SFANTUL PROOROC DANIEL IN GROAPA CU LEI pentru marturisirea Dumnezeului Celui Viu. Cum suntem noi ispititi SA NU MAI TINEM INTREG POSTUL si, in general, SA LEPADAM LEGEA LUI DUMNEZEU de dragul “lumii”?
Cuvant al Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la sarbatoarea Sfantului Prooroc Daniil (17 decembrie 2013):
“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
În capitolul 6, acest Sfânt Prooroc Daniil, dacă o să fiţi atenţi şi o să citiţi, o să vedeţi că se spune că Darius, împăratul Perşilor, a luat tronul, Dariu Medul se numea atunci. Si s-a gândit el să-şi împartă provincia în 120 de provincii, fiecare provincie având un satrap, un conducător. Si a pus 120 de satrapi, iar în fruntea lor a pus 3 dregători, cei mai importanţi dintre cei trei 120, care să-i stăpânească pe toţi aceştia, iar între cei 3 dregători [era Daniil] – atâta înţelepciune îi dăduse Dumnezeu lui Daniil, care nu era pers, era de alt neam, era iudeu. În vremea aceea, iudeii fuseseră duşi în robie în Babilon, cu zecile şi sutele de mii, şi dintre aceştia se ridicase Daniil, mai înţelept şi mai evlavios decât toţi evreii. Şi el dobândise atâta înţelepciune şi atâta putere înaintea lor şi a lui Darius, încât a fost ales între primii 3 satrapi care conduceau Persia atunci. Şi, având Daniil atâta dar de la Dumnezeu, Darius chiar se gândea să-l pună mai mare peste toţi, să fie un fel de stăpânitor al Persiei, peste toţi cei 120 şi peste cei trei satrapi.
Or, asta a dus la multe invidii din partea celorlalţi satrapi perşi şi s-au gândit ei să-i găsească nod în papură lui Daniil şi să-l pârască cu ceva împăratului Darius, să-l arate nevrednic de vreo dregătorie; nu numai să nu fie mai mare peste toţi, ci să-l coboare, să-l dea jos cu totul. Şi, oricât s-au străduit, n-au găsit nimic nevrednic, prin care Daniil să poată fi acuzat de ceva. Pentru că pe toate se străduia să le facă cum trebuie, dar, mai presus de toate, darul şi mâna la Dumnezeu erau peste el, încât nu-l puteau găsi vinovat de ceva. Şi au zis atunci: “Dacă n-am găsit și n-am putut să-l prindem în cele ale veacului acestuia – în cele ale administraţiei, în cele ale legilor imperiale, nu l-am găsit vinovat cu nimic -, atunci o să-l găsim vinovat în legea Dumnezeului său“. Şi s-au dus cu vicleșug la Darius şi i-au zis:
“Uite, ne-am gandit noi, toti satrapii si toata curtea ne-am sfatuit sa faci in asa fel incat 30 de zile sa nu se inchine nimeni altui Dumnezeu, decat tie, Darius [Darius era socotit zeu].
Şi l-au convins pe Darius că acesta era un lucru bun și folositor. Şi ştiau că aşa au să-l prindă pe Daniil. Iar Daniil în toate se supunea, pe toate le făcea cum trebuie, se supunea legii perşilor, dar Legea lui Dumnezeu n-o lăsa. Atunci când legile perşilor interveneau sau îi ciunteau lui din credinţă sau îl făceau într-un fel sau în altul să nu-şi ţină rânduiala lui faţă de Dumnezeu, pe acestea nu le ţinea. Adică în primul rând era legea lui Dumnezeu şi după aceea legea omenească.
Şi el n-a ascultat de legea această nouă, de a nu se închina altui dumnezeu, ci s-a închinat în continuare Dumnezeului Celui Viu. Si a fost descoperit că se închina Acestui Dumnezeu, şi pentru aceea a fost aruncat în groapa cu lei. Deşi regele, cu multă durere, a bănuit că această lege a fost dată special împotriva lui, dar nu şi-a călcat cuvântul şi l-a aruncat în groapa cu lei. Şi a devenit Daniil, cum se zice în troparele lui, cioban peste lei, în sensul că el stătea în mijlocul leilor şi aceştia ca nişte mieluşei la picioarele lui, nu voiau să se atingă de el. Şi a primit mâncare dumnezeiască Daniil şi a fost scos de acolo viu, şi mai mare a fost Daniil înaintea împăratului Darius la sfârşit decât înainte, ţinând legile lui Dumnezeu.
Și, pe lângă faptul că s-a cinstit Daniil, mai mare și mai important este că s-a cinstit numele lui Dumnezeu Cel Viu şi au zis:
Mare este Dumnezeul lui Daniil!
Că aşa era. Adică s-a vădit prin lucrarea lui Daniil ce mare este Dumnezeul lui. Că iată, i-a făcut pe acei lei ca pe nişte miei, că acei lei erau ţinuţi special nemâncaţi sau cu o mâncare minimă, astfel încât, dacă se arunca cineva acolo, să fie sfâşiat într-o clipă. Şi Daniil a stat între ei zile întregi fără să păţească nimic.
Să ştiţi că acest sfat al satrapilor este şi sfatul diavolului împotriva noastră, împotriva voastră. Încearcă să vă găsească vinovaţi, încearcă să vă dea pe mâna veacului acestuia, să vă descopere toate nimicurile, toate micimile, toate neputinţele, toate lucrurile pe care nu le-aţi făcut cum trebuie aici pe pământ, încearcă să vi le scoată în faţă şi să vă facă de râs înaintea oamenilor, sau să vă dea pe faţă înaintea mai-marilor acestei lumi, ai şefilor voştri, ai stăpânilor de aici. Dar, dacă noi încă nu suntem daţi pe faţă sau nu suntem asupriţi peste măsură – pentru că, dacă la Daniil nu s-a găsit nimic să i se dea pe faţă, la noi se găsesc destule -, dar dacă încă nu suntem prigoniţi aici, pe pământ, sau nu suntem în temniţă, este pentru că Dumnezeu acoperă cu milostivirea lui viaţa noastră şi nu lasă, aşa cum n-a lăsat nici la Daniil. Și dacă vede diavolul că împotriva noastră nu se poate face nimic, căutându-ne greşeli faţă de lume, faţă de oameni, în activitatea noastră zilnică, și vede că Dumnezeu ne acoperă, din propria noastră credinţă vrea să ne distrugă. Aşa cum au zis şi aceia: Prin Legea Dumnezeului lui îl vom găsi vinovat. Prin legea Dumnezeului nostru vrea să ne găsească vinovaţi. Adică [acum, de exemplu]: Postul Crăciunului.
Legea Dumnezeului tău spune să ţii postul pentru Dumnezeu până în ziua Crăciunului. Acum se găsesc să se facă cele mai multe şi mai festive petreceri. Foarte mulţi sunt tentaţi să lepede acum legea de dragul şi ca să nu iasă rău în faţă oamenilor, să nu fie văzuţi ca spărgătorii de grup, de comunitate. Dacă ar fi vegetarieni, ar putea să zică: “Da, vin, dar sunt vegetarian, pregătiţi-mi ceva”. Mulţi leapădă postul, zicând că nu vor să-i smintească pe ceilalţi, îşi leapădă Legea, rânduiala, fac cele ale lumii şi nici ei nu ies bine. Şi s-ar putea ca, după aceea, multe dintre cele pe care le greşim oamenilor Dumnezeu să nu ni le mai acopere, pentru că, dacă nici noi nu ţinem legea lui Dumnezeu, şi El îşi ridică puţin din milostivirea Lui de către noi, ca să-L chemăm mai cu osârdie şi ca să-I facem porunca mai cu osârdie.
Că altfel, noi zicem că se poate și aşa, să nu facem noi mare lucru, să nu facem nici aia, nici aia, şi Dumnezeu tot ne acoperă. Deci nu din supărare sau nu din mâhnire sau nu din răzbunare face Dumnezeu aceasta, ca atunci când noi nu ţinem legea Lui să ne lase şi în mâinile oamenilor, ci ca să vădească faptul că nu poţi oricum să mergi spre Dumnezeu, nu poţi să trăieşti în nepăsare faţă de Dumnezeu, să ţii ale lumii, să faci toate ale lumii şi să fii şi în pace desăvârşită cu Dumnezeu. Pentru că e pericolul acesta să zicem că merge şi cu ale lumii, cu o viaţă netrăită în Legea şi în porunca lui Dumnezeu, si [sa astepti ca] tu să primeşti în acelaşi timp tot ajutorul lui Dumnezeu, mila Lui. E riscul să brodezi în mintea ta aceste două lucruri şi să zici că se poate şi atunci să nu mai ţii nimic din cele ale lui Dumnezeu, zicând că El e oricum milostiv şi o să te ajute. Atunci s-a surpat totul, nimic din Legea lui Dumnezeu n-ar rămâne.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să participi la aceste întâlniri; te duci, dar încearcă să-ţi ţii postul tău şi să nu îți depăşeşti măsura şi să nu exagerezi, cum de multe ori facem, exagerând acolo şi zicând: “Ei, dacă acum tot am călcat Legea, măcar s-o fac până la capăt…“. Si faci toate, mai mult decât ceilalţi până la urmă, și greșim mai mult decât ceilalţi. Iar, dacă îţi ţii rânduiala ta, Dumnezeu te va ocroti în continuare și nu te va lăsa, cu tot oprobriul celor din jurul tău şi cu toate cuvintele şi cu toate privirile chiorâşe. Până la urmă te vor preţui, și se vor minuna că mai există astfel de oameni, mai devreme sau mai târziu. Iar, când va veni necazul peste ei, la tine vor veni să întrebe, să-ţi ceară ajutorul şi rugăciunea şi te vor întreba: “Tu cum ţineai post?” Atunci se va trezi şi sufletul lor să te întrebe, și tu le vei putea spune şi vei avea autoritate să le spui. Altfel, dacă tu nu ţii, ce autoritate să ai când te vor întreba mai târziu? Şi nici nu vor mai veni să te întrebe.
Şi nu numai atât, se va cinsti numele lui Dumnezeu în inimile lor încetul cu încetul, chiar dacă pe moment ţi se pare că se vorbeşte de rău numele lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu te va ocroti şi pe tine te va înălţa în ochii lor.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Vedeti si:
- Rugaciunile Sfantului Prooroc Daniel si ale celor trei tineri aruncati in cuptor – RUGACIUNI PENTRU NOI, CEI DE AZI
- Sfantul Prooroc Daniel, INAINTE-VAZATORUL INTRUPARII CELUI VECHI DE ZILE
- “A patra fiara” din cartea lui Daniil si lumea noastra
- Gândul lui Nabucodonosor şi gândul lui Daniel
- Sfantul Prooroc Daniil: CELE 70 DE SAPTAMANI, ANTIHRIST si SFARSITUL VEACURILOR. “Toti cei faradelege nu vor pricepe, ci numai cei intelepti vor intelege”
Legaturi:
- In fata oamenilor lumesti trebuie sa recunoastem ca postim? PUTEM CALCA POSTUL DACA SUNTEM SERVITI CU MANCARE DE DULCE, “CA SA NU SMINTIM”?
- CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI DESPRE FOLOSUL INFRANARII SI CUMPATARII: “Este cu neputinta ca aceeasi persoana sa fie si iubitor de placeri si iubitor de Dumnezeu”
- SF. MACARIE DE LA OPTINA – sfaturi ortodoxe pentru “incepatori”: SE POATE MANCA DE DULCE IN POST? SA NE FACEM SEMNUL CRUCII IN LUME?
- PARINTELE NICHIFOR HORIA (Sfintii Trei Ierarhi) DESPRE POST SI MARTURISIREA CREDINTEI: “Biserica Ortodoxa nu face aggiornamento la moda timpului”
- Iata ca a sosit si POSTUL CRACIUNULUI…. Ce trebuie sa facem?
- Sf. Grigorie Palama despre CUM SA PETRECEM POSTUL NASTERII DOMNULUI
- PARINTELE AMFILOHIE: CUM PUTEM GUSTA BUCURIA UNICA A NASTERII DOMNULUI?
- Parintele Amfilohie de la Diaconesti: SA TINETI CONT CA SUNTEM IN POST!
***
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE PACE POATE FI INTRE CRESTIN SI LUME?
- Din corespondenta Sfantului Teofan cu o tanara ravnitoare DESPRE VIATA LUMEASCA SI VIATA DUHOVNICEASCA
- Sfantul Teofan Zavoratul despre TIRANIA “OPINIEI PUBLICE” IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE CRESTINESC SI DESPRE RENUNTAREA LA OBICEIURILE LUMESTI
- SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pentru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”
- “Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…”
- NU PUTEM SLUJI LA DOI DOMNI…
- Cuviosul Paisie despre FOLOSUL CE SE DOBANDESTE DIN PRIETENIA DUHOVNICEASCA si despre CAT DE VATAMATOARE SUNT MEDIILE SI TOVARASIILE LUMESTI
- SA NU NE RUSINAM DE HRISTOS! – Meditatie la Sfanta Cruce (1)
- CUM TREBUIE MARTURISITA CREDINTA (chiar si de catre copii!) SI CE AJUTA LA CONVERTIREA OAMENILOR LA HRISTOS?
- Predica Sfantului Ignatie Briancianinov despre MARTURISIREA SI PRIGONIREA CRESTINULUI IN LUME
- CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia?
- Trei cuvinte importante despre LEPADAREA LUMESCULUI si a IUBIRII DE SINE
- DUHUL DESERTACIUNII SI PECETEA INTERIOARA. Pecetluirea in duh, impartasirea cu antihrist si “apostazia tainica a inimii” prin vietuirea statornica in pacat si modul de viata lumesc: “PECETEA CRESTINILOR ESTE DUHUL SFANT. TREBUIE SA NE INTEMEIEM PE LUCRAREA INTERIOARA”
- CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC: “Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese afara”
În ce groaznică cădere
Ortodoxule-ai ajuns,
Tu, care-ai primit botezul
Şi-azi te lepezi de Iisus.
Ai ajuns să crezi păcatul
Şi ruşinile plăcerii,
Ca pe-un bine, (şi’nşelare,
Adevărul Învierii).
Cinste, a ajus să-ţi fie,
Alipirea de apus,
Şi-n trupescul idolatru
Ţi-i ruşine cu Iisus.
Aduci laude şi cinste
Celor care ne dezbină,
Şi dovada necredinţei,
Prin orice, o crezi lumină.
Ai ajus să-ţi defaimi neamul,
Să urăşti ortodoxia
Şi să strigi că doar ea face
De ruşine România.
Ţi-i ruşine să-ţi faci cruce,
Să te’nchini şi să postesteşti,
Însă nu mai ai ruşine
Patul să ţi-l pângăreşti.
Ce ţi-a mai rămas în suflet
Vrednic şi ne pângărit,
Dacă-n orice gând şi vorbă
Pe Iisus l-ai răstignit.
Ţi-i ruşine şi ţi-i frcă
(Pururi), să-L mărturiseşti,
Şi de-acea, câd te-acuză,
Minţi, defaimi şi-l răstigneşti.
În cumplită josnicie,
Ortodoxule-ai ajuns,
Lepădând pentru minciună
Adevărul lui Iisus.
Este vremea să-i pui capăt
Şi să scapi din înşlare
Cât mai este încă vie şansa,
De-a primi din cer iertare.
Nicolae Mirean
Atenție la ,,credincioșii,, care se apropie dinspre ong-urile antiromânești!