Știu că toate acestea sună a păcăleli de 1 aprilie și aș vrea să zic că asta sunt; dar NU sunt. Să ne mai mirăm, așadar, că în România se poartă actorașii și „jurnaliștii” care prezentau odinioară vanghelioane în fruntea listelor de la europarlamentare? Acesta pare să fie trendul, în toată lumea: politica a devenit, pe față, actorie, reality show, comedie. Măcar nu ne mai ascundem după deget să pretindem că această politică liberală (progresistă) a spectacolului spre care ne îndreptăm ar putea să aibă vreun conținut moral – iar politicienii-actori, vreun conținut.