Articole cu eticheta (tag): Sihastria Putnei

Nădăjduiam să mai avem răgaz, în ciuda acestor vremuri de boală și de moarte, de ură și de certuri de cuvinte, să ne regăsim pentru binecuvântare și povață, pentru sfat, pentru o vorbă bună și un rămas bun creștinesc. Să mai povestim despre ceea ce iubeam atât de mult: satul românesc și comunitatea credincioșilor. Să vorbim despre Dumnezeu, despre Maica Domnului și despre Sfinți, despre țară, despre Biserica strămoșească. Dar nu mai este timp pentru toate acestea. Ați fost luat de pe front, Părinte Arhiepiscop, oștean de frunte și veteran al unei Biserici luptate atât de greu acum. Căci, într-adevăr, este război. Un război nevăzut, dar și văzut, care ne pune la încercare credincioșia. Ați fost în prima linie de la început, cu donații importante pentru spitalele și așezămintele sociale din Bucovina, întru slujirea fratelui, cu rugăciunea și sfatul pentru toți.

Totodată, după săvârșirea slujbei de pomenire, va avea loc și lansarea celui de-al doilea volum al cărții „Părintele Proclu – file de Pateric”. Părintele Proclu a fost un rod al lucrării Duhului Sfânt, manifestată prin neîncetata rugăciune, prin smerenia și dragostea sa față de semeni, pe care îi simțea ca „frați mai mici ai lui Hristos” (Matei 25, 40). Părintele a iubit întâi de toate smerenia. De aceea și lucrarea lui s-a făcut în cea mai mare parte, în taină. Dumnezeu însă, după nemincinosul Său cuvânt, nu a lăsat „lumina ascunsă sub obroc”, ci a scos-o la vedere ca să „lumineze tuturor celor din casă” (Matei 5, 15).

Monahul Proclu a ştiut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia. Știa să aline orice suflet aflat în suferinţă. Vorbea rar şi răguşit, iar ochii săi albaştri lăcrimau ori de câte ori afla de necazul și suferința celui ce i se înfățișa. Părintele Proclu, timp de mai bine de 50 de ani, s-a rugat pentru oamenii din lume, pentru monahii și monahiile din mănăstiri, dar și-a plâns și păcatele, aducând adevărata pustie în chilia şi în inima sa, așa cum smerit obișnuia să spună.

Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.

În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.

  Antena3: Zota: Familia va fi consultată pentru donarea de organe, chiar dacă decedatul are opţiunea pe card Opţiunea pentru transplant de organe după moarte poate fi înscrisă pe cardul naţional de sănătate din timpul vieţii, dar oricum va fi întrebată …