Prin promulgarea aÅŸa-zisei Legi Antilegionare, nu mă îndoiesc că se aÅŸează temelia unei InstituÅ£ii nemaivăzute în Å£ara noastră din anii stalinismului, o poliÅ£ie a gîndurilor, a convingerilor, a opiniilor. Se revine, ca în anchetele securităţii la prezumÅ£ia de vinovăţie, iar vinovaÅ£ii, chiar dacă ÅŸi-au ispăşit pedeapsa, continuă să plătească ÅŸi după moarte. De acum încolo există pericolul rescrierii istoriei noastre recente, după partitura Securităţii, care a aruncat de-a lungul existenÅ£ei ei cu eticheta “legionar” în stînga ÅŸi-n dreapta. Devenită peste noapte infamantă ÅŸi chiar potenÅ£ială miză într-o incriminare penală ÅŸi socotită brusc, printr-un stufos dispozitiv de restrîngeri ale unor drepturi constituÅ£ionale, drept un serios atentat la siguranÅ£a naÅ£ională, acuzaÅ£ia de legionarism tinde să se transforme într-un factor inhibitor inclusiv al diferitelor manifestări ale tradiÅ£iei noastre naÅ£ionale. Ca să nu mai vorbim de comemorarea rezistenÅ£ei anticomuniste ÅŸi a eroilor ei, multora nemaiputîndu-li-se rosti numele ÅŸi omagia jertfa.
