“Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, in cap. 4, ne descrie modul in care lucreaza cuvantul lui Dumnezeu in noi, in om. Si pentru a face acest lucru se foloseste de o imagine simbol, de sabie. Si zice el asa:
Asadar cuvantul lui Dumnezeu este ca o sabie care patrunde pana in profunzimi si care face doua lucrari deodata: in primul rand separa lucurile, iar in al doilea rand clarifica lucrurile, pentru ca atunci cand tragi o linie de demarcatie intre doua realitati inseamna ca le clarifici: sunt ori asa, ori asa. Pornind de la aceasta exprimare a Sfantului Apostol Pavel, intelegem cum cuvantul lui Dumnezeu, cel care ni se adreseaza noua, nu intotdeauna este aducator de „pace” (dupa intelegerea noastra), ci ca uneori poate sa creeze conflicte. Si zice, mai ales conflicte launtrice. Conflicte launtrice, in asa fel incat sa se separe lucrurile si sa se limpezeasca lucrurile, adica sa i se puna nume unei realitati sau altei realitati. Zicem in general: ceea ce este bun sa se vadeasca drept bun, iar ceea ce este mai putin bun sau rau sa se vadeasca in consecinta. Continuarea articolului
Așa face Hristos. Nu intră cu bocancii, nu vine să forțeze pe nimeni, dar însetează după noi. Și noi nu însetăm după El. Gândiți-vă, la orice încercare, la orice problemă, la orice necaz aveți în viață, că Hristos vă face secetă, ca să însetați după El! Asta vrea. Nu ne pedepsește Hristos, nu vrea El suferința noastră. El vrea să cerem de la El: „Cereți și vi se va da!”Am uitat să-I cerem, am uitat să ne rugăm, am uitat să-L căutăm. Ne-am învățat cu lucrurile comode ale lumii ăsteia: „Doamne, avem tot ce ne trebuie, ne cumpărăm din magazin mâncarea, apa, avem pătucul, avem hrană, avem căldură, ce ne mai trebuie Dumnezeu?!” Ei, de aceea Dumnezeu încearcă cumva să ne facă să însetăm după El. Cei însetați să vină la Mine și să bea, zice.
***
„Iubiți frați și surori în Domnul Iisus Hristos,
Evanghelia de astăzi a femeii samarinence o găsim în Ioan, cap. 4. Mă gândeam că este interesant că Biserica a așezat după Paști în primele duminici evenimente legate de Înviere, iar după aceea, cu slăbănogul, cu samarineanca, [apoi cu orbul din naștere], toate din primele capitole ale Evangheliei după Ioan, pentru că Ioan gândește Evanghelia în chip diferit față ceilalți; el nu vrea să facă doar o istorisire a evenimentelor, ci vrea să-i facă pe oameni să adâncească mai mult, să meargă în profunzimea lucrurilor. Nu vrea doar să impresioneze pe oameni cu minunile pe care le-a făcut Domnul Iisus Hristos, ci vrea să ne învețe că Domnul Iisus avea în spatele fiecărei minuni o învățătură foarte adâncă de transmis.
Evanghelia aceasta a femeii samarinence trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, pentru că semănăm foarte mult cu această femeie. Continuarea articolului
“O sa incep meditatia evanghelica de astazi de la o marturie foarte apropiata ca timp si spatiu, foarte concreta, legata de centrul nostru paliativ “Sfantul Nectarie” de la Cluj. O anumita persoana suferea de o boala crunta, cancer facial, si ne putem inchipui, macar ca nu am vazut niciodata cum se manifesta aceasta boala, dar oricum, creeaza la nivelul fetei un relief deloc confortabil pentru cel care sufera si deloc agreabil pentru cel care observa. Si se raspandeste cu repeziciune. Iar cei angajati acolo se ingrijeau in asa fel incat bolnavul sa nu atinga acea parte a fetei din motive medicale, dar si din motive de confort launtric. Si bineinteles ca aceasta boala, cuprinzand fata, a cuprins si ochii, in asa fel incat i-a luat celui bolnav vederea. Ne si putem inchipui poate, macar la nivel de imaginatie, ce ar insemna sa nu vezi. Sunt multe trairi adunate laolalta, dar probabil ca una dintre cele mai vizibile este faptul ca esti dependent tot timpul de cineva si ca nu te descurci de unul singur. Si probabil ca si cei de acolo s-ar fi gandit ca aceasta era marea problema, sau cea mai mare problema pentru bolnavul de care pomenesc. Si el i-a zis asa: cel mai mult imi pare rau nevazand, ca nu va vad pe voi, cei care ma ingrijiti. Probabil ca este un raspuns destul de surprinzator, te-ai fi gandit la orice altceva, sau oricum mult mai evident si mult mai dureros, am zice noi, intr-o prima analiza. Si totusi raspunsul sau a fost unul foarte specific si foarte special, care asaza in legatura intr-un mod minunat vederea de dragoste, de celalalt. Pentru ca, se vede, pentru el cel mai mare necaz in starea aceasta era ca nu-i putea vedea pe cei de care se simtea iubit si care il ingrijeau cu foarte multa larghete spirituala, cu foarte multa disponibilitate frateasca. Si intelegem de aici ca vederea este legata de dragoste si, mai mult decat atat, este intr-un fel conditie necesara pentru dragoste. Si lucrul acesta il intelegem si mai bine daca ne gandim la propria noastra viata. Avem copiii plecati mai departe sau avem parinti ramasi in urma, avem frati, avem prieteni, avem oameni cunoscuti si ne auzim din timp in timp cu ei, ba mai mult decat atat, acum prin tehnica noua ne si vedem prin intermediul telefonului, dar, cu siguranta oricare dintre noi, cand iubim pe cineva ii zicem: „ma bucur ca te-am auzit/ ma bucur ca te-am vazut prin telefon, dar as vrea sa te vad in carne si oase, as vrea sa te vad si sa te pot imbratisa”. Continuarea articolului
Pr. Gheorghe Holbea – Predică în a doua zi de Înviere și sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, 25 aprilie 2022: „Hristos a înviat! Pe Dumnezeu nimeni vreodată nu l-a văzut. Fiul cel Unul Născut, Acela L-a făcut cunoscut. Dragii mei, …
(sursa) Părintele Sofian Costea Hristos a înviat! Cine se bucură și cine este potrivnic, rece sau nepăsător la auzul veștii minunate a Învierii lui Hristos? Hristos a înviat, pentru că mormântul nu a putut ține Lumina, fiindcă nu există groapă …
Silviu Andrei Vlădăreanu (Universul Credinței – TVR): ÎNVIEREA ȘI CORECTITUDINEA POLITICĂ Hristos a înviat! Ați observat, oare, că în această perioadă tot mai mulți dintre noi preferă însă formula: „Paște fericit!”? Am stat să mă gândesc „de ce?”… Este în …
Episcopia Slatinei: Hristos a înviat, iar noi ne omorâm unii pe alții? – Scrisoare Pastorală a PS Sebastian la Învierea Domnului 2022 † SEBASTIAN Episcopul Slatinei și Romanaților, Clerului și credincioșilor din ținuturile Oltului și Romanaților SCRISOARE PASTORALĂ LA ÎNVIEREA …
Episcopia Europei de Nord: PS Macarie, Pastorală la Învierea Domnului în anul 2022: „TAINA FĂRĂDELEGII” LUCREAZĂ ÎN LUME ȘI SE TRANSFORMĂ ÎN RĂZBOI VĂZUT † Macarie, din mila şi purtarea de grijă a Celui de Sus, Episcop al Episcopiei …
Pr. Tudor Ciocan – Cuvânt la Denia Canonului cel Mare, 6 aprilie 2022 (fragment transcris): “[…] Mă întrebam, de ce este slujba Canonului Mare atât de importantă? E unică, așa făcută. Altfel, știți foarte bine că în prima săptămână a …
Predicile PS Macarie, Episcopul Europei de Nord, la hramul Mănăstirii! Sihăstria Putnei – 24-25 martie 2022 (Priveghere și Sfânta Liturghie) „Să turnăm peste focul războiului lacrimi de pocăință” – PS Macarie (fragment din predica din seara hramului) „În mod deosebit …
Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr.156/ Ianuarie 2022: „Haideţi să investim în suflet!” Părintele Ciprian Negreanu – Părinte Ciprian, trăim vremuri în care suntem foarte preocupați de sănătatea trupească, dar foarte mulţi nu ne dăm seama că suntem bolnavi …
Episcopul Macarie: “Au mai existat oare timpuri în care omul sănătos să fie considerat un pericol?”, Minunea vindecării celor 10 leproși, Göteborg, 16 ianuarie 2022: “[…] Preaiubiţii mei, am observat faptul că în vechime leproşii erau marginalizaţi şi ostracizaţi. Din …
Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei: Ce ne învață mărturisirea Sfântului Arhidiacon Ștefan? (Emisiunea Cuvânt pentru suflet, Trinitas, 27. 12. 2021 – fragment, după min. 16) “[…] Vedem și astăzi (…) chiar și conducători ai unor societăți, …
Episcopia Europei de Nord: Nașterea Domnului, unica „resetare” adevărată a lumii – Pastorală la Nașterea Domnului [fragment] […] Preaiubite frate și preaiubită soră, Să ne amintim, așadar, bucurându-ne de Nașterea Domnului, de ce fel de Mesia avem și de cum …