Articole cu eticheta (tag): separare

PAUL KINGSNORTH, cunoscutul scriitor britanic convertit recent la ortodoxie într-o parohie românească din Irlanda, despre ce ne arată APOCALIPSA COVID. <em>„Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. NU POT SĂ PARTICIP LA ASTA”</em>

1. PAUL KINGSNORTH, cunoscutul scriitor britanic convertit recent la ortodoxie într-o parohie românească din Irlanda, despre ce ne arată APOCALIPSA COVID. „Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. NU POT SĂ PARTICIP LA ASTA” 26-11-2021

Care poate fi, deci, justificarea sistemului de control și monitorizare tehnologic care a apărut în jurul nostru cu o rapiditate și o fluiditate curioasă în ultimul an? Și ce ar putea explica limbajul ciudat de asemănător în care guvernele lumii explică și justifică acest sistem, pe care atât de mulți l-au adoptat în moduri similare, cu tehnologii similare, în perioade de timp similare? Pretextul este faptul că „nevaxații” sunt un pericol pentru societate și că „vaxații” trebuie protejați de ei. Dar așa cum vedem pe teren în Irlanda, pretextul este lipsit de temei. Dacă am opera, așa cum pretindem că o facem, pe temeiul rațiunii – dacă am fi cu adevărat „adepţi ai Științei” – atunci am demonta aceste sisteme în acest punct. În schimb, ne mişcăm mai adânc în ele. Suntem conduși într-un viitor în care scanarea unui cod pentru a dovedi că ești un membru sigur și ascultător al societății va fi o trăsătură permanentă a vieții, la fel de indiscutabilă precum cardurile de credit și permisele de conducere. Ne îndreptăm către vaccinarea obligatorie forțată a întregii populații – inclusiv copiii – și pedepse cu închisoarea pentru cei care refuză. Până la sfârșitul iernii, am putea trăi într-o lume în care statul a preluat controlul complet asupra corpului nostru, iar singura noastră șansă de a rămâne membri activi ai societății este să ne supunem fiecărei instrucțiuni și să acceptăm monitorizarea digitală permanentă pentru a ne dovedi supunerea. (…)

Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuşi își face treaba. Este folosit pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare. În doi ani scurti, dar importanți, acesta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să-i bombardăm ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult, nu-i așa, pentru ca cuvintele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale?

<i>“Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi?”</i> – ISPITA “ULTIMATUMURILOR” si PRECIPITAREA RAVNEI FARA CHIBUZINTA/ De ce se pomeneste episcopul la Liturghie?/ SFANTUL SI MARELE SINOD… DIN LAUNTRUL NOSTRU ABANDONAT/ Litera si Duh in aplicarea canoanelor de catre duhovnic. DARUL DEOSEBIRII care nu “sparge capetele”

2. “Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi?” – ISPITA “ULTIMATUMURILOR” si PRECIPITAREA RAVNEI FARA CHIBUZINTA/ De ce se pomeneste episcopul la Liturghie?/ SFANTUL SI MARELE SINOD… DIN LAUNTRUL NOSTRU ABANDONAT/ Litera si Duh in aplicarea canoanelor de catre duhovnic. DARUL DEOSEBIRII care nu “sparge capetele” 26-08-2016

Râvna noastră, bunele noastre intenţii, chiar şi o anumită erudiţie, nu sunt suficiente. Poate şi să ni se pară că împlinim voia lui Dumnezeu, că apărăm Adevărul, şi să fim, de fapt, în mare rătăcire. Aşa cum se poate vedea şi în pericopele de mai sus şi cum putem constata din întreaga istorie a Bisericii, între semnele cele mai limpezi care ne arată că acţionăm sub spectrul înşelării se numără impulsul de a lua decizii sau de a da sentinţe imediat, ispita de a vorbi doar „limba” ultimatumurilor şi graba de a rupe comuniunea cu ceilalţi. În Biserică e nevoie să acţionăm cu multă răbdare, calm şi chibzuit, cu rugăciune şi cu multă sfătuire. Grabă să fie doar în a arăta dragoste de aproapele, în a căuta comuniunea cu el. Fidelitatea faţă de credinţă trebuie să fie dublată întotdeauna de stăruinţa de a păstra comuniunea. Nici un efort nu este prea mare când e vorba atât de mărturisirea Adevărului, cât şi de păstrarea unităţii în Biserica cea Una a lui Hristos. Amândouă sunt la fel de importante.

Carti

Documentare

Articole Recomandate