Cu cât suntem astăzi invadaţi de mai multe imagini trecătoare, fugitive, cu atât sărăceşte conţinutul comunicării, al comuniunii dintre oameni. Totul devine imagine a materialului limitat și efemer, adică ne „informăm văzând”, fără să mai realizăm că „imaginile pot înşela mai mult decât cuvintele” şi că „pentru omul văzător (şi numai atât) nevăzutul nu există”.
Prin această procesiune cu icoanele împărtașim harul, lumina și frumusețea Ortodoxiei pe aceste meleaguri. Dăm astfel o mărturie de Ortodoxie celor cu care conviețuim în această lume secularizată, în această lume iconoclastă și idolatră, în acestă lume care a uitat chipul lui Dumnezeu și care, prin urmare, uită chipul adevărat și firea adevărată a omului. Prin cinstirea icoanelor, iată, suntem legați de lumea cea nevăzută pe care o mărturisim în Crez, deoarece icoana este o fereastră spre un alt univers, spre lumea cea nevăzută de care aparținem cu adevărat. Necinstirea icoanelor înseamnă orbire duhovnicească, inseamnă o dezicere și o negare a lumii nevăzute, a Împarăției harului
Spuneam că omul contemporan a devenit rob imaginii. Dacă imaginea este bună lucrurile sunt în ordine. Dar, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă? Atunci este o problemă. Pentru că prin imagine intră dracul în suflet. Or imaginile păcătoase pot fi oferite de televizor, de site-urile indecente de pe internet, de facebook. Şi în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră înspre iad.
