ACATISTUL SFÂNTULUI GAVRIIL MĂRTURISITORUL, CEL NEBUN ÎNTRU HRISTOS (2 noiembrie)

Sfantul Gavriil – Marturisitorul lui Hristos:

ACATISTUL SFÂNTULUI GAVRIIL MĂRTURISITORUL,
CEL NEBUN ÎNTRU HRISTOS

(PRĂZNUIT LA 2 NOIEMBRIE)

Slavă ţie, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevă­rului, carele pretutindenea eşti şi toate plineşti; Comoara bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pre noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi, de 3 ori.
Slavă… Şi acum…

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Numele tău.

Doamne miluieşte, de 3 ori. Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se Numele tău. Vie Împărăţia ta, fie Voia ta, precum în cer, şi pre pământ. Pâinea noastră cea a zilei ce vine dă-ne-o nouă astăzi, şi ne lasă nouă datoriile noastre, precum şi noi lăsăm datornicilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Troparele acestea, Glas al 6-lea:

Miluieşte-ne pre noi Doamne, miluieşte-ne pre noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, păcătoşii robii tăi, miluieşte-ne pre noi.

Slavă…
Doamne, miluieşte-ne pre noi că întru tine am nădăjduit; nu te mânia pre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi sântem norodul tău, toţi lucrul mâinilor tale, şi Numele tău chemăm.
Şi acum… Poarta milostivirii deschide-o nouă, bine­cuvântată de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti Mântuirea neamului Creştinesc. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu 3 închinăciuni).

Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor, şi nevăzutelor. Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Unul Născut, carele din Tatăl s-a născut mai nainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de-o-fiire cu Tatăl, prin carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii, şi pentru a noastră mântuire, s-a pogorît din ceruri, şi s-a întrupat dela Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara, şi s-a făcut om. Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontie Pilat, şi a pătimit, şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi s-a înălțat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi vine cu slavă, să judece viii şi morţii, a căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru [Unul] Duhul Sfânt, Domnul, de viaţă făcătorul, carele din Tatăl purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, carele a grăit prin proroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolicească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie, Amin.

Și:

Vrednic este cu adevărat a te ferici, de-Dumnezeu-Născătoare, cea pururea fericită şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Pre cea mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Doamne miluieşte, de 3 ori.
Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi ce este viclean înaintea ta am făcut, ca să te îndreptăţeşti întru cuvintele tale, şi să biruieşti când te vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi întru păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda dela faţa ta, şi Duhul tău cel Sfânt nu-l lua dela mine. Dă mie bucuria mântuirii tale, şi cu duh povățuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pre cei fără-de-lege căile tale, şi cei necinstitori la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi-de-tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, ridicarea şi arderile-de-tot; atunci vor pune pre altarul tău viţei.

Condac 1
Monah desăvârșit și nebun întru Hristos în vremile de pre urmă, cel întocmai cu Cuvioșii cei de demult, mărturisitor al credinței celei adevărate, venit-ai pre lume în pământul Sfintei Nino și fost ai multă vreme necunoscut creștinilor. Ci astăzi întreaga lume drept-slăvitoare te slăvește și strigă ție cu mulțumită: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimitorule.

Icos 1
Arătatu-te-ai copil înțelept născut în veacul pri­gonirilor, când slugile cele fără-de-Dumnezeu ale stelei celei însângerate se sârguiau să piardă credința cea adevărată. Domnul a dăruit râvnitor sufletul tău Iviriei celei mucenicite, mare lumină în întunericul sovietic. Prin mărturia viețuirii tale, născut-ai prețuirea bine-cinstitorilor carii strigă ție:
Bucură-te, vrednic urmaș al Sfintei Nino,
Bucură-te, nou luminător al Iviriei,
Bucură-te, nădejdea Bisericii ei,
Bucură-te, adeverire a Învierii,
Bucură-te, povățuitor pre calea mântuirii,
Bucură-te, tainicul Domnului,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 2
Bisericile se goleau de credincioși și zăceau dărâmate, iară sfințiți slujitori piereau în schin­giuirile celor fărădelege; ci în tainița inimii sale, norodul binecinstitor al Sfintei Nino glas înălța Atotțiitorului: Aliluia.

Icos 2
Tatăl tău pământesc a fost omorât pre când n-aveai decât doi ani, Sfinte, ci Tatăl ceresc ți-a dăru­it ție nemurirea. Din fragedă vârstă te-ai acoperit de duioasă pronia Sa, și noi cântăm ție:
Bucură-te, lemn al Raiului,
Bucură-te, cel însuflat de Duhul Sfânt,
Bucură-te, pruncire în Hristos,
Bucură-te, că necontenit te întăreai cu credința,
Bucură-te, piatră neclintită a Bisericii,
Bucură-te, pilda drept-slăvitorilor,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 3
Copil fiind făureai mici biserici pre care le luminai cu chibrituri. Bună-cucernicia ta o neliniștea pre maica ta să nu stârnească răutatea nelegiuiților carii stârpeau tot semnul credinței. Ci prin nevinovate lucrurile tale, te făceai chip de ridicare a Bisericii celei asuprite, glăsuind: Aliluia.

Icos 3
Mergând la școală, la vârsta de șase ani, blândețea ta și smerenia te-au făcut iubit de către toți. Pre când aveai șapte ani, auzind grăindu-se despre Evanghelie, agonisit-ai bani ca să o dobândești; și, după ce ai izbutit, zi și noapte cu nesaț o cercetai. Minunându-ne de copilărească simplitatea ta, grăim ție:
Bucură-te, icoană a viețuirii în Hristos,
Bucură-te, chivotul veciniciei,
Bucură-te, propovăduitorul Dreptei-Slăviri,
Bucură-te, lespede cu pecetea Duhului,
Bucură-te, tămâie de curată rugăciune,
Bucură-te, înțelepciune duhovnicească,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 4
Vădit-ai dulce gingășie pentru toată zidirea lui Dumnezeu, că nu lăsai cursele să ucidă șoriceii din casa ta, ci luându-i din ele îi slobozeai departe. Și în făptuirile tale de copil se arăta din nou bună mireasma lui Adam în Rai, căci păsărele se așezau pre tine și viersuiau, iară tu glas înălțai lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 4
Bine-plinind cuvântul lui Hristos, pus-ai în tânără și iubitoare inima ta să nu mai viezi fără numai Dumnezeului nostru, și ți-ai rânduit vremea spre îndelungată rugăciune în colțul cu icoane. Pentru aceasta te slăvim, zicând:
Bucură-te, lepădare de lumea cea deșartă,
Bucură-te, desăvârșită afierosire Domnului,
Bucură-te, înrădăcinare în Împărăție,
Bucură-te, rugăciune necontenită a inimii,
Bucură-te, întruparea bunei-săvârșiri,
Bucură-te, dreaptă-umblare pre Calea Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 5
Într-o zi un glas lăuntric te-a însuflat să cauți către cer, și văzut-ai mare cruce. Înțeles-ai că pre ea aveai s-o iei pentru dragostea lui Hristos și pentru norodul cel prigonit al Iviriei. Și întru smerenie ai primit aceasta, mulțumind Domnului și glas înălțând: Aliluia.

Icos 5
Odată, pre când dormeai, fost-ai curând deș­teptat și ai văzut un diavol cu chip înfricoșat înaintea ta, ce te privea cu ochi scăpărând de ură. Nu te-ai spăimântat, neînfricate, că harul Domnului te învălea, și diavolul te-a lovit că-l munceai cu rugăciunile tale. Maica ta te-a aflat zăcând fără simțire, ci credința ta în Hristos mai mult s-a întărit, ca să strigăm ție:
Bucură-te, înfocată rugăciune,
Bucură-te, că luat-ai pavăză harul,
Bucură-te, că lupta n-ai împuținat,
Bucură-te, nebiruită bărbăția sfinților,
Bucură-te, îndrăzneala mărturisitorilor,
Bucură-te, neînfricarea credincioșilor,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 6
Dragostea ta se cunoștea de toți și norodul căuta la tine nădejde în deznădăjduire. În vreme de război te cercetau ca să afle despre cei iubiți ai lor plecați pre câmpul de bătălie, străvăzătorule. Și tu îi povățuiai să se roage Domnului și să nu lase sfântă Biserica Sa, mângâindu-i că te vei ruga pentru păzirea acelora. Iară ei mergeau în pace, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 6
Întors-ai în chip minunat către Domnul pre unchiul tău, Gheorghe, cel poreclit stejarul. Că cerându-i să ridice un bolovan mare aproape de biserica dărâmată, puterea sa neputincioasă s-a arătat. Însă la sfatul tău să cheme numele lui Hristos, deodată cu bolovanul și piatra de pre inima sa s-a ridicat, iară el cu bucurie a zis ție:
Bucură-te, izvor de minuni dumnezeiești,
Bucură-te, tânăr înduhovnicit,
Bucură-te, credință neclintită,
Bucură-te, dragoste neamestecată,
Bucură-te, punte între cer și pământ,
Bucură-te, slăvitorul dumnezeiescului Nume,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 7
Pentru necruțătoare prigonirile fiarei celei cu multe capete, oamenii se temeau să-și păstreze icoanele. Tu mergeai la aceștia și, cu darul străvederii, le cereai să le încredințeze ție, zicând lor că le vei înapoia după ce va trece urgia. Astfel ai izbăvit multe icoane, grăind: Aliluia.

Icos 7
La numai doisprezece ani, maica ta, înfrico­șându se de stăpânirea cea hulitoare de Dumnezeu, te-a sfătuit să petreci o viață mai puțin cuvioasă. Ci tu nu te-ai învoit la aceasta, și ea ți-a aruncat Evanghelia. Tu ai luat-o iarăși și ai lăsat casa părin­tească ca să urmezi lui Hristos. Mirându-ne de necovârșită dra­gostea ta, strigăm ție:
Bucură-te, râvnitorul Bunei-Vestiri,
Bucură-te, păzitorul credinței celei curate,
Bucură-te, nestrămutarea aleșilor lui Dumnezeu,
Bucură-te, căci cu inima în ceruri petreceai,
Bucură-te, că în întreaga-cugetare luminare ai aflat,
Bucură-te, minte îndumnezeită cu focul harului,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 8
Mergând zi și noapte ajuns-ai la Mțheta, în Mă­năstirea Samtavro. Ci Igumena Anusia, primindu-te cu multă dragoste, nu te-a putut îngădui în mănăstire de monahii și te-a trimis în Mănăstirea Stâlpului de-viață-dătător. Și înainte de a intra într-însa, te ai rugat fierbinte înaintea icoanei de-Dumnezeu Născătoarei Ivireanca, cerând prea­sfântul ei aco­perământ și lui Dumnezeu strigând: Aliluia.

Icos 8
Sălășluit-ai aici câteva zile, ci n-ai zăbovit și ai plecat spre Șiomgvime, iar apoi spre Zedazeni. Acolo monahii te-au ascuns o vreme, și pre urmă te-au îndrumat către Mănăstirea Betania, unde se nevoiau Stareții Ghiorghi și Ioan, carii îndată devenit-au Părinții tăi duhovnicești. Apoi numai Dumnezeu cunoaște unde ai urmat Lui, și noi glăsuim ție:
Bucură-te, osârduitorule cu nevoința,
Bucură-te, rob slobod al Dumnezeului celui viu,
Bucură-te, rug ce nears ardeai cu credința,
Bucură-te, căutare a limanului ceresc,
Bucură-te, tânăr ucenic la cei doi Sfinți,
Bucură-te, păzitor al predaniilor monahicești,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 9
Stăpânirea de-Dumnezeu-lepădătoare răscolind pământul în carele ostașii ivireni din războiul de neatârnare zăceau în așteptarea Învierii, noaptea, luat-ai osemintele celor ce și-au pus sufletul pentru patria și neamul lor și le-ai dat cu cinste îngropării, cântând: Aliluia.

Icos 9
Aflând de vedenia cu diavolul din copilăria ta și de alte descoperiri cerești, puterea comunistă te-a cercetat și te-a numit cel cu mintea bolnavă. Astfel ți-ai ridicat fără împotrivire un mic sălaș, unde ne­strâm­torat întru liniștire ai petrecut. Ajuns-ai mai târziu păzitor al Catedralei Sioni, și curând, întru făgăduințele monahicești, luat-ai ci­nul îngeresc urmând Sfântului Gavriil Athonitul. Recunoscând mare vrednicia ta pentru această sfân­tă slujire, stri­găm ție:
Bucură-te, în-Dumnezeu-înțelepte,
Bucură-te, că necredincioșilor smintit ai părut,
Bucură-te, că te-au și înjosit,
Bucură-te, că înfierea Tatălui ai luat,
Bucură-te, oglindă curată a lui Hristos,
Bucură-te, vas preaplin al Duhului Sfânt,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 10
Slujind la Mănăstirea Betania, după ce a fost închisă te-ai întors la Tbilisi unde ai zidit cu mâinile tale o biserică în curtea casei. Aceasta era adeseori dărâmată, ci tu o zideai iarăși de fiecare dată fără zăbavă, într-însa viersuind lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10
În ziua în carea slujbașii cei fără-de-Dumnezeu prăznuiau 1 mai, pus-ai foc unui uriaș tablou al întemeietorului comunismului și, pentru vredni­că fapta ta, fost-ai împroșcat cu pietre de aceștia, neizbăvindu-te de moarte fără numai prin dumne­zeiasca milostivire. Stăpânirea sovietică te socotea nebun, căci, deși mult te-au muncit, nu con­­­teneai a grăi: „Slava nu se cuvine morților, ci lui Hristos cel viu carele a zădărnicit moartea și ne-a dăruit viața vecinică”. Pentru sfântă îndrăzneala ta și credința nebiruită, te lăudăm:
Bucură-te, că fiara cea roșie ai rușinat,
Bucură-te, că ai ars chipul cel tiranicesc,
Bucură-te, surpătorul idolilor deșerți,
Bucură-te, că viața ta era Hristos,
Bucură-te, că fără frică Fiul lui Dumnezeu l-ai mărturisit,
Bucură-te, cel ce cu serafimii te-ai asemănat,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 11
De atunci luat-ai aspra nevoință a nebuniei în Hristos; căci ca un ieșit din minți, propovăduiai pre străzi, prefăcându-te a fi beat și arătând tuturor prin purtarea ta că înțelepciunea acestei lumi e nebunie lui Dumnezeu, iar nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât înțelepciunea lumii. Mai apoi fost ai numit preot la Mănăstirea Samtavro neîncetat mulțumită lui Dumnezeu înălțând: Aliluia.

Icos 11
Vreme de douăzeci și opt de ani ai cercetat mănăstirile și bisericile dărâmate de comuniști, ves­tind drept-slăvitorilor că toate se vor zidi din nou. Voit-ai apoi să pustnicești în Șiomgvime, ci un glas de Sus ți-a poruncit să te întorci la Samtavro. Acolo, te rugai și posteai, suferind pentru războiul cel dintre frați și fiind tuturor liman în greaua încercare a Iviriei. Iară noi strigăm ție:
Bucură-te, închinător neobosit,
Bucură-te, iubitor al casei Treimii,
Bucură-te, prorocule al Iviriei,
Bucură-te, arătătorul tainelor dumnezeiești,
Bucură-te, că Golgotha neamului tău ai pătimit,
Bucură-te, cu Sfântul Andrei cel nebun întru Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 12
Făcător de minuni al lui Hristos fiind, pururea acopereai cu nebunia darurile tale. Ci nu lăsai pre cei ce grăbeau la tine fără nădejde în deznădăjduire și fără tămăduirea harului. Propovăduiai neistovit dragostea și smerenia, vădindu-le prin petrecerea ta pilduitoare ce ne îmboldește și pre noi a glăsui: Aliluia.

Icos 12
În ultimii ani ai vieții tale pământești, primit ai întru răbdare boala și ai rămas țintuit pre patul de suferință, descoperind celor ce veneau să te vadă uneltirile antihristului de la plinirea vremii. Și, în ziua nașterii tale în ceruri, le-ai dat ultimele povețe, zicând lor: „Ziua plecării mele s-a apropiat”. Apoi, mângâind cu gingășie icoana dulcelui Iisus, glas ai înălțat: „Urmat-am Ție, o, Hristosul meu, de când aveam doisprezece ani. Gata sunt, ia-mă la Tine”. Și după ce Arhiepiscopul Daniil a sfârșit rugăciunea, ai zâmbit și ți-ai dat sufletul sfințit în mâinile Domnului. Iară puterile cele cerești, întâmpinându te în văzduh, au cântat ție:
Bucură-te, înger pământesc și om ceresc,
Bucură-te, făclie a luminii nefăcute,
Bucură-te, nerătăcită povățuirea harului,
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii,
Bucură-te, cel încununat de Stăpânul,
Bucură-te, slava celor nebuni întru Hristos,
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Gavriil, mult-pătimi­torule.

Condac 13
După lină adormirea ta mormântul tău s-a arătat izvor de înviere sufletelor credincioșilor. Untul de lemn de la candela ta tămăduiește toată boala și toată neputința, și minuni nenumărate adeveresc că deși ai murit, viezi în Domnul. Pentru aceasta, Sfințite, Cuvioase Gavriil, pururea slăvim pre Dumnezeu întru sfinții Săi, strigând împreună cu tine: Aliluia (de 3 ori).

Apoi se zice din nou Icosul 1: Arătatu-te-ai copil înțelept… și Condacul 1: Monah desăvârșit…, iară la sfârșit această:

Rugăciune
O, Sfinte Gavriil, Mărturisitorule al Iviriei, cela ce din fragedă copilărie ai propovăduit norodului prigonit credința lui Dumnezeu, solește și pentru nevrednicii, carii cinstim sfântă pomenirea ta. Prin rugăciunile tale la Scaunul Celui Preaînalt ajută nouă să rămânem neclintiți în toată bună-cinstirea și să umblăm pururea în căile Domnului păzind poruncile Sale.
Sfântă pilda viețuirii tale să ne însufle pururea bărbăția cea duhovnicească și credința cea neamestecată, ca să putem și noi, întru inimă zdrobită și smerită, lupta cea bună să luptăm cu patimile și neputințele noastre.
Negrăită smerenia și pocăința ta în ispite și încercări să ne fie și nouă, netrebnicilor, icoană de curată nevoință pre calea cea strâmtă a mântuirii.
Prin desăvârșită ascultarea ta ne povățuiește a ne pleca mai-marilor noștri, cu dreaptă-socotință, întru Domnul.
Prin mulțumitoare răbdarea ta, întărește-ne și pre noi pururea a căuta și a face voia Sa în toate zilele vieții noastre.
Întru luminătoare petrecerea ta în acest pământ trecător, luminează și mințile iar inimile noastre le curățește ca să se plinească și în noi, în înfricoșată Ziua Judecății, cuvântul ce zice: Bine, rob bun și credincios, intră întru bucuria Domnului tău. Amin.

Alcătuit în Elveția de către Ierodiaconul Claude Lopez-Ginisty, după predania slavonă.
Traducere din limba franceză și diortosire de Cătălin Grigore (n. ed.).

Vedeti si: