A fost Patriarhul Aleksei al II-lea asasinat? (Noutati si recomandari 7 decembrie 2008)

7-12-2008 7 minute Sublinieri

skinoma.jpg

Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, ales sâmbătă succesor interimar al patriarhului Aleksei al II-lea, este considerat un reformist în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, relatează AFP. Moartea lui Aleksei a devenit, la fel ca aceea a patriarhului Teoctist, în România, subiect de dispută publică. O altă coincidenţă interesantă este legată de cv-ul mitropolitului Kiril. Ca si actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, de asemenea considerat un reformist, Kiril a studiat în Elveţia. Dacă traseul celor doi va fi în continuare similar, Kiril va ajunge Patriarh al Rusiei, după o perioadă de interimat. Cât priveşte cauza morţii lui Aleksei al II-lea, iniţial s-a lăsat să se înţeleagă faptul că ar fi vorba despre un infarct, autorităţile ecleziastice, dar şi cele civile fiind destul de rezervate în a furniza detalii. Ulterior, în Moscova au apărut zvonuri potrivit cărora ar fi vorba despre un suspect accident rutier. Potrivit unui site rus specializat în probleme religioase, credo.ru, surse din Patriarhie şi din forţele de ordine ar fi declarat că Aleksei al II-lea ar fi încetat din viaţă în urma unui accident rutier. Patriarhul a oficiat joi o liturghie într-una dintre bisericile din Kremlin şi, potrivit participanţilor citaţi de credo.ru, ‘era în stare bună, discuta cu asistenţa şi nu se plângea de probleme de sănătate‘ “.

  • EVZ: A fost Patriarhul Aleksei al II-lea asasinat?Biserica Ortodoxă Rusă a dispus formarea unei comisii care să elimine speculaţiile din presă potrivit cărora Patriarhul Aleksei al II-lea a fost victima unui accident rutier, informaţie apărută pe portalul credo.ru şi preluată de France Presse“.

Comentariul nostru:

Ce rost are o comisie al carei rezultat este dinainte anuntat: “sa elimine speculatiile“? Exact ca infiintarea la noi, anul trecut, a comisiei medicale care trebuia sa demonstreze ca… nicidecum nu s-a facut vreo eroare medicala – echivalenta cu un asasinat, in realitate – care sa fi condus la moartea PF Teoctist, in ciuda probelor zdrobitoare aparute intr-o mica parte din presa, mai rebela atunci (intre timp s-a lucrat si la asta” de ex., conducerea de la Ziua si o buna parte din colaboratori fiind eliminati sau fiind trecuti “pe linie moarta”).  Pana la capat omerta oficialitatilor a ramas neclintita, in mod previzibil si asa va fi si in Rusia acum. Este si in acest caz mai mult decat clar ca nu conteaza decat “adevarul” oficial, acela pe care este obligatoriu sa-l inghita tot poporul, oricine il pune la indoiala fiind marcat imediat si iremediabil cu stigmatul “conspirationismului” si al “scenaritei”. Iar acest lucru este facilitat nu numai de excelenta conlucrare inter verigile sistemului (institutia Bisericii-Stat-Media), ci si de psihologia omului de rand si a credinciosului obisnuit, care din principiu prefera sa creada intotdeauna, in ciuda oricarui argument sau dovada, in versiunile oficiale, pentru ca doreste prea putin sa fie “tulburat” in confortul sau psihologic de adevaruri care sa-i pericliteze “certitudinile” conformiste si sa-l scoata din dulcele somn al superficialitatii.

Din punctul nostru de vedere este evident ca satana si mai-marii acestei lumi care ii slujesc aceluia au intrat in criza de timp, se grabesc foarte tare sa-si realizeze planurile diabolice ale Noii Ordini si in plan religios (odata ce au dat deja startul in plan economico-politic), drept pentru care recurg la orice mijloc pentru a se putea incadra in “graficul” stabilit. Patriarhii moderati sau chiar reticenti in fata tavalugului sincretist (botezat in mod abuziv “ecumenism”, pentru a induce in eroare), chiar daca ei insisi au fost dispusi la multe compromisuri, totusi reprezentau o frana in calea avansarii accelerate in directia dorita de masonerie. De aceea, daca ei “se incapataneaza” sa atinga varste inaintate si sa nu moara de moarte buna, atunci li se insceneaza fara greutate ceva (mai ales ca alibiurile sunt usor de gasit cand esti aproape octogenar sau nonagenar – ca, deh, care batran nu are si el o boala? – si nimeni nu se mai mira cand parasesc “scena”) pentru a fi “ajutati” sa… elibereze urgent locul pentru acei oameni de mult antrenati si instruiti sa serveasca “sistemul”. (A se vedea si: Razboi intru Cuvant: A fost omorat Patriarhul Teoctist?; Civic Media: Dosar de presa exhaustiv – Adevarul despre Moartea Patriarhului; Noul Patriarh va fi hotarat de Masonerie)

(Andrei Maxim)

Surse din Patriarhie au declarat pentru credo.ru. un portal de ştiri creştin din Rusia că accesul la site-ul instituţiei a fost blocat ieri pentru a împiedica publicarea unui comunicat necugetat despre cauzele morţii lui Alexei al II-lea. Un purtător de cuvânt a menţionat, la rândul său, existenţa unui atac informatic, timp de peste două ore, împotriva site-ului oficial al Patriarhiei Moscovei. Funeraliile patriarhului, care a murit ieri, la vârsta de 79 de ani, vor avea loc marţi. El va fi înmormântat în catedrala Ielohovski, din centrul Moscovei. Trupul neînsufleţit va fi dus la catedrala Mântuitorului din capitala rusă, unde acesta a oficiat foarte multe slujbe. Zvonurile despre moartea într-un accident rutier a patriarhului şi nu din cauza bolii dar şi colaborarea cu KGB pe care ar fi acceptat-o Patriarhul Alecsei ţin prima pagină a ziarelor. În paralel se vorbeşte de lupta acerbă pentru succesiunea la şefia Bisericii Ortodoxe Ruse. Alegerea va fi cu siguranţă şi una politică, comentează presa moscovită, pentru că la Kremlin se doreşte colaborarea strânsă cu Biserica dar şi o apropiere de Vatican“.

Pentru specialista in religii Geraldine Fagan de la centrul pentru chestiuni religioase Forum 18 cu sediul la Oslo, succesiunea are puţine şanse să fie transparentă, pentru că ar lăsa să se intrevadă tensiunile din cadrul unei biserici profund naţionaliste, uneori antisemite şi deseori opusă regulilor seculare. In opinia ei, Kiril va caştiga, dar numai in absenţa unor ingerinţe politice. “Este episcopul cel mai influent, insă alegerea sa ar fi prost primită de numeroşi conservatori şi ar putea duce la un fel de schismă”, a avertizat ea.

“Kiril este cel mai pregătit pentru a fi patriarh”, insă şansele sale nu sunt neapărat cele mai mari, pentru că “puterea rusă nu are nevoie de un patriarh prea independent”, a spus Biserica Ortodoxă Ucraineană disidentă, intr-un comunicat.

***

http://www.ziua.ro/pics/2008/12/06/1228650962.jpg

Dupa ce Sfantul Scaun s-a opus proiectului francez de legalizare a homosexualitatii la nivel international, sute de membri ai comunitatii gay din Italia au protestat sambata in Piata Sfantul Petru din Roma, informeaza “Realitatea TV”.

***

par_teofil_mic.jpg

Parintele Teofil Paraian vs. Canoanele Sfintilor Parinti. Ecumenismul sibian

Bebelus roman, gasit in ieslea unei biserici din Germania

In cele ce urmeaza voi arata motivul pentru care consider ca John Perkins este in continuare unul de al LOR si ce urmaresc EI prin astfel de dezvaluiri partiale. Desigur, teoretic exista si probabilitatea ca personajul sa fie bine intentionat dar lasat special sa combata, deoarece o face pe directia dorita de ei. Personal insa am mari indoieli fata de aceasta ultima ipoteza , datorita marilor omisiuni pe care le face in dezvaluirile sale, chestiuni pe care in mod sigur le-ar sti daca a fost intr-adevar cine spune ca a fost. Consider ca omisiunile sunt insa voite…

***

 

Viata si destin

“(….) Pen­­tru că eu cred că în meseria de actor trebuie să intri printr-un şoc, mi-am cutremurat studenţii cu această carte, ducându-i apoi să vadă cu ochii lor lagărele din Siberia şi cele de la Ausch­witz-Birkenau, unde am petrecut câteva nopţi.

– Cum au suportat studenţii dvs. nopţile pe­trecute la Auschwitz?

– A fost o experienţă foarte dură pentru noi toţi, dar chiar asta am intenţionat, ca studenţii mei să fie zguduiţi pentru că asta este convingerea mea, că teatrul nu-şi îndeplineşte menirea decât atunci când îi provoacă celui ce priveşte o cutre­mu­rare. Iar ca tu, actorul, să fii capabil să-l zgu­dui pe spectator trebuie să găseşti mai întâi în tine resorturile acestor sentimente, pentru că, aşa cum spune un personaj din „Lorenzaccio“, „ha­­rul este frate cu suferinţa“. Iar eu aş adăuga că suferinţa e soră cu compasiunea. Studenţii mei au trăit diferit clipele petrecute în lagăr, unii au primit în plin această „lovitură“, alţii au în­cer­cat să „evacu­eze“ experienţa, dar în cei mai mulţi dintre ei amin­tirea s-a înrădăcinat pe veci. Cel mai important e ca artistul, în cazul lor viito­rul artist, să cadă pe gânduri în primul rând în ceea ce priveşte propria persoană, pentru că e foarte uşor să ne indignăm şi să ne pornim contra celorlaţi. Mai greu este să realizezi faptul că răul sălăşluieşte şi în tine şi că se poate trezi la via­ţă mult mai uşor decât crezi. Când citeşti despre ororile din Gulag sau din lagărele de ex­ter­minare naziste, realizezi că omul e foarte in­ven­­tiv când trebuie să-l facă să sufere pe aproa­pele său. Dacă nu ar avea consecinţe oribile, aceas­tă putere de perfecţionare ar fi chiar dem­nă de admiraţie.

– Vreţi să spuneţi că omul e rău în sine sau doar ca instrument al unui sistem?

– Nu există comunism fără oameni, nu există fascism fără oameni, nu există naţionalism fără oa­meni. Toate aceste sisteme au fost făcute de oa­meni. Firea umană e foarte talentată când e vor­ba să facă rău. Omul a pus la cale mecanis­me nu nu­mai de a-l distruge pe celălalt, ci de a-l distru­ge în modul cel mai chinuitor, mai umilitor şi mai monstruos cu putinţă. Exterminarea nu este in­venţia naziştilor sau a comuniştilor. Eu­ropa mai tre­cuse prin astfel de orori. Am citit de cu­rând despre un lagăr construit de englezi îm­­po­tri­­va burilor. Oroarea nu este doar apanajul lui Sta­­lin şi al lui Hitler. Sămânţa răului zace în sta­re la­ten­tă în fiecare om şi în fiecare popor. La asta mi-am dorit să mediteze actorii şi spectatorii mei”.

***

“Chipul Sfântului Nicolae, aşa cum a fost el păstrat de către tradiţia iconică, poartă cu sine, prin vremi, un detaliu ce ni s-a întipărit pe nesimţite în minte, detaliu care ni-l face cunoscut de departe şi pe dată, pe cel născut în Asia Mica, la Patara, în urmă cu mai bine de şaptesprezece veacuri, undeva în jurul anului 280. Fruntea enormă, brăzdată de trei-patru încreţituri, reprezintă semnul distinctiv, după care poate fi identificată imediat icoana Arhiepiscopului din Myra Lichiei. Din icoanele sale Sfântul Nicolae ne priveşte atent, cu ochii larg deschişi, cu o anume prudenţă izvorâtă dintr-o amintire veche de demult, pe care nu poate şi mai ales nu vrea s-o uite. Amintirea unei palme. O amintire despre care nu vorbeşte, nu atât din pricina durerii ei, cât mai cu seamă din credinţa că „tăcerea este dialogul lumii ce va să vină”(Sfântul Isaac Sirul). Un gest radical şi surprinzător venit din partea cuiva recunoscut de către hagiografie ca fiind mai degrabă „blînd, fără de răutate şi smerit cu duhul, ferindu-se de îngîmfare” (…).

Gestul, creştineşte vorbind, este desigur, inacceptabil. Chipul iconic al Sfântului Nicolae ne lămureşte însă că nu a fost vorba de un gest coleric, ci de efectul unei atenţii teologice supraomeneşti, însoţite de combustia unei trăiri interioare căreia i-am putea afla corespondentul, poate, doar în episodul neotestamentar al biciuirii zarafilor din Templu, de către Fiul lui Dumnezeu. Că miza acelor zile a fost una deosebită, se va dovedi doar două veacuri mai târziu, când vizigoţii arieni vor fi „adoptaţi” de Biserica Apuseană cu preţul unor compromisuri doctrinare ale căror efecte vor duce prin timp la schismă. Chipul iconic al Sfântului Nicolae, atent şi brăzdat de riduri, vorbeşte despre gravitatea celor întâmplate atunci şi presimte cele ce au să vină. Nuieluşa ridicolă care i se pune astăzi în cârcă e doar unitatea de măsură a distanţei dintre credinţa sa de atunci şi aceea din vremile noastre de azi ori de mai ieri. Fruntea enormă, cuibar al forţei duhului şi al înţelepciunii, nedespărţite de iubire, fruntea brăzdată de griji a altminteri blajinului Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, ne spune că şi blândeţea îşi are limitele ei, iar derapajele de la dreapta credinţă se răsplătesc şi altfel decât cu nuieluşe din argint, dulciuri ori dulcegării copilăreşti din vremurile noastre. Sfântul Nicolae pecetluieşte şi veghează, atent în ascultarea inimii şi auster în faţa ispitelor lumii, integritatea Tainei Întrupării, timpul Naşterii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut…

 nicholas-arius.jpg


Categorii

anunturi, Pagini laice, Pagini Ortodoxe, Presa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “A fost Patriarhul Aleksei al II-lea asasinat? (Noutati si recomandari 7 decembrie 2008)

  1. Pingback: Misterele mortii Patriarhului Alexei al II-lea « bataiosu.ro
  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Alt soc in lumea ortodoxa: PATRIARHUL RUSIEI, ALEXEI AL II-LEA A MURIT IN ACEASTA DIMINEATA! - NU SE CUNOSC DEOCAMDATA CAUZELE
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare