Duminica a fost dintotdeauna si este prima zi a saptamanii si in calendarele din Sfantul Munte, si in cele vechi. NOI DOVEZI SI ULTIME RASPUNSURI (numai pentru cei care cauta sincer adevarul si nu se impotrivesc evidentei)

TOATE MANASTIRILE DIN SFANTUL MUNTE ATHOS TIN DUMINICA DREPT PRIMA ZI A SAPTAMANII:

a) CALENDAR EDITAT DE MAN. XIROPOTAMU (DESCARCA DE AICI VARIANTA PDF CU TOATE LUNILE ANULUI)

b) CALENDAR PENTRU MUNTELE ATHOS EDITAT DE “PARINTII ZELOTI”

Atat in calendarul editat de la Xiropotamu cat si in calendarul editat de “parintii zeloti”, Duminica (insemnata cu K) este prima zi a saptamanii, sambata fiind ultima. Intre sambata si duminica este trasa o linie. Pe prima coloana din stanga e trecuta ordinea zilelor conform calendarului bisericesc, pe coloana imediat urmatoare se afla ordinea zilelor conform calendarului civil. Sfantul Munte tine vechiul calendar, de aici decalajul de 13 zile si fata de calendarul nostru.

Aceeasi ordine a zilelor saptamanii se regaseste si in cadrul Bisericii Grecesti (cu calendar pe stil nou, similar cu al nostru). DESCARCATI DE AICI CALENDARUL PE IANUARIE SI FEBRUARIE PUBLICAT DE MITROPOLIA DE NEAPOLIS.

Aceeasi ordine a zilelor saptamanii se gaseste si la stilistii greci (vezi AICI).

***

CALENDARUL ORTODOX-BISERICESC (IN CHIRILICA) AL EPARHIEI CHISINAULUI TINE DUMINICA DREPT PRIMA ZI (1919)

(Titlu: Calendar Ortodox Bisericesc Editat pe Anul 1919, Kisinau Tipografia Eparhiala)

(Fotografie cu lunile Iunie-Iulie. A se vedea ca ordinea zilelor in saptamana este Duminica-Sambata, Duminica fiind insemnata cu D chirilic, Luni cu L chirilic etc. Ordinea zilelor in saptamana, in spatiul rusesc, a fost bulversata de reformele facute de comunisti, care au decis, intr-un final, ca duminica sa fie trecuta in calendar a 7-a zi.)

*

Calendar romanesc de la 1904

Pentru a se putea vedea in detaliu, apasati pe poza. Este vorba de “Calendarul national pe anul bisect 1904”, dedicat comemorarii a 400 de ani de la moartea lui Sf. Stefan cel Mare. Duminica este prima zi a saptamanii, iar sambata ultima.

***

Continuam, in cele ce urmeaza, cu o talcuire patristica a Cuviosului Nichifor Theothokis, urmata de raspunsul nostru catre parintele care a facut cunoscut textul:

Sursa: grupul Ortodoxia

TÎLCUIRE LA EVANGHELIA CEA DE LA IOAN A DUMINICII PAŞTILOR

Cuviosului Nichifor Theotokis

“Cu cuviinţă şi cu bună socoteală au rînduit Sfinţii bărbaţi ce au aşezat citirile în Biserică ca în fiecare Praznic Împărătesc să se citească Sfinţitele Evanghelii ce povestesc despre praznic. Aşadar pentru ce astăzi, în locul citirii Evangheliilor ce povestesc Învierea lui Hristos, Biserica citeşte începutul Evangheliei de la Ioan, care nu spune nimic despre acest praznic purtător de lumină? Pricina aceasta – o iubiţilor! – are socoteală foarte înaltă şi dumnezeiască şi vrednică de auzit. Ziua de astăzi, ca ceea ce este zi întîi şi început al numărului zilelor, s-a numit de Sfintele Scripturi “una”, iar de Creştini “Duminică”, adică “Domnească”, de la numele Domnului, Cel ce întru aceasta a înviat din morţi. Fiindcă întru această zi a început Dumnezeu zidirea lumii, prin aducerea ei dintru nefiinţă:

“Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: zi una”. [Facere 1:5]

Întru aceasta, şi Fiul Lui cel Unul-Născut a săvîrşit înnoirea firii omeneşti, prin învierea Lui din morţi.

“Întru una din sîmbete” [Luca 24:1][1] – sau, după cum zice Evanghelistul Marcu: “învind dimineaţa în ziua cea dintîi a săptămînii, S-a arătat întîi Mariei Magdalena.” [Marcu 16:9]

Cu adevărat minunate sînt iconomiile înţelepciunii celei nemărginite ale atotputernicului Dumnezeu! În ziua cea dintîi, adică Duminica, s-a făcut şi zidirea a toată făptura, şi înnoirea a toată omenirea. Zidirea, lucru al Cuvîntului celui fără de trup:

“Dreapta Domnului a făcut putere” [Psalmi 117:15]; înnoirea, lucru al Cuvîntului ce S-a întrupat: “Dreapta Domnului m-a înălţat pe mine.” [Psalmi 117:15]

Deci – de vreme ce astăzi s-a făcut de Fiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu şi zidirea, şi înnoirea – pentru aceasta s-a rînduit astăzi citirea glasului Fiului Tunetului, care teologhiseşte zicînd: “Întru început era Cuvîntul” [Ioan 1:1], adică pentru fiinţa cea veşnică a Cuvîntului, de la Care este zidirea; şi: “Cuvîntul S-a făcut trup” [Ioan 1:14], adică pentru întruparea cea în vreme, de la care este înnoirea. Întru această zi, s-a zidit cerul şi pămîntul şi s-a auzit cel dintîi glas ziditor al lui Dumnezeu:

“Şi a zis Dumnezeu: Facă-se lumină! Şi s-a făcut lumină“. [Facere 1:3]

Întru această zi, Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut a vestit mironosiţelor cea dintîi vestire pricinuitoare de bucurie a înnoirii:

“Şi iată Iisus le-a întîmpinat pe ele, zicînd: Bucuraţi-vă!” [Mattei 28:9]

Deci întru această zi se cuvenea şi citirea dogmelor celor dintîi ale mîntuirii. Aceasta este “ziua pe care a făcut-o Domnul” [Psalmi 117:24] întîia după rînduială, întîia după vrednicie, întîia după daruri, ziua cea dintîi a învierii omului şi a aşezării lui iarăşi întru slava cea veşnică şi întru împărăţie. Deci întru aceasta se citesc şi graiurile evanghelice cele mai dintîi, şi mai înalte şi mai temeinice ale credinţei ortodoxe. Şi, cu adevărat, părticica de evanghelie ce s-a citit astăzi  cuprinde toată taina cea mare a naşterii celei fără de ani din Tatăl a Fiului şi Cuvîntului lui Dumnezeu şi rînduiala cea dumnezeiască şi negrăită a întrupării Lui celei în vreme, ce s-a făcut din maică fecioară. Cu urmare aşadar, tîlcuitorul acestora are trebuinţă de minte înaltă şi sfîntă, iar ascultătorii de auz curat şi cu luare aminte. Deci noi, deşi sîntem proşti şi păcătoşi, Îl vom ruga pe dătătorul de lumină Dumnezeu cel fără de început, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, să ne trimită nouă de sus luminarea Lui spre tîlcuirea cuvintelor evanghelice ce ne stau înainte. Iar voi, curăţindu-vă de toată împătimirea pămîntească şi înălţîndu-vă mintea prin luare aminte şi evlavie, pironiţi-o pe ea la ascultarea învăţăturii credinţei celei înalte şi mîntuitoare de suflet”.

[1] “Una” este ziua cea dintîi, iar “sîmbete” sau “sîmbătă” numesc Evreii săptămîna, după ceea ce zice: “Postesc de două ori în sîmbătă” [Luca 18:12], adică de două ori în săptămînă. Deci “una a sîmbetelor” este ziua cea dintîi a săptămînii, adică Duminica.

“Cuvîntul despre Duminică aparţine Cuviosului Nichifor Theotokis profesor la Academia Domnească din Iaşi în a doua jumătate a secolului al 18-lea, un prieten al Sfîntului Paisie de la Neamţ, arhiereu de Herson (1779-1786) şi de Astrahan (1786-1792) şi editor al Catenei patristice la Octateuh şi al Sfîntului Isaac Sirul, şi autor al Kyriakodromionului, cea mai completă tîlcuire patristică existentă a Evangheliei şi Apostolului Duminicilor de peste an. (1736-1800),

Kyriakodromionul a fost tradus de Cuvioşii Gherontie şi Grigorie Dascălii în româneşte şi tipărit la Bucureşti în anul 1801, la 5 ani după tipărirea la Moscova a originalului ellinesc, cu multe reeditări după aceea. Prezenta Cazanie editată de Patriarhie conţine o parte din acest lucrare unică în Ortodoxie, care ar trebui oricînd să înlocuiască orice curs de Noul Testament predat în seminariile sau facultăţile ortodoxe din ultimii 150 de ani. Cuvîntul despre Duminică este chiar începutul primului cuvînt din Kyriakodromion.

Şi o întrebare pentru fraţii de pe bloguri, care s-au ostenit mult să explice gestul sinodal de a reaminti că Duminica este prima zi a săptămînii: Putem bănui că după scoaterea, cel puţin administrativ, a autorităţii Sinodului BOR de sub cea a Marii Adunări Bisericeşti, care a rămas doar un organism consultativ, aşa cum şi merita, şi după reaşezarea Duminicii la locul ei în săptămînă (căci Dumnezeu a făcut cerul şi pămîntul şi a spus să se facă lumină şi a înviat într-o zi de Duminică), oare credeţi că ne putem aştepta din partea sfinţitei adunări a Sinodului românesc la o readucere la rînduiala apostolică şi patristică a calendarului, adăugîndu-i 13 zile, pentru a sărbători toţi Sfinţii şi toate Praznicele odată cu Biserica Ierusalimului şi cu Sfîntul Munte Athos?”

Monahul Filotheu Balan

Raspuns Razboi intru Cuvant:

Ioannis Foundoulis, profesor la catedra de liturgica a Facultatii de Teologie din Salonic

Cea mai indrazneata fapta a Bisericii primare a fost mutarea zilei Domnului de la a saptea in prima zi a saptamanii. Ziua odihnei isi va afla astfel (im)plinirea in moartea Domnului care “sabatizeaza” in mormant, daruindu-ne o noua “sabatizare” (idiomela a 2-a de la laudele din Sambata Mare). Sambata devine tipologie profetica a inmormantarii Domnului, care va conduce la Invierea din morti din prima zi a saptamanii, cea ‘una a sambetelor’, ziua crearii luminii si concomitent ziua noii creatii in Hristos. Prima dar si a opta, tipologie a veacului ce va sa fie si a vesniciei.

Schimbarea sambetei implica in esenta – “numaidecat” – si “schimbarea legii” (Evr. 7, 12) si deschiderea catre lumea cea noua a harului si a Imparatiei lui Dumnezeu. Insasi aratarea lui Hristos, care “a fost mort si iata viu este in vecii vecilor” (Apoc. 1, 18), in ziua Invierii “in mijlocul” ucenicilor Sai (Ioan 20, 19) si “iarasi dupa opt zile” (Ioan 20, 26) a conferit caracterul pascal al intrunirii in ziua “cea una a sambetelor” (Fapte 20, 7; 1 Cor. 16, 2), care inca de la inceputul primului secol a fost redenumita “Duminica” (Apoc. 1, 10) iar jertfa euharistica savarsita in aceasta zi a constituitul centrul vietii Bisericii, Pastele ei saptamanal’.

sursa: Ιωάννου Μ. Φουντούλη, Λειτουργική Α’, Εισαγωγή στη Θεία Λατρεία, Θεσσαλονίκη 2000, pp. 119-120

*

Preot Prof. Ene Braniste, “Liturgica generala“

“Săptămâna liturgică începe deci cu duminica (respectiv cu Vecernia de sâmbăta seara) şi se sfârşeşte cu sâmbăta (respectiv cu Ceasul IX). Ea constituie o subdiviziune de mare importanţă a anului bisericesc în cultul ortodox, deoarece reglementează succesiunea celor opt glasuri (ehuri sau moduri de cântare) ale Octoihului în tot cursul anului. Fiecare glas ţine o săptămână şi revine astfel din opt în opt săptămâni, începând de la Duminica Sfintelor Paşti (glasul I în Săptămână Luminată, glasul II în săptămână a doua după Paşti sau a lui Toma, glasul III în săptămînă a treia după Paşti sau a Mironosiţelor ş.a.m.d.).

În cărţile de slujbă, toate cele 52 de săptămâni ale anului bisericesc sunt denumite sau indicate prin numărul lor de ordine, de după cele două mari sărbători cu dată variabilă, ale cultului ortodox: Pastile şi Rusaliile.”

(Preot Prof. Ene Braniste, “Liturgica generala”)

***

Alte contributii

#gheorghebumbescu

Parintele profesor Mihai Valica nu stie cand a avut loc Cinzecimea! Revenirea Parintelui Valica cu un nou articol pe tema modificarii calendarului bisericesc o socotesc providentiala pentru ca mi-a dat ocazia sa observ niste afirmatii grave facute de sfintia sa inca din primul articol, afirmatii care ne-au scapat celor care am adus contraargumente. (…)

Despre ce este vorba: Parintele afirma negru pe alb, in ambele articole, ca Praznicul Cinzecimii, Pogorarea Duhului Sfant, a avut loc dupa opt saptamani de la Inviere, adica dupa 56 de zile, in ziua a 57-a! Zice astfel: “serbarea Invierii Domnului … se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos … prin pogorarea Sf. Duh.” Denumirea praznicului, “Cinzecime” exprima clar, insa, ca e vorba de un eveniment din iconomia mantuirii petrecut la 50 de zile de la Inviere. Iata acum de unde vine si acesta eroare, inadmisibila pentru un preot: parintele suprapune Duminica a 8-a din Penticostar, a Cinzecimii, cu Duminica imediat urmatoare cea “a tuturor Sfintilor”, care este Duminica cu care se incheie “Penticostarul” si cu care se face trecerea la Octoih, incepand cu glasul 8. Si face acest lucru pentru a sustine afirmatia ca Duminica Cinzecimii “e pe glas 8″. Citat: “Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.” (…) Iata cum orbit de ideea de a demonstra cu orice pret ceva contrar Traditiei Bisericii, pe care in cazul de fata o urmeaza hotararea Patriarhiei, parintele a ajuns sa afirme lucruri grave, inadmisibile pentru un slujitor al altarului si cadru didactic.

Asa cum spuneam mai sus parintele deja recunoaste (a se vedea citatul de mai sus) ca pana la Cinzecime, incepand cu praznicul Invierii, Duminica este prima zi a saptamanii, si aceasta recunoastere e un lucru pozitiv; insa trage in mod arbitrar o linie dupa Duminica a 8-a, pe care o suprapune cu cea imediat urmatoare, a Tuturor Sfintilor, prima din Octoih, pe glas 8, eludand restul de sase zile ale saptamanii incepute de Duminica Cinzecimii.

Avem de-a face cu o cenzura grosolana a unei carti de slujba! Nu e permis sa taiem “cu foarfeca” pagini cu slujbele Bisericii din cartile de cult tocmai pentru a ajusta Traditia Bisericii la parerile personale.

Voi explica acum si motivul acestei omisiuni: tocmai pentru ca zilele omise ii infirma teoriile.

Asa cum insesi denumirile zilelor din Penticostar indica faptul ca fiecare Duminica a acestei perioade incepe o noua saptamana acest lucru este valabil si pentru saptamana inaugurata de Duminica a opta. O indicatie tipiconala din ziua urmatoare, de luni, numeste toata aceasta saptamana “a Cinzecimii”. Lucrul acesta este confirmat practic si de faptul ca de luni pana Sambata se canta Troparul Pogorarii Duhului Sfant. Sambata, ultima zi a acestei saptamani, se face “odovania” Praznicului, adica se tine din nou slujba din Duminica Cinzecimii!

*

#ingrid

Pentru ca nu aveam un Evangheliar acasa, am downloadat unul din anul 1723, editia Mavrocordat, de pe net (Pe langa Apostol 1974, Penticostar 1936, Penticostar 1973, Octoih 1912, etc pe care le am downloadate.)

Acolo am gasit linia de demarcatie a saptamanii la toate saptamanile din an tot NUMAI INTRE SAMBATA SI DUMINICA, NU INTRE DUMINICA SI LUNI, iar referitor la modul de numerotare si denumire a evangheliilor si zilelor de dupa Rusalii, mentioneaza ca noul mod de numerotare de la Luni la Duminica corespunde Evangheliei grecesti, dar NU CORESPUNDE MANUSCRISELOR SI IZVOARELOR RUSESTI. De aceea mentioneaza faptul, ca sa nu se sminteasca cineva vazand linia de demarcatie intre Sambata si Duminica, iar Evanghelia numarata altfel. (…)

Avand in vedere ca la parintii primelor 8 secole crestine si in pascalia pe care inca din fericire o mai utilizam cat de cat, modul de denumire a Duminicii este exclusiv Alfa, niciodata Zeta, sau Eta, sau altceva, iar explicatiile dogmatice (mai ales din sec 4) intalnite nu vorbesc despre un alt tip de numerotare a zilelor saptamanii, rezulta ca dvs. aparati o inovatie care s-a strecurat intre timp.

(…) Oricum, se pare ca nu doar Biroul de Presa din Bucuresti era “ilogic” cu modul de demarcatie a zilelor saptamanii, intrucat desi au preluat modelul grecesc de numarare a Evangheliei, linia de demarcatie care va deranjeaza atat de rau pe dvs, a fost reprezentata si in evangheliar 1723 (inclusiv perioada octoihului), si in apostol 1974, si in penticostar intotdeauna dupa sambata si inainte de duminica, chiar daca modul acesta diferit de numarare a evangheliilor a fost preluat mai tarziu de la greci.

In concluzie este absolut firesc, logic si normal ca si calendarul bisericesc sa aiba linia de demarcatie in mod identic cu in celelalte carti de cult (evangheliar, apostol, penticostar), anume dupa sambata si inainte de duminica, intrucat nu numai ca nu este nimic gresit dogmatic, teologic, si liturgic, ci sunt manuscrise care dovedesc ca modul acesta de numarare a duminicilor este de data mai noua, si biserica nu era lipsita de har atunci cand numara ce noi numim “prima duminica dupa rusalii” cu ce este mai firesc adica “a doua duminica dupa rusalii”.

*

#indrumar

Parintele Valica zice de luni ca prima zi a saptamanii liturgice pentru ca, din cate inteleg, asa incepe ordinea in citirea Evangheliei si Apostolului dupa Rusalii.

In aceasta ordine de idei, am verificat un Indrumator ce se gaseste probabil la toate editiile Noului Testament mici. Citez:

”Indrumar

Cum se citesc Apostolul si Sfanta Evanghelie de catre slujitori si credinciosi in toate zilele de peste an

Dupa randuiala bisericeasca, anul, in ce priveste citirea Apostolului si a Sfintei Evanghelii, incepe din ziua Sfintelor Pasti si se imparte in trei cicluri:

Ciclul intai cuprinde opt saptamani, incepand la Pasti si terminandu-se cu saptamana de dupa Duminica Mare.

Ciclul al doilea cuprinde 36 de saptamani, incepand cu Duminica Intai dupa Cincizecime si terminandu-se cu Postul Mare.

Ciclul al treilea cuprinde Saptamanile Postului Mare.”

Asadar, in niciunul din aceste cicluri inceputul nu apartine zilei de luni, ci se incepe cu Duminica.

*

#exegeticus:

(…)
Explicatia e prea simpla: pt. ca perioada Octoihului este variabila, nu are un numar fix de zile. Pt. a umple golul, au fost randuite unele duminici in plus: inainte si dupa Inaltarea Cinstitei Cruci, inainte si dupa Nasterea si Botezul Domnului. Asta in timp ce in cursul saptamanii se urmeaza cursul firesc al insiruirii. Deci duminica este o zi speciala, dar din cadrul saptamanii, nu din afara ei.

In al doilea rand, praznicele au inainte-praznuire si dupa-praznuire. Iar duminica poate fi considerata si ziua a opta. De aici o saptamana poate anunta sau prelungi un eveniment marcat intr-o duminica. Dar. Daca ziua a opta nu poate face parte din saptamana, ea nu poate fi ultima a saptamanii.

Sa nu confundam planul liturgic cu cel doctrinar. De aceea am spus mai inainte ca dovezile liturgice nu sunt lamuritoare.

Cum s-a mai spus, grecii nu denumesc ziua de luni de la luna de pe cer, ca noi, ci-i zic pur si simplu “deftera”, adica a doua. Va dati seama ca numai in Romania poate cineva sa afirme ca lunea e prima zi si asta doar datorita termenilor, nu si dovezilor.

*

#Alexandru

Dupa modul in care se produc in cursul anului aceste cicluri de intelegere diferita a duminicilor in cadrul saptamanii (in citirile din Evanghelii), gasim urmatoarele repere:

1. Perioada Invierii (cuprinzand Inaltarea) pana la Duminica Rusaliilor
Saptamanile incep duminica (Ziua 1) si se termina sambata. Se pune accentul pe restaurarea creatiei si implicit pe Duminica 1-a zi.
2. Pogorarea Sfantului Duh: ziua a 8-a, cea neinserata, vesnicia. Nu e cuprinsa in nicio saptamana, tocmai pentru a sublinia atemporalitatea.
3. Perioada de dupa Cincizecime
Se accentueaza caracterul de a 8-a zi a duminicii. Saptamanile incep cu luni (a doua zi) si se incheie cu duminica (8). Duminicile nu-si pierd sensul de 1-a zi, drept pentru care luni ramane a 2-a zi si sambata a 7-a.
4. Saptamana Patimilor
Saptamana de 6 zile, aparte si in aceasta privinta.

Copiez mai jos o imagine lamuritoare a acestei accentuari simbolice diferite a duminicii (intaia si a opta zi). Bineinteles, duminica ramane 1-a zi a saptamanii si atunci cand, dupa Rusalii, i se pune in evidenta in special caracterul de zi neinserata, a vesniciei intru Domnul. (…) Este evident ca nu se pot transpune aceaste semnificatii simbolice intr-un calendar de perete. Si aici apare si riscul, de care nici pr. Valica nu a fost ocolit, de a gasi ca Duminica este a 7-a zi si ca luni este prima. Abia asta e greseala teologica (in raspar cu Sfintii Parinti care au spus mereu ca Duminica e 1-a si a 8-a), iar nu a considera in calendar mereu duminica 1-a zi a saptamanii. Iar a o considera mereu a 8-a nu se poate, pentru ca va fi inteleasa drept a 7-a si nici nu e de mirare, cate vreme nu exista un 1, un inceput.

*

#Pr. Nicolae

Cu tot respectul Părinte Mihai, insa ar trebuie aici oleaca de smerenie.
Ați greșit!
Și daca continuați să stăruiți în greșeală nu e bine.
Teologului și cercetatorului întru ale teologiei trebuie să-i stea bine nu doar cu cuvintele pline de înțelepciune duhovnicească a Părinților, ci și cu puțină smerenie.

Nu voiesc să vă aduc alte argumente în sprijinul celor care au căutat să vă dovedească eroare de gandire și poate lipsa de cunoaștere a teologiei patristice, voiesc doar să vă îndemn să cercetați mai bine ce spun Părinții Bisericii în referirile lor la această probleme. Sincer, nu am avut timp sa citesc toate argumentele aduse împotriva afirmațiilor sfinției voastre, vă îndemn însa (daca nu a-ti facut-o deja) să cercetați Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare, notele pr. Stăniloae la Ziua Una (nu ziua întâi – se traduce greșit în edițiile Bibliilor noastre) a creației, precum și afirmațiile aceluiași Părinte Stăniloae din Dogmatica sa cu privire la prima zi a creației și relația cu ziua a opta a eshatonului.

Dacă sunteti interesat putem sa comunicam mai mult pe tema aceasta (). Ma cunoașteți si va cunosc: sunt din Suceava

În ceea ce privește diferitele argumente de ordin liturgic care s-au adus aici trebuie să subliniez că ele urmează celor de ordin dogmatic. Ca și în cazul celorlalte aspecte ale vieții liturgice din Biserica Ortodoxă importanța Duminicii și a cultului legat de Ziua Învierii își află substratul în importanța teologico-dogmatică care a dus la o anumită configurare a liturgicului. Dintotdeuna în Biserică nu teologicul a urmat liturgicul sau cultul, ci cultul și tradiția liturgică a urmat formulărilor dogmatice. În acest sens o înțelegere a problemei, pt. cei cu nelamuriri, nu poate fi identificata decât în planul teologico-duhovnicesc patristic după care a fost configurat și planul liturgic.

*

#gheorghebumbescu

Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]‘) a Sfantului Duh (in cartile romanesti a Sf Treimi), iar toata saptamana, pana sambata inclusiv (cand se face “odovania praznicului”, adica se tine din nou slujba Cinzecimi – si prin asta se incheie praznicul deci si saptamana) este numita a Cinzecimii. De aici ‘stafeta’ o preia Octoihul, cu Duminica Tuturor Sfintilor, care avand un continut special este pusa si ea in Penticostar, insa contine toate elementele slujbei Duminicii glasului 8 din octoih. Practic Duminica Tuturor Sfintilor este punctul de legatura cu Octoihul. Exprimat matematic Penticostarul si Octoihul sunt doua multimi cu un element comun – Duminica glasului opt. Toate elementele acestei multimi sunt ordonate dupa succesiunea Duminica-Sambata. O a treia multime cu elemente in aceeasi succesiune este Triodul: Incepe cu Duminca Vamesului si a Fariseului si se termina cu Sambata Mare. Calendarul bisericesc este dat de reuniunea celor trei, deci in tot calendarul bisericesc succesiunea este Duminica-Sambata.

*

#gheorghebumbescu

Alte erori in textele Parintelui Mihai Valica, de aceasta data de ordin teologic.  Dupa cum am aratat, parintele recunoaste ca numai o perioada a calendarului bisericesc are calitatea de a se compune din saptamani care incep cu Duminica, identificand Cinzecimea cu praznicul din Duminica imediat urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor. Citez: “Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.”

Rezulta, in viziunea sfintiei sale un calendar bisericesc hibrid, in care o parte are saptamani cu Duminica prima zi, iar alta parte saptamani cu lunea prima zi. Este o descoperire personala, nemaiintalnita pana acum si pe care o numeste “„Paradoxul” calendarului liturgic “. (…)

*

#gheorghebumbescu

Parinte, mai intai de toate va repet cu nu am nimic cu Sfintia Voastra, obiectiile se refera la textul scris. Va felicit si sustin pentru demersurile anterioare, insa la aceasta ultima atitudine consider ca gresiti si din punct de vedere pastoral, puteti da apa la moara celor care au tendinta de a se separa de Biserica. Chiar credeti ca noi avem atitudini iudaizante sau in spatele celor care au reactionat stau astfel de curente sau centre de putere? Adevarul in Biserica se exprima sinodal, in comuniune, de unul singur exista posibilitatea sa faceti greseli. Unde sunt doi sau trei in numele lui Hristos, acolo este si Hristos-Adevarul.. Insusi faptul ca au reactionat critic atatia oameni la textele Sfintie Voastre, oameni despre care nu cred ca sunt rau intentionati sau agenti ai vreunui curent de opinie sau miscari oculte, ar trebui sa va puna pe ganduri. Haideti sa nu ne mai aruncam acuze grave pentru ca nu ne convine raspunsul dat.

Revenind la ultimul comentariu:

1. Ce intelegeti prin schimbarea saptamanii preotesti (in Sf. Munte)?

2. Dupa logica conform careia “ziua liturgica de Duminica incepe cu vecernia mica de sambata seara” si se incheie cu ceasul noua al Duminicii, ca si cum asta ar fi o particularitate in cadrul saptamanii, va spun ca in mod analog si ziua liturgica de luni “incepe cu vecernia de Duminica seara”, astfel bara trasa intre duminica si luni ar “sparge’ unitatea dintre Duminica si ziua imediat urmatoare. Voi arata mai jos (pct. 4) ca tocmai datorita faptului ca Duminica este a opta zi dupa sambata (a 7-a zi ), si asta nu se poate doar daca e si prima, Duminica urmeaza in mod firesc Sambetei in calitate de zi a 8-a, a Invierii (nu in calitate de zi a 7-a, a odihnei – oare cine iudaizeaza aici?)

3. schema pe care am facut-o nu e un “calcul” ci ea rezulta avand in fata “Penticostarul” si urmarind ceea ce scrie in el.

4. spuneti ca ne raportam numai la Octoih (oare trebuie ignorat Octoihul?). Insa sfintia voastra se raporteaza numai la “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii”. Aceasta randuiala, pentru ca ea se desfasoara paralel cu Octoihul, nu face decat sa plaseze o Duminica la sfarsitul unei saptamani a Octoihului, nu lunea in pozitia de prima zi a saptamanii. In realitate cele doua principii de insiruire a zilelor saptamanii liturgice trebuie privite conjugat. A se vedea si tabelul prezentat de comentatorul Alexandru. Astfel, conform Octoihului Duminica este prima zi a saptamanii iar prin plasarea Duminicii la sfarsitul saptamanii datorita randuielii citirii Evangheliei in Duminicile de dupa Cinzecime, la sfarsitul fiecarei saptamani se va afla o Duminica, in calitate de a 8-a zi, a Invierii, dupa sambata (a 7-a). Fiecare Duminica este astfel prima zi a saptamanii care incepe cu ea si simultan o incununare si implinire eshatologica a celei precedente. Aceasta realitate este un raspuns la obiectiile din primul text: ca se desface unitatea dintre Sambata si Duminica si ca intreg parcursul unei saptamani este o pregatire pentru Inviere. Ca zi a 8-a, Duminica urmeaza in mod firesc zilei a 7-a, si o implineste eshatologic (nu desfiinteaza – Mat. 5, 17) – rezultand astfel legatura dintre ele. Acest lucru nu ar fi posibil daca ea nu este si prima. Aceeasi intemeiere o are si ideea de pregatire din timpul saptamanii pentru ziua Invierii (a 8-a, nu a 7-a).

Oare nu sfintia voastra ati aratat caracterul simbolic si rolul celor opt glasuri in perioada “pana la Cinzecime”? In cazul de fata trebuie ignorat?

Unde ati vazut in curentul iudaizant ziua a opta a Invierii?

Mai degraba vad eu o in pozitia pe care o exprimati o incercare de a adapta calendarul bisericesc la cel laic. Sunt lucruri cu totul diferite. Daca vreun centru de putere va incerca sa schimbe ziua legala de incetare a lucrului nu o va face pe baza calendarului bisericesc nici in baza presupusei modificari a perceptiei credinciosilor. Defapt ceea ce intelegem noi prin “zi de odihna” este total diferit de perceptia secularizata. Odihna are sensul de incetare a oricarei activitati cotidiene si de traire anticipata, in liturghie, a veacului ce va sa fie, asa cum suntem chemati prin indemnul “toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam”!

*

#gheorghebumbescu

Citatul dat de parinte confirma ceea ce am afirmat (a se vedea sublinierile de mai jos) si chiar il contrazice pe parinte. Daca citea atent ultimul meu comentariu nu cred ca mai trimitea acest mesaj. Iata mai intai citatul din Makarie Simonopetritul:

În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: duminica liturgica si saptamana liturgica potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament.

unde “duminica liturgica” se refera la insiruirea zilelor conform sistemului dat de Octoih iar

sistemul lecturilor din NT este ceea ce parintele numeste in articol “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii”.

deci saptamana liturgica trebuie sa urmeze simultan aceste 2 sisteme, ori singura modalitate de a fi implinite simultan este realitatea, confirmata de insasi structura cartilor de slujba, ca sitemul de cititiri ale evangheliilor dupa Cinzecime defapt plaseaza(adauga) la sfarsitul fiecarei saptamani incepute de Octoih, dupa sambata, o Duminica in calitate de zi a 8-a. Nu exista dpdv logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie “reunite” cele 2 sisteme! Insa in ciuda citatului dat parintele revine tot la ideea lui, adica tine cont numai de de al 2-lea sistem. (…)

*

#gheorghebumbescu

Conjugarea sistemului Octoihului de insiruirie zilelor cu cel al pericopelor apostolice si evanghelice intru-un caz particular

***