei legături bazate pe ocultare devine necesară înțelegerea corectă a funcționării sistemului capitalist, pe cât ne este cu putință să o înțelegem, iar acest documentar în șase părți al canalului de televiziune ARTE cred că reușește în bună măsură să facă lumină într-o problemă complicată și care are o importanță crucială. Din nefericire, documentarul nu a fost (încă) subtitrat în limba română, fiind astfel accesibil doar cunoscătorilor limbii franceze.

Documentarul se vrea a fi o istorie deopotrivă factuală și intelectuală a capitalismului, ce se concentrează pe interacțiunea dintre evoluția concretă a sistemului capitalist și ideile autorilor de referință care au influențat evoluția sistemului prin abordări fie apologetice, fie critice. În acest sens, dacă primul episod, introductiv, urmărește geneza istorică a capitalismului, care precede cu câteva secole momentul teoretizării sale de către Adam Smith în binecunoscutul volum Avuția Națiunilor, celelalte episoade sunt dedicate în mod succesiv lui Adam Smith (episodul 2), lui David Ricardo și Thomas Malthus (episodul 3), lui Karl Marx (episodul 4), controversei dintre Friedrich Hayek și John Maynard Keynes (episodul 5) și în fine, cel de-al șaselea episod este dedicat antropologului și istoricului Karl Polanyi. După cum am spus, în fiecare episod în parte, gândirea economiștilor menționați (la care se adaugă și alții, precum Milton Friedman și Joseph Schumpeter) este prezentată într-un strâns raport cu exemplificări concrete ale analizelor lor descriptive sau ale efectelor cauzate de teoriile ce aparțin cel puțin unora dintre ei, și care, deseori, scapă intențiilor inițiale ale teoreticienilor sau suferă pe parcurs modificări esențiale. Documentarul este însoțit de comentariile unor binecunoscuți gânditori și economiști contemporani precum Thomas Piketty, Noam Chomsky sau David Harvey. În fine, merită subliniat și faptul că teoriile autorilor clasici, care au scris despre capitalism, sunt utilizate ca instrumente de analiză a actualei crize economice. Din acest punct de vedere, nu vorbim doar de un demers istoric arhivistic, ci de unul cu relevanță directă pentru zilele noastre.

Evident, ar fi multe de spus despre acest documentar în șase părți și spațiul limitat nu permite un rezumat detaliat. M-aș opri doar asupra câtorva aspecte care mi s-au părut mai importante.

 

  1. Pornind de la justificarea liberului schimb internațional în teoria economică a lui David Ricardo prin argumentul avantajului comparativ, documentarul indică felul în care, aplicată în zilele noastre, această teorie generează șomaj în țările dezvoltate în curs de dezindustrializare și exploatarea de tip sclavagist a forței de muncă din țările în care este relocalizată industria, industrie care în multe cazuri, precum cel al Mexicului în cadrul NAFTA, beneficiază și de o îngroșare a rândurilor armatei proletare datorată falimentării agriculturii mexicane ca urmare a liberului acces pe piața mexicană a produselor agricole americane puternic subvenționate de către statul american. În acest sens, ar fi interesant de comparat cazul Mexicului în cadrul NAFTA cu cazul României în Uniunea Europeană. Per ansamblu, din documentar reiese că adevărații câștigători ai procesului de globalizare sunt marile corporații transnaționale, eliberate, odată cu globalizarea, de reglementările statale și presiunile sindicale din țările de origine. Problematica este relevantă în contextul negocierilor privind TTIP care se desfășoară în momentul de față în condiții mai degrabă oculte.
  2. Documentarul analizează modul trunchiat în care sunt citiți și utilizați de către epigonii lor neoliberali autori clasici precum Adam Smith, cel pentru care capitalismul era un fenomen mult mai ambiguu decât suntem deseori încurajați să credem, cu efecte negative care necesitau în viziunea economistului scoțian intervenția statului. Printre acestea, imbecilizarea și dezumanizarea care însoțeau creșterea productivității ca urmare a gradului tot mai crescut de diviziune socială a muncii, fenomen asupra căruia se va concentra ulterior Karl Marx.
  3. Documentarul ne ajută să înțelegem faptul conform căruia capitalismul nu este o poveste romantic-moralizatoare cu greieri, furnici și stat de drept, ci una cu stăpâni, sclavi și deziderate ale marilor puteri impuse prin forța armelor, în care statul joacă un rol activ în demantelarea brutală a ordinii socio-economice precapitaliste și în instituirea și conservarea represiv-coercitivă a noii ordini economice.
  4. Aceasta ne aduce la cel de-al patrulea aspect înfățișat în cadrul documentarului și pe care țin să-l subliniez, anume faptul că sistemul capitalist, așa cum este el teoretizat de Smith, se bazează pe o antropologie economică infirmată de cercetările antropologiei moderne. Mai exact, Smith pornește de la premisa că agentul economic motivat de interesul individual (homo economicus) reprezintă un tip antropologic natural și deci definitoriu pentru toate societățile umane. Însă cercetările antropologice moderne au scos la iveală faptul că, dimpotrivă, toate societățile precapitaliste aveau la bază un alt tip antropologic, homo reciprocans, care acționează economic nu pentru el, ca individ, ci pentru comunitate.

Originalitatea lui Karl Polanyi (tradus la Editura Tact în 2013) constă în faptul de a fi studiat societatea modernă capitalistă din perspectiva societăților precapitaliste așa cum au fost ele în realitate, și nu așa cum, în mod fals, au fost imaginate de teoreticienii liberalismului economic. Dacă în societățile precapitaliste economicul era integrat în social și subordonat acestuia din urmă, esența capitalismului constă în dezinserția socială a activității economice și subordonarea societății, și deci a vieții umane în ansamblul ei, finalităților autonome ale sistemului economic care nu se ghidează decât după o singură lege: cea a profitului individual. În termeni concreți, pentru Polanyi, aceasta presupune transformarea muncii (adică a vieții umane), a pământului și resurselor (adică a suportului natural al vieții umane) precum și a banilor (de a căror disponibilitate depinde funcționalitatea întregului sistem economic) în mărfuri al căror statut urmează să fie decis strict de liberul joc al cererii și ofertei. Din acest punct de vedere, piața liberă reprezintă, pentru Polanyi, o „utopie” care, dacă ar fi aplicată pe deplin, așa cum s-a încercat în timpul Revoluției Industriale, ar sfârși inevitabil prin distrugerea substanței umane a societății și a mediului înconjurător. Dacă Revoluția Industrială a generat, cu prețul unei traume sociale enorme, o prosperitate nemaiîntâlnită care a schimbat practic fața pământului, confruntată cu spectrul distrugerii substanței sale umane, societatea a reacționat, în mod firesc, ca orice organism a cărui existență este amenințată.

Totalitarismul de secol XX, dezvoltat pe fondul prăbușirii spectaculoase a civilizației de secol XIX odată cu primul război mondial și cu criza economică de după acesta, a reprezentat, conform lui Polanyi, o astfel de reacție la supremația impusă a economicului, o reacție eminamente politică. Din acest punct de vedere, așa cum se arată în documentar, există o polemică nedecisă încă din punct de vedere istoric între Hayek și Polanyi, polemică a cărei miză este enormă și care a fost reactivată de actuala criză economică și de reacțiile divergente anti-sistem pe care le-a generat: Tea Party în SUA, proteste anti-austeritate în Europa. În acest sens, merită subliniat faptul că Hayek și Polanyi au scris Drumul către Servitute, respectiv Marea Transformare în același an, 1944, ambele cărți fiind reflecții cu fundament economic, care încercau să dea seama de cauzele care au dus la apariția sistemului totalitar. Dacă pentru Hayek totalitarismul a fost rezultatul abandonării progresive a modelului pieței libere, abandonare progresivă ce reprezintă, conform teoriei lui, drumul către servitute, pentru Polanyi, modelul nonintervenționist este, de la bun început, utopic și nesustenabil pe termen lung. Pentru el, marea provocare pe care a generat-o marea transformare este conservarea libertății într-o societate în care, munca, pământul și banii vor înceta să mai reprezinte mărfuri, căci, dacă sistemul bazat pe stat minimal și piață autoreglată este nesustenabil, totalitarismul, de cealaltă parte, este inacceptabil.

Acestei provocări, pe care ideologii neoliberali refuză pur și simplu să o recunoască, Polanyi nu-i răspunde printr-o soluție clar definită, ci printr-un imperativ moral și un orizont de speranță. În zilele noastre, și în condițiile transformării crizei economice într-o criză politică a cărei manifestare concretă este prăbușirea partidelor centriste din mainstream sub presiunea conjugată a radicalismelor de dreapta și de stânga, această provocare pare să fie mai actuală decât oricând de la Al Doilea Război Mondial încoace și, în plus, reflecția cu privire la ea se desfășoară sub presiunea timpului. De aceea, orice demers de înlocuire a poveștilor de adormit corporatiștii (și de instigare a acestora din urmă împotriva „asistaților”) cu analize serioase precum cea prezentată, într-un mod accesibil publicului larg, în acest documentar, este binevenită. Chiar dacă soluțiile vor rămâne probabil neclare, este important ca măcar să ne facem o idee mai clară cu privire la natura, implicațiile și mizele fenomenului.  

Alexandru Racu

Nota noastra:

Exista un mit pe care propagatorii capitalismului de tip neoliberal il perpetueaza interesat: adversarii capitalismului sunt doar “colectivistii”, adica (urmand logica lui Hayek din Drumul catre servitute) fascistii si comunistii, cei care au promovat “solutia” totalitara si organizarea planificata a societatii si economiei. Ca orice mit, asertiunea, repetata orbeste la orice fel de critica adusa fenomenelor capitaliste, este profund falsa, mincinoasa. Exista o directie critica fata de capitalism in economie si in stiintele sociale, cu corespondent si in viziunile normative despre societate, care n-are nicio legatura nici cu comunismul, nici cu fascismul. Aceasta directie critica porneste tocmai de la baza antropologica a fiecarui sistem teoretic sau de analiza a realitatii, infirmand universalitatea lui homo economicus, sau individul rational care cade mereu in “dilema prizonierului”. Nu doar Karl Polanyi, ci, inaintea lui Alexandr Ceajanov si, la noi in tara, Virgil Madgearu sau Mircea Vulcanescu au negat universalitatea economiei capitaliste, aratand ca exista forme de economie familiala, taraneasca, ce imprima o alta cale de dezvoltare si evolutie bazata pe raporturi de alta natura intre individ, munca, produs, piata, societate decat cele din capitalism.

In esenta, in economia taraneasca omul nu este animat de dorinta de profit, ci de obiectivul de a-si acoperi nevoile familiale. El nu produce atat pentru piata, cat pentru propria gospodarie. Nu este un actor izolat, ci unul integrat intr-o comunitate. Mai aproape de timpurile noastre, Elinor Ostrom, castigatoare a premiului Nobel, a demonstrat convingator ca exista situatii in care indivizii aleg, totusi, sa coopereze, spre deosebire de modelul teoretic dominant (si capitalist) al omului ca agent rational care va prefera intotdeauna sa aleaga in folosul sau exclusiv decat sa coopereze cu ceilalti pentru binele comun. Nimeni din cei mentionati nu au fost sau sunt socialisti, comunisti sau fascisti. Ba au si fost ucisi mai toti (Ceajanov, Madgearu si Vulcanescu au murit asasinati de sisteme totalitare). Ei au propus doar modelul unei societati in care, in cuvintele lui Vulcanescu, nu exista “paranoia” profitului. 

Un alt lucru ce trebuie spus este ca propagandistii reductionisti ai capitalismului neoliberal promoveaza o teorie autoritarista in materie de conducere a societatii. Hayek nu este deloc apropiat de teoreticienii capitalisti aflati pe pozitiile cele mai intransigente (libertarienii, anarho-capitalistii), care nu agreau viziunea sa a omului de stat comparat cu gradinarul care ingrijeste societatea ca o floare, imagine ce contrazice flagrant ideea unei “ordini spontane”. De asemenea, modul in care justifica Hayek valorile capitalismului, cele ale individualismului modern, este cel putin dubios chiar pentru sustinatorii acestora. Mecanismul de selectie al valorilor este unul, in esenta sa, relativist. Daca succesul istoric este cel care probeaza ca unele valori/idei sunt bune si altele nu, ne intoarcem linistiti la istorismul hegelian conform caruia ce este se confunda cu ce trebuie sa fie. Emblematic este ca acelasi Hayek a sustinut si chiar l-a vizitat pe sangerosul dictator Pinochet, declarand deschis ca, uneori, dictaturile sunt necesare. Cu alte cuvinte, drumul de la servitute catre libertate trece, nu-i asa, printr-o “mica” dictatura de tranzitie! Pai, si atunci, care e diferenta intre dictatura de tranzitie a lui Hayek si dictatura proletariatului a lui Marx? E util sa ne aducem aminte aceste lucruri atunci cand avem de-a face cu pigmeii neocapitalisti de la noi. 

Totusi, revenind la intrebarea din titlu: de ce ortodoxia e incompatibila cu capitalismul? Nu discutam aici teoria weberiana (pentru asta ar trebui o alta postare) a legaturii dintre religie si economie, ci pe cea doctrinara a legaturii intre crestinism/natura -> drepturi naturale -> ordine naturala -> stat minimal care are rolul de a prezerva aceasta ordine/drepturi. Conform acestei viziuni, ierarhia sociala si raporturile economice dintr-o societate sunt inradacinate in natura umana, care functioneaza pe baza legilor date de Insusi Dumnezeu (care, insa, nu se afla realmente ca un Dumnezeu lucrator, proniator intr-o astfel de lume). Altfel spus, societatea in care traim, daca nu este obstructionata de “utopia statului interventionist”, daca e bazata pe libertate individuala, capitalism si proprietate privata, e data de Insusi Bunul Dumnezeu. Imaginea este atractiva si deseori se fac confuzii in randul ortodocsilor pentru ca “legile naturale” si “ordinea naturala” sunt invocate si cand e aparata familia, de pilda, de asaltul stangii culturale (unii neoliberali ca Mihai Neamtu apara familia naturala doar prin raportare la capitalism, ca si cum cele doua stau sau cad impreuna).

La polul opus, stanga vine vijelioasa sa conteste totul, aruncand copilul din copaie si arzandu-i si una cu copaia dupa ceafa sa se asigure ca-i gata. Pentru stanga, nu exista, in societatile umane, ordine naturala. Totul e construit, si cand zicem totul, chiar totul, adica pana si genul. Prin urmare, totul (proprietate, piata, familie) e artificial si menit consolidarii inegalitatii si exploatarii in societate. Nu-i adevarat, zice stanga, ca societatea e structurata ierarhic conform naturii umane, ci inegalitatea e cauzata doar de realitati de tip economic (cum ar fi faptul ca unii detin mijloacele de productie si altii doar bratele de munca). Autoritatea nu e naturala, pe scurt, ci artificiala, si ea trebuie contestata si demolata pentru a desfiinta inegalitatea.

Unde e ortodoxia aici? In primul rand, o perspectiva ortodoxa are o mare problema cu “natura umana”. Care natura umana? Cea dinainte de cadere, cea de dupa cadere, sau cea de dupa restaurarea in Hristos? Caci dupa cadere firea oamenilor s-a imbolnavit din cauza pacatului. Omul nu poate fi, in ortodoxie, moral, virtuos, in mod natural. El are nevoie, pentru a se elibera de raul pacatului, de un proces al convertirii foarte complicat si laborios ce tine o viata intreaga si isi are examenul la Judecata. Intretine, personal si comunitar, un raport viu si direct cu Dumnezeu, caci stie ca fara o astfel de pronie, lumea ar deveni iadul pe pamant, daca-i lasata in voia omului “natural”. Prin urmare, pentru un ortodox, omenirea isi are natura adanc tulburata din cauza caderii, iar istoria si societatea nu sunt altceva decat o apocalipsa desfasurata in durata lunga. Nu se poate justifica, nici intemeia, o ordine sociala perfecta si conforma naturii umane, cat timp aceasta lume, conform Evangheliei, “sub puterea celui rau zace”. Iar Iisus a afirmat raspicat ca “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta”

Exista o explicatie pentru aceasta despartire neta intre viziunea rasariteana asupra naturii umane si cea occidentala si ea are legatura cu catolicismul scolastic, insa nu vom insista aici. Ceea ce trebuie retinut este ca prima societate fondata realmente pe poruncile Mantuitorului a fost o OBSTE in care oamenii “aveau toate in comun” (FA, Cap. 2). De fapt, abia acea societate era intemeiata conform naturii umane  – cea restaurata intru Hristos! Si dupa perioada apostolica, Marii Sfinti ai Bisericii, ca Vasile cel Mare, au intemeiat comunitati in care grija fata de saraci si bolnavi a luat formele unei asistente foarte dezvoltate, practic, un oras paralel cu cel “normal”. In Imperiul Bizantin, mai tarziu, au existat intotdeauna forme sociale de asistenta a saracilor, bolnavilor, strainilor, atat ale Bisericii, cat si ale statului. In Rasarit nu a existat niciodata acea raportare rigida la “natura umana” si “drepturile naturale”, manipulata acum pentru a justifica dictaturile mai soft sau mai hard neoliberale, ci o raportare exigenta la poruncile Evanghelice, care, in esenta lor, sunt indreptate impotriva oricaror raporturi de forta/putere intre oameni, care sunt radical indreptate impotriva bogatiei, a acumularii, a preocuparii excesive pana si fata de cele necesare (Nu va ingrijiti de ce veti mananca…), daramite pentru profit!  

Ortodoxul nu va fi insa un revolutionar care cauta sa demoleze violent societatea (si este la fel de departat de antropologia de stanga precum este de cea neoliberala a lui homo economicus), caci el stie ca, tocmai din cauza istoriei esentialmente tragice a intregului Adam, nu poate fi intemeiata acea societate a emanciparii de exploatare si nedreptate. In cuvintele lui Vulcanescu, el este condamnat la o pozitie “dialectica” fata de chestiunea organizarii sociale: “Consider poziţia spiritului dialectică faţă de societate. Adică îl văd individualist şi protestatar în faţa oricărei opresiuni totalitare care confundă rânduiala de aici cu absolutul; dar îl văd aspirând totalitar la contopirea în unitatea ideală a conştiinţelor, la „unirea în cuget şi simţiri“ a comunităţii în faţa oricărei fragmentări partizane a societăţii democratice ori izolării în sine a personalităţii.” Cu alte cuvinte, ori de cate ori o ordine sociala ni se “vinde” si impune ca o norma absoluta, presand la uniformizare si conformism, ortodoxul se gaseste in situatia de a pretui individualitatea, rezistenta, marturisind unicitatea persoanei umane. Ori de cate ori societatea este fragmentata, atomizata, dezbinata, el trebuie sa marturiseasca nevoia de comunitate, de comuniune a persoanei cu celalalt (ecclesia insemnand tocmai comunitate, adunare).

In fine, ar fi mai multe de adaugat, insa ne-am lungi prea mult pentru un astfel de material. Mai trebuie retinut ca nu exista mari personalitati crestine care sa fi justificat capitalismul. Dimpotriva, unul din parintii fondatori ai neoliberalilor, la fel de tinut la evlavie ca Hayek, anume von Mises, recunostea ca o ordine capitalista si o exigenta crestina nu se vor impaca. John Médaille a demonstrat convingator acest lucru:

[…] O mare parte a intelectualității catolice s-a lăsat captivată de această doctrină. Dreapta catolică adeptă a școlii austriece se laudă cu nume precum Michael Novak, George Weigel, Thomas Woods, Murry Rothbard, pentru a menționa doar câteva. În plus, acești intelectuali sunt susținuți de institute copios finanțate, cum sunt Acton Institute, American Enterprise Institute și o mulțime de alte organizații. Banii curg ca apa pentru acești oameni și sunt, de obicei, bani corporatiști, „apă” utilizată geneors în încercarea de a-l „boteza” pe Mises. Totuși, există un economist care a respins categoric o astfel de abordare, care a afirmat, iar și iar, opoziția fundamentală dintre Școala austriacă și o perspectivă autentic creștină.

Acest economist este Ludwig von Mises.

Mises a recunoscut că sistemul economic austriac și o ordine creștină vor fi mereu în dezacord. Un creștinism practic – spune Mises – nu poate exista alături de sau în cadrul capitalismului (citat în Jorg Guido Hulsmann, Mises, the Last Knight of Liberalism, p. 982). Mai târziu, Mises a admis existența creștinismului în capitalism, dar numai atunci când creștinii se abțin să-și afirme propriile concepții, numai dacă sunt marginalizați și ținuți departe de ordinea economică și politică. După cum confirmă Murry Rothbard, Mises se considera un om atașat spiritului anului 1789, un continuator al Iluminismului  ( http://www.lewrockwell.com/rothbard/rothbard169.html) ,  așadar, un fan al Revoluției Franceze. Iar marele avantaj al Revoluției Franceze, din perspectiva liberalismului, este că, în general, a distrus vechea ordine socială și, în special, a subminat autoritatea Bisericii. Așa cum însuși Mises afirmă, „Pentru noi si pentru umanitate nu există decat o singură salvare: întoarcerea la liberalismul raționalist al anului 1789” (Mises, Nation, State and Economy, p. 239).

Atitudinea ostilă a lui Mises față de creștinism se manifestă, în primul rând, prin disprețul față de fondatorul lui:

[Iisus] respinge tot ceea ce există, fără a oferi nimic în schimb. El ajunge să dizolve toate legăturile sociale existente … Forța motrice din spatele purității și forței acestei negații totale este inspirația extatica și speranța entuziastă într-o lume nouă. De aici, atacul său virulent împotriva a tot ceea ce există. Totul poate fi distrus, deoarece Dumnezeu, în atotputernicia Sa, va reconstrui o ordine viitoare …. Cea mai clară paralelă modernă cu atitudinea de negație absolută a creștinismului primitiv este bolșevismul (Socialism, p. 413).

Un alt lucru care îl irită pe Mises este atitudinea lui Iisus față de bogați:

„Cuvintele lui Iisus sunt pline de resentiment față de cei bogați, iar Apostolii nu sunt mai prejos în această privință. Omul Bogat este condamnat pentru că este bogat, Cerșetorul este lăudat pentru că este sărac … În Împărăția lui Dumnezeu, săracii vor fi bogați, iar bogații vor fi supuși la cazne. Tâlcuitorii de mai târziu ai Bibliei au încercat să atenueze duritatea din cuvintele lui Christos, prin care sunt condamnați bogații … dar au rămas suficiente cuvinte care dau apă la moară celor care instigă oamenii la ură împotriva bogaților, la răzbunare, la comiterea de crime și incendieri …. În acest caz, cuvintele Mântuitorului poartă în ele semințe rele. Mai mult rău a fost făcut și mai mult sânge a fost vărsat din cauza lor decât în cazul persecutării ereticilor și arderii vrăjitoarelor. Au adus biserica în situația de a rămâne lipsită de apărare în fața tuturor mișcărilor care au ca scop distrugerea societății umane. Ca organizație, Biserica a fost, în mod cert, mereu de partea celor care au încercat să opună rezistență comunismului. Dar … a fost mereu dezarmată de cuvintele: «Fericiți cei săraci, că a lor este Împărăția lui Dumnezeu.»(Socialismul, p. 420)

Această repudiere a lui Iisus nu este deloc surprinzătoare, de vreme ce Mises respinge total ideea unui Dumnezeu atotputernic. … Mises respinge iubirea creștină ca stând la baza ordinii sociale și o reduce la interesul egoist și la frica de violență:

Cooperarea socială nu are nimic de-a face cu dragostea personală sau cu o poruncă generală ca oamenii să se iubească unii pe alții… [Oamenii] coopereaza deoarece astfel își satisfac cel mai bine propriile interesele. Nici dragostea, nici caritatea, nici vreun alt sentiment de compasiune, ci egoismul corect înțeles este ceea ce l-a făcut inițial pe om să se adapteze la cerințele societății (…) și să înlocuiească ostilitatea și conflictul cu o colaborare pașnică.”

Este viziunea cea mai îndepărtată de antropologia creștină. În respingerea carității și a altor forme de iubire ca stând la baza acțiunii, Mises separă chiar „interesul propriu” de orice bază rațională, mai exact, de orice criteriu prin care se poate stabili dacă o acțiune este, în mod real, în interesul cuiva. „Interes propriu” nu înseamnă altceva decât „ceea ce vrea cineva” la un moment dat.

În orice caz, viziunea lui Mises nu se împacă defel cu învățătura socială a Bisericii. După cum remarcă Murray Rothbard, nici măcar nu este conservatoare, în nicio accepție a acestui cuvânt. Este, mai curând, chintesența liberalismului iluminist, a Revoluției Franceze continuate în zilele noastre. […] [traducere Irina Bazon]

Dar aici este doar un inceput al unei discutii care poate fi dezvoltata mult mai consistent…

Pentru completari, vezi si:

 


Categorii

Alexandru Racu, Corporatism, Documentare/ Reportaje, Opinii, analize, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

79 Commentarii la “CAPITALISMUL SI MAREA TRANSFORMARE – recenzia lui Alexandru Racu la filmul documentar ARTE (video). In plus: SUNT ORTODOXIA SI CAPITALISMUL COMPATIBILE?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Este adevarat ca lasand deoparte vechile moduri de productie : obstea gentilica, sclavagismul cu varianta sa cumplita numita despotismul asiatic, feudalismul cu toate variantele sale geografice si ajungand la cele doua moduri de productie din epoca moderna adica capitalismul si marxism-leninismul este evident ca capitalismul azi este superior in ordine eficienta economica si dreptate sociala comunismului aplicat efectiv care a ajuns foarte aproape de despotismul asiatic , capitalismul suportand democratia si statul de drept in timp ce comunismul nu adica secretand necesarmente totalitarism si dictatura.
    Exista insa ce se cheama Calea a Treia si cred ca capitalismul evoluat de azi este mai aproape de ea. De altfel toate modurile de productie si organizare sociala istoriceste existente au fost cu atat mai ticaloase cu cat au incalcat mai grav si ma amplu principiile acestei cai a treia .
    Cei care vor sa inteleaga ce spun sa citeasca articolele economice de pe blogul subsemnatului http://ionceldomn.blogspot.ro/

    Nota: titlul nu-mi apartine ci este o gluma a celui care mi l-a confectionat, de fapt el se numeste; Blogul lui Ion Adrian cum se vede daca intrati acolo

  2. @ion:

    Depinde ce intelegeti prin capitalism.

  3. Exact ce se intelege din punctul de vedere al proprietatii: in capitalism in totalitste privata ceea ce este o eroare atat morala, cat si crestina cat si economica.
    Dar socializarea fortei de munca si a proprietatii mijloacelor de productie adica opusul primeia este o eroare si mai mare caci rapeste in mod absolut libertatea omului, a celui care nu este sfant ca pentru cel sfant acestea nu conteaza.

  4. Revolutia Protestanta, Calvin, Max Weber, capitalismul si lumea de astazi. Predestinarea si cum stiu ca am fost ales de Dumnezeu? Prosperitatea.

    http://thechurchofamerica.net/video_library.html
    Pentru discutia de mai sus, episodul IV e mai relevant (No rest for the Wicked), desi ar merita vazute toate 4 episoadele. Documentarul e marca BBC si poate sta linistit langa “Century of the Self”.

    @Titus L
    “In a world without a compass, few slogans enjoy as much popularity as the “Clash of Civilizations”, promoted by Harvard professor Samual Huntington.”
    http://www.project-syndicate.org/commentary/culture-and-diplomacy

  5. @Ion:

    Proprietatea privata e doar un element; ideea in caile alternative fata de capitalism SI socialism este o organizare asociativa: adica, de pilda, ca in cazul taranilor care lucreaza in cooperativa, unde au proprietatile lor private (gospodarie), insa le lucreaza coordonat pentru a putea vinde pe piata mai bine, protejandu-se de celebrii intermediari si avand putere de negociere in fata supermarketurilor/comerciantilor.

  6. Forma de proprietate este elementul esential . Un crestin ar trebui sa stie ca pamantul este dat oamenilor , tuturor . Adica resursele naturii: pamantul , aerul , apa , flora si fauna naturala. odata ce omul vine cu forta de munca care adauga valoare se schimba lucrurile, dar vad ca ce am scris eu cu referire la calea treia este greu de inteles. Ioan Paul al II-lea ar fi inteles fulgerator.(sunt ortodox ca sa nu-mi iasa vorbe si nici nu sufar de ecumenism)

  7. @Ion:

    Ei, noi suntem mai putini fulgeratori, deh. 🙂 Nasterea Domnului cu bucurie va dorim!

  8. Recunosc ca imi pare rau ca cele spuse de mine razbesc cu greu la lumina mai ales ca sunt cele care in viitor vor fi imbratisate din ce in ce mai larg dar asa este si cum nu o fac pentru mine nu ma supara defel.Dar m-am referit la Ioan Paul al IIlea caci am aflat de curand ca si el avea o viziune apropiata privind resursele naturale si deci se aplica in acest caz vorba lui Pascal: daca nu ma-ai fi gasit nu mai mai cauta.

    De exemplu pe acelasi blog am postat azi ceva ce ar putea impaca odata in plus stiinta cu Biblia.

    Dar lasand astea si voua si tuturor crestinilor o sarbatoare a Nasterii Domnului cat mai fericita.

  9. Craciun fericit intru Hristos Domnul !

    foarte bun documentarul, multumesc mult ! parerea mea este ca ei pun cursorul mult prea tirziu in istorie (din ignoranta ? din interes ?); descoperirea Americii nu-i decit o alta etapa, poate de mai mare amploare, in cursa dupa profit prin exploatarea salbatica a tot ce se poate stoarce in beneficiul unei caste foarte restrinse; specific:

    1) pe razboi intru cuvint s-a postat mai demult un documentar de vreo ora si ceva facut de un staret rus despre istoria Bizantului, in care vedeam cum au furat si distrus Imperiul Roman de Rasarit bancile venetiene, genoveze si altele (m-am mirat ca nu l-ati pomenit aici); cum tot ele

    2) au finantat – “initiative private” – cruciadele care au slabit ireversibil Constantinopolul prin jafuri si dominare economica ulterioara; aici a jucat un rol important si bagajul de confuzie teologica cu care venisera “eliberatorii”

    3) spuneti foarte bine in nota redactiei cuvintului ortodox ca “…in economia taraneasca omul nu este animat de dorinta de profit, ci de obiectivul de a-si acoperi nevoile familiale”; pt ca aveti competintele necesare, ar fi util sa publicati un articol cit mai amanuntit in care sa elucidati rolurile negative pe care le-au jucat la noi domniile fanariote si mecanismele lor economice, sa detailati cum boierii nostri n-au mai fost seniorii paminturilor ci s-au apucat “dupa modele apusene” sa exploateze taranii ca sa faca profit, contributiile ne-neglijabile ale pasoptistilor si ale lor modele economice inspirate din apus, etc, aici sint multe de spus mai ales la nivel concret, nu generalitati!, si trebuie spuse de catre persoane competente… inteleg ca e de lucru, dar poate se pasioneaza cineva competent…

    Doamne ajuta !

  10. @enkidu:

    sincer, nu stiu cum priveste biserica catolica bogatia si nici nu ma simt foarte mult interesat de acest lucru. Poate fi asa cum descriu cei de la BBC. La noi, eu stiu ca in multe predici se spune ca bogatia nu este rea in fata Domnului ci numai dragostea de bani. Bogatii aceia prezentati atat de negativ in Sfanta Sciptura nu sunt rai din cauza ca au bani ci din cauza ca iubesc banii mai mult decat pe Dumnezeu. Dar tot Sfanta Scriptura spune astfel:

    Catea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah
    Cap.31:

    7. Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui şi tot cel fără de minte se va prinde în el.
    8. Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană şi după aur n-a umblat.
    9. Cine este acesta? Şi-l vom ferici, că a făcut lucruri minunate întru poporul său.
    10. Cine a fost încercat cu aurul şi a rămas desăvârşit şi i-a fost lui spre laudă?
    11. Cine este acela care a putut călca porunca şi n-a călcat-o? Şi a putut face rău şi n-a făcut?
    12. Se vor întări bunătăţile lui şi milosteniile lui le va povesti adunarea.

    In schimb, saracia nu este de valoare prin ea insasi:
    Cap. 25:

    3. Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor:
    4. Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune.

    Sa mai amintesc ca Iosif din Arimateea era un om bogat. Dar bogatia nu inseamna imediat capitalism. Bogatii a avut pamantul si fara capitalism, de asemenea si bogati milostivi sau bogati avari. Deci bogatia nu e legata neaparat de capitalism si nici capitalismul de bogatie. Capitalismul este insa legat de reusita, dar nu oricum ci doar facand ale Domnului. Daca oamenii se leapada apoi de Dumnezeu odata ce au reusit in intreprinderea lor, asta e din pricina slabei lor credinte.

    Cartea lui Tobitt:
    cap. 4:
    5. Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi să nu doreşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile nedreptăţii.
    6. Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr!
    7. Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu.
    8. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie.
    9. Şi-ţi vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele,
    10. Că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric.

    Eu iti urez si tie si tuturor sa aveti in Craciun cu pace si fara de tristete. Sa lasam suferintele la o parte din sufletul nostru; de acum si pana la anul nou nici mortii nu se mai pomenesc.

  11. @Iulian:

    Craciun cu pace si cu buna sporire duhovniceasca iti dorim si noi!

    Slava Domnului ca e de folos acest documentar.

    Documentarul la care te referi este acesta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/30/caderea-unui-imperiu-lectia-bizantina-film-documentar-subtitrat-romana/

    E drept ca economia Bizantului poate fi un fel de proto-model alternativ, in sensul in care statul a avut mereu un rol important, atat pentru unificarea pietei interne, pentru protejarea actorilor economici ai imperiului cat si pentru pastrarea unui oarecare echilibru social. Nu am intalnit, insa, o analiza mai aprofundata despre modelul bizantin de economie care sa se refere si la semnificatia actului economic in sine, la cum erau interpretate raporturile economice, la cat de mult era logica economica influentata de numarul considerabil de agricultori mici si liberi si de factorul religios – ortodoxia.

    Da, ar fi frumos o astfel de adancire, cine stie, poate, cu ajutorul Domnului, se va face macar o introducere in tema.

  12. Admin:
    foarte bine venit documentarul si extrem de actual!
    As remarca totusi ca facut fiind de un rus, realizatorul a uitat sa pomeneasca printre popoarele bizantine si pe romani, ca doar degeaba ne numim noi romani si crestini ortodocsi, la fel ca bizantinii. Este, in acelasi timp si dovada ca pana in secolul 14 noi nu am lasat urme statale pentru ca am avut o tara numita Imperiul Bizantin. Ce nevoie am fi avut de alta? Cred ca si hartile istorice ar tebui totusi modificate asfel incat sa corespunda adevarului si nu miciunii.

  13. @Titus:

    Da, asta e meteahna panslavismului. Nu stiu cu hartile, insa Bizantul de dupa Bizant este localizabil in Voievodatele romanesti, iar domnitorii nostri aveau o constiinta acuta a responsabilitatii lor de urmasi ai basileilor romei.

  14. admin:

    http://branza.blogspot.ro/2014/01/ce-s-intamplat-cu-dacia-pana-la.html

    Daca considerati ca e ceva valabil, preluati. Dar, va rog, nu lasati sa fie un link la comments. As prefera chiar sa nu fie deloc la comments si nici sa dati vreo sursa nu ma intereseaza. Daca si voi considerati ca e ceva valabil, atunci poate ca lucrurile trebuie doar spuse.

    Craciun cu pace.

  15. @Titus:

    Putina rabdare, sa vedem ce si cum, ca nu e prea scurt materialul. 🙂

    Pe de alta parte, revenind la documentarul despre capitalism, nu este deloc de trecut cu vederea ca initiativa lui Adam Smith era legata de tentativele specifice epocii de a intemeia teoretic o ordine sociala si morala care sa fie edificata in termeni exclusiv a-religiosi.

  16. S-ar putea sa fie valabil aspectul cu hartile ca nu sunt cele reale.Nu prea cred in istorie, sa ne gandim in ce minciuna mare, mare traim despre creatie, pamant, semnul fiarei si altele.Cred ca si noi am facut parte din Bizant.

  17. La multi ani!

    Admin: ma provocati cu Adam Smith…:) Eh, daca va ingadui Dumnezeu sa nu ma pierd prin carti eretice, voi scrie la un moment dat si ce consider eu despre Adam Smith, capitalism si ortodoxie.

  18. Pingback: LA 25 ANI DE COMUNISM [din emisiunea Punctul de intalnire - VIDEO]. Economistul Ilie Serbanescu descriind CAPITALISMUL ODIOS practicat in Romania: “CEA MAI TERIBILA ASERVIRE DE TIP COLOLINAL”. Semnal de alarma cu privire la soarta TRANSILVANIE
  19. Nu inteleg de ce postarile mele sunt interzise? Gandirea libera este prohibita? Eu insumi mam recunoscut ca ce spun eu ar putea sa exceada interesul participantilor de pe acest blog dar nu cred ca este un motiv de interzicere asa fara nici-o explicatie!?
    Oricum un an nou cu sanatate!Si cu pace crestina in suflete.

  20. @ioan adrian:

    Iertati-ne, dar consideram ca discutia devine sterila astfel si se abate de la firul central reprezentat de postare. Va dorim, la randu-ne, sanatate si mantuire!

  21. Erata: …am recunoscut….

  22. OK Dar puteati prezenta cele spuse de mine mai ales ca s eu doream sa inchid subiectul nu din cauza sterilitatii lui in principiu ci daca ma gandeam sa-l continui pe aceasasta platforma asa cum am si spus-o. Oricum nu cred ca mai trebuie sa revin, caci se pare ca cei ca mine nu sunt doriti prin astfel de locuri.

  23. Si inca ceva totusi :care este firul central reprezentat de postare odata ce nu sunt date aici toate cele 5 videoclipuri ale temei prelute de la Arte?

  24. @ioan adrian:

    Ideea e ca ar fi trebuit sa discutam despre conceptia sociala si economica a papilor moderni si este deja o tema in sine mult prea grea si prea vasta ca sa fie tratata aici, printre altele.

    Am pus un singur video deoarece sunt listate pe youtube, adica sunt prezente toate cele sase episoade ale documentarului in ordine. In documentarul de la Arte se vorbeste despre Adam Smith, Ricardo, Malthus, Marx, Hayek vs Keynes, Polany….

  25. PS Si daca respingem capitalismul (care este foarte rau dar care ca si democratia, cum a spus-o un mare roman este mai bun decat toate celelalte)revenim la comunism si la marxism -leninism. Si daca nu si totusi nu va place Calea a treia propusa de mine averti o solutie viabila in conditiile umanitatii actuale?

  26. Nu ma refeream la cei doi sau trei papi, decat ca la niste ganditori si in domeniul social adica ca la niste savanti care in afara de confesiunea lor, erau niste foarte culte personaliati si venind dinspre credstinsm spre social poate mai receptivi si de ce nu, chiar promotori intuitivi ai celei de a treia caci pe care o recomand . Deci era doar o dorinta de a intari cele spuse de mine din acea directie a crestinismului, caci din cea mai pura si care este ortodoxia, din pacate nu am gasit sau nu stiu eu sa fie si poate ca speram sa mi se indice asa ceva, caci si papii astia tot cineva mi i-a indicat ca nu singur i-am descoperit din acest punct de vedere, intrucat ei nefolosind in textele lor sintagma “Calea a treia” nici-o cautare nu-i indica ca atare.Multumesc pentru atentie.

  27. PPS Am urmarit deja toate cele sase filmulete si desigur ca doar mi-au intarit convingerea ca sunt pe drumul cel bun al celei cu adevarat “Cea de a treia cale”

  28. @ioan adrian:

    Si noi ne gandiseram la o “a treia cale” (problema e ca denumirea a fost folosita de tot felul de curente):

    Ce am propune, in schimb? De dragul discutiei, putem avansa propriul nostru model de solutii, mai ales ca ni s-a reprosat caracterul pasiv si resemnat al genului de critica sociala conservatoare pe care o facem aici. Intre socialism si capitalism exista o veritabila cale a treia (nu cea a lui Giddens, adica a lui Blair si Clinton) despre care s-a vorbit mult in interbelicul romanesc: agrarianismul, care pornea de la datele specifice, locale, si de la un tip de om diferit de cel capitalist (nu un om individualist care alearga dupa profit sau consum, stimulat compulsiv-obsesiv prin reclame, ci un om cooperant si rezonabil, infranat de la pofte, cumpatat si atent la nevoi, nu la “vise” comerciale). In termenii discutiei de astazi, agrarianismul ar insemna economie locala, bazata pe gospodarii, pe economie de subzistenta (care nu e orientata catre profit, ci catre nevoi), pe cooperatie/obsti, dar si pe nationalizarea resurselor si a principalelor “regii” sau monopoluri de tip strategic, precum si un model, la nivel politic, de democratie participativa. Nu e locul aici sa dezvoltam, insa, daca cineva are nevoie sa stie de unde sa ne ia ca orientare in aceasta privinta, in zona Virgil Madgearu-Mircea Vulcanescu suntem de gasit. Nu suntem nici socialisti (cum inteleg neoliberalii), nici nu toleram sau suntem afini capitalismului (fie clasic, fie neoliberal), ci ne revendicam de la acest model real (si realist, adica adaptat conditiilor locale – inca avem o puzderie de gospodarii care fac subzistenta, inca avem o zona rurala foarte extinsa) alternativ.

    In opinia noastra, insa, problema este prost pusa. Nu teoretizarea solutiilor lipseste. Problema nu este lipsa modelelor, ci CONTEXTUL in care ne aflam. Este rational sa ne asteptam, in aceasta lume, in aceste timpuri, sa existe vreo cale de intoarcere de la catastrofa? Sau, cumva, singura asteptare rezonabila este, cel mult, doar amanarea unui deznodamant tragic?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/11/04/cei-patru-calareti-ai-apocalipsei-film-documentar-video-criza-capitalismului-neoliberal-si-o-intrebare-capitala-ce-urmeaza-ce-i-de-facut/

  29. Inseamna sa ne intoarcem inapoi si cine stie daca lumea se distruge se poate sa fie nevoie de asa ceva dar si atunci principiile economice corecte trebuie fie introduse fie pastrate. Dar in prezent este o solutie in totala discordanta cu nivelul tehnologic de azi si daca urmariti atent evolutia modurilor de productie (aici ideea este marxista) veti constata ca ele sunt in concordanta cu dezvoltarea mijloacelor de productie, forta de munca adapatandu-se la acestea. Desigur ca Marx a criticat in mare masura corect capitalismul sezizand lipsurile majore, dar din pacate solutia sa avand la baza proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie(solutie eronata) a facut conform naturii umane sa se gliseze spre un soi de proprietate de stat asupra fortelor de productie exercitata de un partid unic si naturalmente si necesarmente culminand cu cel mai cumplit despotism modern de nivelul celui denumit in istorie despotism asiatic.
    In momentul in care proprietatea va fi pusa cum trebuie nu vor mai fi profituri ci doar valori nou create(adaugate) prin exploatrea (in baza) a resurselor naturale, repartitia fiind pe cat posibil echitabila, adica cum este si sistemul de pensii introdus de Bismarck(atentie aici pensie echitabila nu inseamna neaparat si acoperitoare a contributiei in timpul perioadei active a pensionabilului).

  30. @ioan adrian:

    Nu inseamna asta, ca am precizat ca nu ne refeream la agrarianism si atat, ci la un anumit tip de actiune economica. Chestiunea cu proprietatea comuna e mai complicata. Tocmai ca, istoric, proprietatea privata nu a existat intr-o forma pura, capitalista, sa zicem, ci acompaniata de diverse forme asociative, obstesti. Comunismul a fost un experiment totalitar care si-a propus sa schimbe violent societatea, nu un model economic si social racordat la realitati.

  31. Pai s-ar putea daca intram in detalii sa vedem ca “propriul vostru model”(apropo sunteti mai multi sau doar titularul acestui fir?)nu difera prea mult de ce propun eu. Dar in fine nu este aici locul. Ce am scris pe blogul meu este suficient pentru un om de stiinta in domeniul economic ca sa dezvolte teoria, caci in istorie se cunosc lucrari de cateva pagini care apoi au fost dezvoltate de altii in zeci de articole si texte. Eu am facut destul si las pe altii care vor intelege cele ce am spus, daca vor fi si de acord, sa le dezvolte. Eu am dat postulatele si astfel “arta”(arta in sensul scolastic, medieval) economiei poate deveni stiinta .
    Deci pentru mine subiectul este inchis, dar oricand, cu drag, pot sa continui asemenea discutii cu cei interesati ori unde doresc acestia.

  32. Documentarul este intr-adevar f interesant si mi se pare ca ajuta mult in demersul de pune cumva lucrurile astea complicate cap la cap.

    Cele 6 parti se pot urmari ‘lant’ chiar aici, pe site, pt ca de indata ce se termina un episod incepe urmatorul.

    Se vorbeste si de tara noastra in ep. 4, de pe la min. 32.. 🙂

  33. @doroteea:

    Da, e vorba despre cazul Sobaru, ca semnificativ, cumva, pentru urmarile sociale ale capitalismului din Romania.

  34. Din pacate documentarul, bine facut desigur, se adreseaza mai mult emotiilor, sentmentelor si mai putin ratiunii , adica ne cam manipuleaza indrumandu-ne spre concluzia anticipata: capitalismul este rau iar comunismul este mai putin acuzat cam la fel in care se spune despre totalitarisme: ura de rasa este ceva oribil dar ura de clasa nu a fost ura caci chiar daca s-a manifestat asa clasicii au vorbit doar de lupta si se ajunge la zicerile de tip Iliescu cu intinarea de catre oameni a “idealurilor” . desi am spus ca nu o sa mai intervin cred ca ar fi util sa extrag ideile esentiale ale fiecarui film adica ce sustineau in mod esential Adam Smith si c elai referiti in serial si sa vad ce s-ar mai putea retine azi.
    Eu sustin ca capitalismul este si s-a dovedit a fi perfectibil si ca la intrearea fundmentala a filmului :este sau nu o constructie nenaturala fara organicitate in dezvoltarea societatii umane desi filmul nu da explicit un raspuns se pare ca merge spre ce ar fi raspuns un Polanyi adica :nu este desvoltat organic in corpul social ci in mod artificial , cred ca ar fi coret sa spunem ca experimentul comunist este cel lipsit de organicitate si de aceea a si fost in cele din urma rejectat de corpul social . Desigur ca solutia exista si este Calea a treia (aia adevarata, nu variantele ce se vehiculeaza actualmente prin lumea politica).

  35. @ion adrian:

    Daca acest documentar manipuleaza, atunci orice pe lume manipuleaza doar pentru ca vrea sa demonstreze ceva, sa persuadeze.

    Noi despre comunism, adica sistemul totalitar experimental pus in aplicare in URSS si lagarul socialist recomandam aceste documentare:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/06/19/povestea-sovietelor-documentar/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/09/29/gulag-film-documentar-bbc-video-marturii-zguduitoare-ale-victimelor-si-tortionarilor-din-lumea-de-cosmar-a-lagarelor-sovietice/

    Inca odata: respingerea capitalismului NU inseamna adeziunea la comunism si nici respingerea proprietatii personale. Inseamna respingerea unui sistem economic, a unui MOD de a face economie, tipic modernitatii apusene, care nu a existat tot timpul, in toate societatile.

  36. Nu apar capitalismul intrucat propun altceva, adica Calea a treia, dar recunosc ca in acest moment este cel mai evoluat si perfectibil sistem socio-economic din cate cunoastem astazi. Rapet exact ca si cu zicerea aceea despre democratie care fiind foarte rea este totusi cea mai buna din cate s-au aplicat pana azi.
    Poate ca voi prezenta un text mai elaborat. 🙂

  37. Pingback: NEOLIBERALISMUL. Regimul economic in care oamenii sunt CARNE DE TUN pentru CERCURILE FINANCIARE | Cuvântul Ortodox
  38. Pingback: Apostolatul antisocial. Despre o carte obligatorie pentru a intelege gaunosenia neoliberalismului teologic
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare