„CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
…Si despre o prima strategie diversionista de abatere a atentiei de la cuvantul marturisitor
“Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri….
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă, pastorind cu putere poporul sau, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare, încearcând să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt înjosirea omului era scopul final.
Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, urmărindu-se de către anumite puteri doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni”.
Daca privelistea ce o ofera Biserica Serbiei este una de plans si jale, Biserica Greciei infatiseaza o pozitie de incredibila atitudine ortodoxa, in sensul plenar al cuvantului, luata fata de planurile si experimentele sociale aplicate tarii de aceiasi eurocrati si euro-masoni care, prin intermediul UE, FMI si Banca Mondiala, injuga tot mai multe state la o noua ordine mondiala in facere.
Problema este deosebit de importanta deoarece pozitia Bisericii Greciei poate deveni un exemplu de urmat pentru celelalte Biserici surori (in special a noastra, avand in vedere experimentul si mai dur aplicat tarii prin asa-zisa austeritate) si reprezinta o prima condamnare arhiereasca a acestor criminale masuri ce preconizeaza un adevarat genocid social. Miza este enorma: protejarea intereselor poporului, a statului national dar, mai cu seama, a importantei si rolului asumat de Biserica in acest proces de inrobire, decimare si abuz asupra popoarelor, in numele unei agende prin care se urmareste trecerea catre o noua stapanire totalitara. Adica: Biserica va tacea asupra acestor planuri, se va ralia lor, sau va protesta, fie si cu riscul prigoanei? Iata ca un prim raspuns vrednic este dat de Sinodul Greciei, care alege calea marturisirii.
Un exemplu menit sa intareasca pe episcopii din Biserica noastra care au luat deja pozitie fata de arhitectii noii dictaturi in formare, pe episcopii care, poate, pana acum nu ai indraznit sa isi spuna pe fata opozitia dar si sa avertizeze pe cei care, inglodati in interese si ambitii faraonice, sunt desprinsi de realitatea in care se zbate poporul si de repercusiunile pe care masurile de austeritate le vor avea, in curand, provocand “suferinte sociale” si tulburari.
Sa luam aminte, insa. Evident ca cei care conduc aceste planuri masive de dezagregare nationala si sociala se asteapta si la momente sau atitudini de rezistenta. Sa nu ne inchipuim ca nu au pregatite strategii de contracarare. Si, in cazul grecesc, se vede ca sunt puse la lucru manipulari prin care atentia sa fie deturnata de la esential, de la miza ce se afla in joc: faptul ca Biserica, in corpore, la nivel de ierarhie, marturiseste impotriva planurilor antihristice, este deja pus in umbra de scandalul provocat in jurul 
declaratiilor IPS Serafim de Pireu. Avand in vedere ca, dupa cum a declarat chiar mitropolitul Serafim, pozitiile sale pe tema sionismului se cunosteau demult, fiind publice, nu are cum sa fie intamplator ca tocmai acum s-a creat un scandal in jurul lor, axat, cum altfel, in jurul acuzatiilor de anti-semitism (in conditiile in care Mitr. Serafim a condamnat – si recunoscut – explicit holocaustul…).
Care ar fi strategia: pe langa a pune in umbra marturisirea Sinodului grecesc, o alta miza este de a compromite chiar mesajul in sine, care va fi infierat pentru ca ar fi conspirationist si ar ascunde prejudecati si atitudini anti-semite, de fapt (pe logica manipularii: iata ce fel de ierarhi stau in spatele declaratiei sinodale).
Ceea ce este dureros este ca unii ortodocsi mai ispititi de duhurile tulburarii, senzationalului si scandalului pun si ei un umar vanjos la aceasta strategie, amplificand la maxim, la randu-le, scandalul din jurul declaratiilor lui IPS Serafim de Pireu, aducand in fata tot felul de teorii care chiar sunt conspirationiste si imposibil de dovedit (deci inutil de adus in discutie) citand tot felul de surse dovedit false (reamintim ca Protocoalele sunt o capcana inghitita de naivi si propagata de interesati) si aratand, pe scurt, nu doar ca nu au inteles miza luptei in care s-a angajat Biserica Greciei dar chiar, nadajduim ca involuntar, actionand in directia strategiilor de manipulare si de contracarare a marturisirii ortodoxe!
***
„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Sinodul Bisericii Greciei, întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, vorbind pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi decisive. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să aibă un cuvânt asupra crizei la care suntem martori.
Este adevărat că evenimentele actuale din patria noastră sunt inedite şi cutremurătoare.Criza duhovnicească, socială şi economică este o consecinţă firească a răsturnării întregii firi.Se încearcă dezrădăcinarea şi distrugerea temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate ca făcând parte integrantă în chip firesc din viaţa spaţiului nostru (elen). Din punct de vedere social, se urmăreşte o uzurpare a predaniilor şi a drepturilor noastre, desigur, cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare? De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste simptome ale crizei societăţii şi economiei pe care azi le traim în mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Oare cum au socotit atunci costurile politice, cu toate că ştiau că duc ţara la catastrofă, iar azi se cred la adăpost, acţionând tot de pe poziţia celor care dau porunci? Suntem martorii unor răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi sunt impuse aproape fără nici o împotrivire.
În cuvinte foarte simple, criza noastră economică se datorează diferenţei dintre producţie şi consum, mai exact dintre ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de confort cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mult decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute sperând că balanţa dezechilibrată se va restabili. Însă, atunci când acest lucru nu se mai întâmplă, iar debitorii cer returnarea împrumuturilor, plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment.
Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea, rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum nu are doar o dimensiune economică, ci, în primul rând, este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care, în fapt, se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii, fără a ne mai pune problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi închiderea omului într-un prezent rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a ajuns doar un interval de timp nedeterminat între două date, a naşterii şi a îngropării.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu absurdul, iar lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci imoralitatea ajunge singura cale de viaţă, pentru că altfel, dacă eşti moral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru.
Întrebarea – dilemă lui Dostoievski – „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi, omul, în mod justificat tremură mai degrabă pentru micşorarea veniturilor, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.
Noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză, confruntându-ne în Sinodul Ierarhiei cu responsabilităţile noastre. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Distrugerea relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte a ajuns obiect de neguţătorie exploatat în mod pragmatic prin scandalurile fabricate, ţintindu-se destrămarea încrederii voastre în Biserică.
Vă spunem că Biserica are antidotul modului de viaţă consumerist şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul atletului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, iesirea din sclavia inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu[1] care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi nadejde.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan. Nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă, pastorind cu putere poporul sau, fără a se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, chiar dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare, încearcând să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde s-a luptat împotriva lui Dumnezeu, de fapt înjosirea omului era scopul final.
Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă fure nădejdea. Aduceţi-vă aminte că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, urmărindu-se de către anumite puteri doar controlul mondial, nu şi iubirea de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie parte a lumii şi parte a istoriei. Nu poate îngădui nici un fel de nedreptate, fiind în acelaşi timp datoare să fie gata pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica de lîngă casă, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Intenţia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea alte perspective. Mulţi dintre noi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi.Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste.
Cu acest duh, adunaţi în jurul Bisericii, care este marea noastră familie, vom scoate la iveală greşelile noastre, vom căuta sensul vieţii în dragoste şi astfel vom ieşi din acest ceas greu.
Sinodul Bisericii Greciei
http://www.zoiforos.gr/
http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm
Traducere Mihail Ilie
Legaturi:
- Cetatenii statelor care au realizat acorduri cu FMI si BM, invinsii anului 2010. MASONUL CHIROVICI NE ANUNTA CA IN ANUL 2011 VOM AVEA PARTE DE SUFERINTE SOCIALE SI CA SE VOR PUNE BAZELE PENTRU… CEEA CE VA URMA IN 2012!/ Scandalul traficului de organe cu prizonieri sarbi (STIRI 24-28 DECEMBRIE 2010)
- Ce se discuta, deschis si senin, in cercurile economistilor de top: “AUSTERITATEA” IN ROMANIA ESTE UN EXPERIMENT CONTROLAT al elitelor europene
- Vladica Hierotheos Vlachos: „Vom trece prin zile grele, iar oamenii vor suferi mult, au nevoie de cuvant de mangaiere…” (Stiri si recomandari religioase 16-23 decembrie 2010)
- GENOCIDUL PREMEDITAT-CAMUFLAT CONTRA ROMANIEI
- De ce s-a tinut la Bucuresti Comisia Trilaterala? ROMANIA: EXPERIMENT-PILOT PENTRU NOUA ORDINE MONDIALA. Ce spune ideologul comisiei, Zbigniew Brzezinski?
- GRECIA IN FLACARI, ROMANIA IN GENUNCHI. Miroase a Revolutie si in alte capitale ale lumii. De ce e atat de cinic-satisfacut Basescu? Ne asteapta AMPUTAREA SOCIALA (Stiri si analize 15-16 decembrie 2010)
- CRUCEA CRESTINULUI VREMURILOR DE PE URMA: intre Leviathanul intereselor si silniciilor euro-masonice si “dumnezeul” furios si turbulent al zelotilor extremisti (Sinteza de stiri, opinii si recomandari pe teme religioase – 15 decembrie 2010)
- CE AM FACUT CU LIBERTATEA DUPA 21 DE ANI?
- PASTORALA DE CRACIUN A IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, DENUNTA “PLANUL DIABOLIC” AL UNIFORMIZARII GLOBALISTE, amintind de Stalin si de tiranii sangerosi ai istoriei
- Pastorala mangaietoare de Nasterea Domnului (2010) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei: SA NE REGASIM VESMANTUL DE FII AI LUI DUMNEZEU, CA SA INFRUNTAM CU HRISTOS MULTELE GREUTATI CARE NE ASTEAPTA IN NOUL AN!
- PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC
Doneaza pentru filmul "Scrum"
asa da declaratie, pe cand si la noi?
Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta a ramas o taina pentru multi din semenii nostrii si dupa 2000 de ani.Ce sa mai vorbim de Nigeria cand in tari majoritar ortodoxe ierarhii se raporteaza la Nasterea Mantuitorului ca la o legenda.
“Multime de ingeri s-a adunat sa vada Nasterea cea negraita si vazand pe Ziditorul lor culcat in iesle ca un prunc, s-au mirat si cu frica mare s-au inchinat Celui Nascut si Celei ce L-a nascut”(Acatistul Nasterii Mantuitorului).
Cel mai bine reflecta situatia in care ne zbatem urmatoarea situatie traita.Am ramas la televizor sa vad Sfanta Liturghie din binecuvantate pricini.Nu stiam cum sa procedez.M-as fi pus in ghenunchi,dar in fata televizorului mi se parea nepotrivit.Sa stau comod in scaun iar nu ma odihnea.Sfanta Liturghie ca spectacol,iata o mare problema!
O dovadă că Dumnezeu nu a murit şi că Biserica Sa nu o vor birui porţile iadului. Este nevoie vitală de o poziţie manifestă faţă de relele cu care ne confruntăm. Diagnosticul este foarte bine pus, soluţia pe măsură. Admiraţia nu poate fi ascunsă. În lumea aceasta dominată de rău şi deznădejde contactul cu un om vertical este resuscitant. Oare cu cât mai mult o hotărâre sinodală, care umple un gol imens?! Sperăm să reprezinte un model… molipsitor.
Cunoscind textul original al acestui anunt sinodal, va incunostiintez ca traducerea plasata pe situl dvs este una nereusita si plina de expresii straine limbii romane, din care nu se intelege ce se doreste a se transmite. De pilda
Ce inseamna “Ierarhia Bisericii Greciei”?
sau expresia “traim zile critice”?
sau “ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit”
sau “merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi.”
sau “pentru viaţa din spaţiul nostru.” Care spatiu?
sau “chestiunile economice şi de asigurări” (asigurarea obligatorie pe masini?, sau a locuintei?)
sau “patogenii ale societăţii”
sau “Persoanele de pe scena politică… sunt… aceiaşi”
sau “nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim”
sau “Criza economică care chinuie şi domină ţara”
sau “n prezentul rectiliniu”
sau “Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.” Ce se intelege de aici? Din original se intelege, de aici, nicmic!
sau “când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă” Ce-o fi demostrarea ostentativa, oare?
sau “am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie” ???
sau “Întrebarea – dilema lui…” bun acord!!!
sau “tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora…” buna exprimare!!!
sau “să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre”
sau “pentru că co…” trebui hirtie igienica aci!
sau “îl conduce la competiţie”
sau “situaţia Educaţiei noastre,”
sau “proiectului Noului Liceu” ???
sau “să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit” ce romana o fi si asta?
sau “unde Dumnezeu a fost luptat” ???
sau “lucrează să vă priveze de speranţă”
sau “Biserica lui Hristos are cuvânt… pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii” aici e o problema de dogma pe care traducatorul n-a sesizat-o si nu a stiut cum s-o rezolve. A spune ca Biserica este trup al lumii, si nu trupul lui Hristos (cum e corect) este evident o greseala care a trecut neobservata de sinodul greciei. Mitropolitul care a alcatuit textul, nu-i dau numele, foloseste astfel de ambiguitati. Insa expresia de aici trebuia corectata de traducator, care altminteri, iata, a introdus in circulatie cel putin o eroare…
etc. etc. etc.
Pentru o traducere mai aleasa, vedeti revista Familia Ortodoxa, care va publica-o poate in numarul pe decembrie. Si altadata selectati cu atentie traducatorii, caci multi sint chemati, dar putini… Hristos s-a nascut!
SV
Greci, Rusia, Grecia, Rusia, dar la noi? La noi nu spune nimeni nimic?
Orice perioada de criza existentiala, pentru crestin este binecuvantare curata, adevarata crestere in credinta si iubire. Ce m/as bucura sa aud si in scumpa maea tara ca nu ar trebui sa fie nici un om care sa nu primeasca macar o bucata de paine. Aceasta criza ne poate face mai buni sau mai rai. Atitudinea impotriva raului trebuie sa existe. Furia buna! Vremuri de fuie buna!
@SV: asta a fost tot ce s-a putut obtine, nimeni altcineva nefiind interesat sa traduca, desi e de cateva saptamani pastorala. Si a fost facut in criza de timp, asa ca se cuvine sa avem ingaduinta, macar de politete, daca ingaduinta crestina nu ne da afara din casa. E foarte bine ca la Familia Ortodoxa apar texte traduse frumos si absolut corect, insa, probabil, ar fi trebuit sa asteptam cateva luni ca sa ajunga public un astfel de document. Ceea ce face ca documentul sa devina aproape complet inutil, bun doar pentru cei care au acces la informatie doar prin intermediul revistei.
@Dan Orghici: Furia buna? NU asa, si nu acesta este cuvantul marturisitor al pastoralei de aici.
Cat priveste ”la noi nu spune nimeni nimic”, tocmai am pus cateva trimiteri catre pastoralele marturisitoare ale ierarhilor din biserica noastra…
“Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane.”
Domnului Admin,
Textul acesta, desi apare ca datind din octombrie, cind a fost discutat in sedinta sinodului Greciei, a fost lansat inspre public cu doar vreo 2 saptamini inainte, in luna decembrie. Deci nu e o problema cu timpul publicarii lui. Pe de alta parte, el este criticat deja in Grecia pentru ca este deosebit de blind, parere pe care o impartasesc si eu. Evident ca a fost modificat ca sa nu supere puterea, caci nu numeste nici la modul general macar pe responsabilii tradatori de neam si credinta din guvernare, fapt pe care alti mitropoliti l-au facut in diverse luari de atitudine. Apoi, da niste solutii de-a dreptul copilaroase problemei crizei. Ceva a la Daniil Ciubotea, adica “transformati Biserica in societate de caritate”, fie ea incadrata intr-o parohie. Nu e rau sa-i dai omului o farfurie cu mincare, caci in popor credinta trece mai intii prin stomac, insa esenta lucrarii Bisericii nu este rezolvarea situatiei omului in aceasta lume cazuta, restaurarea lui economica, oferirea unei vieti comode etc. Biserica exista ca sa-l scoata pe om din lumea cazuta, sa-l traga inspre Imparatia cerurilor, unde nici mincare, nici bautura, nici casatorie nici, nici… nu exista. Deci, fiindca omul vrea cu tot dinadinsul sa se aranjeze aici, pe pamint, calcind si prin biserica mai des sau mai rar, ca sa se puna bine si cu viitorul Judecator, Dumnezeu, singurul invatator al nostru, trimite criza ca sa arate oamenilor – sa nu uitam ca pe cine iubeste Domnul, pe acela il cearta – ca patria lor nu este in proprietati pamintesti, in actiuni, in bani, in mincare etc., ci in ceruri, in Hristos Dumnezeu. Deci, ceea ce trebuie sa le spuna niste ierarhi oamenilor este urmatorul lucru: Dati slava lui Dumnezeu ca va trinteste de pamint ca sa va intelepteasca, ca va ia tot ce aveti, ca va arata ca nu asigurarile la tot felul de institutii omenesti va garanteaza sanatate si bunastare si orice altceva urmareaste omul. Daca v-a lipsit Dumnezeu pina si de piinea pentru ziua de miine, este pentru ca n-o meritati, pentru ca nu I-ati multumit deloc pina acum, pentru ca credeti ca sisteme omenesti va dau voua toate cele spre viata. In citeva cuvinte, o chemare la pocainta (metanoia, precum stiti, inseamna scimbarea mintii inspre Dumnezeu). Unii ierarhi au spus lucrul acesta in Grecia, dar putini vor sa asculte. De aceea nadejdea este ca Dumnezeu, in bunatatea lui, sa duca criza pina la capat, pina la deposedarea de bunuri pamintesti a oamenilor, pentru ca doar atunci, se pare, omul isi va ridica privirea spre cer, nemaiavind la ce sa caute spre pamint.
@Stam Voiosu: Deci acum nu doar traducerea, ci pastorala in sine e problema. Dar se pare ca nu v-au ajutat nici limba romana, nici limba greaca sa patrundeti sensurile si duhul acestui cuvant arhieresc. Pai tocmai ca critica modelul consumerist de viata adoptat de greci, tocmai ca isi asuma ei insisi o vinovatie, tocmai ca indeamna la asceza, ca solutie duhovniceasca… Iar in ceea ce priveste aplecarea spre social, pare ca faceti parte din tagma celor care nu vor sa auda de milostenia practica sub nicio forma, doar pentru ca au catolicii filantropie. In acest caz, puneti-l la zid pe Apostolul Pavel, ca facea chete pentru crestinii saraci. Ar fi o mare IPOCRIZIE ca Biserica sa indemne la asceza neasumandu-si, in acelasi timp, asa cum a facut de la bun inceput, grija fata de oamenii saraciti de aceste vremuri!
Incredibil cat mai scotocim dupa rele, inventandu-le inclusiv acolo unde nu sunt! Viu este cuvantul Apostolului:
Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
Daca aveti ca pasiune scobitul dupa gunoi si parute rele, poate ar fi bine sa schimbati siteul. Sunt altele specializate in astfel de ocupatii specifice.
Iov era bogat si sanatos si-L slavea pe Dumnezeu, si in boala si in saracie nu s-a razvratit. Nu toti avem taria lui Iov. Dumnezeu da fiecaruia cat poate duce, pentru ca sa se poata mantui, … daca vrea.
@anutza: pentru ca tot ati adus aminte de Iov, pare-mi-se ca domnul voios de mai sus se aseamana cu pretenii lui Iov, intr-un anume moment.
Nu ajunge oare cand bietul om e mustrat si cer(ce)tat de Dumnezeu, trebui sa ma reped si eu sa-l mustru cu asprime? D’apai cu ce is eu mai bun?
Una peste alta, pe mine unul ma bucura aceasta luare de pozitie. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori, graba strica treaba. Asa ca acesta-i un inceput bun si sper ca atitudinea – oficiala – din Biserica Ortodoxa Greaca sa serveasca de exemplu si prin alte parti.
Domnule Stam Voiosu se intelege destul de bine.Se pare ca sunt altii care nu vor sa inteleaga.Va multumesc.
O pozitie excelenta care poate da un impuls si celorlalte biserici ortodoxe. Daca cedam libertatile noastre fara lupta, fara o pozitie ferma, ne vom trezi incatusati pe veci. Ortodoxia nu ne invata sa stam in pozitie de drepti in fata diavolului. Doamne ajuta!
Este absolut formidabil cât de tare poate fi distorsionat un mesaj lămuritor şi mărturisitor pt a statornici dreptatea proprie! Eu nici în ruptul capului nu am desprins din această declaraţie că soluţia la criză este a da câte un blid de mâncare la fiecare. Ci că soluţia este tocmai conştientizarea intenţiilor stăpânitorilor malefici din umbră şi asumarea unei vieţi creştineşti autentice. Iar blidul de mâncare este dovada seriozităţii, nu a naivităţii. Depinde de care parte te poziţionezi, a celui ce primeşte sau a celui ce dă de mâncare.
Cât despre credinţa care vine din deposedarea totală de bunurile avute… sună a gnosticism, unde trupul este ceva decăzut şi o carceră provizorie pt suflet. “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii”(Apoc. 2:7). Deci mâncare este şi în veacul viitor, dar nu pătimaşă, saţiul care îngreuiază inima. Fără să mai zic de merele din rai ale lui Eufrosin bucătarul, că nu suntem încă în veacul viitor.
Parintele Iustin Parvu sunea ca solutii nedureroase nu mai exista.
Ce ar trebui spus si cand este o traba a marilor duhovnici, vazatori cu duhul plini de harul lui Dumnezeu. Parintele Iustin Parvu sau sihastrii din munti.
Imi povestea cineva ca dupa 1944, in Bulgaria a inceput o mare prigoana cumplita impotriva preotilor; nu de putine ori Dunarea aducea la mal trupuri de preoti bulgari martirizati. Prigoana a fost declansata datorita sustinerii nazismului de catre Biserica Ortodoxa Bulgara. Dupa 89 s-a constatat ca in Bulgaria sunt mai putin de 50 % din oameni botezati.
In Romania a fost posibila o alta abordare, cu consecinte benefice.
Cineva imi spunea, pe vremea PF Teoctist, BOR era in defensiva, cautand sa amane cat mai mult momentul declansarii prigoanei. Este evident ca aceasta va veni mai devreme sau mai tarziu.
MARTURISIREA ESTE O NECESITATE IN BISERICA LUI HRISTOS !
Sinodul Bisericii din Grecia a decis ca ACUM este momentul !
La noi parintele Iustin Parvu o spune de mai multi ani dar in alt fel.
Au fost si voci de ierarhi.
Sa ne obisnuim cu cititul Psaltirii; momentul marturisirii sa nu ne prinda total nepregatiti.
Alin-7,
referitor la exemplul bun de urmat: este si la noi o reactie din partea episcopilor, dar noi ne facem ca nu o vedem – asta poate si pentru ca este mai putin “galagioasa”.
Episcopul meu, a spus intr-o conferinta inregistrata (dar care cred ca nu a fost pusa pe internet) ca este dispus sa mearga cu noi la birourile deputatilor si parlamentarilor din judet, sa ne sustina in cererea noastra de a nu se vota in Parlament legea referitoare la actele biometrice.
@Ioana
Si mai stati??!!
Să stăm cu frică, să luam aminte la ceia ce se întâmplă în lume, în biserică şi mai cu seamă în sufletele noastre. Duhul criticist cu care ne hrănim unii dintre noi este doar cu înfăţişare ortodoxă, pentru că lucrarea sa naşte, hrăneşte şi adânceşte o patimă subtilă şi distrugătoare, criticând dispreţuitor nerealizarea – la nivelul ideal – a vieţii şi învăţăturii slujitorilor bisericii. Prin critica făcută în public la un nivel înalt de profunzime şi de duritate se generalizează cultul discreditării, dezvoltarea şi adâncirea unui dispreţ lăuntric foarte de viu faţă de ierarhie şi preoţie, greu de combătut şi de vindecat în popor . Aruncând cu pietre în ierarhi şi preoţi, şi arătând paiul din ochiul lor…. cădem din darul lui Dumnezeu şi nu ne mai urmărim pe noi înşine decât în a fi corecţi şi virulenţi în critică. În acest păcat am căzut şi cad şi eu însumi încurajând şi întreţinând acest duh şi îpovărându-mă cu o cruntă vinovăţie. Să stăm cu frică, să luăm aminte la faptele noastre şi la efectul lor, că prin critica nesfârşită a ierarhiei nu slujim ortodoxiei ci duşmanilor ei cei mai periculoşi. Să nu uităm că avem şi primim ceia ce cerem şi merităm. Dar oare cât ne rugăm pentru ierarhi, pentru biserică, pentru neam şi ţară, …cu aceiaşi profunzime şi ardoare cu care-i criticăm ?. Vă spun sincer că am mari regrete pentru tot ce am scris în acest duh, – care face mult rău – chemând la perpetuă acuzare şi punând bariere de netrecut îngăduinţei, răbdării, apropierii sufleteşti şi mai cu seamă iertării pe care o cerem în fiecare ,, Tatăl nostru’’, chiar dacă eu m’am legat doar de învăţătura ne transpusă în faptă, de cea care relativizează , de laicizarea şi desacralizarea vieţii bisericeşti şi de toate cele îndreptăţite, care loveau indeirect în persoana ierarhilor. Dacă nu vom întări fiecare dintre noi – prin tot ce facem şi puterm să facem – unitatea bisericii, dacă nu vom cinsti şi apăra ierarhii şi preoţii care învaţă drept cuvântul lui Dumnezeu, socot că nu suntem în biserică, în Hristos şi în calea mântuirii cua devărat. Deasemeni susţin şi eu – cum atât de bine a spus admin – că nu e ortodox să găseşti cusur acestui mesaj sinodal şi să nu te bucuri de cuvântul pastoralelor ierarhilor noştrii postate de ei pe acest site. Să ne uităm la faptele noastre, la ceia ce am făcut şi la cât am susţinut şi sprijinit biserica cu rugăciunea cu fapta şi cu trăirea. Să vedem câţi ani de sinceră pocăinţă şi participare permanentă la sfânta liturghie ne legitimează aceste critici.
Eu le regret sincer, deşi cum am mai spus nu s-au legat de persoane şi nici de negativele cuiva anume. Vă rog să mă iertaţi.
Intr-adevar, acest duh ”criticist” nu mai are nimic de-a face cu spiritul critic, ca exercitare normala a discernamantului si a identitatii de crestin. Sa nu mai vezi nimic bun, sa scotocesti numai dupa relele si scaderile oamenilor bisericii, sa le inventezi chiar, acolo unde nu exista, sa interpretezi orice actiune din biserica intr-o cheie negativa, inseamna sa fii stapanit de un duh nihilist si revolutionar, identic cu al gruparilor de nihilisti rusi din sec. XIX.
Asemenea oameni L-au scos demult pe Dumnezeu din inimile lor, iar acum, acolo, troneaza NIMICUL, un mare gol care creste tot mai mult in amploare si pe care se straduiesc sa il uite aruncandu-se intr-o ”traire” crestineasca de imprumut, virtuala, care isi gaseste implinirea pe internet si nu inlauntrul omului. Aici este adevaratul surogat al vietii duhovnicesti, pe internet, unde ”marturisirea”, viata de manastire si imaginea de sine sunt reconstruite, ”reinnoite” cu untdelemnul pixelilor si al prelucrarii digitale. Degeaba vor stii ei (si nici macar nu stiu) totul despre cipuri, despre nu stiu ce bancheri si elite (de parca numele sunt esentiale in lucrarea faradelegii, numele acelor bogati pe care Evanghelia nici nu le consemneaza, a se vedea pilda cu saracul Lazar), degeaba citesc in continuu despre antihrist – nu il vor recunoaste, pentru simplul fapt ca nu si-au dat jos de pe inimi valul nihilismului. Degeaba protesteaza ei impotriva digitalizarii si a impunerii cipurilor, deoarece ei fac exact acelasi lucru pe care il fac puterile acestei lumi: translateaza toate functiile lor vitale pe internet. Daca acestia translateaza in virtual functiile administrative ale statului, ei isi translateaza trairea, inima, preocuparile, asteptarile si nazuintele. Asadar, crezand ca se opun valului de digitalizare al lumii, ei contribuie din plin la ea, si chiar mai rau: contribuie in cel mai sensibil si delicat domeniu – cel al vietii duhovnicesti.
Nu informarea seaca ne va ajuta in aceste vremuri ce stau sa vina peste noi. Nu date, nume si pricepere in simbolistica de doi bani. Cu ce va ajuta o astfel de informatie pe cel al carui copil moare de foame sau de boala si el nu are cu ce sa il ajute?! Cu ce il va ajuta pe cel covarsit de greutatea si rautatea acestor zile? Cu ce va ajuta omul un ”sfat” aruncat electronic de ”preoti” impostori cu identitate falsa si virtuala? Cu nimic, caci nimic e in sufletul acestora. Dar nu putem fugi la nesfarsit de noi insine, la un moment dat toata aceasta vraja se va sfarsi, balonul de sapun se va sparge si ne vom vedea confruntati cu realitatea – si, mai ales, cu golul din noi insine, cu roada ”trairii” noastre de imprumut. Domnul sa binevoiasca sa aiba mila de noi toti in acel moment!
De aceea este atat de important si mangaietor duhovniceste acest cuvant al Sinodului grecesc. Pentru ca provine dintr-o atitudine duhovniceasca, nu dintr-un duh nihilist. Pentru ca cine are urechi duhovnicesti de auzit aude glasul Pastorului cel bun. Nu e glasul lui Barabas, ci al Celui care merge sa fie rastignit. Nu e glasul pe care acesti agitati il asteptau, (dupa cum se vede si din comentariile de mai sus), caci nu e indeajuns de agresiv, nu se ia de guler cu X si Y numiti punctual, caci nu e aspru si nu tabara asupra oamenilor cu toiagul arhieresc folosit pe post de ciomag.
AnaR,
am si fost!!!
Va doresc tuturor sa aveti un episcop ca al meu!
@ Stam Voiosu
Spuneti ca textul enciclicei este “deosebit de blind” pentru ca “nu numeste nici la modul general macar pe responsabilii tradatori de neam si credinta din guvernare” si pentru ca “da niste solutii de-a dreptul copilaroase problemei crizei”. In schimb “ceea ce trebuie sa le spuna niste ierarhi oamenilor este urmatorul lucru: Dati slava lui Dumnezeu ca va trinteste de pamint ca sa va intelepteasca ” avand nadejdea ca “Dumnezeu, in bunatatea lui, sa duca criza pina la capat”.
Probabil ca ati fi vrut sa auzit un cuvant, din partea ierarhilor catre popor, ca cel al Sfantului Ioan Gura de Aur sau al unui alt Sfant Parinte care infiereaza pacatul si chiama lumea la pocainta. Numai ca societatea de astazi este alta decat cea din primele secole ale crestinatatii. Sigur, chemarea la pocainta trebuie facuta indiferent de secol, dar felul in care se face trebuie sa tina cont de cei carora li se adreseaza. A spune oamenilor astazi sa dea” slava lui Dumnezeu pentru ca sunt trantiti de pamant ca sa se intelepteasca” e echivalent cu a pune Biserica pe o pozitie retrograda, mai ales ca am trecut prin secolul luminilor si ratiunea patroneaza lumea din ce in ce mai mult. Oamenii nu vor intelege, si printr-un astfel de discurs te vor trimite la plimbare, nereusind sa-i apropii de Biserica. Astazi nu stiu cat mai putem spune ca putem invata ceva (numai) din suferinta, din certarea lui Dumnezeu. Se intampla asa daca omul ramane bine ancorat in credinta sa. Realitatea este insa alta, si anume credinta s-a imputinat. “Si cand va veni Fiul Omului va mai gasi oare credinta pe pamant?” Daca nu exista credinta, in vreme de austeritate omul ajunge la deznadejde. Si nu e de mirare ca acum auzim tot mai des de cazuri de sinucideri sau de tot felul de acte de cumplita deznadejde care mai rau afunda omul in iad. Deci solutia pare ca nu ar fi chiar asta. Solutia nu este ca “Dumnezeu in bunatatea Lui sa duca criza pana la capat”. Nu in aceasta se vadeste bunatatea lui Dumnezeu. Bunatatea este una, si judecata alta.
Omul de astazi, poate mai mult decat oricand, trebuie sa aibe discernamant, sa distinga minciuna de adevar. Omul de astazi trebuie sa inteleaga sensul vietii sale si sa lucreze porunca iubirii, iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Si aceasta porunca, da, se infaptuieste si prin milostenie, prin “a-i da omului o farfurie cu mancare”, caci altfel ce raspuns vei da la Judecata cand Domnul iti va spune: “flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc”(Matei 25, 42)? Asadar sa nu nesocotim si ceea ce tine de trup caci omul a fost creat de Dumnezeu sa se sfinteasca cu trup si suflet.
Mai spuneti ca “esenta lucrarii Bisericii nu este rezolvarea situatiei omului in aceasta lume cazuta, restaurarea lui economica, oferirea unei vieti comode etc”. Prin faptul ca ierarhii Bisericii Ortodoxe din Grecia propun sa dezvolte “lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare” nu e totuna cu a se ocupa de restaurarea economica a omului. Si sa nu pierdem din vedere ca, mai intai de aceasta, s-a pus foarte clar accentul pe faptul ca “criza economică […] nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti.” Iar “esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului […] în instinctul lui egoist”. Au spus de asemenea foarte clar: “Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, conducand la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens.” Deci ne vorbeste si de asceza, dar si de a da o farfuire de mancare celui care are nevoie. E un echilibru. De sesizat!
La felul cum a ajuns lumea astazi, poate ca ar fi mai bine sa dam slava lui Dumnezeu ca putem vedea si o astfel de enciclica. Si daca vrem mai mult, mai intai, si intotdeauna, sa vrem mai mult de la noi…
MAI OAMENI BUNI NU VA MAI SFADITI. ADMINISTRATORI ACESTUI SITE SUNT VREDNICI.. MULTE AFLU AICI. DUMNEZEU SA VA DEA PACE SI BINECUVANTARI. SI HAR SA NE RUGAM.. LA MULTI ANI LA TOATA LUMEA. IERTATI CUVANTUL MEU
@admin:
Mi-a placut asta cu simbolistica de doi bani, care mai mult zapaceste oamenii decat sa-i ajute. Suntem sufocati de astfel de simbolistici apocaliptice care trimit in plan secund, tert, etc., adevaratele pericole care ne pandesc, si ma refer aici mai ales la pericolul indepartarii de Dumnezeu si de trairea in Duhul Sau.
Adanci si nuantate comentarii ale Corinei (Roman Ortodox in Franta)! Eu personal multumesc!
Doamne, ajuta!
@ Fratii ADMINI!
Multumim din suflet pentru ceea ce ati postat!
Este un exemplu EXTRAORDINAR de “atitudine” si demnitate crestina si mai ales pastoreasca pe care si l-a asumat SINODUL Bisericii Greciei!
Ce frumos ar fi daca s-a lasa patrunsi de acelasi “duh” de CURAJ si INDRAZNEALA si Ierarhii nostri si daca nu ar mai fi asa de “obedienti” fata de stapanitorii acestei tari!
Intr-o seara am urmarit la stiri cum “opozitia PSD-lui” a fost luata peste picior si in zeflemea in Parlament (si in mass-media) caci a venit in PLENUL Parlamentului cu niste propuneri legislative (care au fost RESPINSE aproape in integralitate de catre parlamentarii care detineau majoritatea…) privitoare la restaurarea unor BISERICII si MANASTIRI celebre din tara noastra (am auzit pomenindu-se de catre un parlamentar al opozitiei de la microfonul tribunei parlamentului si numele celebrei Manastiri “SURPATELE” din Jud. Valcea, pe care am avut bucuria sa o vizitez cu multi ani in urma si care este cu adevarat UN MONUMENT de ARTA Bisericeasca si de cultura a tarii noastre).
Si in materialul video care se referea la ceea ce s-a petrecut in acea zi in parlament erau incluse si cateva interviuri care au fost luate dupa incheirea sedintei parlamentare cu pricina , pe “tema fierbinte” a ceea ce a propus in plenul dezbaterilor OPOZITIA cu privire la locasurile de cult din cuprinsul Patriarhie Romane. La un moment dat a fost luat de ctre realizatorii materialului, un interviu, unui parlamentar PDL, care a afirmat cam asa (citez din memorie): “ei vor sa se puna bine cu BISERICA (adica parlamentarii opozitiei si Opozitia), NOI NU VREM!”.
Mi-au ramas aceste cuvinte in urechi si m-am gandit mereu la ele in acea seara…”NOI NU VREM…!!!”
Si iata ca fata de astfel de politicieni ai actualei puteri CARE NU VOR SA SE PUNA BINE CU BISERICA, dupa cum au avut chiar “tupeul” sa marturiseasca chiar public in fata camerelor de luat vederi ale jurnalistilor, ca NU IUBESC si nu PRETUIESC BISERICA care este una dintre institutiile cele mai esentiale si specifice si emblematice si importante (prin valorile ei si opera ei de caritate si educationala pe care o realizeaza in randul cetatenilor romani, si care este valoroasa pentru toata misiunea si rolul ei pe care le-a avut in trecutul poporului nostru, si pentru care a pretuit-o si ocrotit-o aproape toti domnitorii si dregatorii veacurilor trecute…), ei bine tocmai fata de astfel de politicieni (tot mai straini de valorile si specificul propriului lor popor) cauta ierarhii nostri sa se poarte cam prea gingas si prea lingusitor si uneori prea injositor de supus…!
Ce bine ar fi daca ar lasa la o parte si ar da uitarii…IERARHIA Bisericii noastre tocmai “atitudinea” mieroasa si obedienta pe care a avut-o PANA ACUM fata de niste politicieni care nu ezita sa spuna pe fata si public si fara menajamente ca “nu vor sa se puna bine cu Biserica”, si ce bine ar fi daca AR LUA EXEMPLU de demnitate si verticalitate si FERMITATE si IERARHII Bisericii noatre de la ierarhii Bisericii Ortodoxe grecesti, si le-ar calca pe urme in viitorul apropiat, FORMULAND si redactand si adresand catre POPORUL ORTODOX ROMAN o “eciclica” asemanatoare ca stil sil si idei si …”argumente” si “recomandari”…!
Domnul sa aiba mila de noi toti!
@Vela: totusi declaratia pedelistului e ipocrita… Tocmai ce a acordat tot felul de favoruri materiale guvernul patriarhiei. Si. asa cum reiese si din pastoralele ierarhilor preluate si de noi, atitudini demne avem si la noi in Biserica. Problema ar fi ca o constiinta a acestei demnitati nu prea exista la nivelul “din deal”… Raspunsurile ferme catre stat, de acolo, se dau tot cand vine vorba de bani.
s-a inatmplat in ziua de 21.dec.2010…
http://www.newsmonster.ro/Toate-cele-2400-de-amendamente-din-buget-privind-bisericile-respinsete
Atitudinea criticista a unora vis-a-vis de marturisirea Sinodului Bisiericii Greciei (si nu numai), este tipica acelora care interpreteaza mai mult in litera si mai putin in duh. Cum spunea Par. Gheorghe Calciu, litera este un instrument de comunicare mort. Dacă duhul iubirii nu incălzeste litera ea poate deveni un instrument ucigas. … Dar am ucis duhul si am optat pentru litera…
Biserica de la inceputurile ei asta face, il trage pe om spre Imparatia Cerurilor. Motivatia aceasta poate fi adusa oricand, in orice context, insa e un sofism. Pana la urma Mantuitorul ne-a aratat calea catre Imparatia Cerurilor: iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Si deci, d-le Stam, cu iubirea de semeni cum ramane? Cum putem iubi pe aproapele daca nu ii suntem alaturi la nevoie? Sau sutem preocupati prea mult de cele inalte pentru a putea sa ne aplecam din inaltimea aspiratiilor noastre si catre cel sarman, catre cel flamand si in nevoie… Chiar se uita pilda smarineanului milostiv? Cum ar putea Biserica propavadui Cuvantul Domnului, daca nu il urmeaza in fapta? Nu ar fi oare o maxima ipocrizie, un fariseism? Am uitat si de Sfantul Vasile (ca tot il vom sarbatori in curand), cate umilinte a indurat pentru a ajuta pe cei flamanzi, pentru a face bolnite celor bolnavi, oare de ce a fost numit “cel Mare”, pentru ca s-ar fi preocupat doar de sufletul oamenilor, nu si de nevoile sale cele mai stringente? Sau de Sfantul Nicolae, care a trimis vaporul cu grau populatiei flamande din Myra, sau cand a oferit pungile cu galbeni tatalui celor trei fete pentru a le putea casatori. Nu este de referinta oare Sfantul Nicolae pentru un ierarh crestin ortodox? De acelasi lucru ar fi fost acuzati si acesti sfinti, ca nu s-au preocupat sa ne arate calea catre Imparatia Cerurilor, si s-au preocupat de treburi marunte, neimportante pentru suflet?
Asa trebuia sa le spuna oamenilor si Sf. Nicolae si Sf. Vasile cel Mare, “nu meritati painea”??? Biserica propavaduieste pocainta si indeamna pe oameni sa il slaveasca pe Dumnezeu de 2000 de ani incoace. Si cate ar mai putea fi spuse… dar lucrurile acestea se stiau deja si s-au tot spus.
Nicicum nu sunt unii multumiti, cand se dau invataminte de suflet pentru manturie, nu e bine ca nu se discuta aplicat la problemele cu care se confrunta poporul credincios, iar cand se discuta aplicat, si se puncteaza cauzele pentru care societatea sufera si si se fac si propuneri concrete, iar nu e bine ca nu se propavaduieste pocainta, principala misiune… Insa marturisirea de fata este cat se poate de completa, nu stiu cum de nu au unii ochi sa vada…
In afara de spiritul “criticist”, cred ca mai exista si spiritul “comentarist”, care vorbeste mult, dar spune putin, sau nimic (in cel mai bun caz). Aici cred ca e nevoie de mult pretiosul discernamant! E nevoie sa ne intrebam: Cu ce scop spunem ceea ce spunem? Este cu adevarat necesar? Este spre slava lui Dumnezeu? Este spre binele aproapelui si al nostru? Oare vorbim mai mult de cat trebuie, si impovaram pe cei din jur cu misiunea de a dezgropa sau descifra esenta a ceea ce vrem sa comunicam?
Traim intr-o lume in care toti vorbesc, si nemeni nu asculta. Sa ne ajute Dumnezeu sa nu devina si Biserica Noastra un astfel de loc! Altfel, mesajele ultra-importante, precum cel al Sinodului Greciei, risca sa se piarda in discutii nesfarsite si fara sens, demne de a fi considerate munci ale iadului (…care pe noi ne muncesc).