Biserica Ortodoxă, ecumenismul și panreligia. Duhul patristic și “ascultări” contemporane
joi 2 iunie 2016, orele 16.00,
la Sala A.G.I.R. cu adresa în Bucureşti, B-dul Dacia nr. 26-28, sector 2
Cuvinte de învățătură și alocuţiuni:
Pr. Prof. Dr. Theodoros ZISIS, Profesor Emerit la Facultatea de Teologie din Thesalonic: “Conștiința dogmatică a poporului lui Dumnezeu”
Prof. Dr. Dimitrios TSELENGIDIS, Profesor de Dogmatică la Facultatea de Teologie din Thesalonic: “Scopul Sinodului pan-ortodox din Creta va fi oare redefinirea dogmelor?”
Întrebări și răspunsuri pe teme teologice actuale
Despre noii mucenici și mărturisitori români din temnițele comuniste
Momente literar-artistice:
Afrodita Androne – poezie și lectură
Florin Nan – poezie si lectură
Lansare de cărți traduse din limba greacă:
Martirii Ortodoxiei, de arhimandrit Spiridon Bilalis (Atena, 1973)
Slujba Sfinților Noilor Mucenici Români din închisorile comuniste, de Prof. Univ. Dr. Haralambie Busias (Mare Imnograf al Patriarhiei Alexandriei) (Atena, 2011)
***
Pr. Mihai Andrei Aldea/ Asociatia Sf. Daniil Sihastrul: Adunarea din Creta
Mă tot întreabă fii şi fiice duhovniceşti, precum şi alţii, care este părerea mea despre numitul “Sfântul şi Marele Sinod Panortodox” ce ar urma să se adune în Creta în acest an.
Părerea mea este prea puţin importantă, fiind eu neînsemnat şi cel din urmă dintre clericii Bisericii lui Dumnezeu.
Dar, chiar şi aşa fiind, am datoria să răspund la întrebare, mai ales că este stăruitoare, spre a nu fi numărat cu cei care tac atunci când li se cere să mărturisească.
Nu există în toată Istoria Bisericii lui Dumnezeu vreo adunare a clericilor de orice fel care să se numească “sinod panortodox”. Un asemenea organ al Bisericii nu a existat niciodată.
Este adevărat, Biserica are puterea de a institui multe lucruri noi, ca de pildă sărbători, timpuri ale întrunirii sinoadelor, îndreptări ale calendarului şi altele asemenea. Dar numai într-un sinod canonic! Fie el local – pentru sărbători locale şi alte asemenea lucruri -, fie sinod ecumenic pentru chestiunile ce privesc întreaga Biserică – precum îndreptarea calendarului sau altele probleme universale.
Iar canonic, un nou fel de sinod al întregii Biserici se poate înfiinţa numai şi numai într-un sinod ecumenic!
Or, cum nu există un sinod ecumenic ce să fi înfiinţat tipul de întrunire clericală numit “sinod panortodox”, în Biserică nu există aşa ceva (“sinod panortodox”).
Deci întrunirea unui “sinod panortodox” nu este ortodoxă. Este doar o adunare politică, după cum vom dovedi îndată.
Negarea canonicităţii unui aşa-zis “sinod panortodox” “doar” pe baza lipsei oricăror canoane care să îl aducă la fiinţă din nefiinţă poate părea, unora, un formalism. Eventual exagerat. Însă întreaga lucrare a Bisericii se realizează în temeiul unei depline organicităţi, în care nu există rupturi, salturi mortale, mutaţii genetice. Dimpotrivă, totul se întemeiază şi creşte printr-o dezvoltare continuă, coerentă, neîntreruptă, armonică (simphonică). Nu sunt îngăduite în Biserica lui Dumnezeu contradicţii doctrinare, nu se îngăduie în Biserica lui Dumnezeu acceptarea de “adevăruri” ce stau împotriva Adevărului revelat şi mărturisit de veacuri, sau alte asemenea abateri şi auto-contraziceri.
Din acest punct de vedere aşa-zisul “sinod panortodox” suferă de o profundă necanonicitate şi ne-ortodoxie încă din titlu. Titlu care, trebuie să o spunem cu maximă tristeţe, este ne-ortodox. Sau, ca să fim pe deplin în adevăr, este eretic.
Afirmaţia este extrem de grea şi o facem cu mare durere, după ani de zile în care am tăcut şi ne-am rugat să nu fie nevoie să o facem.
Dar de ce spunem că este eretic titlul de “Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”?
Pentru că “pan-ortodox” înseamnă “a tot ceea ce este ortodox”. Deci un asemenea sinod ar fi unul al întregii Ortodoxii.
Ceea ce înseamnă că:
1. Dacă Biserica Ortodoxă în întregul ei este Biserica lui Dumnezeu, un asemenea sinod este pur şi simplu sinod ecumenic şi ar fi trebuit numit ca atare.
2. Dacă un asemenea sinod nu este ecumenic, atunci Biserica Ortodoxă nu este Biserica lui Dumnezeu, ci este o erezie.
Prin urmare, ortodocşii care acceptă denumirea de “sinod panortodox” săvârşesc o greşeală uriaşă, negând ortodoxia Bisericii de care aparţin!
Faptul că, de fapt, această rătăcire animă pe unii dintre cei care au produs, impus şi/sau susţinut o astfel de ciudată denumire se vede şi prin justificările absurde pe care le dau poziţiei lor.
Trecem peste faptul că nu văd – aşa cum se întâmplă adesea cu cei orbiţi de învăţături străine – contradicţia logică elementară prezentată mai sus.
Trecem peste acest fapt deoarece “scuzele” pentru o asemenea purtare şi stranie denumire sunt cele care arată limpede rătăcirea. Şi se împart, din câte am văzut noi, în două:
1. Spun unii că sinodul nu se poate denumi ecumenic pentru că “lipseşte Biserica Romei”.
Afirmaţia este neadevărată de două ori.
În primul rând, pentru că Biserica Romei nu lipseşte, de vreme ce la Roma există biserici ortodoxe şi clerici ortodocşi, ce vor fi reprezentaţi în Creta. Ba chiar există Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, având sediul episcopal… la Roma!
Deci, în chip categoric, Italia în general şi Roma în particular nu lipsesc din adunarea clericală denumită “sinod panortodox”.
În al doilea rând, pentru că niciodată nu a fost condiţionată canonic ecumenicitatea unui sinod ecumenic de prezenţa unei episcopii, fie ea a Romei, Constantinopolului sau Ierusalimului, chiar dacă este foarte bine să fie prezente cât mai multe dintre ele, iar acceptul lor ulterior – chiar şi în lipsa reprezentanţilor la sinod – este vital.
2. Spun unii că sinodul nu se poate numi ecumenic pentru că “există o ruptură în Biserică”.
Prin “ruptură” înţeleg aceşti “unii” faptul că o serie de grupări ce se bazează într-o măsură mai mare sau mai mică – dar niciodată deplină – pe Sfânta Scriptură nu sunt în comuniune cu Biserica lui Christos. (Aici intră, după ideologiile ecumeniste ale acelor “unii”, ba Papalitatea, ba unele sau altele din grupările protestante ori neoprotestante, ba copţii sau iacobiţii etc.)
Dar niciodată nu au fost toţi cei care se revendică ai Scripturii în comuniune!
În vremea Întrupării Domnului nostru Iisus Christos cei care se revendicau ca fiind ai Scripturii erau împărţiţi în farisei, saduchei, esenieni şi alţii asemenea. Dar nu formau, nici pe departe, un întreg.
În vremea creşterii Bisericii şi propovăduirii apostolice erau pe lângă adevăraţii creştini şi nicolaiţii, simoniştii şi alţii asemenea. Care se revendicau a fi ai Scripturii, dar nu erau.
La fel a fost şi în timpul Sinoadelor Ecumenice, când grupări mai multe sau mai puţine, mai largi sau mai restrânse, după epocă, pretindeau a fi ale Scripturii, fără să fi fost.
Fie în vremea Sfinţilor Apostoli, fie în vremea Sinoadelor Ecumenice, orice sinod ortodox a fost sinod deplin fără participarea celor care se pretindeau ai Bibliei deşi o încălcau! Cu atât mai mult Sinoadele Ecumenice au fost depline şi ecumenice indiferent de lipsa unora sau altora din grupările eterodoxe.
De fapt şi prima grupă de pretexte pentru denumirea eretică “sinod panortodox”, şi a doua grupă de pretexte ţin de una şi aceaşi rătăcire, aceea care confundă Biserica şi ucenicii lui Christos cu toţi cei care se pretind a fi aşa ceva.
Pare greu de crezut că un om logic poate să facă o asemenea confuzie.
Dar acolo unde sentimentalismele şi interesele subiective domină, orice confuzie devine posibilă.
Desigur, se poate pretinde că eu sunt cel care greşeşte (şi cei care au aceeaşi părere cu mine). Că fie sentimentalismele, fie interesele subiective mi-ar putea întuneca discernământul, astfel încât eu să fiu cel confuz.
Şi, desigur, o asemenea ipoteză trebuie acceptată ca probabilă pentru oricare părere personală.
Doar că se poate vedea în ceea ce am prezentat nu doar o logică foarte clară – ceea ce este insuficient într-un asemenea caz – ci şi mărturia Bisericii de-a lungul veacurilor. Care constituie o mărturie invincibilă!
Cei numiţi “creştini” sociologic sau social – cum vrem să spunem -, adică indiferent de apartenenţa lor la Biserică sau la alte grupări, erau în jurul anului 300 sub 10% din populaţia Romaniei (denumită astăzi “Imperiul Roman”).
În vremea unor sinoade ecumenice membrii Bisericii alcătuiau o minoritate din masa “creştinilor după nume”.
Şi totuşi niciodată Biserica nu s-a împiedicat de problema raportului numeric, teritorial, de prestigiu etc. între ea şi eterodocşi.
Nici una dintre cele două tipuri de scuze pentru denumirea “sinod panortodox” nu există în Istoria Bisericii!
Există cel mult texte ale eterodocşilor (ereticilor) care se plâng împotriva Sinoadelor Ecumenice sau împotriva Bisericii în baza unor asemenea scuze…
De aceea, de altfel, nici nu a existat vreodată în Istoria Bisericii ideea sau termenul de “sinod panortodox”, pentru că nicicând nu a fost primită în Biserică ideea eretică a “lipsei” sau “mutilării” Bisericii prin faptul că există eterodocşi (în afara ei, unde le este, logic, locul).
O a treia grupare de scuze vede în denumirea necanonică de “sinod panortodox” un fel de “pogorământ” pentru cei din afara Bisericii. Care, pentru mulţi din cei afectaţi de rătăcirea ecumenistă, sunt mai importanţi în neadevărul lor decât ortodocşii sau Adevărul Dumnezeiesc.
Pentru că, de fapt, nu ascunzând lumina sub obroc sau adevărul sub denumiri “diplomatice” îi putem ajuta pe cei din afara Bisericii. Dimpotrivă, trebuie să trăim în Lumină astfel încât să fim lumină, spre a-i putea elibera pe cei care vor să vadă Adevărul şi să fie în Lumină. Aceasta este datoria Bisericii şi a ucenicilor lui Christos. Iar diplomaţia iubirii, deşi necesară în lucrarea misionară, devine rătăcire atunci când afectează Învăţătura Bisericii sau organicitatea ei. Ceea ce denumirea de “sinod panortodox” o face din plin.
Pentru toate aceste pricini socotesc, plin de tristeţe, că întrunirea sau adunarea din Creta nu este de fapt un sinod, ci o adunare politică, sortită eşecului. Am spus acest lucru în particular de câte ori am fost întrebat şi, iar fiind întrebat, o spun din nou şi public.
De altfel, dată fiind pretenţia de sobornicitate şi unanimitate a adunării din Creta denumită “sinod panortodox” putem vedea că a eşuat deja! Nu doar pentru faptul că din ultra-clericalism a închis dintru început porţile fundamentalei deschideri către plinătatea Bisericii (în limba română nici astăzi majoritatea documentelor nu au fost măcar traduse, cu atât mai puţin să fie cercetate de întreaga Biserică). Nu doar prin dispreţul arătat faţă de toţi creştinii şi clericiii ne-înregimentaţi administrativ, care nu au avut nici un cuvânt de spus pe temă – atitudine total necanonică ce adaugă la necanonicitatea aşa-numitului “sinod panortodox”.
Mai mult decât atât, opoziţia Patriarhiei Gruziei, dar şi a multor ierarhi a căror ortodoxie şi jertfelnicie creştină este binecunoscută, au făcut din această adunare un copil mort înainte de a se naşte.
Din fericire, spun eu, pentru că astfel se uşurează durerile cumplite prin care, altfel, ar fi trecut Biserica. Şi care, de altfel, nu sunt încă îndepărtate cu totul, deşi sunt mari şanse ca adunarea din Creta să rămână, asemenea altor pseudo-sinoade şi întruniri necanonice, doar sursa unor documente sterpe, diplomatice şi pseudo-teologice, şi un exemplu despre cum nu trebuie să lucreze ortodocşii.
Ultra-clericalismul, monahomania, ecumenismul, etnofobia şi filetismul sunt câteva din rătăcirile ce au dus izvodirea unui asemenea mutant eterodox denumit “sinod panortodox”. Nu am atins această problemă, aşa cum nu am atins nici problema convocării canonice a unui sinod ecumenic – ceea ce ar fi fost adunarea din Creta dacă era canonică – şi nici alte probleme foarte grave ce ar fi trebuit lămurite de foarte multă vreme. Şi care au fost acoperite de cele cinci rătăciri amintite mai sus, cele mai grave, din câte ştiu eu, din toate cele care luptă Biserica din interior în aceste vremuri.
Îmi cer iertare înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce nu am izbutit să exprim îndeajuns de limpede şi adevărat!
Îmi cer iertare înaintea celor care citesc ori aud aceste cuvinte pentru orice supărare pe care ele le-ar pricinui-o!
Dar cred întru Dumnezeu că acesta este adevărul, oricât de neplăcut sau dureros ar fi de auzit şi asumat!
După vreo 70 de ani de discuții presinodale, pregătiri în diferite comisii, reflecții pro și contra, când cea mai multă lume își mutase gândul de la posibilitatea reală de a se întruni Sinodul, iată că într-un timp foarte scurt s-a forțat convocarea acestuia, cu o metodologie de lucru mai mult decât discutabilă, cu o agendă fără substanță reală teologică și discutabilă, fără diseminare, fără consultarea clerului din mănăstiri și parohii, nici a poporului credincios,care ar fi trebuit să trăiască acest eveniment mai mult decât o Liturghie. Faptul că site-ul oficial (după cum ne informează Agentia Basilica) este lansat cu doar câteva săptămâni înainte, arată încă odată că Marele Sinod stă sub semnul grabei și al improvizației.
Astăzi dimineaţă, 24 mai 2016, a fost lansată pagina oficială de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (holycouncil.org).
Site-ul prezintă documentele presinodale care urmează a fi discutate şi aprobate la Sinod, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului în cele patru limbi oficiale ale Sfântului şi Marelui Sinod: greacă, rusă, franceză şi engleză.
De asemenea, există un articol explicativ al Înaltpreasfinţitului Părinte Job, Arhiepiscop de Telmessos (Patriarhia Ecumenică) intitulat Spre Sinod care prezintă un scurt istoric, contribuţia Patriarhului Ecumenic Atenagora şi procedurile de pregătire a Sinodului până la Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale din luna ianuarie 2016.
Conform hotărârii Secretariatului Panortodox al Sfântului şi Marelui Sinod, a fost compus un Comitet pentru crearea, funcţionarea şi administrarea paginii oficiale de internet a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, având ca sediu Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy – Geneva.
Sub motto-ul pe toţi la unire i-a chemat (Condacul Cincizecimii), Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe se va întruni în perioada 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Creta.
Menţionăm că există şi o pagină oficială de Facebook a Sfântului şi Marelui Sinod în limba engleză:
3 Commentarii la “Actualizare: EVENIMENTUL SE AMANA SINE DIE. CONFERINTA INTERNATIONALA DESPRE SINODUL ASA-ZIS “PANORTODOX” DIN CRETA cu Pr. Prof. Theodoros Zisis si teologul Dimitrios Tselengidis: “Biserica Ortodoxă, ecumenismul și panreligia. Duhul patristic și “ascultări” contemporane” – joi, 2 iunie 2016/ “MARELE” SINOD – SUB SEMNUL IMPROVIZATIEI SI AL CONTROVERSELOR”
Foarte bine ca au fost si din cei care nu au semnat asa ceva (patriarhul Georgiei si cel al Antiohiei). Asta inseamna ca se mai poate discuta si schimba ceva.
Ce-i aceea familie traditionala? Adica exista mai multe feluri de familie? Familia inseamna toate legaturile de rudenie care pot aparea in urma unei legaturi binecuvantate intre un barbat si o femeie. Se formeaza astfel o increngatura prin care noi toti suntem parte a aceleiasi familii. Sa vorbesti de familie ca fiind traditionala sau altfel, o atomizezi si desfiintezi astfel ideea de mare familie a celor intru Hristos. De parca noi fiecare traim de capul nostru.
Nu mai spun de formularea aceea cu incheierea cununiei intre ortodocsi si ne-ortodocsi. Inseamna ca unul dintre soti tine prea mult la erezia sa, iar celalat tine prea putin la dreapta credinta. Cum sa binecuvantezi asa ceva??
Va rog sa faceti cumva sa puneti si aici inregistrarile de la conferinta, daca se poate. Ar fi de mare folos.
Si inca:
http://www.activenews.ro/stiri-social/Mitropolitul-Serafim-de-Pireu-noi-propuneri-pe-agenda-Sinodului-Ortodox-din-Creta-alegerea-unui-papa-ortodox-al-Romei-si-rezolvarea-problemei-calendarului-133638
Foarte bine ca au fost si din cei care nu au semnat asa ceva (patriarhul Georgiei si cel al Antiohiei). Asta inseamna ca se mai poate discuta si schimba ceva.
Ce-i aceea familie traditionala? Adica exista mai multe feluri de familie? Familia inseamna toate legaturile de rudenie care pot aparea in urma unei legaturi binecuvantate intre un barbat si o femeie. Se formeaza astfel o increngatura prin care noi toti suntem parte a aceleiasi familii. Sa vorbesti de familie ca fiind traditionala sau altfel, o atomizezi si desfiintezi astfel ideea de mare familie a celor intru Hristos. De parca noi fiecare traim de capul nostru.
Nu mai spun de formularea aceea cu incheierea cununiei intre ortodocsi si ne-ortodocsi. Inseamna ca unul dintre soti tine prea mult la erezia sa, iar celalat tine prea putin la dreapta credinta. Cum sa binecuvantezi asa ceva??
Intrunirea “panortodoxa” … a inceput propaganda pentru discreditarea episcopilor ortodocsi care sunt impotriva agendei ecumeniste:
http://www.napocanews.ro/2016/05/sinodul-din-creta-necesar-pentru-unitatea-inter-ortodoxa-stavila-in-fata-secularismului.html