Articole cu eticheta (tag): rezistenta duhovniceasca

CUM SA MAI RESPIRAM SI SA REZISTAM PRINTRE MUNTII DE GUNOAIE ALE MINCIUNII SI TICALOSIEI SUFOCANTE?

1. CUM SA MAI RESPIRAM SI SA REZISTAM PRINTRE MUNTII DE GUNOAIE ALE MINCIUNII SI TICALOSIEI SUFOCANTE? 09-04-2019

Azi putem face MULT BINE cu un simplu cuvant bun (si sincer!), cu o mana calda intinsa, cu o usa (a inimii) deschisa, cu o fagaduinta tinuta, dand un banal telefon, cu un suspin pomenitor de bine sau poate chiar cu o rugaciune si o metanie. Dar si cu o afirmare simpla a adevarului aceluia neplacut si important care se cauta astazi a fi complet ascuns sau rasturnat, a adevarului banal (de tip 2+2=4), cu afirmarea normalului “invechit”, a despartirii albului de negru si de gri, a denuntarii minciunii ca minciuna si a spurcaciunii ca spurcaciune. Cu asumarea ne-rusinarii de Hristos si a ne-lepadarii de fratele Sau mai mic. ORICE AR ZICE “LUMEA”! (Ei da, aici e incercarea, fara de care nu se poate!).

EXPLOZIVA PASTORALĂ DE CRĂCIUN a PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord, DESPRE RĂZBOIUL FĂRĂ PRECEDENT ÎMPOTRIVA FAMILIEI ŞI AL VIEŢII şi diversele forme de RĂPIRI DE COPII din zilele noastre: <i>“Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului…”</i>

2. EXPLOZIVA PASTORALĂ DE CRĂCIUN a PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord, DESPRE RĂZBOIUL FĂRĂ PRECEDENT ÎMPOTRIVA FAMILIEI ŞI AL VIEŢII şi diversele forme de RĂPIRI DE COPII din zilele noastre: “Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului…” 23-12-2016

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Carti

Documentare

Articole Recomandate