Animațiile sunt cele mai ”politice” produse ale industriei show biz. Mult mai politice decât filmele Hollywoodiene, unde, de altfel, mitologiile sunt destul de ușor de recunoscut și narațiunile sunt simple, aproape ”la vedere”. Prin ”politice” înțelegem produse care sunt construite atent pentru a promova o ideologie anume, idei, concepții și atitudini care, transpuse în firul epic al poveștii, sunt mult mai ușor de receptat și reprodus de copii decât dacă ar fi fost, să zicem, transmise prin mijloace didactice. Afirmația poate părea șocantă. Cum să fie animațiile produse ideologice, cum să fie astfel acele filme bazate în proporție covârșitoare pe cadre unde abundă umorul de situație și acțiunea, unde dialogurile sunt constituite din replici scurte și ușor de înțeles, unde totul e simplu și se împarte în eroul pozitiv, eroul negativ și galeria de rigoare?