Cineva spunea că este bine să ţii minte suferinţa şi atunci când nu o mai ai, pentru a-ţi fi pildă pentru viitor şi a aprecia mai mult binecuvântările de la Domnul, pe care de multe ori nu le mai vedem sau le tratăm cu indiferenţă orbiți fiind de vălul păcatelor ce, din nefericire, le ridicăm la rang de „virtute”. Astăzi, trăim cu durere o emancipare a păcatului, învățăm să nu mai spunem alb sau negru, ci gri, aidoma noroiului…
