După vreo 70 de ani de discuții presinodale, pregătiri în diferite comisii, reflecții pro și contra, când cea mai multă lume își mutase gândul de la posibilitatea reală de a se întruni Sinodul, iată că într-un timp foarte scurt s-a forțat convocarea acestuia, cu o metodologie de lucru mai mult decât discutabilă, cu o agendă fără substanță reală teologică și discutabilă, fără diseminare, fără consultarea clerului din mănăstiri și parohii, nici a poporului credincios, care ar fi trebuit să trăiască acest eveniment mai mult decât o Liturghie. Faptul că site-ul oficial (după cum ne informează Agentia Basilica) este lansat cu doar câteva săptămâni înainte, arată încă odată că Marele Sinod stă sub semnul grabei și al improvizației.