De aceea, de PaÈ™ti trebuie, nu aÈ™a cum s-a format stereotipul să te relaxezi, să-È›i permiÈ›i ceva, ci, dimpotrivă, trebuie să priveghezi mai mult. Iată care-i cheia. Căci pentru bucurie trebuie să lupÈ›i. Cum? Să nu crezi păcatului. De exemplu te simÈ›i rău, n-ai dispoziÈ›ie, iar toÈ›i se bucură. Dar tu să n-ai încredere în ce-È›i spune gândul. Biserica binecuvintează să te bucuri. Asa că ia È™i te bucură. Nu vrei? SileÈ™te-te. ÃŽnÈ›elege că în tine locuieÈ™te păcatul care È›ie È™i apropiaÈ›ilor tăi vrea să vă otrăvească sărbătoarea. De ce să crezi păcatul[ui]? Caci avem binecuvântarea să ne bucurăm, pentru că avem motiv să ne bucurăm: biruinÈ›a asupra morÈ›ii. Iar faptul că în sufletul tău este acuma bezna, întuneric… Dar trebuie sa ne silim. ÃŽmpărăția lui Dumnezeu se ia prin silință. Când trăim în general după simțămintele noastre, după anumite stări temporale, atunci, desigur, când va trebui să ne bucurăm, vom plânge, iar când va trebui să plângem ne vom bucura. VrăjmaÈ™ul le va amesteca pe toate. ÃŽnsă noi È™tim că oricât mi-ar fi mai greu acum, dar Hristos a înviat!
