Situația de acum din România începe să semene tot mai frapant cu tortura psihică din beciurile Piteștiului.
Ca și ea, tirania COVID urmărește distrugerea psihică a individului, transformarea sa într-o pastă amorfă și fără personalitate, din care să fie modelat „Omul Nou”, caracterizat printr-o supușenie entuziastă față de Noua Ordine.
Acum, ca și atunci, principala unealtă de „Reeducare” este Teroarea.
Aceste instalații, create în cadrul unui parteneriat între companii multinaționale (adevărați proprietari ai bantustan „RO”) și „statul român”, ar fi destinate, în timpul celebrului „vârf al infecției”, pe care îl așteaptă toată Europa post-comunistă ca pe venirea lui Mesia, pentru a adăposti „asimptomatici”, a priori internați forțat, având în vedere că este greu de imaginat un om sănătos care se stabilește de bună voie într-o tabără de refugiați. Desigur, celebrul vârf nu va fi atins niciodată, în România la fel de puțin ca în restul lumii post-comuniste, din motive (în esență, de longevitate scurtă) pe care le-am explicat deja în altă parte. Dar, întrucât aceste tabere sunt, în orice caz, destinate pacienților asimptomatici, singura bază legală pentru posibila lor detenție va fi rezultatul unui test … efectuat de servicii din același stat care îi va ține arestați. Iar ei înșiși nu vor avea la dispoziție a priori nicio modalitate de a supune această judecată expeditivă expertizei unui terț. Cu alte cuvinte: vârf sau nu, habeas corpus (respectarea libertății individuale, n. tr.), în România, s-a evaporat.
