“Cum îți consumăm cât mai mult din timp È™i din atenÈ›ia conÈ™tientă”, a fost gândirea care a dus la crearea unor instrumente precum butonul “like”, a susÈ›inut Parker, echivalentul unei “mici doze de dopamină”, care îl încurajează pe utilizator să posteze mai mult.
Arma silenÅ£ioasă nu face zgomote explozive, nu cauzează răni fizice sau mentale vizibile ÅŸi, la nivel de aparenţă, nu interferează cu viaÅ£a socială a nimănui. Dar asta numai pentru un observator neavizat. Căci, în realitate, arma silenÅ£ioasă provoacă ÅŸocuri teribile la nivel subconÅŸtient, pagube teribile ÅŸi de neînlăturat din punct de vedere fizic ÅŸi mental ÅŸi grave tulburări ale vieÅ£ii sociale individuale sau colective – ÅŸi asta este de domeniul evidenÅ£ei pentru cel ce ÅŸtie unde să se uite.
Publicul nu poate înţelege această armă tăcută şi, de aceea, nu poate crede că este atacat în mod discret şi insidios. Publicul poate, în mod instinctiv, să simtă că ceva este în neregula; dar, mulţumită naturii tehnice a armei tăcute, publicul nu îşi poate exprima acest presentiment într-o manieră raţională, inteligibilă. Aşa că publicul nu va şti cum să strige după ajutor, iar indivizii obişnuiţi nu vor şti cum să se asocieze cu alţii pentru a se apăra colectiv contra armei tăcute.
“Foarte mulÅ£i continuă să-ÅŸi ducă viaÅ£a ca ÅŸi mai înainte: televizor, meciuri de fotbal, într-un cuvânt, DISTRACÅ¢IE, adică împrăştierea minÅ£ii. Câtă vreme au o bucată de pâine, un fotoliu, ÅŸi un ecran la care să se uite, nimeni ÅŸi nimic nu îi poate miÅŸca din starea lor de letargie duhovnicească. Dacă sunt lipsiÅ£i de toate acestea, atunci se trezesc ca să revendice, nu libertatea lor pe care ÅŸi-au pierdut-o, ci obiectul care îi menÅ£inea în starea de somnolenţă, în lumea lor. Cei care conduc această lume nu dorm, însă. AceÅŸtia îi hipnotizează pe oameni prin discursurile lor ÅŸi le adorm conÅŸtiinÅ£a. Au un plan de îndeplinit, un plan comun pentru toată lumea. De sute de ani se întâmplă acest lucru”.
