PS BENEDICT despre “SABIA” DESPĂRȚITOARE ȘI LIMPEZITOARE A EVANGHELIEI tradusă în manifestarea exterioară a credinței în fața provocărilor lumii (VIDEO, TEXT)

PS Benedict Bistrițeanul: „Calea sfințeniei, despărțirea de rău” – Predică la Duminica I după Rusalii

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților), 19 iunie 2022, la Biserica „Tuturor Sfinților” din Cluj-Napoca, cu prilejul hramului:

“Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, in cap. 4, ne descrie modul in care lucreaza cuvantul lui Dumnezeu in noi, in om. Si pentru a face acest lucru se foloseste de o imagine simbol, de sabie. Si zice el asa:

Cuvantul lui Dumnezeu este mai viu si mai lucrator decat o sabie cu doua ascutisuri care patrunde adanc pana la despartitura dintre suflet si duh, dintre incheieturi si maduva, in asa fel incat sa desluseasca toate simtirile si cugetarile inimii”.

Asadar cuvantul lui Dumnezeu este ca o sabie care patrunde pana in profunzimi si care face doua lucrari deodata: in primul rand separa lucurile, iar in al doilea rand clarifica lucrurile, pentru ca atunci cand tragi o linie de demarcatie intre doua realitati inseamna ca le clarifici: sunt ori asa, ori asa. Pornind de la aceasta exprimare a Sfantului Apostol Pavel, intelegem cum cuvantul lui Dumnezeu, cel care ni se adreseaza noua, nu intotdeauna este aducator de „pace” (dupa intelegerea noastra), ci ca uneori poate sa creeze conflicte. Si zice, mai ales conflicte launtrice. Conflicte launtrice, in asa fel incat sa se separe lucrurile si sa se limpezeasca lucrurile, adica sa i se puna nume unei realitati sau altei realitati. Zicem in general: ceea ce este bun sa se vadeasca drept bun, iar ceea ce este mai putin bun sau rau sa se vadeasca in consecinta. Continuarea articolului

PR. CLAUDIU MELEAN: “DUMNEZEU ÎNSETEAZĂ DUPĂ MINE ȘI DUPĂ TINE! Nu vrea să-L căutăm numai când avem nevoie, vrea o comuniune reală cu noi! Până nu însetează inima ta după Dumnezeu, chiar și dacă vii în biserică, tu nu-L vei avea pe Dumnezeu!” (VIDEO, TEXT)

Așa face Hristos. Nu intră cu bocancii, nu vine să forțeze pe nimeni, dar însetează după noi. Și noi nu însetăm după El. Gândiți-vă, la orice încercare, la orice problemă, la orice necaz aveți în viață, că Hristos vă face secetă, ca să însetați după El! Asta vrea. Nu ne pedepsește Hristos, nu vrea El suferința noastră. El vrea să cerem de la El: „Cereți și vi se va da!”Am uitat să-I cerem, am uitat să ne rugăm, am uitat să-L căutăm. Ne-am învățat cu lucrurile comode ale lumii ăsteia: „Doamne, avem tot ce ne trebuie, ne cumpărăm din magazin mâncarea, apa, avem pătucul, avem hrană, avem căldură, ce ne mai trebuie Dumnezeu?!” Ei, de aceea Dumnezeu încearcă cumva să ne facă să însetăm după El. Cei însetați să vină la Mine și să bea, zice.

***

Domnul însetează după tine! – Pr. Claudiu Melean, Cuvânt la duminica femeii samarinence (22.05.2022)

„Iubiți frați și surori în Domnul Iisus Hristos,

Evanghelia de astăzi a femeii samarinence o găsim în Ioan, cap. 4. Mă gândeam că este interesant că Biserica a așezat după Paști în primele duminici evenimente legate de Înviere, iar după aceea, cu slăbănogul, cu samarineanca, [apoi cu orbul din naștere], toate din primele capitole ale Evangheliei după Ioan, pentru că Ioan gândește Evanghelia în chip diferit față ceilalți; el nu vrea să facă doar o istorisire a evenimentelor, ci vrea să-i facă pe oameni să adâncească mai mult, să meargă în profunzimea lucrurilor. Nu vrea doar să impresioneze pe oameni cu minunile pe care le-a făcut Domnul Iisus Hristos, ci vrea să ne învețe că Domnul Iisus avea în spatele fiecărei minuni o învățătură foarte adâncă de transmis.

Evanghelia aceasta a femeii samarinence trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, pentru că semănăm foarte mult cu această femeie. Continuarea articolului

PS BENEDICT BISTRIȚEANUL în Duminica orbului din naștere (VIDEO, TEXT): “Smerindu-ne în fața Domnului, El ne va da ochi care să vadă, ne va da brațe care să îmbrățișeze și ne va da INIMĂ ÎN CARE SĂ ÎNCAPĂ MULȚI, iar în felul acesta NE VOM OBIȘNUI CU RAIUL, cu Împărăția lui Dumnezeu”

PS Benedict Bistrițeanul: „Vederea, condiția dragostei” | Predică în Duminica a 6-a după Paști

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 6-a după Paști (a Orbului din naștere), 29 mai 2022, în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Dipșa, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul resfințirii bisericii parohiale, monument istoric, ce datează din anul 1482:

“O sa incep meditatia evanghelica de astazi de la o marturie foarte apropiata ca timp si spatiu, foarte concreta, legata de centrul nostru paliativ “Sfantul Nectarie” de la Cluj. O anumita persoana suferea de o boala crunta, cancer facial, si ne putem inchipui, macar ca nu am vazut niciodata cum se manifesta aceasta boala, dar oricum, creeaza la nivelul fetei un relief deloc confortabil pentru cel care sufera si deloc agreabil pentru cel care observa. Si se raspandeste cu repeziciune. Iar cei angajati acolo se ingrijeau in asa fel incat bolnavul sa nu atinga acea parte a fetei din motive medicale, dar si din motive de confort launtric. Si bineinteles ca aceasta boala, cuprinzand fata, a cuprins si ochii, in asa fel incat i-a luat celui bolnav vederea. Ne si putem inchipui poate, macar la nivel de imaginatie, ce ar insemna sa nu vezi. Sunt multe trairi adunate laolalta, dar probabil ca una dintre cele mai vizibile este faptul ca esti dependent tot timpul de cineva si ca nu te descurci de unul singur. Si probabil ca si cei de acolo s-ar fi gandit ca aceasta era marea problema, sau cea mai mare problema pentru bolnavul de care pomenesc. Si el i-a zis asa: cel mai mult imi pare rau nevazand, ca nu va vad pe voi, cei care ma ingrijiti. Probabil ca este un raspuns destul de surprinzator, te-ai fi gandit la orice altceva, sau oricum mult mai evident si mult mai dureros, am zice noi, intr-o prima analiza. Si totusi raspunsul sau a fost unul foarte specific si foarte special, care asaza in legatura intr-un mod minunat vederea de dragoste, de celalalt. Pentru ca, se vede, pentru el cel mai mare necaz in starea aceasta era ca nu-i putea vedea pe cei de care se simtea iubit si care il ingrijeau cu foarte multa larghete spirituala, cu foarte multa disponibilitate frateasca. Si intelegem de aici ca vederea este legata de dragoste si, mai mult decat atat, este intr-un fel conditie necesara pentru dragoste. Si lucrul acesta il intelegem si mai bine daca ne gandim la propria noastra viata. Avem copiii plecati mai departe sau avem parinti ramasi in urma, avem frati, avem prieteni, avem oameni cunoscuti si ne auzim din timp in timp cu ei, ba mai mult decat atat, acum prin tehnica noua ne si vedem prin intermediul telefonului, dar, cu siguranta oricare dintre noi, cand iubim pe cineva ii zicem: „ma bucur ca te-am auzit/ ma bucur ca te-am vazut prin telefon, dar as vrea sa te vad in carne si oase, as vrea sa te vad si sa te pot imbratisa”.  Continuarea articolului

Articole recomandate

Carti

Articole Recomandate

Carti

Recomandam