„Îmi iubesc ţara, locurile natale, iubesc mănăstirile şi bisericile noastre de acasă. Astfel că resimt acut, în Scandinavia,
Articole cu eticheta (tag): Episcopia Scandinaviei
Îl chemăm pe Domnul în ajutor, atunci când aruncăm Sfânta Cruce în ape, pentru a zdrobi capetele balaurilor nevăzuți care chinuie această lume și o tiranisesc. Putem privi sufletul omenesc ca pe o mare, ca pe un adânc. O mare agitată și tulburată, mișcată de tot felul de forțe, de curenți marini, populată de tot felul de vietăți ale adâncului. Este o bună metaforă pentru a ne reprezenta personalitatea umană, care, după cum spun unii, se aseamănă în profunzime unui abis, cu o suprafață văzută, conștient, și una nevăzută, sau, mai degrabă, ascunsă, subconștientul. La suprafață pare că suntem bine, dar, în adânc, mișună atâtea forțe ascunse, atâtea patimi și sugestii de la lume și de la cel viclean. După cuvântul psalmistului: „Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.” (Psalmul 18, 13-14).
Bucuria nemărginită din acea zi a fost însă umbrită de atitudinea personalului de la spital, prin insistența cu care întrebau dacă sunt sigură că doresc să păstrez sarcina. Nu încetau să ne spună despre riscuri, despre probabilitatea mare ca fetița să sufere de sindromul Down, ș.a.m.d. Am răspuns categoric, spre stupoarea lor: ,,indiferent cum se va naște acest copil, noi îl păstrăm”.
O atenție specială a fost acordată, în cadrul acestor întâlniri, îngrijorărilor familiilor de români. Care este educația potrivită pentru copii, cum să fie protejați aceștia de feluritele ispite ale unei lumi dezorientate și hedoniste, cum să viețuiască după voia lui Hristos tinerii și tinerele, cum să trăiască familiile după principii sănătoase, atât suflești, cât și trupești, cum să fie întreținut focul credinței în mijlocul unei societăți secularizate, au fost câteva dintre subiectele conversațiilor întreținute de ierarh și de oaspeți cu cei întâlniți în Norvegia.
A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.