Practic, însă, vedem că în România riscurile le revin doar unora, în speță fraierilor care au făcut prostia de a lua un credit pentru achiziția unei case. Servitutea prin îndatorare nu e nicidecum tratată ca o crimă împotriva umanității, ci numai ca business as usual. Regimul care apără servitutea prin îndatorare și stă în poziție de drepți în fața lobbyului bancar, ciuntind sau refuzând de la promulgare legile care ar putea aduce România în secolul XXI, nu numai că nu are parte de un Nurnberg propriu pentru crime împotriva umanității, ba dimpotrivă, stă bine-mersi la masă cu generalii NATO și cu comisarii UE.