Articole cu eticheta (tag): supraveghere in masa

Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn. În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.

De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.

“Deci, ca să înÈ›eleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățeneÈ™ti sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituÈ›iilor statului È™i se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriÈ™ti monitorizaÈ›i de autorități să se afle în acelaÈ™i timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraÈ™ aflat în alertă maximă? Serios? Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă aÈ™a ceva!”

Are perfecta dreptate. Tot ce se întâmplă este o insultă la adresa inteligentei medii umane.

Așadar, în numele anti-corupției, establishment-ul politic și civil din România (vezi, bunăoară, libertarienii proaspăt numiți consilieri de stat) au conferit legitimitate unei politici de austeritate cu consecințe fatale previzibile și care este, la rândul ei, o formă mai sofisticată de corupție. Căci austeritatea nu este nimic altceva, la urma urmei, decât un furt legalizat la scară socială comis de către elitele financiare și politice asupra oamenilor obișnuiți, prin care cei din urmă sunt puși să plătească pentru o criză pe care elitele au făcut-o posibilă și de pe urma căreia tot ele beneficiază. Cu alte cuvinte, austeritatea e Robin Hood întors pe dos: se fură de la săraci pentru a li se da tot bogaților.

Raportul denunta construirea unor “Complexe Industrial-Panoptice”* in mai multe tari, incurajate de o cultura a conspirativitatii a operatiunilor de supraveghere, in conditiile in care este dificil, pentru corpul politic, sa realizeze in mod adecvat balanta dintre amenintarile presupuse si nevoia de masuri de securitate din cauza tehnologiei inalte si a faptului ca informarea provine de la grupuri interesate.