Al. Soljenitin: CUM DEVINE FIINTA UMANA REA si CUM DEVINE BUNA?

15-09-2008 Sublinieri

1970-37_20071110_1300507058.jpg

La 40 de zile de la moartea scriitorului, dizidentului si, in primul rand, marturisitorului rus Aleksandr Soljenitin, ii evocam memoria cu ajutorul Cuviosului Serafim Rose, care, in prelegerea sa din 1981 din California cu titlul Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului exemplifica prin experienta intoarcerii acestuia la Hristos rolul esential al suferintei in cunoasterea lui Dumnezeu si in schimbarea launtrica. Experienta si cuvintele lui Soljenitin – citate de parintele Serafim – vin si ele sa ne dezvaluie ceva din taina mantuitoare a Crucii:

19701_20060301_-1.jpg

“Aici as dori sa spun un cuvant despre cum Se descopera Dumnezeu crestinilor din Rusia aflati in suferinta chiar acum. Probabil ca ati auzit cu totii despre Alexandr Soljenitin, un mare romancier si ganditor rus, exilat in anul 1975 din tara in care s-a nascut pentru ca a marturisit adevarul despre Rusia asa cum l-a vazut el. Este de aproape aceeasi varsta cu regimul comunist, asa incat nu poate fi acuzat ca ar avea prejudecati pastrate din copilarie. El a trait o viata tipica pentru Uniunea Sovietica. Nascut la un an dupa revolutie, si-a pierdut tatal in primul razboi modial, a studiat matematica pentru a-si gasi o profesie practica, a luptat in cel de-al doilea razboi mondial si a mers cu armata sovietica pana in Germania. In 1945 a fost arestat pentru ca a scris remarci nerespectuoase la adresa „mustaciosului” (adica Stalin) in scrisori particulare si a fost condamnat la opt ani intr-un lagar de concentrare. Dupa executarea acestei sentinte, in 1953, a fost deportat (ceea ce inseamna ca n-a fost trimis chiar in inchisoare, dar nici n-a fost liber sa mearga in alta parte) intr-un oras din sudul Kazahstanului, la marginea desertului. Acolo s-a imbolnavit de cancer si era gata sa moara, dar a fost vindecat intr-o clinica de specialitate (despre care a scris un roman, „Pavilionul cancerosilor”). In acest loc de exil a predat matematica si fizica si, in secret, a scris romane si nuvele. Dupa moartea lui Stalin, a urmat o scurta perioada de „dezghet” sau de „imblanzire” si i s-a permis sa fie liber si sa publice o carte in Rusia, in 1961. Atunci s-a descoperit ca era mai „dizident” decat i-ar fi placut guvernarii comuniste si nu i s-a mai permis sa publice nimic. Totusi, romanele sale au inceput sa fie publicate in afara Rusiei. Acestea au facut din el o celebritate extrem de suparatoare pentru autoritatile sovietice, mai ales cand i s-a conferit Premiul Nobel, in 1970, si i s-a interzis sa mearga personal pentru a-i fi inmanat. In cele din urma, in 1975, a fost exilat cu forta, avand doar cateva zile la dispozitie, si trimis in Germania de Vest.

Soljenitin traieste acum in Vermont, unde continua sa scrie. El a vorbit Occidentului despre ceva foarte important, si anume: semnificatia experimentului ateist in Rusia. El analizeaza acest experiment nu in primul rand din punct de vedere politic, ci dintr-o perspectiva mult mai profunda si chiar spirituala. Intr-un fel, el este simbolul reinvierii ortodoxe contemporane din Rusia, deoarece a trecut prin mai mult de saizeci de ani de suferinta impreuna cu poporul rus si a iesit din ea fara sa fie infrant. Are o credinta crestina foarte puternica si un mesaj pentru lume bazat pe propria sa experienta. Monumentala sa carte, Arhipelagul Gulag, trebuie citita de oricine doreste sa inteleaga ateismul asa cum a fost el practicat in Rusia si efectul pe care-l are asupra sufletului omenesc.

Soljenitin nu este inversunat impotriva experientelor sale din inchisoare si de dupa aceea, pentru ca a iesit biruitor din ele, prin dobandirea credintei crestine. El observa ca sistemul ateist nu este ceva specific rusesc, ci o categorie universala a sufletului omenesc. O data ce ai acceptat ideea ca ateismul este adevarat si ca nu exista Dumnezeu, apoi – asa cum scrie Dostoievski in romanele sale – totul ti se pare permis: devine posibil sa faci experiente cu tot ce ti se intampla, cu orice noua inspiratie, cu orice nou mod de a privi lucrurile, cu orice noua forma de societate.

Valoarea lui Soljenitin consta in aceea ca arata cum, o data ce ateismul devine filosofia dominanta si apare ideea ca intreaga religie trebuie exteminata (ceea ce constituie centrul ideologiei comuniste), trebuie sa apara lagarele. Omul are nevoie de religie si daca aceasta este interzisa, intr-un fel sau altul, trebuie sa fie eliminat si el. De aceea, in timp ce ateismul are la baza pacatul din firea umana, sistemul de inchisori de tip „Gulag” este expresia fireasca a experimentului ateist din Rusia.

Totusi aceasta este o chestiune secundara. Cea principala, despre care as dori sa vorbesc, este ceea ce i s-a intamplat lui Soljenitin (in sensul religios) cand s-a dus la inchisoare, pentru ca acolo i S-a descoperit Dumnezeu. Gulagul dezvaluie pacatul din natura umana dar, in acelasi timp, este si punctul de pornire pentru renasterea duhovniceasca a omului. Iata ce face ca renasterea duhovniceasca constatata acum in Rusia sa fie mult mai profunda decat diversele „redesteptari spirituale” care apar in lumea libera. Iata ce ne spune insusi Soljenitin despre venirea sa la credinta: „Mi-a fost dat ca, din anii petrecuti in inchisoare, sa duc cu mine, pe spatele meu batut, care aproape s-a frant sub povara, aceasta experienta esentiala: cum devine fiinta umana rea si cum devine buna. In tinerete, intoxicat de succese, ma simteam infailibil si, din aceasta cauza, eram crud (a fost sergent in armata)‚ imbatat de putere, am fost un ucigas si un tiran. In cele mai rele momente ale mele, eram convins ca fac bine si ma acopeream complet cu argumente sistematice. Si numai cand m-am intins pe paiele mucezite din inchisoare, am simtit inlauntrul meu primele semne ale binelui.

Aici inima incepe sa se inmoaie si sa devina receptiva si, astfel, are loc un fel de revelatie: „Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om – si apoi prin toate inimile omenesti… Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat… un coltisor de rau“.

Cat de adanca este aceasta observatie fata de orice am spune noi, in Apus, bazandu-se pe propria noastra experienta! Este mai adanca pentru ca se bazeaza pe suferinta si suferinta este o realitate a conditiei umane si inceputul adevaratei vieti duhovnicesti. Insusi Hristos a venit pentru o viata de suferinta si pentru Cruce; iar experienta din Rusia ii face capabili pe cei care o traiesc sa vada profund acest lucru. Iata de ce renasterea crestina din Rusia este atat de adanca”.

cruce-02.JPG


Categorii

Alexandr Soljenitin, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Serafim Rose

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “Al. Soljenitin: CUM DEVINE FIINTA UMANA REA si CUM DEVINE BUNA?

  1. “suferinta este o realitate a conditiei umane si inceputul adevaratei vieti duhovnicesti.” – a fost, este si va fi o realitate a conditiei umane; numai ca, majoritatea se revolta cand da peste ei, fiindca e firesc sa n-o doresti – in general este absurda si nesanatoasa (pentru suflet si trup)! Intinderea ei peste masura suportabilitatii naste fie monstrii, fie fiinte depersonalizate. E de inteles insa, necesitatea existentei ei doar pentru schimbarea firii naravite si intoarcerea la adevarata fire la care am fost chemati.

    Cauza existentei ei ti-l da tocmai efectul care-l are: te trezeste la alte ‘realitati’, din nebun te face bun, din nesimtitor – simtitor, iti da adevarata masura a ceea ce esti, fiindca numai in focul suferintei incepi sa simti ceea ce, in starea de bine (trupesc) unii n-au capabilitatea de a se transpune in locul celuilalt si, asta ii face scazuti d.p.d.v. spiritual prin lipsa empatiei, facand loc indiferentei, rautatii, cruzimii; asa ca, chiar daca nu este binevenita, este necesara pentru a redeveni om daca ai uitat de unde-ai plecat si/sau de a te innomeni cat mai profund stiind ca ai Un Tovaras care, inainte de tine si pentru tine a suferit fara sa fi avut vreo vina.

  2. Praznuim astazi un mare sfant si anume pe Iosif Cel Nou de la Partos, cu nedreptate lasat ca sfant local si de multe ori uitat de fratii din tara, ca si de acest sait. Praznuit de banateni de nu se mai stie cand( eu am 51 de ani, iar bunicul meu a mostenit praznuirea lui). Mare facator de minuni in timpul vietii si dupa mutarea lui la Domnul. Canonizat in 1956 (dupa 300 de ani de la trecerea lui catre Domnul), in plin regim de teroare comunista. Mare pazitor al iubirii de Dumnezeu si Om, iubit chiar si de turci(ce stapaneau atunci acest tinut) si uitat de concetatenii mei, desigur afara de banateni.

  3. Iertati-ne, va rugam, pentru “nedreptatea” facuta si de noi sfantului, dar si Dvs., in alte imprejurari, nestiindu-va varsta (Multi inainte!).

    http://www.agnos.ro/blog/2008/09/15/sfantul-ierarh-iosif-cel-nou-de-la-partos/

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » VIRGIL MAXIM LA GHERLA – patimiri mucenicesti, ispite si proorocia despre soarta celor care se fac slugile satanei (aviz si celor de azi!)
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuviosul Serafim Rose si lectia rezistentei marturisitoare si patimitoare a Rusiei prigonite
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”
  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE.
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » REALISMUL DRAMATIC AL VIETII SFINTILOR. Ispitiri, patimiri, caderi si ridicari ale SFANTULUI IERARH LUCA, NOUL MARTURISITOR SI DOCTOR FARA DE ARGINTI
  13. Pingback: Ernest Bernea si CRIZA LUMII MODERNE - carte de la Predania: "Suntem in fata celei mai mari crize din cate a cunoscut umanitatea"
  14. Pingback: In cautarea "mainii calde a lui Dumnezeu". SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II)
  15. Pingback: CE TRAIM ASTAZI? CE (NU) SE MAI POATE FACE?
  16. Pingback: DIALOG CU ALEXANDR SOLJENITIN (film documentar)
  17. Pingback: Profeticul DOSTOIEVSKI despre TIRANIA EUROPEI “CIVILIZATE” si infectia NEPASARII: “Cea mai deplina aberatie in mintile oamenilor nu numai ca e posibila, dar e si inevitabila in epoca noastra” -
  18. Pingback: IATA SUFERINTA! (I) Noi pagini tulburatoare din marturia lui NICOLAE ISTRATE, tanarul basarabean deportat fara vina in Siberia si patimitor pentru Hristos -
  19. Pingback: Parintele Epifanie Theodoropulos (+10 nov.): SISTEMELE SOCIALE SI CRESTINISMUL. CE FEL DE “REVOLUTIONAR” A FOST HRISTOS? -
  20. Pingback: TOLERANTA SI “CORECTITUDINEA POLITICA” -
  21. Pingback: TACEREA, PASIVITATEA SAU SUPERFICIALITATEA OAMENILOR "CUMSECADE": conditia suficienta pentru triumful nestingherit al raului. UNDE NE AFLAM NOI? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Sfantul Ierarh Luca al Crimeei – intruchiparea păstorului responsabil si jertfelnic (II): “NU TE TEME, TURMA MICA!” -
  23. Pingback: Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA. MECANISMUL GULAGULUI (I) -
  24. Pingback: CALAUL DIN NOI. Studiu psihologic despre “BANALITATEA RAULUI”. Oamenii obisnuiti pot executa crime nu neaparat din obedienta, ci ADERAND LA O CAUZA “SUPERIOARA” - Recomandari
  25. Pingback: Sfantul Ierarh Luca al Crimeei – intruchiparea păstorului responsabil si jertfelnic: „CE RASPUNS VOI DA IN FATA LUI DUMNEZEU PENTRU VOI TOTI?” | Cuvântul Ortodox
  26. Pingback: Aleksandr Soljenițîn | Gabriela Mihaita David
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate