Vedem riscuri peste tot în evenimentele firești ale vieții. Acum, cu pandemia, noua religie s-a răspândit și mai mult în mințile noastre, cu o viteză mai mare decât cea a coronavirusului. Are preoții ei – cei care zi de zi decupează din realitate doar pericolele și ne arată cât de mari sunt (dar, mai ales, vor fi!) ele. Are inchizitorii ei, cei care nu te mai pot arde pe rug, dar care te pot linșa pe rețelele de socializare dacă ai încălcat ritualurile de (auto)protecție, ba chiar și miliția proprie, cu carnet de amenzi!
(…) Suntem obsedaÈ›i de siguranță sanitară legată de COVID-19 È™i ignorăm orice altceva. Din cauză că numai urgenÈ›ele se tratează, sute de bolnavi de inimă, cancer, diabet mor cu zile! CredeÈ›i că celelalte boli au luat o pauză È™i doar coronavirusul există? Câteva sute de mii de oameni vor rămâne fără loc de muncă, cu mai puÈ›ini bani, deci cu mai puÈ›ine È™anse de a-È™i cumpăra medicamentele necesare ca să-È™i trateze bolile. Dacă vine o criză economică, ce se va întâmpla cu È›ara, ca întreg, cât de în siguranță va fi? Religia siguranÈ›ei ne face să nu mai vedem întregul, din cauza unei părÈ›i, să facem sistemul nesigur, de dragul siguranÈ›ei unei părÈ›i. Gândire mioapă!
