Cea mai grea zi, asta e: ziua mea de naştere, 16 iulie. Rachetele zburau pe deasupra capului meu. Deasupra mea zburau rachetele şi în faţa mea, la 100 de metri, explodau. Noi stăteam sub pământ. Şi am zis, gata, ne-am rugat la Dumnezeu. Şi toată noaptea am visat, cu un prieten, cum noi suntem acasă. Şi i-am zis: „Am visat aseară că am fost acasă”. Şi el zice „Şi eu am visat” şi a dat domnul şi peste două săptămâni, am trecut la ruşi şi am ajuns acasă.
