Sarmana disperare desarta… Si o demontare punctuala a unei cascade uluitoare de MISTIFICARI

22-02-2011 10 minute Sublinieri

Cat de dureros e sa vezi pana unde se ajunge cu lipsa de frica de Dumnezeu, cu rautatea, cu calomnia, cu mistificarea realitatii, cu obtuzitatea, cu micimea de suflet, mai ales cand acestea imbraca – fara sa recunoasca – haine monahale. Sarmana orbire si disprerare a apostaziei din viata duhovniceasca si monahiceasca, ce spectacol vrednic de plans al rautatii invechite, incurcata deja peste masura in itele propriului ghem de minciuni, pana acolo unde minciuna a devenit un mod de a fi, o a doua natura, un drog de care tinem cu dintii, o inchisoare de care, morbid si pervers, ne-am indragostit pana la moarte. Bine, pe oameni ii poti pe minti, dar si pe Dumnezeu?! 🙁 Sarmana orbire care uiti de Judecata si de viata de dincolo, unde minciunile, intrigile, lingusirile si ambitiile lumesti de acum nu vor mai putea ajuta la nimic. Viata de aici e atat de scurta… Ce folos daca aici vei castiga toate razboaiele si iti vei implini toate ambitiile necuvenite?

Si e tare dureros sa vezi in prapastia inselarii fara limite suflete pe care le-ai cunoscut in vremuri bune, cand nu le rapise inca duhul vicleniei, si care s-au fagaduit lui Hristos, traind ca si cum ar fi uitat tot, prinse in aceasta vraja infricosatoare a rautatii, scufundate intr-un vartej, intr-o involburare fara oprire. E un cosmar sa vezi cum omul singur se lasa reeducat de diavol, de patimi, fara sa-l tortureze nimeni, in afara constiintei pe care cauta, nebuneste, sa se razbune. E teribil sa vezi cum bolovanul se rostogoleste la vale si sa nu-l mai poata nimeni opri.. Ce intuneric sau, vorba unui mare Sfant, ce cruzime inumana fata de sine trebuie sa aiba acela care isi refuza siesi iesirea prin pocainta din proprile nenorociri pe care le provoaca! Si care, incercand sa se justifice, zbatandu-se, se afunda si mai mult in mlastina lor, sporind raul si inmultindu-si sminteala si pricina de osanda.

Spunea parintele Justin un lucru frumos: omul este jumatate iubire, jumatate lupta. Dar putini intelegem cu cine sa luptam si pe cine sa iubim. Din pacate, oamenii azi se iubesc pe ei si lupta cu aproapele, ca sa-si implineasca iubirea lor egoista si perversa, gandind mereu asa: vie imparatia MEA, faca-se voia MEA!

(Parintele Ioan Sismanian)

E mai mult decat trist. E tragic. Macar daca am tacea, si nu am transforma mustrarea constiintei in prilej de si mai mare inversunare impotriva ei… E pacat.

Ce frumos scria Gheron Iosif, ca pentru oricare dintre noi, dar mai ales pentru monahii:

(…) Au cazut frunzele, le-a imprastiat vantul si le-am uitat. Ca iarba m-am uscat si floarea a cazut. Ce ne-a mai ramas? Numai ceea ce am facut si am trimis in viata cealalta. Numai aceea ramane neatinsa. Nimeni nu poate sa se atinga de ceea ce am trimis acolo. Nimeni nu poate sa ne lipseasca.

De aceea, Fotini, acolo sa adunam averi cat putem. Daca murim ceasul acesta si lasam in urma noastra ceva, altii se vor bucura, iar tu vei fi uitata ca si cand n-ai fi existat niciodata.

Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! Totul minciuna. Totul inselaciune. Ne inseli, iti bati joc de noi, te joci cu noi. Ne arati ani multi si daruri si sanatate multa, si dintr-o data vine moartea. Ca fumul se risipesc toate, ca o panza de paianjen se destrama.

Aceasta este, fiica mea, placerea lumii. Ia deci invatatura. Plangi si jeleste. Ai cunoscut foarte bine pe Dumnezeu. Ai grija si striga neincetat:

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ai vazut pe Fotini, roaba ta, fiind altadata lumina. Deschide iarasi cerurile Tale si picura o picatura din harul Tau dumnezeiesc. Lumineaza-mi ochii sufletului meu si fa mila cu mine! 0! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Care vezi cele ascunse ale sufletului meu! Indulceste-mi inima pe care cel rau a facut-o amara si a uitat iubirea Ta“.

Acestea sa strigi si sa spui…”.

(Gheron Iosif, Marturii din viata monahala, Editura Bizantina)

***

Si acum dorim sa raspundem punctual la mistificarile in cascada dintr-o postare recenta aparuta pe blogul Apologeticum, ca urmare a articolului nostru de ieri:

 

“Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre un scandal mediatic provocat pe seama manastirii Petru-Voda, plecand de la un cantec: “Sfanta tinerete legionara”

Se pare ca fost un articol care a deranjat puternic, a “ars” niste constiinte, care, din disperare, spre paguba lor si mai mare, au ales, in locul recunoasterii greselilor, sa raspunda cu si mai multa agresivitate, pentru a-si camufla vinovatia si a deturna atentia oamenilor de la gravele probleme pe care le-am aratat in articolul nostru.

 

Nu raspundem pentru cei de acolo, carora le-am adresat  doar mesajul de mai sus, ci numai pentru cei care, eventual, pot fi smintiti de sirul lor incredibil de minciuni, demn de compasiune (pentru faptuitori), dar si de indignare (pentru fapta lor atat de urata de Dumnezeu).


Iata deci mistificarile la care suntem datori sa raspundem:


Iata, ca dupa doua zile de tacere, nefartatii de la razboi pentru cuvant au luat cuvantul, dupa ce bine au testat pulsul si reactia cititorilor.

Prima minciuna mare.  Nu au fost doua zile de tacere. A fost o singura zi, si aceea una de Duminica. In fine, asta pentru cine tine cat de cat Duminica si nu doreste sa intre in tulburari macar atunci. Sigur, unii mai si cinstesc Duminica, asa cum pot, iar altii au doar mare, mare grija de liniuta.

Apoi, a fost, fireste, nevoie de o minima cercetare, de reflectie si de o elaborare a unui text suficient de aprofundat, de documentat, de lamuritor si de nuantat, asa cum a iesit, si cum ne bucuram ca cei sinceri, cei care… nu au avut nicio musca pe caciula, l-au inteles si l-au apreciat. Un astfel de articol, se stie, nu se scrie in 20 de minute… Text care nu, nu era un simplu copy-paste din lucrari publicate sau gasite pe net. Si care cere munca, efort. Pentru oameni care au si familii, si servicii.

Nu avem nevoie sa testam nimic, pentru ca nu ne lasam influentati, stim ce avem in constiinta si in inima, noi nu ne schimbam ideile ca giruetele si nu ne prostituam, facand jocurile unora sau altora, pentru trafic sau pentru alte scopuri.

“In loc sa vina cu un cuvant de aparare al marelui duhovnic, sub masca duhovniciei, il ataca indirect pe Parintele Justin, prin ucenicii lui, ca sa para ei mari viteji si eroi ai Ortodoxiei”.

Tocmai ca in apararea Parintelui Iustin a fost si scris articolul, dar altceva a deranjat… Ca de fiecare data. Ca nu am luat atitudine numai fata de activistii anticrestini ai corectitudinii politice, ci SI FATA DE PROVOCATORII si ZELOTISTII infilitrati in “tabara” ortodoxa.

Am recunoscut si acum, aici, vechea si prafuita marota, pe sistemul comunist: Dai in mine?! Dai in fabrici si uzine…dai in fabrici si tractoare… dai in clasa muncitoare… Remarcam deci aceeasi impostura a identificarii abuzive de sine si a parazitarii numelui parintelui Iustin de catre falsii ucenici. Pentru ca singura lor sansa este ca lumea sa-i vada atasati numelui parintelui Iustin si sa le transfere si lor din cinstirea pe care NUMAI parintele o merita. Un ucenic care pretinde cu neobrazare sa fie cinstit nu pentru faptele sale acela, tocmai prin aceasta, isi arata marea sa trufie de a se pretinde “ucenic” si deci se descalifica de la sine. Tocmai acela vei sti sigur ca este un ucenic mincinos, inchiipuit, dintre aceia pentru care “interesul poarta fesul”.

Stiti, ca si cum cineva este obligat, mort-copt, sa-i inghita, impreuna cu sfintenia parintelui Iustin, si pe cei nevrednici din jurul lui, pe toti cei care cauta sa profite de imaginea sa, si pe intrigantii, si pe agentii provocatori (sigur sunt, si la Judecata ii vom vedea cu totii!), si pe turnatorii marunti din jurul sau – si asta doar fiindca poarta haina de monah sau fes de frate si doar fiindca striga pe bloguri in numele Batranului!? Cu toate ca prin tot ce fac il sapa si il compromit, dinlauntru) cum nimeni altcineva nu o poate face. Unii o fac din prostia trufiei, din neascultare si din prea mare dorinta de a iesi in fata, iar altii premeditat, calculat, din misiune.

Haideti sa vedem ce cuvant de aparare nu am spus noi si cum l-am “atacat” pe parintele Iustin, direct sau indirect. Noi am scris asa:

Evident, intonarea cantecului in acel context (aniversarea parintelui Iustin) are simpla semnificatie de a-i aduce acestuia o bucurie prin rememorarea idealurilor “tineretii” sale. Trebuie sa fii de rea-credinta sau complet ignorant sa nu vezi asta, fiindca nu este nimic belicos sau periculos acolo.

… Cum au nerusinarea sa lase numele parintelui Iustin patat de asocierea cu elementele murdare care sustin exact contrariul liniei sale, si anume solutiile lumesti, politice, revolutionare! Oare nu cineva care are interesul sa il compromita atat pe parinte, cat si intregul curent de rezistenta traditionala din Biserica?

Ramanem alaturi, cu inima, de blandul parinte Iustin, insa nu si de provocatori si de lupii in piele de oaie, in uniforma verde sau neagra care-si urmaresc propriile interese, sub acoperirea numelui sau.

Deci cam asta era problema... Daca cei/cea care au raspuns s-au recunoscut printre cei despre care am spus aici, la modul general, si s-au atacat intr-atat, dar chiar atat de tare incat au simtit nevoia sa-si dea drumul fara rusine tuturor invectivelor si minciunilor, atunci nu e vina noastra. Daca era o musca pe caciula, nu noi am pus-o acolo. Si nu foloseste la nimic sa arunci cu caciula (sau scufia, ma rog) de pamant ca sa alungi musca… Foloseste doar SINCERITATEA. Dar, cum zicea parintele Mihai Aldea,

sinceritatea este destul de greu de castigat. Oamenii sunt obisnuiti sa se minta. Foarte multi sunt obisnuiti sa se minta pe ei insisi. (…) Si, pas cu pas invatam de mici sa mintim, invatam sa mintim despre noi insine in fata celorlalti, dar sa mintim despre noi insine chiar si in fata noastra. Sinceritatea devine un lucru foarte, foarte greu de castigat, un ideal la care nu ajungem aproape niciodata.

Dar sa mergem mai departe si sa vedem si urmatoarea minciuna:

Ei, care nu au trecut in viata lor pe la mrea Petru Voda.

Aceasta este genul de minciuna din aceea urata si crasa de tot. Este si surprinzatoare si total inutila, de vreme ce cei care posteaza stiu macar despre datile in care am fost acolo in prezenta lor, chiar daca nu de curand, desigur. La ce bun sa minti chiar atat de gogonat? Sarmana disperare… Asta nu inseamna ca nu stim bine realitatile de acolo, de la destui duhovnici, calugari si frati… Insa nu despre asta a fost articolul nostru. Iarasi nu stim cine si de ce, vorba proverbului, isi pune mana in cap...

si care in nenumarate articole poarta sambetele m-rii Petru Voda, ei stiu mai bine decat toti ce se intampla si care sunt dedesubturile marelui conflict din M-rea Petru Voda.

Tot ce a fost bun si de folos legat de manastirea Petru-Voda, incepand cu parintele Iustin, in primul rand, am promovat fara retinere. Sa ni se arate acele “nenumarate articole”. Ah, daca Apologeticum ar fi egal toata Manastirea Petru-Voda (sau Paltin), atunci da. Dar Doamne fereste sa se reduca Manastirea la cei care publica pe acest blog… Slava Domnului ca nu e asa si ca sunt destui monahi, monahii si frati de acolo, care sunt asa cum trebuie si care nu sufera defel arogantele, pretentiile si galagia anti-monahala facuta acolo de catre “calugarii cibernetici”! Oricat ar fi ei de influenti, dar NU EI reprezinta manastirea! In orice caz, Niciodata, dar absolut niciodata nu a avut Manastirea Petru Voda si parintele Iustin Parvu de suferit cea mai mica stirbire din cauza noastra. In schimb, atat parintele cat si manastirea au fost pusi in situatii jenante care au facut sa vuiasca blogosfera de cel putin doua ori: in ceea ce priveste scandalul afiselor si al filmarii din 2010 si in ceea ce priveste actualul scandal al cantecelor legionare. Ambele, marca si produsul Apologeticum.

Ce se intampla de fapt? Pentru ca fac pe ei de frica

Multumim! Limbaj duhovnicesc si calugaresc de toata frumusetea. Apropo de legionari, le spun ceva onoarea si demnitatea? Sigur ca nu. Nu doar ca nu mai citesc Evangheliile, dar nici macar cartile de formare legionara nu le citesc si nu le respecta. Cu acest gen de atitudini, cu siguranta apologetii nu ar fi intrat in veac in Miscarea legionara – sau, eventual, doar in anii ’39-’40, cand au intrat numai oportunistii.

Si… sa lasam bravada pentru vremea faptelor. Dar daca ne aratam lipsiti de caracter in vreme de pace, cum nu vom trada, cu atat mai mult, in vreme de prigoana?

si nu au avut curajul sa ia apararea legionarilor care au dat atatia sfinti,

Apologie legionara nu o sa gasiti la noi, intr-adevar. Dar sa vedem ce am scris:

Legionarii, in frunte chiar cu Corneliu Zelea Codreanu, au trecut printr-un laborios proces de transformare, de la haiducie si razbunari pana la suferinta, pocainta si, intr-un final, chiar la martiriu, la Cruce.

Mai departe:

Mai intai trebuie precizat foarte clar ca TRIBUNALUL INTERNAŢIONAL DE LA NÜRNBERG, PRIN COMISIA DE ANCHETĂ, A SCOS DE SUB ACUZARE MIŞCAREA LEGIONARA, asa ca acuzatiile de ordin penal pe aceasta tema sunt si tardive, si caduce. Pe de alta parte, legislatia antisemita – in cea mai mare parte a ei – fusese deja elaborata de regele Carol al II-lea si de Maresalul Antonescu (ironia istoriei: maresalul este infierat si el, fara drept de apel de aceleasi organizatii). In plus, una era legea, si alta era realitatea sociala, asa cum o dovedesc arhivele vremii. Evident ca in discurs chestiunea evreiasca era pusa in mod radical, insa nu in mod rasist, ci social. Asta inseamna ca evreul nu era considerat de M.L. drept un sub-om, sau drept un om inferior (precum era vazut de nazisti), si nici nu era obiectul programatic al unor politici de exterminare. Sa nu uitam ca Miscarea a fost o organizatie foarte bine inchegata si disciplinata, care ar fi putut face mare rau daca ar fi fost orientata catre astfel de scopuri. Ca au fost abuzuri din partea unor legionari, asta este real, regretabil si condamnabil, si o recunosc chiar si unii dintre ei. Nu toti membrii Miscarii Legionare au facut ca Radu Gyr sau ca parintele martir Stefan Marcu, care a deschis o cantina pentru evrei. Dar acest lucru nu justifica sub nicio forma campaniile de vanare a supravietuitorilor Miscarii Legionare si de infierare de tip comunistoid, bolsevic.

Bun… Mai departe. Alta mistificare:

“iau o pozitie nici la margine, nici la centru, nici la dreapta, nici la stanga, nu cumva sa deranjeze pe cineva”.

Pozitia noastra este pozitia constiintei noastre, a Sfantului Valeriu Gafencu, a Maicii Mihaela, a Marturisitorului Ioan Ianolide si a Fericitului Martir Mircea Vulcanescu. Daca au o problema cu ce am exprimat noi, citand inclusiv din Corneliu Zelea Codreanu, atunci inseamna ca au o problema cu mostenirea Sfintilor Inchisorilor. Si au cu adevarat. Una MARE. Nu cautam sa placem oamenilor, si nici sa ne incadram in schemele lor ideologice fixiste (dreapta, stanga, margine etc.). Crestinul trebuie sa fie acolo unde este Hristos. Si tocmai ca el ii deranjeaza pe toti. De multa frica, desigur, ne-am expus, iata, atacurilor si turnatoriilor “vocilor” unor sarmani calugari fara frica de Dumnezeu.

Si chiar daca ar fi gresit faptul ca s-a postat pe net filmarea, cu ce ajuta ultraortodoxul lor articol,

Deci s-a gresit? Tot e bine sa se recunoasca. Articolul ajuta pe cel care vrea sa fie ajutat. Si a ajutat pe multi. Si mai ajuta si pe cei care pot astfel sa inteleaga cine si cum cauta sa-l infunde, prin provocari, pe parintele Iustin… Si pe noi toti! Am vorbind deja despre extremisme si despre asocierile cu organizatiile dubioase si murdare.

ei care indraznesc sa ii ia la puricat si pe Sfintii Parinti?

Iarasi o afirmatie aberanta si gogonata… Asta daca nu cumva facem din unii preoti de acum Sfinti Parinti in viata. Altii sunt cei care se pun de fiecare data de-a curmezisul Sfintilor Parintilor si a cugetului Bisericii. Si staruie in perpetua razvratire, producand roade pe masura!

Cui aduce mare beneficiu ca lovesc cu pietre in bietele maicute

Care erau pietrele?! Am scris deja si o repetam: despre maici am afirmat ca au vrut doar sa ii faca o bucurie nevinovata Batranului. Cel putin asa au gandit cele mai multe dintre ele, cu siguranta. Daca iarasi, vreuna dintre ele, mai semeata, a gandit altceva decat asta, nu e vina noastra ca s-a recunoscut pe sine in alte categorii.

Dar poate ca maicile s-au gandit la o conotatie duhovniceasca a cantecului. Oare nu avem sabia Duhului si gloante duhovnicesti? Oare Parintele Justin nu este el insusi un „Capitan” al M-rii Petru voda? Unde vad ei o idolatrizare a Capitanului Zelea Codreanu?

1.  Amuzanta indreptatire. Ma rog, cine o poate crede are nevoie de o imaginatie bogata sau de multa naivitate… Gloante “duhovnicesti” pentru tradatori 🙂 Desigur! Alta gaselnita mai buna nu au gasit… Daca ar fi fost asa, trebuia s-o mai si precizeze cand au postat-o pe internet! Este ridicola interpretarea “duhovniceasca” a Cantecului. Noi i-am preferat o conotatie mai aproape de normalitate:

nu este nimic belicos sau periculos acolo. Asa dupa cum imnul nostru national, Un rasunet” (“Desteapta-te, romane”) nu este inteles de nimeni astazi ca o chemare la razvratire “cu braţele armate” (!) impotriva tiraniei “barbare”… E pur si simplu un imn istoric, evocator al unor vremuri apuse.

2. Si unde am afirmat noi ca maicile idolatrizeaza Capitanul?! Ne-am referit la CURENTELE care perpetueaza aceasta tendinta, nu la Manastire. Ah, ca si aceste curente se pitesc dupa numele Manastirii si al Parintelui Iustin, este altceva…

Dar e ceva nefiresc salutul Traiasca Regele, Capitanul! Sau traiasca Voievodul Stefan cel Mare! Sau cand cantam in biserica Pe Stapanul si Mitropolitul nostru…. Oare este idolatrizare? Sa fim seriosi!

Pai chiar sa fim. Este o mare problema atunci cand zicem ca murim pentru Capitan, in sens ideologic, nu ca sa-i salvam lui viata, ci pentru ca il mitizam si consideram ca nu poate gresi. Asupra formulelor de salut nu ne-am pronuntat, asa ca afirmatia de mai sus este un simplu artificiu retoric.

Sau pesemne ca le-o fi frica de gloantele maicutelor.

A tras una din ele singura destule cu postarea asta. Duhovnicesti, desigur… 🙂 Multumim. Sa nu i se socoteasca la Judecata! In rest, daca e vorba de rugaciunile adevaratelor maici de acolo, care se roaga, am zice Bogdaproste. Dar acelea nu citesc Apologeticum.

Nu are voie calugarul sa cante in afara spatiului liturgic cantece patriotice? Ca doar acelea ce erau pana la urma? Dar mrea Putna nu au facut inregistrari cu cantece patriotice?

Aici se cearta cu vantul si cu marea. Pentru ca noi nu ne-am pronuntat negativ pe acest subiect. Sigur ca au voie, foarte bine. Problema e ca nu toate sunt despre Nicadori si gloante 😉

Au facut, dar nu au folosit cuvantul magic – legionar. Dar legionarii nu erau patrioti, si inca crestini?

Deci cauta pricina Manastirii Putna pentru ca nu au cantat cantece legionare. Bravo! Asa da ortodoxie.

Ce acte monstruoase au facut acesti legionari?

Uciderile lui Duca si Stelescu, de pilda, nu au fost acte condamnabile? Sunt aceleasi asupra carora s-au pronuntat si Sf. Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide si altii ca ei. Le-am enumerat in postare. Nu se vad decat pentru cei care le citesc.

Noi nu vrem sa canonizam miscarea legionara intreaga, e o idee absurda, pentru ca doar persoana se canonizeaza.

Evident, de aceea am si pus “canonizeze” in ghilimele acolo. Dar e mai greu sa se inteleaga exprimarile figurate. Nu, sigur ca nu asta, ci vor sa promoveze duhul haiducesc de care pana si Capitanul se dezisese.

Ce mistificare mai face Apologeticum:

Dar cum poti sa denigrezi un cadru de formare al unor viitori sfinti? Oare Radu Gyr, Eliade, Tutea nu erau crestini autentici, dar care nu s-au dezis niciodata de Codreanu si miscarea legionara?

Nu am denigrat cadrul de formare al Fratiilor de Cruce, ale caror merite (limitate totusi) le-am evidentiat cand am comentat articolele noastre despre Valeriu Gafencu.

Si cine a zis ca vechii legionari sa se dezica de ce a fost bun? Iarasi un tipic truc sofistic, prin care sunt imputate celuilalt afirmatii ce nu exista.

Pai Valeriu pana la sfarsitul zilelor sale l-a elogiat si respectat pe Codreanu, dupa cum au facut-o toti cei ce au ramas neclintiti in inchisorile comuniste.

Sfantul Valeriu a respectat Miscarea dar a spus explicit ca au existat greseli si ca era insuficienta educatia crestina ce se facea in cadrul ei. A combatut explicit FANATISMUL. Acestea se oculteaza si se refuza obstinat a se recunoaste de catre provocatori si de catre fanaticii si idolatrii Garzii si Capitanului.

Acesti frati din pacate contribuie si ei la rastalmacirea si modifcarea Istoriei poporului roman.

Pentru ca ne-am bazat numai pe fapte istorice si pe declaratii din documente verificate? Si am pledat pentru putinta de a discuta liberi de patimi si de ideologii tocmai pe istorie? Minunat 🙂 Numai ca unii inteleg prin istorie propria lor mitologie proiectiva si idealizanta… Si dispretuiesc realitatea. Faptele. Intotdeauna mai nuantate decat si-ar dori.

Ne oprim aici… Iertati-ne, fratilor, dar cam prea multa minciuna ramane mereu neamendata. Si daca taci, unii se bucura, dar altii cred ca asa este si ca te simti vinovat… Si e important sa se inteleaga ca nu, DUMNEZEU NU POATE FI SLUJIT NICIODATA CU MINCIUNA, CU MANIPULARILE, CU CALOMNIA, CU BATJOCURA, dupa cum nici cu DUHUL ZELOTIST, FANATIC, REVOLUTIONAR, de tip Barabas… Cu acestea nu voia lui Dumnezeu se face si nu roadele Duhului vor rezulta, oricate indreptatiri omenesti ne-am stradui din rasputeri sa cautam… Dumnezeu sa ne ierte si sa ne intoarca la pocainta pe toti, pana nu va fi prea tarziu!

Mai departe, ramane sa lupte fiecare sa vada adevarul, sa primeasca Duhul Adevarului, si sa tina la el ca la cel mai de pret odor. Fiindca mult ne va trebui in vremurile tulburi care au venit deja! Rugati-va si pentru noi!

In ce ne priveste, nu putem decat sa reluam, in inchiere, marturia noastra, pentru care vom da seama in fata Dreptului Judecator:

Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfant” (Romani 9, 1).

Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera”. (Galateni 6,7)

“Că înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10, 31)

Si, asa cum avertiza parintele Sofian:

în această viată putem însela pe altii, ne putem însela pe noi însine, dar nu vom putea însela Dreapta Judecată a lui Dumnezeu“.

Vezi si:


Categorii

Apologeticum, Opinii, analize, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “Sarmana disperare desarta… Si o demontare punctuala a unei cascade uluitoare de MISTIFICARI

  1. Sa ne fereasca Dumnezeu de razboiul cel dintre noi!
    Dar,unii asta vor:”dezbina si stapaneste!”
    Dumnezeu lucreaza cu fiecare om in parte,pentru ca fiecare om e unic,si nu realizat dupa un standard.
    Intervine insa pericolul sa nu ne mai recunoastem dusmanul,sa uitam ca mantuirea este individuala,iar treapta ei cea mai sigura este smerenia,duhul razvratirii nu este deloc benefic.
    Biserica are nevoie acum de unitate!
    Sa ne rugam pentru iertarea pacatelor si pacea lumii!

  2. Unitatea in Hristos!
    Omul are razboiul cu trupul,cu oamenii si cu diavolul.
    Am spus sa ne fereasca Dumnezeu de razboiul cel dintre noi,referindu-ma la noi crestinii,caci nu ar trebui sa existe ura si dezbinare tocmai acum intre noi,desi imi amintesc ca am citit undeva,dar din pacate prea putin despre apocalipsa,ca in vremurile din urma,monahii vor fii ca mirenii,iar mirenii vor fii ca diavolii.
    Ma rog la Bunul Dumnezeu sa nu fie acum acele vremuri,dar:”Doamne voia mea e rea,fie mie dupa voia Ta!”
    Amin!
    Parintele Justin oricum se roaga pentru noi toti,cu hotarare si fermitate de aparator sl ortodoxiei si al neamului romanesc!
    Iertati-ma!

  3. Ma mir si ma cutremur plin de indignare si “sminteala” si chiar consternare despre ceea ce se intampla cu siteul “Apologeticum” de cateva luni bune de zile. Am impresia ca a “alunecat” pe o panta ideologica si intr-o directie TOTAL NEDUHOVNICEASCA si neautentic ortodoxa!
    “duhul” postarilor de pe acest site, este tot mai agresiv si nepotrivit pentru un site crestin ortodox!
    Limbajul folosit de cei care scriu articolele, nu aduce PACE in suflet cititorilor, ci este un limbaj care “aduce tulburare” si confuzie, neliniste si agitatie!
    Ma intreb de cateva luni de zile, oare de ce se concentreaza administratorii acestui site sa posteze doar lucruri si subiecte “incendiare” care musai trebuie sa aiba legatura cu: “sionisti”, “sionism”, “iudeo-masoni” etc?

    Oare nu exista si ALTE SUBIECTE de postat STRICT DUHOVNICESTI si in DUHUL SFINTILOR PARINTI si strict legate de INVATATURILE Sfintilor Parinti despre CUM SA NE MANTUIM?

    Oare Biserica noastra Ortodoxa si Ortodoxia Neamului Romanesc are ca exponenti si valori ale ei, doar miscari si grupari social-duhovnicesti de geul: Miscarea Legionara ?

    Oare viata si autenticitatea Ortodoxiei romanesti si a spiritului autentic romanesc a fost exprimata strict si integral si curat duhovniceste si a pulsat si pulseaza doar si NUMAI si exclusiv in astfel de miscari si nu in viata de zi cu zi a crediniosilor ortodocsi care nu fac parte din astfel de miscari ??

    Oare putem limita si reduce si circumscrie si admite ca Ortodoxia si viata duhovniceasca ortodoxa si frumusetea si majestatea invataturii ortodoxe traieste si manifesta doar in astfel de miscari ??

    Si daca s-a manifestat ORTODOXIA in astfel de miscari oare s-a manifestat si in felul ei cel mai pur si curat si autentic si patristic, sau intr-un fel deformat si in cel mai fericit caz …nedeplin si necopt!

    Nu! NU TOTI ORTODOCSI din tara asta se preocupa de subiecte “incendiare”, si nu toti ortodocsi din tara asta au boala provocarilor si a discutiilor care nu zidesc sufletul!

    Sunt multi, prea multi crestini ortodocsi romani, care au inteles ca a DORI si A OBTINE si a inradacina in suflet PACEA DUHOVNICEASCA A LUI HRISTOS este mai pretios decat orice alte “razboaie duhovnicesti”!

    Daca adeptii miscarii legionare si ai altor miscari care au aparut in perioada interbelica au fost NEDREPTATITI si calomniati si batjocoriti si acuzati de catre semenii lor si de catre cei care au condus atunci acest neam, ca ar fi facut fapte reprobabile, DOMNUL DUMNEZEU DIN CERURI, si ISTORIA si Generatiile viitoare le vor face cu adevarat DREPTATE si le vor REABILITA MEMORIA, dar acum poate ca nu a sosit inca vremea pentru aceasta si societatea romaneasca nu este inca coapta sa inteleaga in toata complexitatea “justetea” actiunilor si faptelor acestor oameni nedreptatiti si batjocoriti de cei care i-au prigonit atunci. ORICUM nu ramane NIMIC NERASPLATIT de catre Hritos nici pentru faptele bune si nici pentru faptele rele ale oamenilor!

    Sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa ramanem IN DUHUL SFINTILOR PARINTI, in spiritul PASNIC si LINISTIT si plin de PACE al Ortodoxiei celei autentice a Bisericii Noastre!

    Si sa aratam lumii, oamenilor care nu practica Ortodoxia desi sunt si ei botezati cu botezul si sa aratam tuturor celor care nu stiu nimic despre Ortodoxie si despre Biserica Ortodoxa, ca Sfanta Invatatura Ortodoxa a Bisericii este PASNICA si indemnatoare la PACE si toti cei care o urmeaza si doresc sa se lase prefacuti si slefuiti si schimbati de catre ea, snt si vor fi oameni ai PACII si ai IUBIRII DE SEMENI!

    Amin !

  4. Nu e bine, se pare ca la mine, la altii si la voi este multa mandrie! Oare crestinii adevarati nu taceau cand erau provocati? Oare Sfantul Nectarie scria mii de scrisori si se justifica? Cei ce se apara atat de repede sunt plini de mandrie: cred ca si eu sunt, si apologeticum , si voi Razboinicii…. care se pare ca sunteti rugatori, cititi evanghelia,… nu sunteti ca ceilalti si nici ca apologeticul acesta… AMIN de ce nu va rugati uniii pentru altii, de ce nu ma rog eu pentru voi—— e mai usoara palavrageala si justificarea proprie

  5. “- Dar ati avut armele si nu ati evadat? De ce?
    – Asa am promis!”
    Si la fiecare Tatal nostru promitem. Toti. Si cum toti suntem purtand arme le si folosim.
    Sa ne aducem aminte ce am promis!
    Sau poate nu toti spunem acelasi si aceluiasi Tata al nostru…!

  6. @ Iulian:

    Frate, mandri suntem, cu adevarat. Dar recunoaste si ca e mai usor si sa stai pe margine si sa dai lectii, sa acuzi, sa spui cum ar fi bine, mai ales cand nu cunosti niste situatii si nu cunosti si de cate ori am tacut, am inghitit, am incasat si… ni s-a reprosat asta… fiindca noi nu avem a ne apara pe noi ca persoane, absolut indiferente si neinsemnate, despre care se poate spune – si se spune – orice, ci avem de aparat o cale tot mai stramtorata a Ortodoxiei. Iar campania de intoxicari si manipulari este menita sa discrediteze anume aceasta cale si sa o scoata din joc, de pe internet. Este SINGURUL motiv – fie ca ne crezi sau nu – pentru care uneori chiar trebuie sa raspundem si sa denuntam murdariile uriase care se spun despre ce am sustine noi. Si exista oameni care, in lipsa unei contracarari argumentate, chiar cred, primesc sminteala. Am avut destul de multe astfel de mesaje, de semnale si ni s-a sugerat, pe buna dreptate, sa nu confundam smerenia cu anihilarea de sine pana la pierderea oricarei demnitati. Ne-ar fi cu siguranta INFINIT mai bine, si am fi INFINIT mai linistiti daca nici nu am mai intra pe blogurile respective, ba chiar daca am reduce masiv implicarea aici si ne-am vedea de “singurul lucru care trebuie”. Si va veni si acel moment, poate mai curand decat credem. Dar acum inca se pare ca mai este nevoie sa se auda si o alta voce. Si sa se spuna MINCIUNII pe numele ei, sa nu fie lasata sa creasca. E singurul razboi ingaduit, cel prin cuvantul adevarului, dar cu dragoste si cu durere, atatea cate le avem in acest moment, prin mila lui Dumnezeu.

    Nu avem nici fizic, nici sufleteste, cum sa raspundem ori de cate ori suntem atacati, fiindca ar insemna sa nu mai facem altceva si sa ne petrecem timpul intr-o continua tulburare si amareala. Stim ca pierdem ca persoane, pierdem duhovniceste prin asta, asa cum si Apostolul Pavel stia ca pierde cand se apara “intru nebunie”, pentru a salva de la compromitere mesajul sau de propovaduire si a nu da prilej de sminteala.

    Ne-am cerut iertare pentru asta si ne-am explicat la sfarsit, dar probabil ca nu ati mai ajuns pana acolo… Va cerem iertare inca o data, dvs.!

  7. Sa luam aminte la “cuvantul” cel cu durere :

    “Fost-a in fata Domnului prooroc tare, Ieremia…”:
    * Ce nedreptate au gasit in Mine parintii vostri, de s-au departat de Mine si s-au dus dupa desertaciune si au devenit ei insisi desertaciune?

    * Mirati-va de acestea, ceruri; cutremurati-va, ingroziti-va, zice Domnul! Ca doua rele a facut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit, si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa.

    Caci Insusi “Dumnezeu ne plange pe noi”.Si noi…?!

  8. Dintre toate subiectele pe care le abordaţi ca regulă pe acest site, astfel de conflicte produc cea mai multă tulburare (inclusiv în rândurile d-voastră). Postez aici, pentru că mă aştept să găsesc mai multă înţelegere. Citesc foarte rar apologeticum, dar chiar şi aşa, aş dori să vă spun că de regulă întreaga blogosferă ortodoxă o privesc în raport de complementaritate, iar nu antagonic. Nu pot fi de acord cu provocările la care sunteţi supuşi din partea unor fraţi, dar nu mă regăsesc întotdeauna suprapus poziţiilor dumneavoastră pe acest subiect (spre deosebire de alte teme abordate). Nu că ar fi de dorit să fim întotdeauna de acord, dar ar fi de dorit să fim în acelaşi duh. Fără a fi pedant, prof C-tin Sălăvăstru are o lucrare intitulată Teoria Argumentării, iar din câte îmi amintesc eu de când copiam pentru examen (acum mă căiesc), printre altele, se referea la însăşi structura/dimensiunea răspunsului precum şi la ignorarea poziţiilor interlocutorului.
    O astfel de replică, pentru articolul postat de Apologeticum, perpetuează starea conflictuală. Puneţi prea mult preţ pe retorică şi pe superioritatea intelectuală a răspunsului, dar dezamăgiţi în privinţa superiorităţii duhovniceşti pe care noi o dorim de la acest site. Nu mă simt deloc bine spunând acestea, dar mi se pare că vă luptaţi şi unii, şi alţii pentru un monopol al mântuirii sau a formării duhovniceşti mântuitoare. Până una alta suntem cu toţii în Biserică şi altă cale de vieţuire nu avem. Sunt sigur că veţi considera că vă nedreptăţesc, însă am îndrăznire doar pentru că sunteţi printre puţinele redute care ne-au rămas.

  9. Nu stiu daca se intelege bine mesajul meu despre “Tatal nostru”.
    De pe “razboi intru cuvant” am putut invata, daca asta am dorit, sa folosim rugaciunea, cuvantul Sfintilor Parinti si citirea Evangheliei cu rosturile lor lucratoare, sfintitoare. Si prilej sa ne facem de infratire intru cele dupa Dumnezeu.
    La atacatorii lor, la cei ce rastalmacesc voit toate ma gandeam.Cum se aseaza la rugaciune?

  10. @Utzu

    ” Dar acum inca se pare ca mai este nevoie sa se auda si o alta voce. Si sa se spuna MINCIUNII pe numele ei, sa nu fie lasata sa creasca. E singurul razboi ingaduit, cel prin cuvantul adevarului, dar cu dragoste si cu durere, atatea cate le avem in acest moment, prin mila lui Dumnezeu.”

    Subscriu!

    Si rugamintea mea personala : nu turnati gaz pe foc!Abia acest gen de comentarii vor intretine tulburarea.
    Iertati-ma!

  11. Niciodata n-am inteles “sfaturile” acestea pe care le dau comentatorii “Razboiului”.
    Pai se punea problema daca e crestineste, daca e in Duhul Bisericii ce s-a intamplat. Cum erau sa taca?! Nu de asta intram pe aici? Sa-i auzim vorbind?!
    Ii cautam sa-i punem la punct? Sa arate si ei ca toti ceilalti?!
    Noi?! Pai ne invatam invatatorii?! Si la ceas de… cumpana ?! Cand sunt atacati personal, nu numai ca pozitie de site ortodox?!

  12. @ AnaR:

    Care gen?

  13. “O astfel de replică, pentru articolul postat de Apologeticum, perpetuează starea conflictuală. Puneţi prea mult preţ pe retorică şi pe superioritatea intelectuală a răspunsului, dar dezamăgiţi în privinţa superiorităţii duhovniceşti pe care noi o dorim de la acest site.”

    Este un extras din comentariul lui Utzu
    Dar mai bine decat mine a exprimat ce am vrut sa spun Mihaela Cioceanu in comentariul de la ora 10:39

  14. utzu,
    “postez aici pt. ca ma astept sa gasesc mai multa intelegere”.
    Adevarat ati grait. Si eu fac acelasi lucru.
    As posta si altundeva, dar e o lipsa totala de intelegere.

    Nu-ti poti exprima parerera, ca te blesteama cateunul mai “ravnitor”: “sa ti se usuce mana, sa ti se stinga vocea” Cu adevarat, cred ca se bucura CZC de asa urmatori si camarazi. Si Parintele Iustin cred ca s-ar bucura daca ar citi comentariile respective. Ce sa mai zic de persoana care semneaza “voce” (foarte sugestiv!) dar are grija sa ne spuna numele admin de aici, desi nu ne intereseaza.

    Sa-mi fie cu iertare, dar cred ca acel site chiar compromite Ortodoxia.

  15. multumesc pentru aceste articole.

    @utzu. Este adevarat ca aceste conflicte produc tot felul de tulburari si insistenta in a raspunde unora sau altora poate perpetua conflictul (s-a vazut si cu alte ocazii). Dar raspunsurile si explicatiile vin din dorinta de a lamuri lucrurile caci responsabilitatea acestui blog e tare mare, si cred ca atarna destul de greu pe umerii admin-ilor.

    Cu adevarat “e mai usor sa stai pe margine” si e de inteles daca prin articole mai apare vreo mandrie sau retorica (ar fi ciudat sa nu apara, oameni suntem). De cate ori vreunul din noi, cititorii, n-am deschis gura, prin comentarii, cu cea mai buna intentie, si in loc de porumbel a iesit o piatra? Cum ar fi sa ne apucam noi sa scriem articolele? Ce-ar iesi?

    Ca si utzu ma uit ocazional pe apologeticum (si altele). Limbajul si tonul nu mi se par potrivite, e prea multa agresivitate. Si este socant modul in care inteleg (sau mai degraba nu inteleg) unele articole de pe aici, si rastalmacirea lor …

  16. @AnaR, Mihaela Cioceanu, Ioana

    Aveţi dreptate, m-am grăbit cu comentariile. Vă mulţumesc pentru îndreptare.
    Doamne ajută!

  17. utzu,
    eu v-am aprobat.
    Desigur, nu e importanta pareera mea, dar, asa, pt restabilirea adevarului… 🙂

  18. Bunul Dumnezeu sa va ajute fratilor admin sa duceti iarasi aceeasi (pentru a cata oara?!) munca de lamurire, de restaurare a adevarului si de incercare de a iesi dintr-un conflict in care nu inteleg cum de ati ajuns iar calul de bataie. Pur si simplu nu inteleg de ce Apologeticum s-a asmutit iarasi asupra voastra, intr-un subiect care nu are nici cea mai mica legatura cu voi si pornind de la un articol pe care l-ati conceput cat se poate de obiectiv si nepatimas si in care nici nu i-ati pomenit, nici nu i-ati tras de ureche, nici nu le-ati imputat lor ceva. Bunul Dumnezeu sa va dea putere de a ierta si de a continua, ramanand pe baricadele echilibrului duhovnicesc si ale trezviei.
    Putere si luminare sa le dea Bunul Dumnezeu si pr. Iustin si IPS-ului Teofan pentru a se misca cu intelepciune in acest conflict artificial pornit si intretinut de niste minti fie tulburate fie de-a dreptul diabolice.

  19. Din ce ştiu ( mă refer la cărţile citite şi eventual unele cuvinte spuse de oameni ce au fost legionari ) mişcarea aceasta a fost o mişcare naţional-creştină de trezire a tineretului român. Au existat unele exagerări dar asta nu a constat în felul de a se manifesta Mişcarea Legionară ci în anumiţi membrii care au făcut ce au crezut de cuviinţă pentru a elimina pe cei ce stăteau în cale ( şi în general oamenii respectivi erau politicieni corupţi ce foloseau tot felul de înşelăciuni să termine cu forţa Legiunea ). Dumnezeu ştie ce va face cu acei oameni care deşi au făcut păcate totuşi au făcut-o cu un scop ce ei considerau că e bun şi că e vrednic de martiraj ( din câte ştiu s-au predat cei ce au făcut astfel de ucideri ). Marii duhovnici ce au fost legionari nu regretă asta ci sunt mândri ( în sensul bun al cuvântului, adică poartă numele de legionar cu demnitate nu cu ruşine ) de apartenenţa la Legiune şi cel puţin sufletesc se consideră încă membrii legionari. Până la urmă toată ideea cu Legiunea că făcea ucideri foarte mari a fost inserată de comunişti prin înscenări pe de o parte şi pe de altă parte prin infiltrare în Legiune a unor agenţi dubli ( comunişti infiltraţi în Mişcarea Legionară cu scopul de a o compromite ). Acum că media oficială este oarbă e problema lor. Ar fi de preferat ca măcar acum să se poată încerca la nivel oficial o lămurire în privinţa Mişcării Legionare. Îmi amintesc de exemplu că Eugenia Vodă a păţit-o destul de rău de la CNA că a îndrăznit în emisiunea “Profesioniştii” să vorbească despre Căpitan că ar fi fost un om de caracter ( un lucru cu care iarăşi sunt de acord. Poate nu a fost un sfânt dar a fost un român autentic adică un patriot credincios ). Oricum nu ştiu pe cine ajută certurile astea ce se fac între blogurile ortodoxe. Prin astfel de certuri se arată că suntem nişte făţarnici, nişte cuiere de haine creştineşte ( propovăduim una şi facem alta ).

  20. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Raspunsul Arhiepiscopiei Iasilor in scandalul provocat pe marginea cantecelor legionare: Misiunea creştinilor este mărturisirea, în iubire, a lui Hristos
  21. UNUL DIN CELE MAI BUNE SI MAI IMPORTANTE CUVINTE ROSTITE VREODATA DESPRE MIZA SI LECTIILE PENTRU NOI ALE SFINTILOR INCHISORILOR

    Poate ca aici mai degraba ar trebui sa se indrepte atentia noastra… si comentariile. Sa nu parasim cele duhovnicesti si ziditoare pentru cele vremelnice si mai “spumoase”.

  22. Spre deosebire de o parte din comentatorii acestui articol consider ca fratii de la Razboi intru Cuvant au fost nevoiti sa dea un raspuns celor de la Apologeticum care,n-au pierdut ocazia nici de aceasta data sa le toarne vrute si nevrute in stilul lor caracteristic…

    Nu poti sa fi calomniat la nesfrasit si, pe motivul asa-zisei smerenii sa taci pururea. Raspunsul dat de cei de la Razboi intru Cuvant nu a fost facut in acelasi duh in care au fost si acuzati. Daca se facea in acelasi duh, atunci s-ar fi propagat intr-adevar hula, minciuna, si celelalte “minuni” ale cutiei Pandorei. Dar, nu! Nu s-a raspuns la acelasi nivel, ci pur si simplu oamenii s-au aparat. Asa cum daca vin navalitorii intr-o tara, oamenii sunt obligati sa se apere, si nu sa stea inerti, sa se uite cum sunt tabaciti, batjocoriti si delapidati, doar pe motivul de a nu propaga razboiul. Iar arma celor de la Razboi intru Cuvant n-a fost decat duhul adevarului. Cine are urechi de auzit sa auda, si cine are ochi de vazut sa vada!

    Iar celor de la Apologeticum, care se pare ca citesc asiduu atat articolele de pe Razboi intru Cuvant, cat si comentariile le-as spune sa nu mai incerce sa sfasie camasa lui Hristos, caci vor da socoteala in fata Dreptului Judecator, si, pe de alta parte sa bage de seama: camasa lui Hristos nu este verde!

  23. @ Sorin:

    Intre blogurile ortodoxe nu vedem a fi certuri. Daca pentru dvs. blogurile acelea mai au vreo legatura reala cu ortodoxia… pastrati-va parerea, atunci, va dorim multa sanatate, si, ne pare rau, dar asumati-va inclusiv acuzele pe care le aduceti 🙂 Noi nu ne asumam sa ne batem joc de numele de ortodox, in acest fel. Daca nu mai putem deosebi intre lupi si oi, nici macar cand mastile se dau jos… atunci bine.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/20/vamesul-fariseu-sau-cum-ne-pre-facem-in-farisei-crezand-ca-suntem-vamesi/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/13/smerenia-paruta-este-odrasla-a-mandriei/

  24. Dumneavoastră creaţi limbaj ortodox de mărturisire pentru perioada istorică în care trăim.
    Creaţi limbaj de argumentare, limbaj de cauzalitate, prin care diverse idei izolate exprimate pe alte site-uri pot fi oricand argumentate.
    In sine valoare demersului dumneavoastra nu e continutul, ce e ortodox, ci cristalizarea unui limbaj mărturisitor actual, ce poate fi folosit oricunde si fata de oricine.

  25. In sensul ca ortodoxia are valoare universala, dar valoarea particulara a demersului dumneavoastra este cea referitoare la limbajul de marturisire.

  26. Titlul acestui articol mi se pare destul de soft fata de ce minciuni si ticalosii dau dovada administratorii de la apologeticum (fara nume, te rugam, daca ei sunt ticalosi, sa nu raspundem cu aceeasi moneda, plus ca nu toti cei enumerati de tine sunt la fel de implicati, n.admin.) in ceea ce scriu la articole si pe forum(se vede clar ca se joaca intre ei cu comentariile).
    Dar vad ca au incalcat grav “regulile jocului”,nici macar dreptul la anonimat nu il mai respecta(fata de admini de aici).
    Cat de disperati au ajuns saracii!

  27. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sociologul Mirel Banica despre tema provocatoare a “fundamentalismului religios”: “Cei de la Petru-Voda fac eforturi extraordinare pentru a avea un centru social si pentru a mentine o anumita incandescenta spirituala”
  28. Este mult binevenita aceasta demontare, care ajuta pe cei care inghit tot ce se scrie prin alte parti, fara sa mai verifice… e foarte usor sa denigrezi si sa batjocoresti, e mult mai greu sa zidesti sufleteste…

    O astfel de replică, pentru articolul postat de Apologeticum, perpetuează starea conflictuală. Puneţi prea mult preţ pe retorică şi pe superioritatea intelectuală a răspunsului, dar dezamăgiţi în privinţa superiorităţii duhovniceşti pe care noi o dorim de la acest site.

    Si ce te faci cu “superioritatea duhovniceasca” (tacerea, rugaciunea, umilinta) atunci cand foarte multi nu o pot percepe decat ca pe o slabiciune si lipsa de curaj? Superioritatea duhovniceasca nu consta in tacere (nu pe un site marturisitor cel putin). In acest caz, superioritatea duhovniceasca o reprezinta marturisirea ADEVARULUI si pastrarea curata a propriei constiinte. Dar nu atat pentru apararea acestui site este acest articol replica, ci pentru cei care se pot sminti usor si inghit minciunile care li se servesc in scopul de a denigra acest site, cel mai important site de opinie ortodoxa, atat prin continut cat si prin reactii, pastrand o atitudine echilibrata, in duh veritabil ortodox, fara nuante isterice, care nu mistifica adevarul dupa cum bate vantul, pt a creste traficului sau a urmari cine stie ce scopuri ascunse, in detrimentul Bisericii, in fapt, un adevarat ghimpe in coasta pentru cei care mainpuleaza adevarul dupa cum le convine, presarandu-l cu minciuni, contorsionisti in ale logicii, si utilizand si un limbaj si o atitudine straina de adevarata traire ortodoxa, care pur si simplu ii descalifica, ii discrediteaza ca si traitori ortodocsi. Sunt lucruri care pur si simplu nu se fac, macar din frica de Dumnezeu. Iar faptul ca au ajuns sa comenteze admini de la Apologeticum la propriile articol, sub nume de useri inexistenti (ei centreaza, ei dau cu capul) arata intr-adevar ca sunt nu doar disperati, cat lipsiti de de onoare si demnitate. Sustin raspicat ca sunt cu ML dar lor le lipseste onoarea, actioneaza in cel mai pur stil bolsevic. Isi fac singuri cucuie duhovnicesti, care deocamdata nu dor, dar o sa vina si durerea daca nu se pocaiesc. Dumnezeu sa-i ajute sa isi revina pana atunci.

    Cat priveste “superioritatea intelectuala” a replicii, dau un citat din Sf.Pavel:
    “Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait?” (1Corinteni-14:9)

    Mai, admini, mai renuntati va rog la limbajul acesta prea elaborat si sofisticat, eventual, mai introduceti din cand in cand si cate o greseala gramaticala, ca sa nu ne simtim prea complexati, si ca sa fiti si voi mai cool, mai “dupa bloguri”… 🙂 (e o gluma, fireste)

  29. Pe site-ul Apologeticum eu nu mai intru de mult , cum spunea si VELA GHEORGHE aduce mai mult a senzational de tip OTV decat didactica ortodoxa de care avem mare nevoie . Sunt de asemenea de acord si cu Roman Ortodox in Franta ca fratii de la Razboi intru Cuvant trebuiau sa clarifice problema , chit ca unii forumisti tot o dadeau cu pacea si “pretenia” pentru aceias cauza nobila . Tin sa mai mentionez ca si Saccsiv acum nu demult a atacat Razboi intru Cuvant intr-un articol de al sau si nu a primit nici o replica cea ce dovedeste ca Razboi intru Cuvant stie cand este necesar sa raspunda si cand nu .

    P.S. Pe SACCSIV il mai urmaresc din cand in cand , asa din amuzament ( Tipul acela e tragicomedie )si pentru a studia cum nu trebuie facut un site ortodox , dar vad ca intre timp “Apologeticum” a reusit sa-l depasasca .

  30. Pingback: Război întru Cuvânt » Sa recitim impreuna (II): PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: “Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. PROSTIA E PACAT!”
  31. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Evenimentul zilei agita, in continuare, marota fundamentalismului BOR, atacandu-l pe parintele Iustin si pe… patriarh. Raspunsul Biroului de Presa Patriarhal
  32. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ASCOR SIBIU L-A OMAGIAT PE VALERIU GAFENCU. Stire pe agentia patriarhala Basilica (23-02-2011 09:27)
  33. Nu consider necesare polemici si lamuriri cu pseudoortodoxi.Limbajul si atitudinea ii tradeaza.Au o mare satisfactie ca sunt bagati in seama.Am incercat din rasputeri sa-mi conving niste cunoscuti,de altfel niste ortodoxi respectabili, de otrava celor doua site-uri.Pierdere de timp.Gusturile nu se discuta.
    (…)

  34. @ Cristi G.:

    Ne-ai putea da o adresa de mail functionala sau ne poti scrie pe adresa noastra (vezi la “Despre noi”)? Multumim!

  35. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
  36. Pingback: CAZUL SACCSIV. Intrebari necesare - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare