Cumplitul experiment social din Elveția, tradus, oficial, prin măsuri de combatere a sărăciei, viza copii cu vârste cuprinse între doi și opt ani. Au fost însă și cazuri în care inclusiv bebelușii erau aduși la fermele-lagăre și exploatați ulterior. Țintele statului elvețian erau familiile dezorganizate, familiile fără posibilități materiale, dar și mamele singure. Verdingkinder – cum era numit puiul de om – era vândut în piață, în baza unui contract, agriculturilor cu pământ și cu o situație bună.
