Sfantul Vasile cel Mare – LEUL LUI HRISTOS [film documentar subtitrat in romana]

1-01-2014 34 secunde Sublinieri

Categorii

Documentare/ Reportaje, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Sfantul Vasile cel Mare – LEUL LUI HRISTOS [film documentar subtitrat in romana]

  1. Pingback: “Iata-ne de Anul Nou… “ – Predica Sfantului Iustin Popovici la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare: ZIUA MANTUIRII -
  2. Extraordinara evocare a celor doi Prieteni si Sfinti capadocieni: Vasile cel Mare si Grigorie Teologul. Cat de minunat a lucrat Domnul in acele vremuri de prigoana a adevaratei credinte prin acesti Ierarhi diferiti ca si temperament si mod de actiune dar impreuna-lucratori in Duh pentru apararea Ortodoxiei. Citisem despre smerenia si iubirea de insingurare a Sfantului Grigorie, dar nu cunoasteam ca intr-o prima faza nu a raspuns chemarii prietenului sau Vasile pentru a tine piept arianismului in Biserica. Si cu toate ca dintre ei doi, Vasile era indeosebi icoana ierarhului de actiune, implicat social pana la sacrificiul ultim iar Grigorie icoana iubitorului de insingurare si contemplatie divina, iata ca Dumnezeu a randuit ca cel care va merge la Constantinopol pentru confruntarea decisiva cu arienii sa nu fie Leul lui Hristos, Marele Vasile, ci smeritul si delicatul Grigore, desavarsitul Teolog inspirat de Duhul Sfant.
    Pentru rugaciunile acestor doi mari Sfinti sa ne miluiasca si sa ne intareasca si pe noi Domnul in dreapta credinta!

  3. Cred ca e o greseala in traducere..nu prea mare.Da ca ultim an de intalnire al celor doi sfinti 387, an in care sfantul Vasile cel Mare trecuse deja cer.

  4. Asa e, cea cu a doua fire, la minutul 36. E vorba de energiile necreate, nu de firea a doua. Iar de la minutul 39:20 nu mai apare subtitrarea in română, poate nu mai părea important.

  5. @Ana, enkidu:

    Finalul documentarului nu a mai fost tradus, intr-adevar, de fratele ce s-a ocupat, pe motiv ca nu e important si nu are legatura directa cu tema. Cat priveste energiile necreate, noi am inteles ca aceea a fost sintagma folosita de Sf. Grigorie cel Mare. O sa mai verificam. Din pacate asa este cu traducerile pe baza de voluntariat – se mai strecoara si greseli, chiar daca noi cautam sa facem verificari si corecturi. Oricum, e mare lucru si ca cineva face astfel de traduceri (care cer nu doar traducerea ca atare, si si realizarea timpilor). Din pacate, corecturile se fac destul de greu, odata puse subtitrarile. Practic, trebuie luat de la inceput tot procesul adaugarii, nu merge cu corecturi punctuale. Dar o sa incercam.

  6. Altceva multi nu observa ,decat apreciaza felul lor de adevarati crestini-ortodocsi si binentele ,marii luptatori . DAR ,observam acolo ,ca ne arata anumite caderi de ´. orase mari in foamete , prigoana ,ereziile f. multe si foarte RELE , precum DIAVOLII .Diferite fronturi de lupta asupra ortodoxiei si foarte putini luptatori adevarati ,restul nu se implicau ,nu ajutau nici ? marile puteri din VEST . Nu cum-va oameni buni ,astazi ne aflem exact in primele secole …?. Unde sant luptatorii ,barbatii ,curajosi si misionarii adevarati ai lui HRISTOS .+ materialismul ,ne+a facut nepasatori ,comozi +. Insa ,atunci era o populatie mult mai mica ,iar astazi cu zecile de milioane in fiecare popor si nu exista o forta crestina adevarata . Santem cum-va niste copaci mergatori pe strada ,asa spunea un mare duhovnic …? . S+au o credinta flescaita ,vorba parintelui Amfilohie Branza …..!? Toti vom fi judecati ,nimeni nu va scapa ,timp avem inca ,vremurile se vad clar in toata lumea . Am intrat deja in anii APOKALIPSEI ,cum o spun marii duhovnici ,iar bisericile sant numai cu femei ,70+80% ,noi avem ocupatie ,care ne+o creeaza DIAVOLUL ,in fiecare zi. Fotbal ,birturi ,jocuri diferite , munca etc…..

  7. Mi-a placut sa urmaresc aceasta scrisoare citita asa de frumos, si cu imaginile din sfintele locuri, biserici, etc. Despre Sf. doi Ierarhi din cei Trei prezentati in film nu are rost sa mai zici nimic, dar m-a educat si m-a impresionat viziunea monahului Teofrast, autorul scrisorii, asupra problemelor vremii. Fireste, stiam ca acesti mari sfinti, stalpi ai Bisericii, au luptat impotriva ereziilor si ca sunt exemple stralucitoare de crestini pentru vesnicie dar, cumva, mie nu-mi era asa de clar cum vedeau oamenii problemele timpului, pana nu le-am “trait” prin marturia Pr. Teofrast. Mi se pare o ilustrare excelenta, aproape obligatorie, a mediului in care trebuie vazuta, citita, apreciata, viata celor Trei Sfinti Ierarhi, pentru a o intelege mai cum se cuvine.

    Apoi, multe din problemele cu care se framanta monahul Teofrast si semenii lui sunt si probleme ale omenirii contemporane, cu aceleasi cauze, si cu solutii si primejdii potentiale oarecum asemnatoare, probabil. In plus, dupa un model de traditie antica, vrednic de evitat, avem tot soiul de ‘binevoitori’ in zilele noastre care spun tot soiul de lucruri sucite despre istorie. Unii dau in crestinism spunand ca s-a impus prin forta politica si ca a fost un instrument de oprimare a oamenilor, si altfel de bazaconii comunistoide. Mi-a placut sa aflu din documentar ca Sf. Atanasie a mijlocit pentru libertatea religioasa a oamenilor, si ca Valens anti-crestinul era de fapt urat de oameni pentru modul lui anticrestin de-a oprima. In sfarsit, cel mai interesant dintre acestea mi s-a parut felul in care vedea Pr. Teofrast scaparea pentru Biserica in vremurile acelea de tulburari cumplite, in care insasi existenta Bisericii parea a fi in pericol, si cum da marturie despre “pozitia traditionala” a papei drept sefulet in Biserica, dupa cum spun cu viclenie papistii. Citez si incerc sa comentez, pe alocuri, ca prin ochii unui istoric papist, in masura in care asta nu e primejdios:

    Si cand episcopul Cezareei, Eusebie, a murit, arienii impreuna cu episcopii lor, si cu aprobarea lui Valens, s-au napustit ca hienele sa insface si aceasta episcopie.
    ( unde e locul papei in aceasta chestiune, pe vremea cand era inca dreptcredincios? )

    Ereticii faceau presiune, oamenii deveneau fricosi si episcopii Ortodocsi stateau impietriti.”
    ( si papa … ??? )

    De indata ce a luat conducerea ca Episcop, Vasile a scris lui Atanasie din Alexandria. Era singurul lucru care putea uni pe cei cativa episcopi ramasi Ortodocsi impotriva arianismului.
    ( foarte interesant, acest monah umblat prin zona, care ducea corespondenta Sf. Vasile, nu auzise inca de papa si roul lui? )

    ( si ce spune Marele Vasile catre Marele Atanasie? )
    “Sfintia voastra, momentul e critic. Stiu ce spun, ne veti conduce pe toti, pentru ca Dumnezeu va este sprijin.”
    ( si ce raspunde Marele Atanasie catre Marele Vasile? )
    “Doamne, nu m-ai invrednicit sa traiesc sa vad Biserica triumfatoare. Cel putin am mangaierea de a-l fi vazut pe cel pe care Tu l-ai trimis sa conduca Biserica spre victorie, pe Vasile al Tau.”
    ( fara cuvinte… )

    ( dar cum pune problema Valens si acolitii sai? )
    “Cine esti tu, care cutezi sa te impotrivesti imparatului nostru?” a inceput Modest sa latre. “Eu ma inchin Fiului lui Dumnezeu ca unui Dumnezeu, nu ca unei creaturi, cum e credinta imparatului” a zis Vasile.
    ( trebuie sa fie o gresala aici, toata lumea l-a uitat pe papa… )

    “Nimeni nu mi-a vorbit cu asa curaj” a zis Modest la sfarsit. “Asta pentru ca nu ai dat niciodata de un episcop adevarat” a spus Vasile.
    ( hei, si papa? … )

    Vasile e bolnav din nou. Vad si eu asta. Trupul i se naruieste. E supt si foarte palid. Nu avea nici 50 de ani si totusi arata batran. Ramasese singur dupa moartea lui Atanasie. Calatorea incontinuu, ca sa-i intareasca pe Ortodocsi.
    ( singur dupa Atanasie, cum asa? … )

    A scris si epsicopilor din vest, sa ceara ajutor in lupta sa impotriva ereziilor.
    ( in sfarsit… Sf. Vasile nu a uitat de papa! Numai ca… )
    “Episcopii din vest se dovedesc a fi aroganti” a scris el prietenului sau Eusebie.
    ( ??? )

    “Toata lumea stie prin ce trecem in est, si totusi tu ti-ai astupat urechile. Dar noi ne tinem tari, ne tinem tari si pastram Ortodoxia.”
    ( ciudat, papa e si el unul din episcopii din vest… si cam atat. )

    Si cineva va trebui sa mearga la Constantinopol, sa apere Ortodoxia. Vasile nu poate merge, e bolnav. Deci, cine va merge?
    ( hei, cum e cu papa? )

    Grigorie, prietenul drag al lui Vasile, cel care nu a vrut sa devina preot, care nu a vrut sa ajunga episcop… Acesta a fost ales de Hristos sa duca cea mai mare batalie pentru credinta noastra in inima imperiului, in Constantinopol.
    ( interesant… )

    “Si voi ati venit la mine, binecuvantatilor?”
    ( adevarat, Sf. Grigorie are dreptate, de ce nu s-au dus la papa? )

    “Ale noastre sa fie problemele clericale; a ta va fi numai teologia!” Grigorie a venit la Cezareea, sa-i ceara sfatul lui Vasile.
    ( vai de mine, ce lipsa de respect fata de pontiff, in repetate randuri… )

    Arienii se adunasera acolo, ca sa-l vada mai bine pe marele teolog pe care il aduceau Ortodocsii. “Si ei se asteapta ca aceasta mana de om sa apere Ortodoxia?”
    ( aaa, au si arienii dreptate intrucatva, treaba asta e ciudata… )

    Cand a ajuns Grigorie acolo, nu era nici macar o biserica Ortodoxa, nici una, in intregul oras… Vezi unde ne-a dus discordia, asa am ajuns neputinciosi, de aceea nu ne mai iau paganii in seama… Cu un secol in urma eram numai cativa, si castigasem lumea intreaga. Acum suntem multi, si am ajuns de rasul lumii.
    ( ceva e gresit aici, doar il aveam pe papa totusi! )

    Scriu acestea si plang, Ignatie… Ce n-as fi dat sa fiu acolo, fratele meu, in biserica Sf. Invieri, sa-l aud pe omul acela dumnezeiesc povestindu-si experienta aceea suprema…
    ( e o conspiratie a tacerii aici! Cum de cel mai important factor in Biserica e trecut cu vederea in mod sistematic? )

    Si cand cineva din multime l-a intrebat daca e de acord cu Platon…
    ( Cu Platon? … Si a dezinformarii!! )

    Tot Constantinopolul urmarea fiecare cuvant al sau… Si care a fost reactia arienilor?
    ( dar a papei? )

    In Ziua Invierii, au spart usile bisericii Sf Invieri, si au inceput sa loveasca cu pietre si cu bate pe toti care le stateau in cale.
    ( mda, aia inca nu aveau franci cu sabii si topoare… )

    De unul singur, Grigorie a reusit sa intoarca Constantinopolul la Ortodoxie din nou, dupa 40 de ani.
    ( probabil papa era in vacanta in aceasta perioada, bine ca s-a intors mai spre sfarsit de mileniu! )

    Nu e asta o minune, Ignatie? Ce ar fi fost Biserica, daca nu erau Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur? La unele ca acestea ma gandesc in chilia mea…
    ( da, e o minune a diplomatiei schismatice grecesti… planificata cu ticalosie cu mult inainte de alte documente si evenimente )

  8. Extraordinar documentar. Felicitari! Mare pacat ca nu a fost tradus integral! Era foarte interesant si mai apoi. Poate il veti traduce integral, totusi…

  9. Pingback: SFINTII TREI IERARHI ca modele de slujire -
  10. Pingback: Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE -
  11. e bine ca nu s-a tradus integral, mai ales finalul…cel intalept va intalege

  12. @Ana, la minutul 36, e vorba exact despre την δεύτερη φύση, a doua fire, nu e nici o greșeală de traducere, în doctrina palamită, energiile dumnezeiești așa sunt numite, fiindcă Sfântul Grigorie Palama, urmându-l chiar pe Sfântul Vasile cel Mare numește energia dumnezeiască chiar dumnezeire, sau a doua fire, în terminologia Sfântului Vasile cel Mare dintr-o epistolă a sa, e numită firea care “coboară”, adică energiile care coboară la noi, adică firea accesibilă nouă, care este energia care caracterizează ipostasurile dumnezeiești și este unică tuturor acestor ipostasuri și neîmpărțită, și de aceea este numită astfel a doua fire, dar nu fiindcă ar fi cu adevărat o altă, a doua fire, în afara firii inaccesibile, ci tocmai fiindcă este reflexul ei, modul ei de manifestare în Sfânta Treime.
    Iar în privința omisiunii traducerii, începând cu minutul 39.20, da aveți dreptate, e o problemă foarte interesantă, dar care probabil traducătorului nu i s-a părut importantă sau relevantă în cadrul vieții Sfântului Vasile. Este vorba despre vechea problemă a grecilor, distincția între limba populară și attika, adică graiul attic, limba veche a filosofilor și literaților Greciei antice clasice. Intelectualii perioadei bizantine erau obligați să învețe attika să citească, să scrie și să compună discursuri în acest dialect elevat limba culturii clasice grecești în care de altfel au scris și Sfinții Părinți ai perioadei bizantine. Mai mult decât atât, chiar limba slujbelor religioase este într-un dialect care, chiar dacă nu este attika pur, cel puțin îl imită. Călugărul, mai degrabă pustnicul, care scrie scrisoarea către Ignatie era un călugăr simplu, neinstruit, deci în nici un caz nu era capabil să înțeleagă prea bine nici discursurile lui Vasile, nici pe cele ale lui Grigorie, nici chiar slujbele Bisericii și cu atât mai puțin papirusurile pe care i le încredințase preotul păgân. Trebuie, înainte de a vă da traducerea care lipsește, să vă mai spun un lucru. În general, există un val de cercetători, istorici, unii chiar ortodocși!, care vrând să denigreze pe creștinii primelor veacuri, îi învineuiesc direct pe ei de a fi distrus tezaurul știnței umanității (vezi filmul Agora), realitatea este însă alta, foarte multe manuscrise antice au supraviețuit tocmai datorită copiștilor creștini, atât în Bizanț, cât și în Apus. Călugării în general au fost cei care au copiat miile de manuscrise care au supraviețuit din Antichitate, lor le datorăm faptul că mai putem citi astăzi pe Platon sau Aristotel sau alții. Iată ce spune călugărul nostru de la minutul 39.20. “Trupul nu mă mai ajută și îmi petrec zilele în rugăciune și citind. Într-o zi am găsit săculețul cu papirusurile pe care mi le încredințase preotul acela idolatru al lui Apollo. L-am deschis și papirusurile erau gata să se dezintegreze. Am încercat să citesc ceva, dar nu am înțeles nimic. M-am dus la părintele Arsenie care este un om educat. “Invată-mă să citesc în graiul attic”, i-am zis. Și fratele m-a învățat. Și atunci s-a întâmplat ceva foarte ciudat, Ignatie. Am început să înțeleg mult mai multe lucruri. Dumnezeiasca Liturghie a început să intre mai adânc înlăuntrul meu, iar textele sfinte era ca și cum le auzeam pentru prima oară. Credința mea a devenit mai profundă, a căpătat un sens mai adânc. Acum înțeleg cuvintele lui Vasile, ale lui Grigorie și ale lui Ioan Gură de Aur. Știai Ignatie că până și cuvântul Hristos este grec? Vine de la verbul chriw, a unge cu mir(am dat traducerea neogreacă, așa cum e dată în film) Hristos înseamnă Cel Uns, Cel ce a fost Uns de Dumnezeu. Am devenit mai creștin, Ignatie, învățând grecește (adică greaca veche) Asta mi s-a întâmplat, dacă poți să mă crezi. Atunci mi-am adus aminte cuvintele lui Vasile cu privire la educația antică: trebuie să distingi trandafirii de spini. Și m-am hotărât să salvez vechile manuscrise. Au ele vreo valoare? Sunt folositoare? Alții mai educați ca mine să hotărască acest lucru. Eu le voi copia pe pergament. ȘI asta fac acum, iubite Ignatie. Tocmai am terminat un dialog al lui Platon și acum copii un manuscris al unui autor de comedii care se numește Aristofan…și aici urmează un citat din Aristophan, pe care mă abțin să-l traduc….mai bine nu, că și călugărul nostru exclamă în final : Doamne Dumnezeul meu, dar ce copii eu aici??!!! Sigur că pentru noi toată această discuție pare cumva fără nici o importanță și probabil, în mod sigur, traducătorii filmului s-au întrebat și ei, ce relevanță poate avea toată această digresiune????Nu, deloc, aici pentru greci e un text foarte important. Pentru ei și multă vreme pentru întreaga perioadă bizantină, limba greacă attică a fost considerată limbă sfântă. Nu atât graiul attic, care în Bizanț era o creație destul de artificială care imita graiul attic autentic, cel in care scriau Platon și Aristotel, cât limba Evangheliilor, limba slujbelor, și graiul attic al învățătorilor creștini și a marilor omileți. Grecii cred și astăzi că limba lor veche, pe care n-o mai înțeleg decât câțiva teologi astăzi, este o limbă sfântă, pentru ei e o mare suferință că nu o mai învață nimeni și nu îi mai înțelege nimeni profunzimile, e o mare suferință asta, este tezaurul lor sacru, limba textelor sfinte…Nici nu vă închipuiți ce durere au grecii autentici pentru că își pierd limba, acum cu globalizarea vor să facă o reformă în urma căreia chiar că nimeni nu va mai înțelege nimic…Și știți ceva, din proprie experiență vă pot spune că acel călugăr care zice în film că înțelege altfel slujbele și Liturghia în limba ei, în graiul bizantin, și că toată credința lui a devenit mai profundă, și cuvintele sfinților părinți, ei bine acel călugăr are perfectă dreptate. Când am fost la Eghina acum câțiva ani o bătrână simplă mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi: Iată, grecii își pierd credința și își uită limba, ei nu o mai vorbesc și nu o mai studiază în școli, vin străinii și învață mai bine decât noi limba noastră sfântă, limba Liturghiei și a Evangheliilor, noi pentru că am devenit atât de păcătoși de aceea am uitat-o. Se zice că îngerii în cer vorbesc arhaia ellinika, adică greaca veche…

  13. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU PRODROMITUL | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: “Unde ai căzut tu, vin și Eu. Unde ești rușinat tu, vin și Eu să fiu rușinat împreună cu tine. Și în dureri, și în întristări sunt și Eu, Dumnezeul tău”. Calda omilie a Arhim. Emilianos pentru ANUL NOU, praznicul TAIERII IMPRE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare