VENDEE 1793. Documentar despre Revolutia Franceza (Video + subtitrare in romana). CALAII SADICI AI LUMII TRADITIONALE si rezistenta taraneasca in fata noii ordini totalitare

19-12-2013 10 minute Sublinieri

Documentar cutremurator despre genocidul matricial si prefigurator al crimelor totalitare contemporane: cum au fost exterminati “fara mila” si sistematic, laolalta barbati, femei si copii, “banditii” vinovati ca nu au primit noua ordine revolutionara


Revolutia Franceza, matrice a viitoarelor… de medialert

Vendée, 1793. Țăranii sprijină inițial Revoluția, dar, când Republica Franceză interzice libertatea religioasă și introduce serviciul militar obligatoriu pentru a merge la luptă împotriva Europei, aceștia se intorc rapid împotriva ei.

Republica tremură și are de gând să se răzbune fară nici o milă. Sub comanda Comitetului de Siguranță Publică, măcelurile se declansează pe o scală inimaginabilă. Zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

În 1986, tânărul istoric Reynald Secher publică o teză în care descrie masacrele din Vendée și le arată ca fiind un genocid. Acesta este sfârșitul unui subiect-tabu pentru 200 de ani, timp in care istoriografia franceză a ocultat cu desăvarșire acest subiect.

În acest video se face un rezumat al documentarului difuzat pe postul France3 la 7 martie 2012, in care realizatorul Franck Ferrand tratează acest subiect delicat al istoriei naționale franceze.

Varianta integrala a documentarului (doar in limba franceza) se poate gasi la adresele:

Partie 1 http://rutube.ru/tracks/5413459.html
Partie 2 http://rutube.ru/tracks/5413515.html

Traducere si subtitrare a documentarului – Razbointrucuvant

GENOCIDUL VANDEEAN (APRILIE 1793-IULIE 1794)

La 15 decembrie 1794, cu ocazia procesului Carrier, avocatul Villeneuve depune marturie in termeni foarte precisi in raport cu contextul:

“Dupa bataliile de la Mans si de la Savernay, Vandeea a fost nimicita. Mai ramaneau doar cateva plutoane rebele carora Charette, Stofflet si La Rochejaquelein straduiau sa le mareasca efectivele. Comunele se reintorceau la ordine. Aveau sa fie in intregime supuse: numai clementa, blandetea, amnistia puteau aduce pacea in acele tinuturi nenorocite…”

Dar Conventia [organismul de conducere al Frantei Revolutionare – n.n.] a hotarat altfel. Hentz si Francastel, comisari ai republicii, se explica in aceasta privinta in cadrul unui lung raport de 38 pagini redactat in vendiamar anul II [dupa cronologia noua inventata de revolutionari – n.n.] pentru Conventie:

“Gandul unei amnistii era odios si demnitatea nationala il respingea […] chiar daca razboiul din Vandeea era terminat din punct de vedere politic”, de unde “sistemul preconizat de Conventie ca nu ar exista vreun mijloc de a readuce calmul in acest tinut decat dand la o parte tot ce nu era vinovat si inversunat, exterminand restul si repopulandu-l cat mai curand posibil cu republicani care si-ar apara caminele”…

Ideea de a extermina populatia din Vendeeavandea-59 este pentru prima data enuntata la 4 aprilie 1793 de anumiti politicieni si ofiteri superiori. In iulie 1793, ministrul Barere propune personal “un plan de distrugere totala” pentru motive militare cu ocazia unui discurs transmis posteritatii:

“Distrugeti Vandeea! […] Distrugeti Vandeea! […] Vandeea si iar Vandeea, iata carbunele politic ce devoreaza inima Republicii franceze; acolo trebuie lovit […] trebuie distrusa pana si rabdarea”.

La 1 august, Conventia voteaza distrugerea Vandeei: padurile, dumbravile, codrii trebuiau taiati, animalele luate, salasurile confiscate, recoltele taiate. Urmeaza, la 1 octombrie a aceluiasi an, legea de exterminare:

“Soldati ai libertatii, trebuie ca banditii din Vandeea sa fie exterminati inainte de sfarsitul lunii octombrie; salvarea patriei o cere, nerabdarea poporului francez o ordona, curajul sau trebuie sa o infaptuiasca. Recunostinta nationala ii asteapta in aceste vremuri pe toti cei a caror valoare si patriotism vor fi intarit pentru totdeauna libertatea si republica.”

Formularea este voit generala si cum nu se da nicio definitie calificativului de bandit, responsabilii locali, insarcinati cu operatiunile, cer in scris precizari. Raspunsurile nu intarzie: se iau in vedere toti locuitorii. Avocatul Villeneuve va pune, de altfel, mai tarziu, aceasta intrebare:

“Ce se intelegea, deci, prin acest cuvant, banditi? Era vorba doar de rebelii inca inarmati? Era vorba si de rebelii inca inarmati reintorsi la ordine si de locuitorii din Vandeea”.

“Vandeea”, exclama Tourreau, general-sef al armatei din vest, “trebuie sa fie un cimitir national”.

Rapoartele politice si militare sunt de o precizie elocventa; trebuie eliminate in mod prioritar femeile, “bazele reproducatoare”, si copiii, “caci [sunt] pe care sa devina viitori banditi”. Dispare, de asemenea, riscul de represalii si de razbunare. Se creeaza chiar lagare de exterminare care le sunt rezervate, ca de exemplu la Noirmoutier. La Bourgneuf si Nantes se organizeaza inecari speciale pentru copii.

Vandeeni nu mai trebuie sa se reproduca; de aici, recurgerea la o simbolistica macabra ce consta in taierea sexelor barbatilor pentru a-si face din ele, printre altele, cercei, sau pentru a le arbora la centura ca tot atatea trofee, sau a face sa explodeze cartuse in aparatul genital al femeilor. Nenorocire celui care apara “aceste lupoaice si acesti pui de lup”. Calaul Lamberty va face aceasta cumplita experienta: “pentru ca a salvat de la inec”, este arestat si condamnat la moarte. […]vandea-62

Problema vandeenilor albastri [republicani – n.n.] este abordata in mai multe randuri. Desigur, ei sunt republicani, au dovedit-o, dar sunt vandeeni, ceea ce constituie in sine cea mai cumplita dintre crime. Se hotaraste deci sa fie si ei eliminati: “Moartea unui patriot este nimica toata cand este vorba de salvarea publica”, explica generalul Grignon. Carrier da o sentinta definitiva:

“De altfel, nu se poate sa mai existe asa ceva. Pot sa va afirm ca nu a mai ramas nici macar un singur patriot in Vandeea. Toti locuitorii acestei regiuni au participat, mai mult sau mai putin activ, la acest razboi.”

Reprezentantii Hentz, Garreau si Francastel sunt la fel de categorici:

“Toti locuitorii care sunt in prezent in Vandeea sunt rebeli, sunt inversunati. […] In aceasta privinta, razboiul nu va fi complet terminat decat atunci cand nu va mai exista niciun locuitor in Vandeea.”

Aceasta vointa declarata de exterminare totala ii consterneaza pe unii republicani care nu sunt la curent cu ordinele date. Unii, precum primarul din Fontenay-le-Comte, isi consemneaza surpriza si indignarea in fata acestei violente:

“In ziua de 12 scena sporeste in oroare, generalul Amey pleaca cu coloana lui si da foc tuturor fermelor de la La Rochelle pana la Les Herbiers. Pe o distanta de trei leghe, nimic nu e crutat. Barbatii, femeile, chiar si sugarii, femeile insarcinate, totul a pierit de mainile coloanei lui. In zadar nefericitii patrioti, cu certificatele de civism in mana, le-au cerut acestor turbati sa le crute viata; ei nu au fost ascultati, li s-a taiat beregata.” […]

vandea-52La 7 noiembrie, Conventia merge mai departe si sterge de pe harta Frantei regiunea Vandee pentru a o renumi departamentul Venge [Razbunare in lb. franceza – n.n.]. Rationamentul este logic: cum un om nu se poate sa se revolte impotriva republicii, vandeeanul nu poate fi deci considerat om, si cum niste neoameni nu pot avea bunuri, deci un teritoriu, acest teritoriu  nu mai poate avea nume; prin urmare Vandeea este rebotezata. […]

Trebuie apoi trecut de la teorie la practica: problema nu e usor de rezolvat, caci este vorba de a elimina 815 000 locuitori – care, in plus, sunt atat de “rai republicani” incat refuza sa se lase ucisi. Trebuie distinse trei mari etape.

Prima corespunde fazei stiintifice. Ideea este simpla, desi greu de concretizat din motive tehnice: e vorba, conform dorintei si legilor Conventiei si a Comitetului Salvarii Publice, de a pune in aplicare mijloacele de exterminare la o scara mare dintre cele mai eficace. […] aceste proiecte au fost abandonate , din cauza nesigurantei lor, in favoarea unor masuri empirice punctuale ca ghilotina – poreclita “razatoarea nationala”, “moara de tacere” sau “mama sfanta”- glontul, baioneta, sabia si patul pustii. Totusi, dupa marturisirea republicanilor insisi, ansamblul acestor mijloace este prea lent, deci ineficace, si mai ales prea costisitor; vandea-64calaul percepe 59 livre 950 pentru el, 9 pentru carator), pentru fiecare cap taiat; gloantele sunt rare si mai cu seama destinate efortului de razboi extern; baionetele si sabiile se rup usor sub loviturile repetate si paturile pustilor, de care revolutionarii se folosesc ca de niste maciuci pentru a sfarama capetele vandeenilor aliniati in forma de matanii, nu sunt destul de solide.

Pe deasupra, calaii-soldati, insuficient de caliti, devin repede ineficienti fiind “prea sensibili”. In ceea ce priveste problema financiara, se pleaca de la principiul ca executatul trebuie sa-si plateasca executia, iar daca nu, trebuie sa o faca comunele razvratite si departamentele, totul completat prin vinderea la mezat a hainelor, dintilor si parului condamnatilor. Sistemul va fi rationalizat si globalizat de catre Comisia de Subzistenta, comisie insarcinata cu jefuirea Vandeei

Orasele, mari si mijlocii, au devenit centre de exterminare, intre altele prin intermediul “anticamerelor mortii” si al inecarilor.

“Anticamerele mortii” sunt compuse din inchisori ca cea din La Bouffay si Nantes, din lagare sub cerul liber, indeosebi lagerele din insulele Loirei. Aceste locuri sunt concepute ca tot atatea “locuri ale mortii” dupa expresia la moda din Nantes. Se spera ca prizonierii ingramaditi unii peste altii vor muri in mod natural rapusi de boala sau, daca nu, se vor ucide intre ei. In fapt, rezultatele dezamagesc, caci “cainii astia nu crapa indejauns de repede”: se dovedeste, deci, necesar ca procesul sa fie accelerat, de unde recursul la mijloacele obisnuite, adica ghilotina, impuscarile masive si inecarile, surse de mari festivitati si banchete chiar la fata locului.

Mult timp s-a crezut ca aceste inecari s-au limitat doar la orasul Nantes (cel putin 23 sunt recenzate, dintre care una cu cel putin 1200 persoane); de fapt, nu e adevarat, le regasim cam peste tot.

Dupa caz, inecarile sunt individuale, pe cupluri sau in numar mare. vandea-69Inecurile pe cupluri, poreclite “casatorii republicane”, i-au amuzat in mod special pe organizatori si i-au marcat profund pe martori din cauza caracterului lor – este vorba de a uni goi (hainele sunt confiscate si vandute de catre calai) in pozitii obscene un barbat si o femeie, de preferinta tata si mama, fratele si sora, un preot si o calugarita etc., inainte de a-i arunca in apa.

Pentru inecarile in numar mare, procedura este mai lunga: se ingramadeste “incarcatura umana” intr-o galiota prevazuta cu saborduri; odata ajunsa in larg, scandurile sunt facute bucati cu lovituri de topor; apa tanseste din toate partile si in cateva clipe vasul se scufunda si prizonierii mor inecati; daca nu se intampla acest lucru, supravieuitorii sunt trecuti imediat prin taisul sabiei, de unde numele de “insabiere”.

[…]

Numeroase sunt marturiile de acest fel, al caror ecou devine avocatul Tronson-Ducoudray cu ocazia procesului Carrier. Dincolo de aceasta pledoarie, intelegem ce a vazut si auzit acest om:

“Vedeti aceste femei, aceste mame nefericite aruncate in valuri impreuna cu copiii lor. Copilaria, frumoasa copilarie, devine obiectul celei mai de necrezut turbari. O crima, pe care furiile razboiului o fac abia credibila, este comisa in orasul Nantes inarmat pentru patrie. Copii de 10, 5, 2 ani, copii ce sug inca, sunt masacrati sau inecati. Ii vad pe acesti nefericiti intanzindu-si catre calaii lor bratele nevinovate, zambindu-le de la sanul ce ii poarta si de la care un brat feroce ii smulge. Vad vandea-68fluviul aducand la mal o femeie ce isi strange inca la piept copilul mort, o fata incolacita in jurul mamei ei. Trec prin piata unde se afla instrumentul supliciului. Vad un copil de 13 ani pe esafod; el ii spune calaului aceste vorbe sfasietoare: O sa ma doara tare? […]”

Conventionalii, dintr-o preocupare pentru economie (o nava scufundata costa 200 de livre) au incercata asfixierea in vapoare inchise ermetic. Totusi, acest mijloc nu este retinut din cauza unei plangeri la municipalitate . “Horcaitul murbunzilor ii deranjeaza pe vandea-67riverani”.

Urmeaza in mod logic a treia etapa. Esecul este evident din lipsa unui plan de ansamblu. Conventia ii cere lui Tourreau, general sef al armatei din vest, sa-l conceapa, ceea ce si face in termeni foarte precisi. Pentru a-si duce la sfarsit misiunea, el se sprijina pe trei structuri: coloanele infernale, sau “cozi ale lui Robespierre”, care pornesc la drum la 21 ianuarie 1794, flotila de la Loara si Comisia de Subzistenta. Prudent, el solicita girul Comitetului Salvarii Publice, care ii este dat la 8 februarie:

“[…]extermina-i pe banditi pana la ultimul, aceasta ti-e datoria”.

El este deci linistit, cu atat mai mult cu cat a dat deja consemne:

vandea-63“Camarazi, intram in tinutul razvratit. Va ordon sa dati foc la orice poate fi ars si sa-i treceti prin taisul sabiei pe toti locuitorii pe care-i veti intalni. Stiu ca pot exista cativa patrioti in acest tinut; nu conteaza, trebuie sa sacrificam totul.”

La 24 ianuarie, adica la trei zile dupa inceputul “plimbarilor”, el reaminteste consemnele si finalitatea operatiunii:

“Daca intentiile mele sunt bine sprijinite, nu vor mai exista in Vandeea, peste 14 zile, nici case, nici hrana, nici arme, nici locuitori. Trebuie ca toti copacii, toti codrii inalti care exista sa fie doborati.”

[…] De partea vandeeana, descrierile facute dezvaluie ferocitatea situatiei:

“Femei insarcinate erau intinse si zdrobite sub teascuri. O biata femeie, ce ce se afla in aceasta situatie, a fost spintecata de vie. Numitul J. L. a fost  ars de viu in patul sau unde fusese retinut de boala. Membre insangerate si sugari erau purtati in triumf in varful baionetelor. O tanara din La Chapelle a fost luata de calai care, dupa ce au violat-o, au agat-o de un stejar. Fiecare picior era legat de o creanga a copacului si indepartat cat mai mult de celalalt. In aceasta pozitie au vandea-72spintecat-o cu sabia pana la cap si au taiat-o in doua”.

Cele mai cumplite atrocitati, raportate chiar de revolutionari, sunt comise: ei tabacesc pieile vandeenilor pentru a face din ele pantaloni de calarie destinati ofiterilor superiori; la Angers, taie capetele pentru a le diseca; la LEs Herbiers, arunca femeile si copiii, de-a valma, in cuptoare; la Clissons, topesc cadavre pentru a recupera grasimea pentru spitale si carute, etc.

Orice sentiment de mila este interzis, dupa cum proclama Carrier:

“Sa nu vina nimeni sa ne vorbeasca de omenie fata de acesti vandeeni feroce; ei vor fi exterminati cu totii; masurile adoptate ne asigura o rapida intoarcere la liniste in aceasta regiune; dar nu trebuie sa lasam nici macar un singur rebel, caci cainta lor nu va fi niciodata sincera.”

[…] Bilantul se impune: Vandeea militara, dintr-o populatie estimata la 815 000 persoane, a pierdut cel putin 117 000 de membri, dintre care o mare parte din cauza sistemului de depopulare denuntat la vremea respectiva de Graccus Babeuf, care vorbeste despre populicid.

R. Secher, “Razboiul din Vandeea. Razboi civil, genocid, memoricid”, Cartea neagra a Revolutiei Franceze, Ed. Grinta

Sursa imagini: storialibera.it

vandea-82

Memorialul de la Vendeea este construit în apropiere de Boulogne şi de Muzeul de Istorie de la Vendeea. Clădirea comemorativă a fost realizată de Agenţia „Christine de Vichet şi Philippe Noir” şi aduce un omagiu victimelor războiului de la Vendeea, în special celor 564 de victime ucise de ultima coloană General Cordellier.De asemenea, se aduce un memoriu tuturor victimelor sistemului totalitar, iar aceasta este motivul pentru care Aleksandr Soljeniţîn a inaugurat monumentul în 1993.

Două au fost marile discursuri cu care Aleksandr Soljeniţîn a scandalizat America şi Europa Occidentală, devenind de atunci încolo, pentru cei mai mulţi, un indezirabil. Unul dintre ele a fost rostit în Franţa, la Vendée, pe o ploaie infernală, în faţa câtorva mii de oameni, în toamna lui 1993, cu prilejul comemorării a 200 de ani de la primul mare genocid din istoria modernă a lumii, pe care Soljeniţîn l-a denunţat fără menajamente, arătând tuturor abominabila crimă a Revoluţiei Franceze, ce masacrase cel puţin 117.000 de creştini (cf. Le livre noir de la Révolution Français, Cerf, 2008).

Domnule preşedinte al Consiliului General al Vendeei, dragi vendeeni,

 Cu două treimi de secol în urmă, copil fiind, citeam deja cu admiraţie povestirile care evocau revolta din Vendeea, atât de curajoasă, atât de disperată. Dar niciodată nu mi-aş fi putut închipui, nici măcar în vis, că, în zilele bătrâneţii mele, voi avea onoarea de a inaugura monumentul în cinstea eroilor, în cinstea victimelor acestei revolte.

Douăzeci de decenii s-au scurs de atunci, timp în care fiecare ţară a evoluat diferit. Nu numai în Franţa, ci şi în alte părţi, revolta din Vendeea şi represiunea sa sângeroasă şi-au găsit alte şi alte lămuriri, mereu reînnoite. Aceasta deoarece evenimentele istorice nu sunt niciodată cu adevărat înţelese în incandescenţa pasiunilor care le însoţesc, ci de departe, atunci când trecerea timpului le-a mai răcit.

Multă vreme, am refuzat să auzim şi să acceptăm ceea ce strigau cei ce piereau, cei ce erau arşi de vii, ţăranii dintr-un ţinut de oameni harnici, pentru care Revoluţia părea să fi fost făcută şi pe care aceeaşi Revoluţie i-a oprimat şi umilit în modul cel mai îngrozitor.

Ei bine, da, aceşti ţărani s-au revoltat împotriva Revoluţiei. Toate revoluţiile dezlănţuiesc în oameni instinctele barbariei celei mai elementare, forţele opace ale invidiei, lăcomiei şi urii; contemporanii înţeleseseră foarte bine acest lucru. Au plătit un tribut greu psihozei generale, într-o perioadă în care fie şi numai un comportament de om politic moderat – sau aparenţa lui – trecea drept o crimă.

Secolul XX a estompat, în ochii umanităţii, aureola romantică care învăluia Revoluţia din secolul al XVIII-lea. O dată cu trecerea anilor, oamenii au sfârşit prin a se convinge, prin propria lor nefericire, de faptul că revoluţiile distrug caracterul organic al societăţii, că ruinează cursul natural al vieţii, că anihilează cele mai bune elemente din viaţa publică, lăsând terenul liber pentru cele mai rele. Nici o revoluţie nu poate îmbogăţi o ţară; câţiva descurcăreţi fără scrupule provoacă nenumărate morţi, o pauperizare extinsă şi, în cazurile cele mai grave, o degradare de durată a populaţiei.

Cuvântul „revoluţie” însuşi, din latinescul revolvere, semnifică a te rostogoli înapoi, a reveni, a resimţi, a reaprinde. În cel mai bun caz, a provoca dezordine. Cu alte cuvinte, un şir întreg de semnificaţii prea puţin atrăgătoare. În zilele noastre, în lumea întreagă, cuvântul „revoluţie” nu mai este însoţit de epitetul „mare” decât cu circumspecţie şi, de multe ori, cu multă amărăciune.

Înţelegem acum din ce în ce mai bine că efectul social dorit cu atâta ardoare poate fi obţinut printr-o desfăşurare evolutivă normală, cu infinit mai puţine pierderi şi fără sălbăticie generalizată. Trebuie să ştim să chivernisim cu răbdare ceea ce ne oferă fiecare zi din prezent. E vană speranţa că revoluţia poate regenera natura umană. Acesta este lucrul pe care îl sperase revoluţia voastră, şi încă mai mult a noastră.

Revoluţia franceză s-a desfăşurat în numele unui slogan intrinsec contradictoriu şi irealizabil: “libertate, egalitate, fraternitate”. În viaţa socială, libertatea şi egalitatea tind să se excludă în mod natural, sunt antagonice una alteia! Libertatea distruge egalitatea socială – acesta este chiar unul din rolurile libertăţii –, iar egalitatea restrânge libertatea, deoarece, altminteri, prima nu ar putea fi atinsă. În ce priveşte fraternitatea, ea nu face parte din familia primelor două. Este doar un adaos exaltat la slogan şi nu dispoziţiile sociale vor crea adevărata fraternitate. Aceasta este de ordin spiritual.

Mai mult, acestui slogan temerar i se adăuga pe ton ameninţător: „sau moartea”, ceea ce îi distrugea întreaga semnificaţie. Nu voi putea niciodată dori nici unei ţări o revoluţie. Dacă revoluţia secolului al XVIII-lea nu a dus la ruina Franţei, este numai pentru că a avut loc Thermidor.

Revoluţia rusă nu a cunoscut un Thermidor care să o zăgăzuiască. Ea a antrenat poporul nostru până la capăt, până la prăpastie, până la abisul pierzaniei. Regret că nu sunt prezente aici persoane care să adauge ceea ce au învăţat din experienţa proprie, în străfundurile Chinei, ale Cambodgiei, ale Vietnamului, care să ne spună care a fost preţul plătit de ei pentru revoluţie. Experienţa Revoluţiei franceze ar fi trebuit să fie o lecţie suficientă pentru organizatorii raţionalişti ai fericirii poporului. Dar nu! În Rusia, totul s-a desfăşurat încă şi mai rău, şi la o scară incomparabil mai mare.

Multe din procedeele crude ale Revoluţiei franceze au fost docil aplicate pe corpul Rusiei de comuniştii leninişti şi de socialiştii internaţionalişti. Numai că gradul lor de organizare şi caracterul lor sistematic le-au depăşit cu mult pe cele ale iacobinilor. Nu am avut un Thermidor, dar – şi putem fi mândri de aceasta, cu toată onestitatea – am avut Vendeea noastră. Şi nu una, ci mai multe. Este vorba despre marile răscoale ţărăneşti din 1920-21. Voi evoca doar un episod bine cunoscut: masele de ţărani, înarmaţi cu bâte şi furci, care s-au îndreptat spre Tambov, însoţite de dangătele clopotelor de la bisericile din jur, pentru a fi secerate de mitraliere. Răscoala de la Tambov a rezistat unsprezece luni, deşi comuniştii au folosit în reprimarea ei tancuri, trenuri blindate, avioane, au luat ostatece familiile răsculaţilor şi au fost la un pas de a utiliza gaze toxice. Am cunoscut şi o rezistenţă teribilă în faţa bolşevismului la cazacii din Urali şi de pe Don, înăbuşită în valuri de sânge. Un adevărat genocid.

Inaugurând astăzi memorialul eroicei voastre Vendeea, văd cu ochii minţii monumentele care vor fi ridicate cândva în Rusia, martore ale rezistenţei ruse în faţa năvălirilor hoardei comuniste. Am traversat împreună cu voi secolul XX. De la un capăt la celălalt, un secol de teroare, cumplită încoronare a acestui progres la care visase atâta secolul al XVIII-lea. În zilele noastre, cred, tot mai mulţi francezi vor înţelege din ce în ce mai bine, vor aprecia mai just, vor păstra cu mândrie în memorie rezistenţa şi sacrificiul celor din Vendeea.

Aleksandr SOLJENIŢÎN

Lucs-sur-Boulogne, sâmbătă 25 septembrie 1993

În româneşte de Ioana Ocneanu

Sursă: Răzvan Codrescu


Categorii

Documentare/ Reportaje, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “VENDEE 1793. Documentar despre Revolutia Franceza (Video + subtitrare in romana). CALAII SADICI AI LUMII TRADITIONALE si rezistenta taraneasca in fata noii ordini totalitare

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Eschimosii nu au in vocabular cuvantul razboi.
    In Papua Noua Guinee erau ingerii fuzzy wuzzy.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Fuzzy_Wuzzy_Angels

    Imparatul Teodosie cel Mare care declara crestinismul religia oficiala,renunta la titlul de pontifex maximus si stopeaza jocurile olimpice.

    http://mariustepelea.wblog.ro/2012/10/22/masacrul-din-tessalonic-poruncit-de-imparatul-teodosie-cel-mare/.

  2. Apropo de subiectul: nostalgia Evului Mediu.

    Personal, mi se pare ca omenirea nu a ajuns niciodata pana in prezent sa se raporteze corect la Dumnezeu.

    Exista 2 moduri de a incalca Legea divina: primul, sa faci apel la ea dar, in realitate, sa o incalci. Iar al doilea – cel actual – sa o repudiezi pe fata.

    Am auzit odata – din gura unei persoane ‘de specialitate’ (teolog) – o intrepretare excelenta a pildei tanarului bogat. Tanarul nu s-a intristat doar pt ca trebuia sa renunte la bogatii, ci pt ca Domnul, cunoscandu-i inima, nu intamplator i-a vorbit de cele 10 porunci pe care el presupunea ca le implinise. Ci ca sa il puna pe ganduri. Si l-a pus. Reflectand mai adanc, a inteles ca de fapt nu le implinise nici pe acelea.

    Ce au facut oamenii cu Legea divina se vede limpede in Vechiul Testament. Li s-a spus ‘sa nu comiti adulter’. Si atunci ce-au facut? Si-au luat cinspe neveste! Cum sa comiti adulter cand fiecare femeie pe care o vrei ti-o faci nevasta?? Li s-a spus ‘sa nu ucizi’. Desigur, dar pe cine sa nu ucizi? Pe aproape, pe fratele tau, pe alt om. Ori sclavii (ca si serbii) nu erau socotiti oameni, ci masini de productie. Cand se strica, te debarasezi. Prin urmare, ucigand un sclav sau un iobag, infometandu-l, obligandu-l sa munceasca peste puterile sale, distrugandu-i treptat snatatea – nu se poate spune ca ai calcat porunca, pt ca aia nu sunt oameni. Li s-a spus ‘sa nu furi’. Sigur, nu s-au dus in ograda vecinului sa-i sterpeleasca gainile. Dar – uneori chiar in numele Domnului – au cucerit alte neamuri si si-au insusit bogatiile lor. In lupta “dreapta” si “eroica”. Sau: au trait din truda serbului si iobagului, luand si pielea de pe el si familia lui.

    Concentrarea avutiei in ‘mana’ unui grup social restrans a fost si ramane o boala veche a umanitatii. Si mai periculoasa decat credem, pt ca prin acel ‘grup restrans’ de regula diavolul actioneaza extrem de eficient, la nivel de masa. Evul Mediu nu facea o exceptie. Acest fenomen se cheama simplu: FURT. Torturile, la fel, se cheama simplu: UCIDERE. Indiferent de caracterul lor preventiv sau descurajator, eu raman la parerea mea: inima care accepta astfel de tratamente aplicate semenului/oricarei fiinte nu e o inima demna de Rai. Imi asum aceasta afirmatie.

    Cum oare ni se pare ca oranduirea sociala medievala era asa demna de respect in aceste conditii?? Ca atunci cand se ucideau ca BESTIILE ‘in numele credintei’ (si nu ma refer la Inchizitie, ci la razboaiele religioase, la cruciade etc., la care au participat bucurosi si oameni simpli), ei de fapt ‘erau aproape de Dumnezeu’?? Sigur, intrau in Biserica si se rugau. Dupa care scoteau sabia si se ucideau intre ei.

    Slugarirea boierului/nobilului este oare un act placut Domnului??? Asta inseamna sa ‘ne iubim unii pe altii”??

    Problema genocidului nu isi are radacinile in sec. XX, ci mult inainte. Odata cu inventarea catapultelor si, apoi, a armelor de foc, a aparut in lume germenul uciderii lase, facile, la adapost de risc, ‘de la distanta’. Nu rautatea sporita a omului sec. XX e de vina, ci tehnologia avansata este cea care a permis uciderea in masa. Dupa cum nu tehnologia e de vina, ci dezvoltarea ei FARA Dumnezeu. Dar boala asta nu a debutat in sec. XX, atunci doar a izbucnit si a facut ravagii.

    “Fara Dumnezeu” inseamna nu doar repudierea Lui declarata, ci si invocarea Lui in actiuni care, de fapt, nu au nimic de-a face cu El. Iar oamenii sunt si au fost dintotdeauna dibaci in a ocoli legea – mai ales pe cea Divina – prefacandu-se insa ca o respecta si mintindu-se pe ei. Sa nu credem ca aceasta inventivitate in incalcarea legii este doar apanajul nostru, al romanilor. Este o problema a speciei. Probabil, datata din momentul primei neascultari.

    Omul Evului Mediu intra poate in Biserica, dar oranduirea sociala nu era deloc dreapta, iar Cuvantul Domnului nu era respectat, ci doar invocat. Cu siguranta existau si oameni drepti, nu neg asta. La fel cum exista si acum. dar Evul Mediu este departe de a reprezenta societatea perfecta. Era o societate in care stratificarea sociala rigida, pe criterii ereditare si nedreptatea sociala erau acceptate ca fiind ceva perfect firesc, natural. Inclusiv de catre victime! Ori aceste lucruri nu erau naturale, si nu au legatura cu Legea Domnului.

    Mi se pare simplist binomul asta: “acum e rau-atunci era bine”, sau, ma rog, invers: “acum e bine-atunci era rau”. Dintotdeauna a fost rau, pt ca raul nu a fost invins.

    Poate ca multe s-au degradat, s-au distrus. dar si multe au fost puse in loc. Constructia medievala era o constructie stramba. Si orice constructie stramba la un moment dat se prabuseste. Nu neg ca repudierea lui Dumnezeu este, intr-adevar, un lucru inspaimantator. Dar asta se intampla si din cauza felului stramb, mutilat, in care L-a inteles Evul Mediu.

    Pare ca ne aflam inconjurati de ruine si cenusa. Si poate asa si e. Dar, in realitate, s-ar putea ca asta sa fie doar o etapa. Pt ca omenirea a invatat ceva din toata aceasta experienta a minciunii. Da, este cenusa, dar acum macar stim. Drepturile omului – pe care, nu stiu de ce, multi le dispretuiesc – au enuntat (ce-i drept, nu in numele Domnului, dar in numele unei experiente a raului si in numele sangelui care a curs in lupta cu acest rau) niste principii sociale si le-au oficializat. Iar faptul ca aceste principii sunt recunoscute la nivel de lege umana, seculara, nu e deloc putin lucru.
    Ca multi le rastalmacesc – asta e altceva. Asta s-a intamplat si cu Cuvantul si asta se va intampla intotdeauna cu orice lege atat vreme cat exista rau.

    Multi au impresia gresita ca aceste drepturi ale omului sunt creatii exclusiv masonice. Se inseala. Pt ca, in tot acest laborator al istoriei, se strecoara si agenti ai Domnului, care implinesc Legea lui. Si niciodata raul nu prolifereaza neingradit, ci, odata cu el, se dezvolta si ceva bun. Pt ca Domnul nostru nu doarme, ci e iubitor si inventiv! In comitetele de elaborare a actelor intrenationale erau multi crestini, iar acestia au avut un cuvant de spus, si l-au spus. Si au izbutit sa promoveze valori crestine, fara sa isi impuna insa convingerile religioase. Au evitat capcana medievala a fortarii constiintei dar, folosindu-se de experienta vie a raului, au reusit sa promoveze la nivel universal valori perfect crestine.

    Stiu ca nu traim vremuri usoare si ca atacul satanei este mai dur si mai perfid ca oricand. Dar si omenirea a invatat multe. Personal, mi pare ca acum ne aflam mai degraba in etapa delimitarii celor 2 tabere. Acum se strang randurile. Si e important, fireste, de care parte alegem sa fim, pt ca atunci cand lantul se va strange si mastile or sa cada, nu vreau sa ma gandesc la soarta celor indecisi, sovaitori sau inconstienti.

    Poate ca totul se prabuseste, dar ca sa se decanteze si ca se se ridice apoi ceva nou, de data asta pe baze corecte.

  3. Am vazut tirziu comentariile care mi-au urmat si mi s-au parut interesante. Apropo de Evul Mediu. Mi-a trezit interesul nu numai istoric dar si pentru ca exista unele voci care vorbesc de o intoarcere la traditii, la sat, la ceea ce era societatea romaneasca acum 2-3-400 de ani si mai mult. Si mai este adevarat ca Evul mediu Occidental a fost ceva si Evul Mediu de la noi a fost putin altceva.

    Nu ma intereseaza sa idealizez Evul Mediu iar reproducerea conditiilor rurale chiar si de acum 50 de ani dupa niste norme totusi idealizate este o utopie si o deturnare de la scopul real al vietii noastre, care este mintuirea DAR in contextul in care ne-am nascut si nu in cel de acum 50 sau 500 de ani. revenind. Dupa standardele actuale viata in acea perioada era totusi una dura si foarte nesigura. Repet, dupa standardele actuale. Totusi, o spun din nou, studii antropologice arata niste lucruri surprinzatoare despre traiul de atunci.

    Pe mine m-a mai suprprins de exemplu cind am citit cum in pietele bizantine de prin secolele 4-5-6 precupetii discutau aspecte de dogma, dezbateau Conciliile care au creat incetul cu incetul Crezul si, in general, nivelul de intelegere chiar al omului de rind parea sa fie unul foarte …..elevat.

    si trecind la un alt nivel mai laic si in Occident…..eu inca ma mai mir cum un Shakespeare, considerat atit de profund si de ramificat in zilele noastre reusea sa fie plin de succes in fata unui public care pe linga aristocrati mai aduna si multa lume cu prea putina carte (unii/multi erau chair analfabeti), dar care totusi gusta limbajul cam pretentios(dupa standardele de acum) si plin de simboluri ca si intriga destul de complicata uneori. Si ar mai fi multe de spus….

    Asa ca nu pot sa fiu decit suspicioasa apropo de modul in care ne-a parvenit noua prezentarea Evului Mediu “intunecat” ca si cea a Bizantului “intrigant si corupt”. Alta imagine stereotipa propagata de invadatorii occidentali ai acestuia care s-au purtat dupa principiul: victima e devina. De fapt, placa asta cu coruptia Bizantului (Apropo, corupt in comparatie cu ce sau cu cine?)imi readuce in minte una mult mai noua:coruptia folosita ca pretext in UE pentru distrugerea statului si a domeniului public (cit a mai ramas el) in tari ca Romania.

    Scuze pentru interventia lunga dar asta e un subiect care mi-a placut intotdeauan. 😉

  4. am decoperit aceasta dezbatere plecand de la un titlu in care era acuzat siteul inliniedreapta ca manipuleaza grosolan anumite afirmatii facute pe acest site… [am eu ceva cu cei de la ILD pt ca dincolo de inteligenta si cultura indiscutabila au o anumita rea credinta care apare cand sunt contrazisi ARGUMENTAT- iti lasa impresia ca au o agenda ascunsa pt ca nu-ti poti explica altfel unele atitudini/afirmatii de-a dreptul aberante si faptul ca te ataca in haita daca gandesti altfel decat ei]
    revenind la subiectul vandeea / suanii marturisesc ca imi completeaza cunostintele istorice… stiam ca vandea a fost un cuib contrarevolutionar care a luptat si impotriva lui napoleon,dar ca s-au comis asemenea masacre habar nu aveam. intr-adevar,nebunia colectiva dezlantuita de iacobini afost inspaimantatoare,iar faptul ca bolshevicii au aplicat aceleasi metode pt a ”pacifica” rusia recalcitranta te face sa te intrebi: asemanarea se datoreaza faptului ca toti criminalii folosesc inevitabil aceleasi metode pt a-si atinge scopurile,sau atat iacobinii cat si bolshevicii primeau instructiuni din acelasi centru ocult de putere?
    va multumesc pt nivelul ridicat al discutiilor de pe forum si pt trimiterile la alte articole… azi s-ar fi cuvenit sa fiu la manastire la duhovnicul meu sa ascul ceasurile imparatesti… uite ca in loc sa fac asta am citit aceste grozavii care marturisesc ca m-au socat. daca ar fi sa sintetizez tot ce s-a scris aici,as folosi expresia ”memento mori”
    voi urmari sistematic acest site,merita.

  5. am citit intai materialul si comentariile,deoarece vizionarea filmului era dificila,se intrerupea mereu. acum am vazut si filmul. intrebarea mea este: o societate civilizata,confruntata cu asemenea rabunire de dementa criminala,are dreptul sa recurga la violenta? taranii din vandeea au recurs la violenta,taranii din gubernia tambov si marinarii din kronstadt au recurs la violenta. personal am dubii ca este solutia dorita de hristos,insa mi se pare greu de crezut ca Domnul doreste ca poporul crestin sa asiste la propria sa anihilare replicand prin rugaciuni fierbinti si neincetate.
    am urmarit aseara pe kanalD filmul turcesc despre caderea constantinopolelui din care rezulta ca prabusirea capitalei bizantine si cucerirea era ceva legitim,profetit de pedofilul din mekka cu 8 secole inainte…
    oare crestinul greseste recurgand la manu militari in asemenea circumstante istorice?
    si acum o intrebare,poate incomoda: sfintii rusiei au fost de partea tarismului si bine au facut;totusi,sunt consemnate opiniile lor cu privire la injustitia sociala din rusia,care a zamislit monstri de calibrul unui neceaev sau bakunin? este dovedit istoric si nu gresim cand afirmam ca in rusia tarista injustitia sociala era cutremuratoare si ea a fost mocirla in care au rodit semintele demonice ale luptei de clasa,ideologie criminala si anticrestina care a dus lumea la catastrofa comunista;totusi,ce au facut sfintii de la optina pt a incerca sa influenteze indiferenta deloc crestina a aristocratiei si guvernarii rusiei la situatia mizerabila a taranilor din munca carora isi construiau palatele? indiscutabil ca primul lucru facut de ei a fost rugaciunea eficace si oferirea catre poporul crestin a unor modele exemplare de vietuire crestina,dar in afara de a propovadui poporului acceptarea cu resemnare a injustitiei sociale impuse de fratii lor crestini dar bogati,ce au facut pt a schimba cumva o situatie care pt rusia si lume a avut consecinte istorice? pt ca mujicul a avut de ales intre predica staretilor si invataturile lui lenin…uite ca le-a preferat pe acestea din urma si din cauza saraciei si injustitiei sociale pe care nu a mai suportat-o.
    iertati-ma va rog daca am deranjat cumva ridicand aceasta chestiune,a implicarii/neimplicarii bisericii in viata cetatii.

  6. @maximus:

    In primul rand, multumim pentru mesaj, insa, pe viitor, ne-am bucura si mai mult daca faptul ca ne urmariti site-ul nu ar interfera cu participarea la ceasurile din manastire.

    Cat priveste problemele puse in comentariul al 2-lea, sa incercam sa raspundem pe rand.

    Legat de implicarea sociala, e foarte posibil sa plecati de la o prejudecata. Inainte de a afirma ca parintii de la Optina erau indiferenti social, ar trebui sa stim destul de bine istoria societatii ruse din acel timp si lucrarile acelei manastiri, precum si duhul ce razbatea, inclusiv prin ucenicii din lume. Stim, de pilda, faptul ca au aratat pericolele si inselarile ”reformelor”, care schimbau orice numai conditia sociala a celor de jos nu, asa cum arata si Dostoievski, care ii si frecventa, de altfel.

    General vorbind, o astfel de implicare sociala a Bisericii, nu doar prin lucrari filantropice, ci si printr-o anume ”critica sociala”, e foarte necesara, tocmai pentru a nu lasa teren extremismelor ideologice de care ai pomenit si fratia ta.

    In ceea ce priveste problema rezistentei armate, aceasta trebuie judecata si ea foarte in context. Catolicii justifica, de pilda, rascoala vandeeana, prin trimitere la o afirmatie a lui Toma d’Aquino care justifica rezistenta civila; mai e si chestiunea religioasa, anume ca Republica instaurata a fost, in acei ani, si virulent anti-crestina, anti-clericala, lucru ce facea cam imposibila pasivitatea celor ce doreau sa pastreze vechea Franta.

  7. Am fost determinat de articolul de mai sus sa ma documentez si am gasit detalii cutremuratoare,din acest articol de pe wikipedia :

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Vitralii_despre_r%C4%83zboiul_din_Vend%C3%A9e

    imi permit sa starnesc interesul cititorilor cu aceste fragmente din text care arata diferenta inspaimantatoare de nivel etic existent intre generalii care comandau fortele aflate in conflict,unii catolici si monarhisti, altii atei si republicani:

    Aflând că 5.000 de soldați republicani, închiși în biserică, urmau să fie executati, el Bonchamp îi grațiază și îi ordonă adjuctului său, generalul Charles-Marie de Beaumont, conte d’Autichamp să îi pună în libertate.
    A murit în urma rănilor sale la 18 octombrie 1793, rostind cuvintele « Mi-am servit Dumnezeul, regele și patria. Și am știut să iert ». A fost îngropat în aceeași noapte, la lumina torțelor în cimitirul din Varades. După câteva zile, republicanii l-au dezgropat pentru a-l decapita și a trimite Convenției Naționale capul generalului.

    Vitraliul “Rugăciunea Tatăl Nostru spusă de soldații lui d’Elbée” din biserica Saint-Pierre din Chemillé. Vitraliul îl prezintă pe generalul d’Elbée, cunoscut pentru a fi apărat pe prizonierii săi împotriva represaliilor propriilor sale trupe, punându-i pe soldații săi să recite rugăciunea Tatăl Nostru la intrarea în biserica din Chemillé, insistând asupra frazei: “Precum și noi iertăm greșiților noștri” [82]

    A doua îl arată pe La Rochejaquelein iertându-l pe un republican care încercase să-l asasineze, prezentând dialogul dintre asasin și general :

    Partidul meu îmi ordona să te omor.
    Iar mie, religia mea îmi ordonă să te iert.

    Masacrul a avut loc la 28 februarie 1794, când, din ordinul lui Martin-court, unul din adjuncții generalului republican Étienne Jean-François Cordellier-Delanoüe au fost executați 564 de locuitori, printre care și 109 copii având vârsta de sub 7 ani, care se refugiaseră într-o capelă de pe un deal lângă satul Petit-Luc. Apoi capela a fost dărâmată prin lovituri de tun.

  8. lectura si vizionare libera!

    http://en.wikipedia.org/wiki/Indonesian_killings_of_1965%E2%80%9366

    ” These documents have enabled to gain a much clearer understanding of the precise role of the United States, Britain, Australia and other western governments in both attempting to provoke an armed takeover of Indonesia in 1965 and in supporting the mass killings by the army and civilian groups which followed the September 30 movement. Prior to the last few years scholars have largely speculated on the role of the American Central Intelligence Agency and other western intelligence agencies in pursuing covert operations aimed at provoking an armed conflict between the Indonesian army and the Indonesian communist party or the PKI. But these declassified documents lay out a picture of active engagement with one of the great atrocities of the 20th century, and make the United States and other western governments de facto accomplices in this campaign of mass murder that stretched through the end of 1965 and into 1966.”

    http://www.youtube.com/watch?v=8qRPktBUPUs

    http://www.youtube.com/watch?v=JV_sYtJn2Tw

  9. Pingback: “Caci traim, Doamne, sfinte, vremurile cele mai tulburi ce au fost vreodata…” -
  10. Pingback: Masoneria romaneasca “isi arata muschii”: RADU BALANESCU, LIDERUL MLNR (Marea Loja Nationala) PRIMESTE O FUNCTIE INALTA IN IERARHIA MASONICA MONDIALA. Ce anunta asta pentru Romania si cum de a ajuns Bucurestiul “centrul masonilor din int
  11. Pingback: POVESTEA SOVIETELOR [film documentar - VIDEO]. Despre apropierea de “familie” dintre NAZISM si COMUNISM si uriasul experiment social alRESTRUCTURARII PRIN UCIDERE SISTEMATICA - Recomandari
  12. Pingback: FAMILIA DE MUCENICI A TARULUI NICOLAE ROMANOV, ultimul imparat rus (✝17 iulie) si DEZLANTUIREA REVOLUTIEI BOLSEVICE, sangeroasa urgie anticrestina pregatitoare a stapanirii antihristice (si VIDEO; FOTO) -
  13. Pingback: Revoluţia franceză şi creştinismul occidental | Regăsirea frumosului pierdut
  14. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  15. peste 80% din populatie traia in saracie lucie sub limita subzistentei si dupa ce biserica catolica facuse mult mai multe atrocitati cu ajutorul inchizitiei. interesant ca se prezinta doar aceste atrocitati fara sa se spuna ca cei care le-au facut au avut invatatori, educatori, mentori pe cei mai mari plelati ai bisericii si pe cei mai mari nobili ai tarii.
    asta va urma si la noi dupa cresterea prapastiei intre statutul economic al bisericii si cel al majoritatii sociale pe spinarea amaratilor.

  16. profesorii revolutionarilor au fost cei mai mari clerici si nobili ai frantei. revolutionarii doar le-au imitat exemplul personal.
    interesant ca s-a scris ca revolutionarii trebuia sa manifeste mila fata de nobili si clerici si tarani etc. sau poate nu am inteles bine. dar pana atunci clericii si nobilii nu a trebuit sa manifeste mila fata de supusi. numai atunci mila sa se manifeste de la fostii supusi la nobili si clerici. alambicata si proasta cerinta aveti. este impotriva firii. un fel de sodomie.
    stiu ca toate comentariile mele sunt impotriva politicii acestui site de a aduce in dizgratie revolutia franceza si secularizarea lui cuza dar asta este sincar parerea mea iar nepublicarea comentariilor nu-mi schimba parerile.
    masacrul de la vandeea si revolutia franceza este consecinta fireasca a politicilor duse inainte. nimic anormal. nimic nefiresc sau anormal.

  17. @maria:

    Inchizitia in Franta nu a fost asa grozavie ca in Spania. Iar in sec. XVIII practic nu prea mai exista. Nu au existat atrocitati din partea Vechiului Regim care sa provoace reactii disproportionate ca in timpul Regimului Revolutionar.

    Nu avem nicio “politica” privitor la Revolutia Franceza sau la secularizarea lui Cuza – avem opinii despre fapte istorice.

    Masacrele nu sunt niciodata firesti.

  18. @maria
    Totuşi, câtă diferenţă între răutatea omenească a nobililor şi Bisericii Catolice şi cea a revoluţionarilor care au speculat nemulţumirile acumulate pentru a impune o teroare. Dacă mergem pe logica asta, că meritau să fie măcelariţi clericii catolici şi nobilii, atunci unde ajungem? Am ajuns deja la comunismul din zilele noastre şi la toate atrocităţile moderne. Prin simpla escaladare programată a cruzimii de la un nivel moderat până la apogeu.

    Nimeni nu contestă greşelile din Apus, de la Biserică până la nobilime, dar e vorba de aceeaşi forţă din umbră care le-a inoculat şi care le-a dus mai departe. Istoria Bisericii Catolice tocmai asta dovedeşte, că a devenit seculară, lumească şi a eşuat să-i mai aducă pe oameni cu sufletul la Dumnezeu. Francii au desacralizat Biserica şi au transformat-o în unealtă politică, apoi au abandonat-o tocmai pt a alunga definitiv pe Dumnezeu din minţile oamenilor.
    Ca o dovadă, priviţi cine au fost masacraţi: poporul nevinovat, nu nobilimea, credincioşii practicanţi, nu doar clericii făţarnici şi nici doar nobilii “asupritori”.
    Ar trebui o privire mai critică asupra istoriei şi evenimentelor.

  19. @exegeticus
    vorbesti despre forta din umbra care a inoculat si a dus mai departe greselile si atrocitatile. vreau sa te intreb desi nu stiu daca de data asta mi se va publica comentariul: biserica ortodoxa este animata de aceeasi forta la care te refereai tu cand solicita bani bani bani de la stat adica de la noi toti pe motiv ca al. i. cuza le-a secularizat averile?
    vreau sa mai zic ceva. tu intrebi: unde vom ajunge daca mergem pe logica: “merita atrocitatile” dar cum de BOR nu isi pune aceeasi intrebare cand solicita pe toate caile si prin orice mijloace chiar si ilicide sa li se dea banii si averea secularizata de cuza. adica logica ta functioneaza doar intr-un sens ? de la credinciosi la biserica dar nu si de la biserica la oameni?

    ps.: da, la nemultumirile acumulate ma refeream. stiu ca in secolul al XVIII nu era inchizitie. este ca si cand umfli intr-un balon. la un moment dat se sparge. se va sparge si cel legat de bor. asa cred eu.

  20. daca nu este legitima violenta revolutionarilor indreptata impotriva oponentilor atunci cum se face ca este legitima solicitarea bisericii ortodoxe de a i se da bani bani bani de la stat pe motiv ca le-a secularizat cuza averile? defapt asta voiam sa intreb.

  21. @maria:

    daca nu este legitima violenta revolutionarilor indreptata impotriva oponentilor atunci cum se face ca este legitima solicitarea bisericii ortodoxe de a i se da bani bani bani de la stat pe motiv ca le-a secularizat cuza averile? defapt asta voiam sa intreb.

    Ce fel de intrebare mai e si asta? E ca si cum ati spune daca nu e legitim masacrul, cum poate fi legitima retrocedarea unor proprietati?

  22. @maria
    Sunt câteva detalii care au sens: au fost ucişi oameni nevinovaţi, cât se poate de morali, nu doar nobili avari şi clerici ticăloşiţi. Cum se poate explica asta? În rest, la mijloc sunt multe supoziţii şi lacune, care par să provină din propaganda anti-bisericească de la noi, nu din înţelegerea problemei puse în discuţie.
    Admin-ii ţi-au răspuns şi ei printr-o întrebare logică şi încuietoare.

  23. @maria:

    pana sa (ni) se spargă baloanele altora este important, dacă nu chiar vital, să ni se spargă baloanele în care ne umflăm singuri, plini de sine, de prejudecăți și de frustrări canalizate întotdeauna spre altceva sau altcineva decât propria persoană.

    Amestecați lucrurile cu dexteritatea cu care alții mesteca gumă, scuipând cu îndemânare coji de semințe.

  24. Pingback: ORIGINILE TERORISMULUI. Cugetari “anacronice” despre fanatism, intoleranta, ipocrizie - Recomandari
  25. Pingback: Cateva observatii pe marginea legii INTERZICERII ORGANIZATIILOR LEGIONARE si a CULTULUI CRIMINALILOR DE RAZBOI | Cuvântul Ortodox
  26. Marturisesc ca nu sunt crestin, dar va respect alegerea. O si invidiez, cum este la Doroteea, care explica rautatea absolut irationala si inexplicabila pt.mine, prin prezenta Diavolului si absenta credintei. Ziic rautate irationala, pt ca v-am marturisit, nu sunt un om al credintei ci al ratiunii. Nu stiu daca s-a detailat in articol, dar eu l-am citit pe alt blog si se scrie acolo -atentie, urmeaza cuvinte socante!-ca se aruncau copiii de la balcon si erau prinsi in baionete; sau ca se spintecau femei gravide sau ca erau bagate in teascurile de struguri; acesta parte a comentariului cred ca trebuie sa treaca pt a sti ce anume s-a intamplat; stiu ca in retorica crestina nu se agreeaza cuvintele explicite despre blestamantii, pt a nu sminti credinciosii slabi; sper ca aici sunteti destui de tari; eu nu sunt tare, dar nu sunt nici crestin). Cred ca putem admite, credinciosi si eu, necrestinul, ca daca Dumnezeu actioneaza prin oameni, si Diavolul, daca exista, face la fel. Iar daca nu exista, atunci acei indivizi nu au nici macar aceasta scuza.
    Am gasit pe un blog englez cum ca generalul ce a comandat represiunea nu era de natie franceza, asa cum nu erau nici multi “revolutionari” francezi. Pt ca a spus asta, Robespierre, francez, a fost eliminat.
    Pe scurt si fara demonstratie, ca nu stim cine mai citeste pe aici , nu cred ca absenta credintei e vinovata, ci o credinta stramba, rea, veche, in niste Zei Rai, pe care voi crestinii ii numiti Diavoli.
    Cred ca acesti Zei rai l-au influentat si pe marele Inchizitor Savonarola care nu a fost nici el crestin la origine.Sau pe Papii incestuosi.

  27. @youtubistul:

    Nu stiu daca s-a detailat in articol, dar eu l-am citit pe alt blog si se scrie acolo -atentie, urmeaza cuvinte socante!-ca se aruncau copiii de la balcon si erau prinsi in baionete; sau ca se spintecau femei gravide sau ca erau bagate in teascurile de struguri;

    Sunt relatate grozaviile de acolo, nu doar salbaticii de acest gen, ci si adevarate masacre gandite la scara unor regiuni sau orase intregi – atat in documentar, cat si in materialul istoric tradus aici.

  28. @youtubistul

    Mi-a placut mesajul dvs si vreau sa va multumesc, si in numele celorlalti frati intru Hristos, pentru grija. Nu uitati, totusi, ca Insusi Hristos a suferit cumplit, multe grozavii, cand a patimit pentri noi si toate acestea, precum si altele, sunt in cartile sfinte. De ex. Vietile Sfintilor cuprind foarte multe grozavii, de toate felurile, pe care le-au indurat sfintii mucenici. Aceleasi lucruri se intampla si astazi, cand crestinii sunt decapitati, rastigniti in piata publica, batjocoriti, batuti etc. indiferent de varsta, sex, etc. Evident, nu doar acestia, dar constatam in multe locuri ca asupra crestinilor furia atacatorilor este mai mare.
    Nu avem cuvinte sa ne exprimam durerea si daca suntem chiar sinceri si ne doare cu adevarat pentru chinurile tuturor oamenilor, nu o putem reprima (psihologul nu are capacitatea de a “primi” ce-i spunem, adica de a le lua ca pe ale sale, el doar amortizeaza socul nostru) si vedem ca n-avem unde sa strigam acestea, decat catre Ceruri. Dumnezeu e mare, vede tot si daca nu i-am striga Lui, daca nu L-am ruga pe El sa aline durerile acelora si ale tuturor celor ce sufera, lumea ar lua-o razna si in primul rand, noi, pentru ca ce se intampla este si din vina noastra, care negam vina proprie. N-ar fi bine sa traim ca fratii, fara razboaie, fara a profita unii de altii, ci in ajutor si iubire? Cum am putea face asta, fara sa ne judecam unii pe altii, daca nu ne-privind la ceilalti ca sa nu-i judecam pe nedrept (nu stim noi toate tainele celuilalt), ci doar catre Cer?
    Toate cele bune!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare