MARIN RĂDUCĂ, marele și smeritul mărturisitor isihast cu două decenii de temniță grea (†11 octombrie 2021) – MĂRTURII EXCEPȚIONALE în interviurile pentru PS Macarie (VIDEO) și pentru “Familia ortodoxă”: “Întăreşte-mă, să nu cad în mâna vrăjmaşului, că eu nu vreau să mă lepăd de Tine. EU NU VREAU SĂ TREC DE PARTEA LUI ANTIHRIST! AJUTĂ-MĂ, DOAMNE!”

Active News:

Sfântulețul din Iași, Marin Răducă, s-a mutat la Domnul de ziua lui, la 99 de ani. Cadoul cel mai de preț: CERURILE

La vârsta de 99 de ani (pe care i-a împlinit ieri, 10 octombrie), Marin Răducă, pătimitor timp de 19 ani în închisorile comuniste, s-a mutat la Domnul!

La 16 ani a aderat la Frățiile de Cruce, fapt care avea să-i marcheze întreaga viață. Prima dată a fost arestat în anul 1942, fiind condamnat, alături de frații săi de cruce de la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În închisoarea Aiud îi cunoaște pe Prințul Ghica, Traian Trifan, Traian Marian, care au ajuns la convingerea că soluția mistică a credinței trebuie să fie reazemul deținuților politici în tăvălugul care se va revărsa asupra tineretului naționalist, creștin și anticomunist. Inițial, Marin Răducă se alătură grupului unui alt deținut politic, Victor Biriș, care adoptă o atitudine intransigentă, solicitând conducerii penitenciarului izolarea, pentru a nu avea de-a face cu comuniștii. Biriș și adepții săi considerau că grupul misticilor căuta un subterfugiu pentru a scăpa de represaliile anchetatorilor. După trei ani de izolare în Zarca Aiudului, Marin Răducă realizează că linia adoptată de Traian Trifan și Traian Marian este superioară celei pe care o alesese la început și, alături de Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Părintele Marcu, se alătură misticilor. „E cea mai mare fericire să fii singur! Dar să îl ai pe Hristos, pentru că omul nu poate rămâne singur”.

În 1954 este eliberat din închisoare. Merge la părinții săi, în comuna Poienari (județul Prahova), unde își întemeiază o familie. În 1957 este arestat din nou, pe când soția sa era însărcinată. A fost eliberat din Aiud în anul 1964, împreună cu Părintele Dimitrie Bejan. Refuză reeducarea de la Aiud, instrumentată de colonelul Gheorghe Crăciun. „Cu Satana nu se colaborează și nu se duc tratative”, avea să spună Marin Răducă. A suportat pedepse cumplite, fiind izolat în Zarca Aiudului perioade îndelungate de timp. A fost supus unui regim de exterminare, prin frig extrem, înfometare, lipsă de odihnă. Dar Dumnezeu l-a salvat din toate aceste încercări. Pentru rugăciunile lui și ale fraților săi de luptă și suferință, Dumnezeu l-a salvat de tifos, fără a beneficia de tratament medical. Nu se grozăvea niciodată, punea toate pe seama lui Dumnezeu. În închisoare, a dobândit Rugăciunea inimii.

La ieșirea din închisoare, fetița sa avea șapte ani și jumătate. Soția l-a așteptat, nu s-a recăsătorit, deși Securitatea transmisese familiei fostului deținut politic că acesta a murit în închisoare. Pentru a fi mai convingători, soția primise geamantanul cu haine al lui Marin Răducă.

[…]

Viața lui Marin Răducă a stat sub semnul credinței. Suferința suportată în închisorile comuniste l-a îmbunătățit. Smeritul trăitor ortodox trăia retras. Era un om extrem de discret. Cu toate acestea, toți cei care-l cercetau primeau cuvânt de folos. Astăzi, prin plecarea sa la Domnul, se întregește garda veche a mărturisitorilor care au pătimit pentru credința în Mântuitorul Hristos și pentru dragostea lor totală pentru neamul românesc. Această dragoste de neam românesc a mărturisitorilor este temeiul nostru că Dumnezeu nu ne va părăsi și că, așa cum spunea o altă mare mărturisitoare, Aspazia Oțel Petrescu, nu ne va lăsa din brațele Lui. (Florin Palas)

***

“FAMILIA ORTODOXĂ”/ MARTIE 2018:

Marin Răducă, fost deținut politic

„Cine crede cu adevărat în Hristos, acela şi moare pentru Hristos”

Când îl întâneşti prima dată, eşti izbit de vioiciunea şi energia pe care le degajă, dar şi de privirea luminoasă şi căldura sufletească pe care o răspândeşte. Discuţiile cu el te fac să te simţi ca in faţa unui Geronda mult-încercat în luptele cu diavolul. De altfel, Marin Răducă a experimentat aproape douăzeci de ani iadul teminţelor comuniste, unde a avut ocazia să-l înfrunte pe satana în chipul torţionarilor, dar şi să-şi conştientizeze propriile patimi şi neputinţe.

La cei 96 de ani ai săi, Marin Răducă ne împărtăşeşte experienţele sale din perioada detenţiei, din care putem învăța la rândul nostru cum să devenim „fii ai Luminii” Efeseni 5:8.

Continuarea articolului

“Răul se dă pe gratis, binele niciodată. Pentru bine trebuie să faci o jertfă”. LUPTA DIAVOLULUI ÎN VREMURILE ACESTEA PENTRU ÎNȘELAREA ȘI CUCERIREA INIMII OMULUI: “Noi trebuie să avem grijă de noi, nu sistemul. Noi trebuie să avem răbdare şi puterea de a cerceta lucrurile. Să fim vigilenţi la ce ni se oferă şi la ce riscuri ni se oferă în schimb” (VIDEO, TEXT)

Predica Pr. Ioan Dumitriu la Taina Sfântului Maslu, Parohia Tipografilor Timisoara (06.10.2021):

„Cu toţii cunoaştem faptul că, în lumea aceasta în care ne-am născut şi în care trăim, există două forţe, cea a binelui şi cea a răului. Binele este văzut şi descoperit în multe forme şi moduri, dar originea lui este una singură: Dumnezeu. Răul este şi el cunoscut sub multe forme şi moduri, iar originea lui este însuşi Satana sau Diavolul. Între cele două forţe, ale binelui şi ale răului, a existat cândva o bătălie decisivă, care a culminat cu alungarea răului din cer. Această luptă a fost dusă de Sfântul Arhanghel Mihail şi îngerii cei buni care au luptat cu îngerii cei răi şi i-au alungat. Şi pentru că acea bătălie a fost decisivă, odată cu crearea omului şi a lumii acesteia văzute s-a mai iscat un teren de luptă. Noul teren de luptă va fi, de data aceasta, inima omului. Pentru că inima omului a fost creată liberă, ea având să încline în ce direcţie va voi; atât forţele binelui, cât şi forţele răului vor dori să învingă.

Problema este că după ce una dintre forţele răului sau ale binelui vor birui în inima omului, omul însuşi, cu trup şi cu suflet, va merge în direcţia câştigătorului. În acest sens părintele Arsenie picta la biserica de la Drăgănescu o pictură expresivă în care sufletul unui om iesea din trup şi în acel moment l-au întâmpinat diavolii, iar el a vrut să-i alunge ca pe nişte muşte şi să le spună <Plecaţi de aici! Ce vreţi de la mine?!>, iar demonii i-au spus: <Păi cum, nu ştii ce căutăm noi aici? N-o să mai plecăm niciodată pentru că tu eşti noi!> <Cum adică eu sunt voi?!> <Păi pe noi ne-ai hrănit toată viaţa ta, nouă ne-ai slujit şi acum vei merge cu noi!>. S-a şocat bietul suflet, dar cu asta a rămas, pentru că răul, în întreaga lui viaţă, s-a amestecat cu binele şi s-a furişat în spatele binelui şi bietul suflet o viaţă întreagă a săvârşit răul gândindu-se că face cel mai mare bine.

Asta face diavolul, se arată sub diferite forme. Până la venirea lui Hristos era brutal, poseda oamenii şi aducea multe boli sau chiar tulburări de tot felul. După venirea lui Hristos i s-a luat puterea şi va găsi alte modalităti prin care să se vâre în creaţia lui Dumnezeu să tulbure, să stăpânească şi chiar să ucidă. Continuarea articolului

Părintele Dan Bădulescu: ÎN CE RĂZBOI SUNTEM ACUM, CU CINE ȘI CU CE ARME LUPTĂM? “Sunt puteri drăcești. Nu se poate explica în cuvinte omenești o acțiune de asemenea amploare” (video, text)

Pr. Dan Bădulescu – Predică la Acoperământul Maicii Domnului, 1 octombrie 2021

(fragment):

„[…]

Acum, în perioada noastră, suntem încercați nu de un atac al popoarelor din jurul nostru, păgâne – sigur că a fost și așa ceva, știți că au fost tătarii, au fost turcii, am avut parte și de astea – de 70 de ani suntem într-o perioadă de pace, nu ne atacă nimeni și nici nu prea se văd semne că va fi un război de acest gen. Ne dă un alt atac. Un altfel de război. Căci suntem în plin război, dar nu cu arme și cu tancuri, și cu avioane, și cu bombe. Sunt altfel de arme care se răsfrâng asupra noastră: sunt arme, să le zicem bacteriologice și psihologice. Și acestea sunt și ele de temut, chit că nu fac pagube văzute. În schimb, fac alt gen de pagube. Și acolo, în Acatist, la un moment dat este și rugăciunea de care v-am spus, să ne apere inclusiv de această boală. Pentru că nu o negăm, nu spunem că „astea sunt basme, nu există nici un virus, nu e nimic-nimic”, cum mai spun unii. Este o gripă, poate mai severă, tot o gripă. O infecție respiratorie… o gripă! Acuma o botează în alt fel decât gripa obișnuită. La unii are efecte mortale, la unii n-are nici un efect, că-i zice că sunt „asimptomatici”, adică poți să ai și nu pățești nimic. Toată gama.

La fel cu tratamentul, cu vaccinul ăsta care ni se dă. Pe unii îi bagă în pământ, alții n-au nimic. Deocamdată. Deci e greu de spus care este amploarea, însă e ușor de spus că nu este cea cu care suntem terorizați de un an jumate. Anul trecut eram terorizați cu virusul, acuma suntem terorizați [și] cu vaccinul. Adică suntem terorizați ca să ni-l facem cu orice preț, c-o fi bun, că n-o fi bun, că-i sigur, că n-o fi sigur. Nu vorbește nimeni de tratament. Vaccinul nu e un tratament. N-a fost niciodată vaccinul un tratament. El ar fi ceva profilactic, dar când ai o boală nu te tratează vaccinul niciodată de nimic, ci este un fel de tratament. Există fel de fel de tratamente: de ce nu se spune despre ele? Dacă într-adevăr ni s-ar vrea binele, s-ar vorbi și s-ar concentra lumea pe tratament. (…). Până una-alta, dacă ai o boală care este deja, nu care va veni la anul, nu vaccinul, ci tratamentul este cel necesar.

Asta așa, în treacăt vorbind, pentru că noi ne-am dat seama demult că aceste măsuri n-au nici o treabă cu medicina, ci sunt politice și sunt pentru a se instaura o nouă ordine mondială. Iar boala aceasta este o boală artificială, lucru care nu este o teorie a conspirației, ci a fost declarat și detectat de cadre medicale, deci tot din zona științifică s-a zis: „E scăpat din laborator”. Cine l-o fi scăpat și cum, se discută, dar zice, „asta este”. După care continuă să facă tot felul de mutații. Ăsta este mecanismul. Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam