În mod sigur era un veşnic neliniştitor care se exterioriza în mod coleric, dar care în tot ceea ce spunea şi chiar în ceea ce făcea nu era nicio urmă de răutate şi nu păstra în sinea lui nicio ranchiună. În legătură cu cele spuse mai sus, vreau să mai fac o ultimă remarcă, şi anume, era un om lipsit de orgolii şi în vorbire, şi în ţinută. Experienţele de viaţă pe care le-a trăit, inclusiv aceea de a fi la un pas de moarte, nu i-au dat sentimen tul că ar fi un om de excepţie şi nu a do bândit nici alura norocosului căruia îi re uşesc toate. Dimpotrivă, i-au aprofundat credinţa şi umilinţa creştină ce apar mai clar în scrierile sale şi totodată i-au întă rit hotărârea de a se consacra slujirii lui Dumnezeu intrând în cinul călugăresc.
