Parchetul Parisului a trimis primariei din Nisa o cerere cel putin neobisnuita: sa stearga “complet” 24 de ore de inregistrari provenite de la 6 camere de supraveghere, dar si a tuturor scenelor de la inceputul atentatului care a avut loc pe Promenade des Anglais, in noaptea de 14 iulie, scrie Le Figaro.
Poate că e chiar validă teoria care spune că orice fapt devine aşa cum e definit fix din momentul în care e definit ca atare. Poate că primul pas în combaterea eficientă a terorismului ca principală ameninţare la adresa securităţii globale blabla ar fi să nu-l mai definim ca atare. Să-i tratăm efectele strict în limitele a ceea ce este în fond: crimă de drept comun. Chiar dacă asta e infinit mai puţin vandabil din punct de vedere economic şi politico-mediatic. Şi poate dacă ne demontăm ficţiunile care ni s-au tot montat în cap după 11 septembrie 2001, poate că, odată cu ele, vor dispărea măcar o parte din personajele distribuite în rolul inamicului atît de necesar tuturor cîrmuirilor din toate timpurile.
Catapetesme arzând, icoane împuşcate, Sfântul şi Marele Mir scurgându-se în borta fumegândă a altarului, limbile clopotelor topindu-se. Din cupolă – chipul Pantocratorului, picurându-şi în naos molozul milei. „Unde este conştiinţa creştină? Unde este conştiinţa umană? Unde sunt fraţii noştri, mitropoliţii, preoţii şi prietenii? Unde? Unde?”, strigă de ani buni mitropolitul sirian de Homs şi Hama. Teamă mi-e că, până să primească un răspuns, gura lui se va umple de ţărână.
