Nu ar fi fost, poate, mai folositor, un comunicat care sa asume ce e de asumat si sa exprime regrete pentru confuzia si neoranduiala create? Chiar asa mare „rana” ar fi pentru o Episcopie sa admita erori, fie ele si de comunicare sau neintentionate? Trebuie sa pendulam intre reactii defensiv-intimidate, in care ne lepadam de orice numai sa scapam de massmedia, si reactii agresiv-intimidante in care dam de pamant cu toti?