“Pe de o parte, ni se induce, treptat, ideea că este nevoie să renunţăm la “pretenÅ£ia de suveranitate” ÅŸi se iau decizii la nivel politic care sunt rodul nu voinÅ£ei aleÅŸilor noÅŸtri (cu atât mai puÅ£in a poporului), ci efectul unor directive “preÅ£ioase” venite pe firul scurt. AÅŸa se poate ca un consiliu local să declare cetăţean de onoare o victimă a închisorilor comuniste, iar titlul să fie retras, ulterior, la intervenÅ£ia unor instituÅ£ii străine, aÅŸa se poate ca o comisie parlamentară să voteze în unanimitate pentru căsătoria tradiÅ£ională la revizuirea ConstituÅ£iei, iar după intervenÅ£ia “de mai sus” să se revină la o poziÅ£ie contrară ÅŸamd. Astfel de cazuri reflectă un mod de lucru ce tinde a se generaliza”.
