Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMINICII
***
Din nefericire, sminteala nejustificata legata de modificarea adusa de Sfantul Sinod aranjarii duminicii in ordinea zilelor pe calendarele bisericesti este prelungita de un articol destul de… nefericit (de aceasta data), din punctul nostru de vedere, apartinand pr. prof. Mihai Valica. Cu tot respectul si cu toata dragostea pe care le purtam reputatului parinte, ale carui materiale si-au gasit intotdeauna un loc de cinste in paginile Razboi intru Cuvant – in vremea cand alte bloguri il boicotau constant sau ii deturnau mesajele! – trebuie sa spunem cu tristete, dar raspicat, bazandu-ne nu pe mintea noastra proasta, ci pe intreaga invatatura PATRISTICA, pe Traditia Bisericii, ca, din pacate, de aceasta data, parintele se insala destul de tare.
Cu sau fara linii pe calendare, cu sau fara motivatii curate ori, dimpotriva, oculte, ale Patriarhiei, in ciuda oricaror sfortari de a impune, mediatic, o alta versiune, convenabila numai ADVENTISTILOR de ziua a saptea, adevarul Bisericii ramane unul singur, vesnic si indubitabil: DUMINICA CHIAR ESTE SI RAMANE SI PRIMA ZI A SAPTAMANII.
Presupunem ca, din suspiciunea si din teama foarte de inteles a parintelui nostru de a nu cadea in vreo alta capcana modernista intinsa pentru noi de Patriarhie (ca de atatea alte ori), a ajuns pana la a “a sufla si in iaurt” si, din infierbantare si neatentie, a mers pana acolo incat, pentru a demonta o decizie – in sfarsit una mai buna, poate… una la o suta – a Patriarhiei BOR, aruncat si copilul din copaie, odata cu apa, adica, pe langa reprosuri legitime aduse institutiei pastorite de SS (PF) Daniel, sustine si idei care rastoarna unele dintre cele mai clare invataturi si practici ale Traditiei legate de ziua de Duminica si semnificatia ei liturgica.
Incepem insa prin a marca si noi cateva din “dilemele” juste exprimate de Parintele Valica catre Patriarhie, la care subscriem in proportie covarsitoare:
- “Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisericii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumenismul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
- Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
- S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011? (…)
- Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”.
- Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16) cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
- Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR“.
Da, suntem perfect de acord: e adevarat ca acestea si multe altele ar trebui sa fie prioritatile Bisericii, e foarte adevarat ca exista la varf o dorinta de “innoire” cu orice pret, ca exista, vizibil, niste ambitii de tip cezarist, aproape faraonice, insa macar o data, poate din intamplare, “innoirea” chiar a insemnat, oricat de carcotasi am fi si oricat am dori sa negam realitatea, abia intoarcerea la Traditie si la o normalitate bisericeasca care, in alte tari ortodoxe, de limba greaca sau nu, de la Ierusalim si Belgrad pana inclusiv la Sfantul Munte, nu creeaza nimanui absolut nicio problema, pentru ca este foarte bine inteleasa in spiritul Traditiei si al invataturii de credinta. Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) – ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! – sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilor… Si masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare. Daca insa am judeca fixist, absolutist si… irational, pana acolo am ajunge. Mai degraba ne-am fi temut de succesiunea “una calda, una rece” si ca nu cumva aceasta “intoarcere” buna sa nu pregateasca terenul pentru o alta schimbare, de data asta “rece”, adica evident negativa si inovatoare, neortodoxa, de genul presiunii pe modificarea Pascaliei.
Fara doar si poate, revenirea aceasta nu trebuia sa se faca pe nevazute, ci putea foarte bine sa mai astepte si, mai ales, sa fie pregatita si explicata cum se cuvine! Politica “faptului implinit”, modul autoritarist (pe model papist), arogant si secretomaniac in care PF Daniel continua sa-si impuna ideile, fie ele bune sau (de cele mai multe ori) rele, continua sa starneasca legitime iritari si indoieli.
Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare, chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina… sau, mai degraba, in secret.
Problemele cu Patriarhul si toate racilele sale, problemele legate de primejdiile alunecarilor ecumeniste raman intacte, din pacate, dar de la vigilenta critica fata de actiunile sale si pana la a face din “tantarul” unei linii trase pe calendarul bisericesc inainte de duminica un “armasar” mediatic care tinde sa ia si locul, si duhul scandalurilor legate de… alte probleme de calendar (stil nou-stil vechi), ni se pare o distanta complet nejustificata si disproportionata.
Intr-adevar, e ciudat ca a trebuit sa treaca atat de mult (insa nu atat cat zice parintele Valica) “ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului”, dar, am zice noi… tot e bine si asa, ca am aflat asta, desi e real ca nu era aceasta urgenta noastra, insa, pana la urma, nu e deloc rau sa ne cunoastem credinta mai temeinic si sa nu confundam curgerea timpului “profan”, civil, “impartit” exact de masoni in secolul XIX in saptamani care incep cu LUNEA, cu randuiala dumnezeiasca a timpului liturgic, care a inceput TOT TIMPUL cu Duminica.
Oricum, de aici si pana la a starni acum, cand totul arde in viata noastra, in lumea noastra, o asemenea falsa problema, a prilejui o asemenea isterie internautica anti-teologica, ni se pare ca seamana a “sabotaj” si “diversiune” ale vrajmasului (N.B.: nu ale oamenilor!), miroase a cursa nevazuta intinsa pentru a ne “tine ocupati” cu teme minore, trecatoare, a ne agita si a ne da de ceasul mortii din mai nimic, in timp ce adevaratele primejdii se “dizolva” in oceanul de “stiri” si intra apoi la fapt divers, trecand aproape neobservate. Raul major din lume se banalizeaza, se relativizeaza, ne desensibilizam fata de el, ne intra in peisaj si il luam in contact doar “virtual”, nu ne mai doare, nu ne mai atinge in profunzime… Nu mai vedem padurea din cauza copacilor, pierdem esentialul si pierdem timpul… In acest timp, pregatirea noastra LAUNTRICA pentru adevaratele si grozavele incercari care ne asteapta in acest sfarsit de lume este amanata pe termen nedefinit! Oare pentru cercetarea si curatirea pacatelor noastre mai dovedim aceeasi ravna, dusa pana la detalii microscopice?
Cei care insa au preluat acum articolul cu satisfactia vendetei si a EXPLOATARII PENTRU PROPRIA AGENDA a razbunarii, a urii si a scandalului, unii dintre ei ignorand mai toate celelalte articole de pana acum ale parintelui Valica: [va mai amintiti de: PR. MIHAI VALICA DESPRE SCANDALUL AFISELOR REFERITOARE LA ACTELE CU CIP si despre cei care “talibanizeaza si transforma Biserica in inchizitie morala” sau de cel in care chiar si noi eram criticati: Drept la replica din partea Parintelui Mihai Valica DESPRE ISPITELE UNUI SIMPOZION DE MARTIROLOGIE SI CRITICILE RAUTACIOASE]– au dovedit clar ca nu au nici cel mai mic interes sincer pentru ideile teologice dezbatute in articolul pe care l-au postat, ca de fiecare data in ultima vreme, numai si numai pentru a-i atribui utilitatea de “ciomag” cu greutate cu care sa-si plezneasca si sa-si lapideze moral adversarii incomozi, numiti candva, frati… E tot ce conteaza pentru ei! Atat si nimic mai mult. In rest, ce vedem? Un stupefiant dispret, o lipsa de evlavie si ignoranta TOTALA pentru ceea ce inseamna Ziua Duminicii sau pentru ce spun Sfintii Parinti, care este invatatura Bisericii pe care, altminteri, multi dintre ei pretind ca o apara. Cum sa apere ceea ce nici nu cunosc, nici nu vor sa cunoasca si fata de care nici evlavie nu au? Hau-haul si bau-baul continuu, galetile de minciuni si de noroi pestilential care inunda forumurile acestor bloguri, insultele, instigarile si stigmatizarile bolsevice nu vor tine loc insa de argumente, de cultura teologica, de invatatura Parintilor (ca de smerenie si de bun-simt nici nu are sens sa vorbim), iar manipularile nu pot avea succes la nesfarsit. Pot fi prostiti unii, ei insisi mai vicleni sau mai slabi in credinta, dar oamenii cinstiti si credinciosi Duhului celui bun nu pot fi pacaliti prin trucuri ieftine, contra celor mai flagrante evidente. (Desigur, aceiasi sarmani orbiti de rautate si de viclenie se vor ascunde de acum incolo sub poala autoritatii NUMELUI parintelui Valica, dupa procedeul sofistic si manipulativ ultra-cunoscut, desi au ignorat senin ca exista acelasi nume, atunci cand… nu le convenea deloc-deloc! Pentru ei totul este doar instrument, mijloc, pretext, iar ideea de polemica corecta si nepatimasa pe argumente, nu pe atacuri la persoana, le este complet straina. De aceea sa nu ne mire ce titluri-bomba, mincinoase si grosolane vor urma dupa acest articol).
Dar sa trecem mai bine de la acei sarmani manipulatori si huiduitori de meserie la articolul despre care vorbeam, al unui parinte cu adevarat bun, serios si cinstit, cu care suntem convinsi ca se poate dezbate si polemiza civilizat pe o tema importanta, si care nu ne dusmaneste, nu ne batjocoreste si nu ne agata etichete ideologice atunci cand nu suntem de acord, si despre care credem ca poate accepta ca oricine poate sa greseasca, cu buna intentie fiind.
*
Inca de la prima lecturare a articolului pr. Valica iese in evidenta un lucru izbitor: nu este citat nici macar un singur Sfant Parinte, ci doar pasaje scripturistice si unele canoane interpretate fortat. Atunci cand invocam, insa, Sfanta Traditie, ar fi cazul sa luam totusi ca referinta Sfintii Parinti si cercetat ce anume au spus ei, cu onestitate, fara sa eludam ceea ce ne infirma, iar nu dorind sa ne impunem cu orice chip propria teza.
Dar ce spune pr. Valica in articolul sau? Printre altele, ca nu este posibil ca duminica sa fie prima zi a saptamanii, deoarece
Se înţelege că Dumnezeu S-a odihnit după ce a creat (Evrei 4, 4) şi nu se odihneşte întâi şi apoi creează, cum ar sugera forma calendarului propus de Biroul de Presă, care începe săptămâna cu odihna şi nu cu lucrul. (…) Dacă după Biroul de Presă „nu se schimbă nimic în calendarul creştin-ortodox pe anul 2011”, eu cred, totuşi, că se schimbă cel puţin logica perceperii zilei de odihnă ca fiind un început şi nu ca o încununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa şi ca o răsplată a unei munci de o săptămână, când creştinul trebuie să-şi odihnească trupul, dar să-şi primenească şi sufletul prin rugăciune şi participare la Sfânta Liturghie.
Mai departe, parintele profesor crede ca:
Faptul că întemeierea Bisericii, adică Pogorârea Sfântului Duh se petrece în duminica a 8-a după Paşti, iar săptămâna liturgică începe imediat cu lunea, şi nu cu duminica, iar prima duminică după Rusalii începe cu Glasul 8, este mai mult decat evident că Sfinţii Părinţi au statornicit, prin rânduelile liturgice şi doxologice, că duminica este a opta zi şi nu mai este prima zi a săptămânii, chiar dacă biblic, din punctul de vedere al calendarului iudaic, este menţionată ca prima zi a săptămânii.
Acestea sunt principalele contra-argumente de ordin teologic din articolul pr. Valica. Practic, parintele considera ca…
- Duminica este o zi a odihnei in sens sabatic (in sensul in care duminica Dumnezeu S-ar odihni dupa lucrarea Sa, ca si noi – un inteles mai mult trupesc),
- Duminica este doar un sfarsit al innoirii creatiei, o incununare a ei, nu si un inceput si
- Sfintii Parinti ar fi stabilit-o doar ca a opta zi (in afara timpului, deci), nu si ca prima, prima fiind lunea.
Vom demonstra falsitatea din punct de vedere ortodox a acestor trei afirmatii, aratand, cu citate din Sfintii Parinti si din Pidalion, ca…
- Duminica este zi a Invierii, nu a odihnei sabatice. Adica este ziua in care Hristos Se aduce pe Sine ca jertfa nesangeroasa In Sfanta Liturghie, nu ziua in care Se odihneste de lucrarea Sa (aceasta ramanand pe vecie, in mod firesc, sambata, pe care insa noi nu mai avem nicio datorie, in Legamantul cel Nou, de a o pazi, deoarece noi cinstim acum ceva cu mult mai presus de Sabat). Pentru noi, evident, Duminica este ziua de odihna, dar nu in sensul vechi, sabatic, ci ca zi a invierii: odihna de grijile si activitatile lumesti dar si de preocuparile ne-duhovnicesti.
- Duminica este inceput al zidirii, atat al creatiei, dar mai ales inceput al innoirii si prefigurare a veacului ce va sa vina.
- Sfintii Parinti considera duminica atat prima zi, cat si a opta, drept UNA ZI, duminica fiind punctul central, axa in jurul careia se aseaza tot ciclul liturgic.Tocmai pentru ca este atat incepatura a creatie, cat si covarsire si implinire a ei.
TOATE ACESTEA NU LE SPUNEM DE LA NOI si nici nu le-a inventat, Slava Domnului, Patriarhia Romana, in secolul XXI, CI LE SPUNE TOCMAI PREDANIA ORTODOXA, neschimbata de la inceputurile ei si pana azi. Iar daca BOR sau altcineva strica aceasta invatatura, asa cum mereu am facut-o, o vom amenda cu fermitate si fara ezitare. Dar sa cercetam…
Astfel:
Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste astfel din Evanghelia lui Ioan 20, versetul 26 (Si dupa opt zile, ucenicii lui erau iarasi inauntru, si Toma impreuna cu ei.):
(…) Si ce inseamna ca sunt adunati toti in casa, daca nu le era randuit in chip tainic aceasta? Spunem aceasta pentru a sublinia ca Hristos a randuit in mod clar timpul adunarilor (slujbelor) si intalnirilor cu El (al liturghiilor). Caci vine si, intr-un fel, salasluieste in aceeasi casa cu cei adunati in numele lui, mai ales in ziua a opta, adica duminica. Dar sa ne amintim si aceasta: o data S-a aratat celorlalti ucenici, iar alta data iarasi li se arata, cand Toma era de fata. Caci s-a scris mai inainte: Fiind seara, in ziua aceea, intai a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate… a stat in mijloc. Ia aminte ca era in prima zi a saptamanii, adica duminica, cand li S-a aratat ucenicilor adunati, si ca in a opta zi urmatoare li Se arata din nou. Caci, spunand Evanghelistul “in a opta zi”, sa nu credem ca a indicat ziua a noua, ci spune aceasta cuprinzand in numar si ziua a opta in care se aratase. Cu dreptate deci facem sfintele intalniri in biserici in ziua a opta.
(Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sf. Ioan, pp. 1165-1166, PSB 41).
Asadar, pentru Sfantul Chiril duminica nu doar ca era prima zi a saptamanii SI a opta, concomitent (si in niciun caz a 7-a!) dar aceasta era randuiala instituita de Mantuitorul Insusi. Parintele Dumitru Staniloae, intr-o nota de subsol la pasajul citat din Sf. Chiril, explica la randul sau:
Ucenicii au simtit ca Hristos li Se va arata iarasi dupa opt zile. Asa s-a stabilit ca sarbatoare regulata a intalnirii cu Hristos, in Liturghie, duminica, aceasta fiind ziua intai a creatiei innoite. (p. 1165).
Deci, Dumnezeu Insusi stabileste Duminica drept prima zi de creatie reinnoita, cum arata pr. Staniloae, iar nu ca zi de odihna dupa lucru. E inceput de creatie, nu sfarsit, inceput si plinire, concomitent, iar nu nemiscare iudaica. Nu stim de unde a preluat pr. Valica acest “se intelege”, insa cu siguranta nu de la Parintele Dumitru Staniloae si nu de la Sfintii Parinti. Oare Mantuitorul Hristos Se odihneste in momentul in care este adus ca jertfa nesangeroasa la Dumnezeiasca Liturghie?!
Dar sa mai cercetam si alte talcuiri din Sfintii Parinti ai Bisericii, iar nu dupa socoteala noastra, sa vedem daca este vreunul macar ca sa sustina grabitele incercari teologice de acum ale pr. Mihai Valica:
,,Facem cu toți strîngerea la un loc în comun în ziua soarelui (duminica), pentru că e ziua întîi, în care Dumnezeu, schimbînd întunericul și materia, a făcut lumea, iar în aceași zi Iisus Hristos Mîntuitorul nostru a înviat din morți; fiindcă L-au răstignit în ajunul zilei lui saturn (sîmbăta), iar în ziua de după aceea a lui saturn, care este ziua soarelui(duminica), arătîndu-Se apostolilor și învățăceilor Săi, i-a învățat acestea pe care vi le-am expus și vouă spre cercetare.”
(Sf. Iustin Martirul și Filosoful – Din Apologia I către Antoninus Pius, traducere din Canonul Ortodoxiei)
“La fel cum intaia zidire incepe cu Duminica (iar aceasta se vadeste din faptul ca a saptea zi dupa ea este Sambata, fiindca este ziua odihnei dupa lucrare), tot asa cea de-a doua zidire incepe din nou cu aceeasi zi [adica ziua invierii].” (Sfantul Grigorie Teologul).
Facem rugaciuni stand in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul. Facem aceasta nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie, in ziua invierii, de harul ce ni s-a dat – de faptul ca am inviat impreuna cu Hristos si ca trebuie sa privim catre cele de sus – ci si pentru ca aceasta zi pare sa fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este inceputul zilelor saptamanii, nu a fost numita de Moise prima, ci una. (…) Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si simbolizeaza pe aceea cu adevarat una si a opta zi la care s-a referit Psalmistul (…) este starea care se va arata dupa acest timp, ziua cea fara de sfarsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecator si fara sfarsit. Prin urmare, Biserica isi invata fiii sa se roage in aceasta zi stand in picioare, pentru ca prin continua reamintire a vietii celei fara de sfarsit, sa nu neglijeze (sa-si procure) merindele necesare in vederea mutarii la alta viata. Viata viitoare, despre care credem ca va avea loc in veacul viitor, este simbolizata de toata perioada Cincizecimii. Caci acea zi una si prima, inmultita de sapte ori sapte, alcatuieste perioada de sapte saptamani sfinte ale Penticostarului. Incepand cu Duminica, se reia acel ciclu de 50 de ori, sfarsind cu Duminica. In felul acesta, aceasta perioada se aseamana vesniciei, care, ca intr-o miscare ciclica, incepe de la un punct si la acelasi punct ajunge.
(Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, cap. 27, pp. 79-80, PSB 12)
Ce zice pr. Valica:
Prin Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii lui Hristos, duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei rânduieli doxologice, statornicite în mod practic în viaţa liturgică a Bisericii, prima zi a săptămânii este lunea şi nu mai este duminica, fapt evidenţiat în rânduiala citirii Evangheliei după Rusalii.
Nicaieri asa ceva nu este exprimat de vreun Sfant Parinte si nici nu avea cum sa fie investita o zi ca cea de luni, cu o astfel de semnificatie de “prima zi”, extrem de importanta din punct de vedere teologic. Dar am vazut ca pentru Sfantul Vasile, intr-o talcuire legata tot de semnificatia Cincizecimii, ca nicidecum nu poate lunea sa ia statutul de PRIMA zi duminicii, caci duminica este concomitent PRIMA, A OPTA si UNA (adica VESNICIA INSASI!) zi a poporului lui Dumnezeu, crestinii. Tot Sf. Vasile cel Mare, in Epistola 93 (op.cit), enumera, in ordine, zilele saptamanii in care savarsea liturghia:
”duminica, miercurea, vinerea si sambata”.
Asadar, incepe enumerarea cu duminica, pe care o considera PRIMA zi a saptamanii.
Dar ce spune oare Pidalionul despre Duminica? Mai ales ca in respectivul text ar fi fost invocate ”argumente canonice”. Nu stim, iarasi, de unde au fost luate ”argumentele canonice”, deoarece Pidalionul con-glasuieste in acelasi duh cu Sfintii Parinti citati. Astfel, la talcuirea adusa canonului 20 al Soborului de la Niceea (ce prevedea ca crestinii sa nu ingenuncheze in zilele dumincii si ale Cincizecimii), dupa ce se reia tocmai cuvantul Sf. Vasile citat mai sus, se afirma, despre duminica:
Fiindcă ea întâia este ca început de viaţă, şi a opta, ca o covârşitoare Iudaicescului Sabatism, adică în a zilei a şaptea.
(Pidalion, ed. 1844, p. 121)
In plus, la talcuirea canonului 64 Apostolic, acelasi Pidalion ne arata ce praznuim Duminica si faptul ca nu este deloc ziua odihnei, cum o spun iudaizantii:
Deci pe lângă pricina ce chiar şi din lăuntru, pentru care nu postim Sâmbăta, care este precum am zis, odihna Ziditorului a toate, şi pentru aceasta încă nu postim, ca să nu se socotească că ne unim cu ereticii cei pomeniţi. Iar Duminica nu postim, pentru Învierea Domnului nostru şi bucuria cea a toată lumea. Că sâmbăta aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este sfârşitul şi pecetea ei. Iar Duminica poartă chipul zidirii şi a facerii celei de a doua ca un început al ei, iar mai vârtos ca un început şi al celei dintâi zidiri.
Iata, asadar, cat de frumos si limpede ne arata Pidalionul ca Duminica este covarsire a sambetei, a zilei a saptea, care marcheaza sfarsitul unei lumi. Si ca Duminica este prima si a opta zi, inceput de creatie, inceput de lume innoita de Harul Duhului Sfant.
Asadar, recapitulam: sambata este zi de sfarsit, pecete a facerii celei dintai, ziua odihnei din Vechiul Legamant, iar duminica este chipul facerii a doua ca un INCEPUT al ei, si este ziua invierii, ziua Noului Legamant.
Stim chiar de la sfintia sa ca unele surse de inspiratie ale articolului semnat de pr. Valica provin de la profesori “ebraisti”, unii destul de cunoscuti pentru pozitiile lor… cel putin ecumeniste. Acest lucru explica logica intrucatva iudaizanta (teologic vorbind, nu altminteri, N.B.) in care este inscrisa problematica duminicii. De ce? Pentru ca argumentatia ramane tributara logicii sabatice, vechi-testamentare (lucrare urmata de odihna) in vreme ce logica nou-testamentara pune in centru INVIEREA, adica NOUA CREATIE.
Invierea este Inceputul (prima zi) si, totodata, iesirea din timp, vesnicia (a opta zi este ziua iesirii din temporalitate, adica vesnicia, deci este logic ca a opta zi nu poate fi numarata intre cele… 7. Daca admitem – cum pr. Valica o face, ca duminica este a opta zi, atunci este necesar sa admitem ca este si prima, alta posibilitate ne-existand).
Este firesc deci ca Duminica sa fie, pe de o parte, un nou inceput de timp, de istorie (ceea ce se traduce prin “prima zi a saptamanii”), dar si chipul veacului viitor, prefigurare a unei “zile neinserate”, Ziua Imparatiei fara de sfarsit.
De fapt, nu numai ca aparitia duminicii drept prima zi din saptamana nu este o dovada de marcionism, asa cum spune pr. Valica, ci exact contrariul poate fi demonstrat cu privire la propria sa pozitie: de marcionism poate fi suspectat chiar acest text, deoarece pretinde ca sambata este inlocuita de duminica, ca zi de odihna. Cu alte cuvinte, se renunta la unul din pilonii crestinismului: anume, asumarea si continuarea PRIN TRANSFIGURARE in Duh a traditiei vechi-testamentare, a Revelatiei daruite poporului lui Israel. Se stie ca NOI SUNTEM POPORUL CEL NOU AL LUI ISRAEL, noi suntem mostenirea lui Dumnezeu. Asadar, noi suntem mostenitorii traditiei iudaice asumate, dar si transfigurate si depasite intru Legea Harului.
A pretinde ca duminica este doar zi de odihna in locul sambetei ar fi echivalent cu a sterge episodul sambetei si al Sabatului din istorie si din traditie. Si a face din Dumnezeu un zgarcit Care, in loc sa daruiasca poporului sau nou, crestin, o noua zi, o zi sfanta de LUCRARE DUHOVNICEASCA, nu face decat sa le ofere un surogat, un inlocuitor formal al sambetei, dar cu aceeasi functie, ziua VECHII odihne. Dar nu, Apostolul Pavel explica (si inca tocmai evreilor) ca ziua odihnei este ALTA zi gatita de Dumnezeu poporului sau (crestinii) dupa ce s-a adeverit ca “neamul ales” nu a fost in stare sa pretuiasca prima zi de odihna in duhul ei (sabatul, sambata). Marcionist poate fi considerat insa si cel care desfiinteaza intelesul zilei de odihna Sabatice, transferandu-l pur si simplu cu vechile sale sensuri in noua zi de duminica, ca si cum nu mai exista Vechiul Testament si ca si cum nu exista DOUA LEGAMINTE: CEL VECHI SI CEL NOU. Cel Vechi avand ca zi de odihna sambata iar cel nou avand ca noua zi de lucrare a Duhului DUMINICA.
Tocmai faptul ca se pastreaza sensurile specifice sambetei si duminicii, tocmai pentru ca pastram sambata ca ziua a 7-a si duminica drept prima si a opta zi, cu toate semnificatiile lor, tocmai ca stim ca sambata e odihna dupa creatie, iar duminica e ziua Invierii, tocmai asa nu despartim, ci unim Vechiul de Noul Testament.
De altfel, cei care socotesc, in chip gresit si tocmai ei insisi total inovator, adoptand modelul secularist, ca LUNI este PRIMA zi a saptamanii, sa ne spuna atunci ce ramane sambata? Sambata ca ziua a SASEA, teologic, este o absurditate! Si daca Duminica e DOAR ziua vesniciei, a OPTA atunci care ramane a fi totusi ziua a saptea, daca sambata nu mai este… O saptamana fara sfarsit (asta insemnand ziua a saptea)... ce cosmar, simbolic, ar fi! Iar daca totusi uneori e suficient si recursul la o minima aritmetica pentru a ne da seama ce adevaruri simple si de bun-simt negam si incurcam, atunci cand tinem sa demonstram chiar cu orice pret ca avem dreptate.
Asupra aspectelor de ordin pur liturgic, care tin de practica bisericeasca si care, iarasi, arata clar ca saptamana bisericeasca a inceput dintotdeauna si incepe si acum Duminica, ca toate perioadele liturgice incep asijderea (Triod, Penticostar, Octoih), etc, etc. ii vom lasa pe altii, mai cunoscatori, sa aduca argumente. Unii au facut-o deja aici, foarte lamurit, in articol si in comentarii.
Am spus deja si doar repetam acum EVIDENTELE pe care si alti frati teologi le-au subliniat:
Calendarele Patriarhiilor Greciei, Serbiei, Alexandriei si Antiohiei incep si ele saptamanile cu Duminica, ca si Patriarhia Ierusalimului. La Muntele Athos este la fel. Doar la UE, la NATO, la comunisti si la eretici saptamana incepe luni, conform cerintelor ISO.
În ceea ce privește anul civil, acesta a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Modificările au fost reglementate prin diverse convenții interstatale. O dată cu “Convenția Metrului”, din 20 mai 1875, și înființarea Sistemului Internațional de Unități, s-a dorit o exprimare standardizată a tuturor unităților de măsură. În aceeași perioadă, datorită revoluției industriale apare conceptul de “weekend”, marcând sfârșitul săptămânii de lucru. În raport cu săptămâna de muncă, prima zi a acesteia a fost considerată ziua de luni (fiind prima zi în care se putea munci). Luând în considerare aceasta Organizația Internațională de Standardizare (ISO), stabilește împărțirea anului în săptămâni, care, au ca prima zi lunea terminându-se duminica. În prezent fiind în vigoare ISO 8601. Bisericile locale au încercat să se adapteze acestor modificări, ele neoferind creștinilor un calendar anual propriu ci calendarul civil adnotat cu precizările necesare desfășurării vieții liturgice, considerându-se implicite cunoștințele membrilor Bisericii (atât clerici cât și laici) despre felul în care aceste precizări trebuiesc utilizate.
Biserica a continuat așadar să utilizeze duminica, drept primă zi a săptmânii, chiar dacă aceasta este considerată ultima din săptămâna de lucru (civilă).
Prin urmare, cum ajuns chiar si anti-masonii inveterati sa lupte ca sa apere cu dintii o “randuiala” stabilita de masoni?! Sau cine a cazut, de fapt, in capcana acum?! Unde poate duce incrancenarea si/sau nestiinta…
Daca cercetam calculele pascale din scrierile lui Athanasie cel mare (inclusiv tabelele lui Hippolit), pana la Dionisie exigul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, vom vedea ca fiecare zi a saptamanii are o litera: alfa pt Duminica, beta pt Luni, gama pt marti, delta pt miercuri, epsilon pt joi, sigma pt vineri si zeta pt Sambata! Aceasta este numerotarea corecta, patristica a zilelor saptamanii. …
Dar, deocamdata, noi sa mai aruncam o privire si catre cuvintele marilor Parinti contemporani:
Parintele Dumitru Staniloae:
“Sambata sta si Hristos cu trupul in mormant, desi ar fi putut invia indata dupa moarte. Dar stand sambata in mormant, a intarit intelesul “odihnei” de sambata a lui Dumnezeu, ca retinere pentru o vreme de la ridicarea creatiunii la starea invierii si prin aceasta ca adeverire a faptului ca nu prin el insusi se ridica omul la starea de inviere, ci ca el trebuie sa moara intai ca om ce poarta urmele pacatului, pentru ca sa se arate ca invierea este o fapta a lui Dumnezeu mai presus de puterile noastre omenesti si ale creatiei.”
“Ziua invierii nu este o zi de sfarsit, cum e sambata, ci ziua unui alt inceput, a inceputului vietii fara de sfarsit: “Ziua cea dintai”, ziua inceputului fara de sfarsit, e socotita si ca ziua a opta in comparatie cu ziua cea dintai a creatiei. Si pentru ca aceasta zi a opta nu va mai fi urmata de altele, ci va fi eterna, sau infinita, arta crestina a facut din 8 culcat si un simbol al eternitatii, sau al infinitatii.“ (sursa)
Parintele Arsenie Papacioc:
“Părinte, e ziua a opta. Dacă m-ajută Dumnezeu si îmi dati voie, am să vă spun despre cele opt ere, unde se vede că ziua Duminicii e ziua întâi si ziua a opta. Adică ziua întâi că începe săptămâna cu ziua întâi, si după a saptea urmează a opta, care înseamnă tocmai veacul viitor. Noi suntem în era a saptea acum, cu Mântuitorul, în era crestina. Si era a opta, este era vesnică. N-a înviat Iisus Hristos la Întâmplare Duminica! Nu s-au făcut toate aceste lucruri fără o mare rânduială divină!“ (sursa).
Asadar, avem pe de o parte Sfintii Parinti la care se adauga parintele teolog Dumitru Staniloae sau parintele Arsenie Papacioc, avem si Pidalionul, care ne talcuiesc semnificatia dumincii drept prima si a opta zi, iar pe de alta avem scrierea pripita si partiala a pr. Valica.
Nu este bine deloc daca, luati de un val de criticism fata de orice vine de la “oficiali”, sa ne apucam sa contrazicem laolalta si lucruri care nu sunt periculoase pentru credinta si care nu contravin invataturii Sfintilor Parinti. Scopul nostru este sau nu Adevarul? Apoi este pacat de toata munca, stradania si marturisirea de pana acum a pr. Valica ca sa ajunga acum, fara voia sa, sa fie FOLOSIT ca un fel teolog de acoperire pentru curentele anti-ortodoxe si violent anti-clericale care rup zi de zi camasa lui Hristos, dezbina, urla si injura ca la usa cortului, calomniaza in stanga si in dreapta, mananca “pe paine” carnea aproapelui si ucid suflete, in numele… ortodoxiei.
Nu stim daca poate fi vreo bucurie cand – folosind parabola Evangheliei – “margaritarele” subiectelor teologice celor mai sfinte ajung in gurile coltoase si murdare ale cainilor care nu stiu decat sa sfasie, cand ajungem sa hranim, asa, tot felul de curente subversive, nihiliste, care scriu ingalat si citesc viclean, care cauta in jur nu argumente rationale, nu invataturi de zidire, ci doar elemente care sa se potriveasca ideologiei lor si sa le poata servi, utilitar si cinic, actiunilor lipsite de cea mai elementara OMENIE si BUNA CREDINTA, purtate dupa logica pur BOLSEVICA despre care am scris deja, anul trecut aici, dupa precedentele campanii disperate duse impotriva noastra dupa principiul: “Scopul scuza mijloacele”. Vezi: Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
Cum am spus deja, este cat se poate de evident ca pentru unii dintre acestia prea putin conteaza ce semnificatie are Duminica in Ortodoxie sau cat de corect este articolul pr. Valica.
Ar trebui mai degraba, cum spuneam si alte dati, sa dam Slava Domnului pentru timpul de mantuire daruit noua, inca, sa multumim si sa pretuim putinele zile de duminica pe care, inca, le putem petrece, cu frica si cutremur, la Sfanta Liturghie, iar nu ca sa ne scoatem ochii intre noi pe internet. O, daca am fi macar un ceas constienti!! Dar daca am pierdut trezvia adevarata a inimii, cautam, in locul ei, sunete de alarma cat mai stridente care, zicem noi, ne-ar destepta…
Reactia acestor demni de mila frati galagiosi, de altfel seamana, din pacate, foarte mult cu reactia fanatica a iudeilor care si astazi turbeaza cand se atinge cineva de sabatul lor… Dar ei, saracii, marturisesc ceea ce NU cunosc…
*
Cat despre atitudinea noastra fata de Patriarhie, pentru cei care mizeaza pe memoria scurta a cititorilor lor, ar fi de ajuns numai sa reamintim acest articol, desemnat candva tocmai de cei care ne calomniaza acum cu o dusmanie si o rea-credinta fara egal, ”articolul zilei”:
Dar mai sunt si altele, pe toate asumandu-ni-le si astazi si nedezicandu-ne de niciunul (si redam numai ce am gasit la repezeala, la o prima cautare, din zecile de exemple pe care le puteam da):
- PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?
- Mitropolitul catolic Ioan Robu predica de la amvonul Catedralei Patriarhale facand pomenire pentru PF Teoctist si Papa Ioan Paul al II-lea
- CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST
- MARSUL FAMILIEI SI SEMNELE TOT MAI PRONUNTATE DE TOTALITARISM PATRIARHAL
- “Patriarhul cool” si furtunile mari care ameninta corabia Bisericii (Noutati 28-29 mai 2009)
- PLOCONIRI REVOLTATOARE IN FATA “SANCTITATILOR” BENEDICT SI DANIEL/ S.S. Daniel intre opulenta sfidatoare si necinstirea parintilor
- Patriarhul Daniel binecuvanteaza comunistul 8 martie
Tot in acest sens readucem aminte si avertismentul cel mai important cu privire la ce se poate intampla pe frontul modernizarii ortodoxiei:
Diferenta fata de bloggerii si forumistii mai sus descrisi este ca noi nu consideram A PRIORI si IDEOLOGIC, setati in mod fanatic negativist sau calati pe o structura gandire de tip paranoid, ca ABSOLUT TOT ce vine dinspre Patriarhie este din principiu rau si masonic, ca absolut totul este neaparat erezie sau inovatie periculoasa. Intai sa cercetam si apoi sa dam verdicte, nu sa plecam cu ele dinainte stabilite. Intai sa masuram de 10 ori si abia apoi sa taiem o data, sa dam sentinte. Si nu pe logica kominternista a lui “lasati, ca stim noi ca sunt banditi”, ci cu argumente, cu dovezi, cu fundamentare duhovniceasca si dogmatica ortodoxa.
Precautia sau vigilenta este foarte buna, dar delirul mental nu. Avem nevoie de veghe, de gandire limpede si treaza, de judecata echilibrata, de rugaciune cu dragoste si durere fata de pastorii nostri cazuti sau cu duhul slabit, iar nu de fanatism orb, nu de inversunare si ura, nu de tulburare si vertij de balci. Avem nevoie de iubire si de ONESTITATE si fata de vrajmasi. Fara de acestea, degeaba ne vom amagi ca “aparam adevarul”, fiindca vom cadea jalnic la testul Judecatii, ca unii ce am incalcat cele mai importante porunci ale Legamantului, a carui LITERA ne-a preocupat, tradandu-i insa DUHUL, ca niste noi farisei, FARA MILA SI FARA INIMA. Iar Evanghelia, oricat ne-am stradui, nu se va schimba niciodata pentru a se adapta la noi, “marturisitorii” cei noi, in duh otravit.
Judecatile acestea “otova”, dincolo de faptul ca nu au nimic din duhul si din dragostea Legii Celei Noi, ci amintesc de legea Talionului, ajung sa discrediteze, in ochii oamenilor care inca mai gandesc si mai vor sa respire ortodox, duhovniceste, insasi ideea de critica si de atitudine de rezistenta ortodoxa fata de abuzurile oficialilor. Cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, cainele care latra continuu, chiar si cand nu mai este un pericol, este un caine prost, nu ai ce sa faci cu el. Cainele bun stie sa se opreasca atunci cand e cazul, stie sa DIFERENTIEZE, sa DISTINGA dusmanul, primejdia, si latra ATUNCI CAND TREBUIE. Altfel nu mai e credibil! Rezistenta ortodoxa se compromite nu numai prin sicanele oficialilor, ci si prin diversiunile de tip “Petrica si lupul” (“lupul la oi!“) create in interiorul taberelor “traditionaliste”, prin tratarea irationala, aberanta, “umflata”, extremista, obsesiva si nediscriminatorie a unor “teme” aruncate uneori ca momeala, prin supra-reactie si prin impingerea in derizoriu, apoi, a respectivelor subiecte. Fara dreapta socoteala si numai cu ravna trupeasca, a sangelui, numai cu racnete si imprecatii, se va alege praful de toata intentia buna a multora.
Si mai grav decat toate, se va alege praful din noi prin DETURNAREA dinspre nivelul duhovnicesc de abordare a problemelor catre cel mai lumesc si mai profan posibil mod de reactie. Asa se ajunge la cele mai grave inselari si deraieri duhovnicesti “in numele marturisirii” (huiduielii) pe internet…
Acolo unde este de criticat, de avertizat, cautam si noi sa avertizam, uneori chiar aspru, sfichiuitor, insa argumentat, cu civilitate, ca niste MADULARE ALE BISERICII, cu respect fata de autoritatea ierarhica, iar nu cu atitudinea de maidan si cu limbajul smecheresc sau de batjocura imprumutate de la anticrestinii de la Academia Catavencu sau de la Mircea Badea. Acolo unde nu e cazul, daca facem galagie, se cheama ca nu avem discernamant, ca ne mana de la spate, fara sa stim, un duh nihilist sau protestant si o ideologie anti-clericala, facand jocurile taman ale dusmanilor Bisericii impotriva carora ne laudam ca “luptam”…
Cam cat de “cinstit” si de “ortodox” trebuie sa fie cineva ca sa prezume un partizanat patriarhal in cazul nostru, cand stie FOARTE bine orientarea constanta si clara a siteului? Nu mai vorbim de mizeriile aruncate de detractorii nostri atat de iubitori, legate de “corectitudinea politica” a unei pagini care publica constant printre cele mai multe si mai importante texte impotriva masoneriei si tuturor formelor corectitudinii politice…
La cate marsavii cred unii ca se pot preta, ca si cum ar putea cuceri si Imparatia, calcand peste cadavre de frati… Probabil insa ca ultimele insule virtuale de echilibru si de rezistenta lucida la EXTREMISME SI DIVERSIUNI incomodeaza tot mai rau, rau de tot. Pana la disperare si ura oarba. Dar la acestea, cu ajutorul Domnului, nadajduim sa mai revenim daca si cand va fi si pentru noi timp… Fiindca, mai spunem inca o data ceea ce am mai spus si dupa Craciun:
Sigur, trebuie facute toate, trebuie si informare, si filtrare, si analiza, dar, mai presus de toate, trebuie pregatire, trebuie Sfinte Taine, trebuie sa constientizam vremurile pe care le traim si ca starea in care ne gasim e departe de a fi starea crestinului pregatit totdeauna de moarte, gata sa spuna, alaturi de Dreptul Simeon: Acum slobozeste pe robul Tau Stapane…
Iata ca sunt parti ale globului pamantesc unde crestinii sunt ucisi pentru ca sunt crestini, iar a merge la biserica, la slujba Nasterii Domnului, poate costa viata. Oare noi ce raspuns vom da pentru cum am folosit darul imens al posibilitatii de a participa la dumnezeiestile slujbe ale acestor sfinte zile? Cu ce stare launtrica am intampinat noi vestea ca Hristos S-a nascut? Nu va fi oare dupa dreptate ca se va lua acest dar de la noi?
Moartea sta astazi la panda, e cu ochii pe toti, si pe noi, mult mai mult decat inainte. Si daca Domnul nu va mai da timp, insa stim bine ca pentru toti este un Dumnezeu si o Judecata (dupa porunci!), fie ca unii mai credem in ea, fie ca nu, fie ca unora ne mai este frica de Dumnezeu, fie ca nu…
Da, oameni buni, nu mai este vreme… Vorbim despre zilele dupa care masuram timpul, dar UITAM ca timpul lumii acesteia, vai, este atat de scurt, mai scurt ca niciodata... Si ce trist este daca, Doamne fereste, ne va gasi ZIUA A OPTA aceasta pentru care ne batem acum, mai vicleni si mai rai si decat evreii, si decat paganii… “Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”. (2 Timotei 3, 5). Sa stam bine…!
- UPDATE
- A se vedea importantele comentarii de mai jos facute pe tema duminicii, unele atingand si aspectele liturgice:#gheorghebumbescu:
M-a intristat foarte mult reactia negativa la ‘schimbarea’ facuta de catre ‘cei din deal’; mi-a confirmat parerea ca suntem un popor fara o educatie liturgica (sau simt liturgic). Probabil e de vina comunismul. Parintele Mihai, pentru care am tot respectul si cred ca este un preot evlavios si bine intentionat, s-a straduit sa faca niste ‘acrobatii’ logice sa demonstreze ceva care nu poate fi demonstrat. Dupa logica celor care se impotrivesc grecii s-au dat deja cu iudeo-masonii, avand in vedere faptul ca, de cand au inceput sa le tipareasca, si calendarele lor bisericesti incep tot cu Duminica drept prima zi a saptamanii. Ce sa mai zic de denumirile zilelor saptamanii, care se pot citi usor mai ales in octoih (care nu sant de ieri, de azi): luni se cheama ‘deftera’ (adica ‘a doua’ [zi]), marti ‘triti’ (‘a treia), miercuri ‘tetarti’ (‘a patra’), joi ‘pemti’. Noi am ramas cu denumirile pagane ale zilelor, fapt care iar demonstreaza cat de putin a patruns practica liturgica in cea laica. (…) Nu e iarasi intamplatoare si denumirea celorlalte doua zile, insa nu are rost sa insist aici pt ca articolul acopera si cele ce decurg din aceste denumiri.
Precizez doar ca nu e intamplator ca au pastrat pt ziua a saptea denumirea de ‘savvaton’ (sabat in termeni moderni ‘stiintifici’), pentru ca, asa cum spune Sf Maxim Marturisitorul e ziua (a 7-a!) in care Hristos prin moartea Sa pentru noi S-a odihnit de activitatea Sa pamanteasca. Dupa ziua a saptea urmeaza in mod firesc, in insiruirea liturgica, ziua a 8-a, Dumninica, ziua invierii, a veacului ce va sa fie. Pentru ca traim in timp insa avem in Biserica o pregustare a zilei celei de-a opta; Duminica este concomitent prima si a 8-a. (…) Situatia seamana cu o intamplare anecdotica povestita de Parintele Paisie Aghioritul: un batran simplu si cam neinvatat s-a smintit cand a auzit la sinaxar (in Sf Munte) pomenindu-se un papa. Si-a zis ca paritii schitului respectiv ‘s-au dat cu papistasii’.
In alta ordine de idei, motivul care i-a condus pe cei de la Patriarhie sa purceada la aceasta schimbare poate fi cu totul altul decat zelul pentru ortodoxie. Vom vedea in timp ce urmaresc si sper sa luam atitudinea corespunzatoare. Important e sa nu dam cu bata-n balta pt ca le dam motive sa rada de noi si se compromite orice demers serios de impotrivire la duhul lumesc – cu tot ce implica el, mai ales ecumenismul – pe care din nefericire il promoveaza. Alt lucru intristator este ca cei care critica justetea in sine a demersului nu sant dispusi deloc sa ia aminte la argumente(…). Nu e buna aceasta radicalizare, ma tem ca deja sau format niste factiuni in cadrul carora nu mai exista dispozitie pentru impacare.
Ca sa preiau putin ideea comentatorului dinainte, Sf. Maxim arata ca sambata este desavarsirea pamanteasca a cunoasterii lui Dumnezeu (contemplatia), iar duminica (ziua a 8-a), reprezinta cunoasterea fata catre fata, care este rezervata mai mult veacului viitor. Deci duminica nu doar preia odihna sabatica, ci o desavarseste.
Pentru cei multi sunt neimportante aceste lucruri, dar normal ar fi ca orice credincios sa le traiasca, sa le cunoasca, sa simta taina ascunsa in ele ca sa se poata inchina Tatalui in duh si adevar, altfel ramanem trupesti si iudei.
Nu sunt fara insemnatate datele din calendar, chiar sarbatorile cu cruce rosie sau nu, dar nici motive de dispute.
Trebuie sa fie si eresuri intre credinciosi ca sa se invedereze credinta multora, dar se pare ca si masurile indreptatite pot avea acelasi efect de cernere. Aceasta din cauza lipsei de tact a celor de sus, dar si a inapoierii sufletesti a unora dintre credinciosi.#Ingrid (selectii dintr-un comentariu amplu ce cuprinde numeroase citate din Parinti si consideratii pe marginea cartilor de slujire, a glasurilor etc.)
(…)oare s-a gandit bine inainte (…) sa acuze de erezia marcionita nu doar Sinodul BOR, ci si Patriarhia Ierusalimului, Serbiei si Greciei, care folosesc aceeasi impartire in calendar? Dar ii acuza de marcionism si pe toti Sf. Parinti pascaliografi care in mod unitar au avut o singura ordine a zilelor saptamanii, prima zi fiind Duminica. Este vorba despre Hippolit, Sf. Anatolie al Laodiceii, Sf Athanasie cel Mare, Eusebiu de Cezareea, Sf. Dionisie Exigul, Sf. Maxim Marturisitorul, autorul anonim de la Chronicon Pascale, si probabil multi altii. Daca ar fi acuzatia intemeiata, nimic de zis, si eu l-as sustine marturisind cu orice pret Adevarul Domnului.
Iar Ideologia lui Marcion nu era vreo linie despartitoare! Insusi Sf Ap Pavel a spus de atatea ori ca a murit Legii, dar prin aceasta demarcatie n-a devenit marcionit! Nu! Ideologia lui Marcion era ca Dumnezeul Noului Testament este un alt Dumnezeu, diferit de Dumnezeul Vechiului Testament.
Cand numeri de la 1 la 7, numarul 8 nu se potriveste decat numarului 1 asa cum au notat Duminica toti Sf. Parinti! Duminica este Alfa, niciodata Zeta (7), sau Eta (8) este Feria I, niciodata feria 7 sau feria 8! (…)
Cand numeri glasurile de la 1 la 8, acolo este altceva. La fel si cand numeri voscreasnele de la 1 la 11. (…)Alt indiciu in atentia si la indemana Parintelui Mihai: ciclul pericopelor evanghelice, mai ales in perioada dintre Paste si Cinzecime. Prima pericopa evanghelica incepe cu cea din Dumnica Pastelui, Duminica Pastelui deschide deci Saptamana Luminata. Urmeaza citirile din fiecare zi ale Saptamanii Luminate.
Urmeaza Duminica Tomei si citirele din zilele saptamanii a 2-a, numite ca atare si incepute tot cu duminica. Urmeaza Duminica a Treia, numita ca atare, sau a Mironositelor si citirile din saptamana a 3-a. Deci toate Evangheliile din Duminici, pana la Duminica a 8-a, a Cinzecimii se raporteaza la Duminica Pastilor, care este socotita prima, sau Duminica prin excelenta, ‘una a Sambetelor’ cum cantam la strana. Pana la Cinzecime toate Duminicile se raporteaza direct la Prima (fiind numite a 2-a, a 3-a etc de la Pasti) si ele deschid o noua saptamana, respectiv a 2-a, a 3-a pana la a 7-a.
Daca ar avea la indemana un exemplar grecesc al Sf. Evanghelii, parintele ar putea constata ca unde la noi apare de exemplu in Saptamana Luminata indicarea zilei sa zicem ‘lunea din Saptamana Luminata’ in greceste este scris ‘ti deftera tis diakainisimu’ (unde deftera se raporteaza la cuvantul subinteles ‘imera’ adica zi iar diakainisimou la ‘evdomas’ adica saptamana. Deci in traducere libera pentru ziua de luni din Saptamana Luminata ar iesi ‘in a doua [zi] a [saptamanii] luminate’. in mod analog sant denumite si restul zilelor pana la Cinzecime. Astfel, de exemplu, cu Duminica a treia de la Pasti incepe saptamana a treia, si pentru fiecare zi a acestei saptamani e specificat ca apartine saptamanii a 3-a, inceputa cu Duminica a treia.
Cred ca toata confuzia Pr. Valica se datoreaza faptului ca sistemul de ‘numerotare’ al Duminicilor de dupa Cinzecime se schimba. Numerotarea porneste iar de la 1 prin raportare de data aceasta la Duminca Cinzecimii, insa aceasta duminica nu mai este ea prima ci cea imediat urmatoare, adica a Tuturor Sfintilor, astfel incat se creeaza un decalaj de numerotare: ziua de luni dupa Cinzecime este a doua zi din prima saptamana dupa Cinzecime si Duminica urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor nu mai este numita a doua (asa cum s-a procedat in perioada pascala) ci prima. Insa e vorba numai de numeroatare, lucru demonstrat (nu infirmat cum crede parintele) si de faptul ca din Duminica Tuturor Sfintilor se reincepe folosirea Octoihului, carte in care este evidenta succesiunea zilelor in cadrul fiecarui glas, adica de la vecernia Duminicii pana la ceasul al 9-lea al Sambetei.
Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]‘) a Sfantului Duh. (…)
Au raspuns adminii cu dovezi dogmatice, de doctrina, lasand pe seama altora aspectele liturgice. Acestea sunt suficente, deoarece consider ca aspectele liturgice nu sunt tocmai lamuritoare, desi nu sunt in favoarea dovedirii ca duminica e ultima zi a saptamanii crestine. Ea este culminanta, dar nu ultima.
Aceasta deoarece, dupa Sf. Maxim, “toata innoirea […]se refera la modul lucrului ce se innoieste, dar nu la ratiunea firii”(Ambigua, 114). Adica duminica reprezinta inceputul de la care am cazut, refacut prin iconomia intruparii, dar si apogeul din veacul viitor. Insa asta nu schimba firea (saptamana), ci doar o innoieste, o naste din nou.Concret, dpdv liturgic, de la Pasti pana la Cincizecime (inclusiv saptamana de dupa Rusalii), duminca este prima zi (Duminica Cincizecimii nu marcheaza incheierea serbarii Invierii, cum gresit si grabit afirma Pr. Valica), iar incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor ciclul liturgic este preluat de Octoih, care incepe cu Duminica. Iar Triodul tot cu Duminci incepe saptamanile.
Exemplu elocvent: Saptamana luminata incepe cu Duminica Invierii (Saptamana Mare doar marcheaza cele mai importante evenimente inainte de Inviere si nu culmineaza cu Invierea, care e din alt registru praznical).E adevarat ca noi trebuie sa pastram sirul firesc al lucrurilor, anume ca ultima zi a saptamanii sa fie de odihna. De aceea duminica este si a opta. Era potrivit, din vechea oranduire a zilelor saptamanii, doar modul de marcare din calendar cu doua bare, care nu face ca duminica sa fie doar prima zi, ci si a opta. Dar nu e posibil sa facem afirmatii, unele chiar eretice, pornind de la un fapt care nu e gresit – stabilirea dumincii ca prima zi. Pt. ca in principal duminica este prima zi a saptamanii, Mantuitorul n-a schimbat firea, ci a innoit-o, a curatit-o.
Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]‘) a Sfantului Duh (in cartile romanesti a Sf Treimi), iar toata saptamana, pana sambata inclusiv (cand se face “odovania praznicului”, adica se tine din nou slujba Cinzecimi – si prin asta se incheie praznicul deci si saptamana) este numita a Cinzecimii. De aici ‘stafeta’ o preia Octoihul, cu Duminica Tuturor Sfintilor, care avand un continut special este pusa si ea in Penticostar, insa contine toate elementele slujbei Duminicii glasului 8 din octoih. Practic Duminica Tuturor Sfintilor este punctul de legatura cu Octoihul. Exprimat matematic Penticostarul si Octoihul sunt doua multimi cu un element comun – Duminica glasului opt. Toate elementele acestei multimi sunt ordonate dupa succesiunea Duminica-Sambata. O a treia multime cu elemente in aceeasi succesiune este Triodul: Incepe cu Duminca Vamesului si a Fariseului si se termina cu Sambata Mare. Calendarul bisericesc este dat de reuniunea celor trei, deci in tot calendarul bisericesc succesiunea este Duminica-Sambata.
Pentru Georgebumbescu
Dupa calendarul timpului iudaic formula este cea de sus, prezentata de Dv, insa dupa calendarul liturgic hristic formula este: sambata-Dumnica intrucat ziua liturgica de Duminica incepe cu vecernia mica de sambata si pana Duminica-luni, intrucat saptamana liturgica se incheie cu ceasul noua de Duminica seara (citit pentru luni), cand la Athos se schimba si saptamana preoteasca si nicidecum cu vecernia de sambata, cum sugerati Dv. prin calculul de mai sus. Aceasta precizare se refera dupa Pogorarea Sf. Duh, cand vedem clar, ca saptamana litrugica incepe cu ziua de luni. Nu confundati calendarul cronologic iudaic cu timpul liturgic crestin. Din toata ecuatia excludeti vecernia si ceasul al noulea din calculul timpului liturgic si ramaneti doar la calculul cronologic iudaic.
@ “Doru”:
A aratat indeajuns de bine si Alexandru sensul oranduirii dumincilor drept prima si a opta zi din saptamana, iar Gh. Bumbescu nu a facut decat sa puna pe hartie randuiala liturgica. E absurd sa sustineti ca e calendar iudaic acolo. Acum ati mai inventat inca o noutate teologica: ziua “sambata-duminica”, adica nici sambata, nici duminica, nici a 7-a, nici a 8-a, nici cal, nici magar, cum ar veni.
E elementar de simplu: Duminica incepe, liturgic, ca orice alta zi, de seara precedenta, cand se slujeste vecernia. Nu are nicio legatura acest lucru cu faptul ca teologic, dogmatic, duminica e prima si ultima zi, si ca randuielile liturgice respecta aceasta invatatura a Parintilor. Haideti, va rugam, sa incheiem si sa ne rugam, ca sa nu ne prinda, cum ziceam, Ziua a Opta, in hartza, in tulburare, in cartire si in orice alta ispita. Au mai patit-o altii, candva, ceva mai intemeiat chiar, saracii, dar in litera, nu in duh, tot cu calendarul… cand cu cele 13 zile. Doamne fereste sa nu mai starnim o alta sminteala.
PS: Rugam inca o data ca fiecare sa foloseasca un singur nickname si daca avem ceva de spus, sa ne asumam, sa nu ne ascundem sub alte identitati, dar cu acelasi IP. Iertati-ne!
Alte erori in textele Parintelui Mihai Valica, de aceasta data de ordin teologic
Dupa cum am aratat, parintele recunoaste ca numai o perioada a calendarului bisericesc are calitatea de a se compune din saptamani care incep cu Duminica, identificand Cinzecimea cu praznicul din Duminica imediat urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor. Citez:
“Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.”
Rezulta, in viziunea sfintiei sale un calendar bisericesc hibrid, in care o parte are saptamani cu Duminica prima zi iar alta parte saptamani cu lunea prima zi. Este o descoperire personala, nemaiintalnita pana acum si pe care o numeste “„Pardoxul” calendarului liturgic “.
Pentru a sustine acest asa-zis paradox parintele Valica afirma ca: “s-a … creat, de Sf. Parinti timpul liturgic hristic”. Dumnezeu este creatorul timpului, si tot El prin iconomia Sa pentru noi a conferit timpului caracterul tainic soteriologic, incepand de la prima zi a Facerii, prin voia Tatalui, culminand cu Intruparea Fiului si extiderea lucrarii indumnezeitoare savarsite in firea Sa umana in madularele Sale – Biserica – prin lucrarea Duhului. Aceasta lucrare a Duhului, care, la fel ca orice lucrare a Ipostasurilor Sfintei Treimi, este a intregii Sfinte Treimi, se va prelungi in veacul viitor ducand la progresul infinit in unirea cu Dumnezeu a celor care inca din viata petrecuta in timp au impreuna-lucrat cu harul indumnezeitor. Parintii Bisericii nu au creat ei “timpul hristic” ci sunt cei care vadesc acest caracter tainic al timpului. Fara aceasta dimensiune profunda, soteriologica, a timpului, acesta este perceput doar ca o insiruire de clipe, evenimente, care in viziunea secularizata “vine de nicaieri si se indreapta spre nicaieri” (extind aici caracterizarea lui Petre Tutea vizavi de “omul autonom”).
Dogmele Bisericii nu sunt creatii ale Sfintilor Parinti, ci ele sunt o expresie a experierii relatiei cu Dumnezeu. Sfintii Parinti, deveniti si in chip vadit purtatori de Duh, exprima in mod autentic experienta harului asa cum este ea traita in Biserica, si acesta exprimare capata forma concreta a dogmelor. De aceea dogmele, invatatura Bisericii, au o incarcatura soteriologica, caci, mantuirea, inteleasa ca legatura a omului cu Dumnezeu prin care omul se indumnezeieste, nu se realizeaza in afara acestor dogme. De aceea ele sunt numite si hotar (oros) dincolo de care se cade din taramul manturii.
Asemenea dogmelor, realitatea profunda, tainica, soteriologica (“hristica”) a timpului, rezultata din relatia nemijlocita a lui Dumnezeu cu lumea prin lucrarile Sale necreate, incepand de la Facere, nu este o creatie a Parintilor, ci doar ceea ce ei ne descopera prin randuielile slujbelor bisericesti. A spune ca ei au creat aceasta perspectiva echivaleaza cu a avea o viziune protestanta sau neo-protestanta asupra istoriei Bisericii. Conform acestei viziuni, Sfintii Parinti, mai ales cei de limba greaca, au alterat credinta initiala, evanghelica a Bisericii, introducand in doctrina ei termeni si concepte straine, preluate din filozofia pagana. In realitate Parintii au vorbit in limba filozofilor, pentru ca dinspre filozofiile pagane au venit primele mari erezii, si s-au folosit de terminologia filozofica, dandu-i alt continut, pentru a exprima adevarul revelat al Bisericii. Mai seamana asertiunea si cu tezele de tip ‘codul Da Vinci” cum ar fi de exemplu ideea conform careia credinta ortodoxa a fost ‘votata’ de niste episcopi, la Primul Sinod Ecumenic si impusa prin puterea politica a imparatului Constantin.
Alt punct in care afirmatiile parintelui se resimt de o influenta occidentala, de data aceasta pur scolastica, este ideea crearii lumii din “nimic”. Nicaieri in Scriptura si la Sfintii Parinti nu apare acest concept filozofic scolastic al ‘nimicului’ ci acela mult mai profund al crearii din nefiinta – a se vedea 3 Mac. 7, 28 (in textul original al Septuagintei) sau rugaciunile din Liturghiile Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur sau rugaciunea de sfintire a Aghiazmei Mari in care Sfintii Parinti ne dezvaluie faptul ca Dumnezeu le-a “adus pe toate dintru nefiinta intru fiinta”.
Mai atrag atentia parintelui ca accentul pus pe hristologie este un curent la moda venit din spatiul catolic, ca reflex al eclesiologiei lor eretice in care centrul este papa in calitate de “vicar al lui Hristos”. In realitate teologia Bisericii, asa cum e exprimata de Sfintii Parinti, este mai mult decat pur “hristologica”, este trinitara. Prin aceasta redau aici o observatie pertinenta a profesorului de dogmatica Dimitrios Tselenghidis. Calendarul bisericesc reda iconomia intregii Sfinte Treimi in relatia cu lumea.
Pentru “Doru”
Parinte, mai intai de toate va repet cu nu am nimic cu Sfintia Voastra, obiectiile se refera la textul scris. Va felicit si sustin pentru demersurile anterioare, insa la aceasta ultima atitudine consider ca gresiti si din punct de vedere pastoral, puteti da apa la moara celor care au tendinta de a se separa de Biserica. Chiar credeti ca noi avem atitudi iudaizante sau in spatele celor care au reactionat stau astfel de curente sau centre de putere? Adevarul in Biserica se exprima sinodal, in comuniune, de unul singur exista posibilitatea sa faceti greseli Unde sunt doi sau trei in numele lui Hristos, acolo este si Hristos-Adevarul.. Insusi faptul ca au reactionat critic atatia oameni la textele Sfintie Voastre, oameni despre care nu cred ca sunt rau intentionati sau agenti ai vreunui curent de opinie sau miscari oculte, ar trebui sa va puna pe ganduri. Haideti sa nu ne mai aruncam acuze grave pentru ca nu ne convine raspunsul dat.
Revenind la ultimul comentariu:
1. Ce intelegeti prin schimbarea saptamanii preotesti (in Sf. Munte)?
2. Dupa logica conform careia “ziua liturgica de Duminica incepe cu vecernia mica de sambata seara” si se incheie cu ceasul noua al Duminicii, ca si cum asta ar fi o particularitate in cadrul saptamanii, va spun ca in mod analog si ziua liturgica de luni “incepe cu vecernia de Duminica seara”, astfel bara trasa intre duminica si luni ar “sparge’ unitatea dintre Dumnica si ziua imediat urmatoare. Voi arata mai jos (pct. 4) ca tocmai datorita faptului ca Duminica este a opta zi dupa sambata (a 7-a zi ), si asta nu se poate doar daca e si prima, Duminica urmeaza in mod firesc Sambetei in calitate de zi a 8-a, a Invierii (nu in calitate de zi a 7-a, a odihnei – oare cine iudaizeaza aici?)
3. schema pe care am facut-o nu e un “calcul” ci ea rezulta avand in fata “Penticostarul” si urmarind ceea ce scrie in el.
4. spuneti ca ne raportam numai la Octoih (oare trebuie ignorat Octoihul?). Insa sfintia voastra se raporteaza numai la “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii”. Aceast randuiala, pentru ca ea se desfasoara paralel cu Octoihul, nu face decat sa plaseze o Duminica la sfarsitul unei saptamani a Octoihului, nu lunea in pozitia de prima zi a saptamanii. In realitate cele doua principii de insiruire a zilelor saptamanii liturgice trebuie privite conjugat. A se vedea si tabelul prezentat de comentatorul Alexandru. Astfel, conform Octoihului Duminica este prima zi a saptamanii iar prin plasarea Duminicii la sfarsitul saptamanii datorita randuielii citirii Evangheliei in Duminicile de dupa Cinzecime, la sfarsitul fiecarei saptamani se va afla o Duminica, in calitate de a 8-a zi, a Invierii, dupa sambata (a 7-a). Fiecare Duminica este astfel prima zi a saptamanii care incepe cu ea si simultan o incununare si implinire eshatologica a celei precedente. Aceasta realitate este un raspuns la obiectiile din primul text: ca se desface unitatea dintre Sambata si Duminica si ca intreg parcursul unei saptamani este o pregatire pentru Inviere. Ca zi a 8-a, Duminica urmeaza in mod firesc zilei a 7-a, si o implineste eshatologic (nu desfiinteaza – Mat. 5, 17) – rezultand astfel legatura dintre ele. Acest lucru nu ar fi posibil daca ea nu este si prima. Aceeasi intemeiere o are si ideea de pregatire din timpul saptamanii pentru ziua Invierii (a 8-a, nu a 7-a).
Oare nu sfintia voastra ati aratat caracterul simbolic si rolul celor opt glasuri in perioada “pana la Cinzecime”? In cazul de fata trebuie ignorat?
Unde ati vazut in curentul iudaizant ziua a opta a Invierii?
Mai degraba vad eu o in pozitia pe care o exprimati o incercare de a adapta calendarul bisericesc la cel laic. Sunt lucruri cu totul diferite. Daca vreun centru de putere va incerca sa schimbe ziua legala de incetare a lucrului nu o va face pe baza calendarului bisericesc nici in baza presupusei modificari a perceptiei credinciosilor. Defapt ceea ce intelegem noi prin “zi de odihna” este total diferit de perceptia secularizata. Odihna are sensul de incetare a oricarei activitati cotidiene si de traire anticipata, in liturghie, a veacului ce va sa fie, asa cum suntem chemati prin indemnul “toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam”!
Doamne,ajuta!
Mai intai o precizare foarte importanta: eu nu am folosit niciodata o alta identitate sau IP. Este adevarat de pe calculatorul de la Catedrala au acces mai multi colegi preoti, precum si unii credinciosi. Asa ca ei se semneaza cum vor. Eu fac naveta intre Iasi, Cluj, Freiburg si Oloumutz si nu am timp sa stau toata ziua pe nett.
Scuze pentru cei ce au facut cateva comentarii in numele meu. Nu mai au acces la PC-ul Catedralei.
Sunt de acord cu toate observatiile pertinente ale lui Gheorghe Bumbescu si cu cele ale prof. Fundulis, Staniloae, Arsenie Papacioc,etc., insa acestea nu justifica modificarea calendarului din partea patriarhiei. 2010 ani BOR-ul a fost in greseala?
Daca biserica adventista prin scrisoarea publica din 12 ian. 2011 vede o “reparatie” calendaristica din partea Patriarhiei, eu personal vad o deviatie cu urmari imprevizibile, mai ales intr-o presiune ecumenica si mondiala fara precedent in lume. Sper ca am dreptul la opinie. Vezi si agenda 2011 a UE fara nici o sarbatoare crestina in calendar, pentru prima data in istoria Europei.
Patriarhia a tinut cont de imaginea dinafara a BOR, dar a neglijat total imaginea dinauntrul Bisericii si a minimalizat eventualele consecinte nedorite.
Ma bucur ca sunteti activi in spatiul de opinie crestineasca si va spun sincer din toata inima, ca va consider de buna credinta si oameni seriosi si va pomenesc mereu la rugaciune. Si aseara m-am rugat indelung pt. Dv.
Cu doriri de bine si binecuvantare,
Pr. prof. dr. Mihai Valica
@Mihai Valica:
Sa le spuneti macar, va rugam, celor care folosesc acelasi IP de la calculator, la ore tarzii din noapte, sa nu mai imite asa de fidel stilul dvs., pentru a nu va crea neplaceri mai mari prin ceea ce sustin si prin toate coincidentele izbitoare.
Daca sunteti de acord, inseamna ca recunoasteti faptul ca in calendarul bisericesc este normal ca duminica sa fie prima zi.
De ce sa fie 2010 ani BOR in greseala? Aveti date ca in secolele anterioare calendarele incepeau cu luni drept prima zi? Sau ca era alta invatatura decat cea a parintilor si liturgistilor mentionati?
Biroul de Presa al Patriarhiei pretinde ca ordinea zilelor a fost schimbata in perioada interbelica, si abia atunci a fost introdusa regula cu luni drept prima zi a saptamanii. Asta ar insemna ca de fapt inovatia a fost tocmai calendarul acesta, cu L-D, probabil provenita din aceeasi tendinta de adaptare a calendarului bisericesc la cel laic ce a generat si schimbarea vechiului calendar cu cel nou. Sigur, aceasta afirmatie trebuie probata, insa asa trebuie probata si ceea ce sustineti, anume ca in 2000 de ani Biserica noastra a urmat alta randuiala decat duminica drept prima si a opta zi, ci a urmat o randuiala care contravine Parintilor si canoanelor, anume aceea cu luni drept prima zi si duminica a 7-a.
”Biserica” Adventista nu face decat sa pescuiasca in ape tulburi. In acelasi comunicat au dat si raspunsul pentru cine vrea sa inteleaga demersul lor: au criticat Duminica crestinilor, spunand ca desi e Zi a Invierii Domnului Hristos, totusi ea nu trebuie tinuta. Pai tocmai aici este diferenta dintre noi si neoprotestanti: noi tinem Ziua Invierii, ei nu. Asa ca e foarte bine ce a au emis din ei adventistii, pentru ca de acum apele sunt despartite si confuzie nu mai incape. Ori tii sambata, ori duminica, ori ziua a 7-a, ori ziua a 8-a. Nu se poate ca noi, crestinii, sa apelam la sofisme si la simulacrul cu duminica a 7-a zi, citand ca niste nepriceputi din Facere (nu ma refer aici la dvs) ca sa fim facuti de rusine de neoprotestanti ca nu stim sa facem diferenta dintre sambata si duminica, dintre sabat si inviere. Nu avem nevoie de astfel de tertipuri pentru marturisirea credintei noastre, ci noi marturisim pe Hristos tocmai pentru ca tinem Duminica, ziua in care a Inviat. Asadar, decizia este foarte buna din aceasta perspectiva: a identitatii clare ortodoxe. Totusi, e cazul sa intelegem siretenia sectara… si sa nu ne folosim de ea in sprijinul unor teze gresite.
Nu vedem cum se poate stabili o legatura intre agenda UE si decizia Sinodului BOR. E simplu: primii au exclus din agenda sarbatorile crestine. Ultimii au luat o decizie conforma cu Parintii si canoanele, sau conforma cu acele opinii cu care si dvs va declarati de acord – pr. Staniloae, Papacioc, prof. Foundoulis, etc.
Dimpotriva, episodul agendei UE, redat de altfel la noi pe site, arata ca daca va fi atacata praznuirea crestina, se va face acest lucru prin anularea ei. Asa cum spuneam anterior, in unul din comentarii, prin aceasta decizie, apele fiind despartite si ziua noastra de praznuire fiind atat de singularizata, va fi mult mai evidenta prigoana, caci daca vor anula duminica, atunci o vor face in favoarea sambetei. Dar cum o vor anula? Pai la fel cum o fac adventistii – negand faptul ca Ziua Invierii trebuie tinuta, scotand in evidenta ca doar sambata trebuie tinuta. Si noi sa facem aceeasi greseala, tinand sa justificam duminica printr-o abordare iudaica ce o transforma in a 7-a zi, intr-o zi sabatica? Nu, ci noi trebuie sa marturisim Duminica drept ceea ce este conform Parintilor si Predaniei, drept Ziua Invierii, drept prima si a opta. Caci doar asa ne vom afirma identitatea de ortodocsi si doar asa ne vom diferentia de liota de religii si secte care vor tine alta zi de praznuire, una comuna si antihristica.
Va multumim pentru rugaciuni si le cerem in continuare, pentru a gasi buna intelegere si buna marturie impreuna, spre Slava lui Dumnezeu si spre paguba vrajmasilor Bisericii.
Sunt de acord ca duminica este prima si a opta. Aceasta am scris-o in articol de la inceput. Dar nu sunt de acord cu punerea duminicii ca prima zi in calendar.
Intrebare: daca duminica este numai prima zi a saptamanii de ce nu corespunde numerotarea duminicii cu numerotarea saptamanii liturgice? Adica duminica a 29, care este prima din saptamana, sa fie tot in saptamana a 29 a?
Daca se scoate o duminica, doua,trei… din cele 33 din cauza duminicilor speciale si datorita serbarii Pastilor in raport de echinoctiul de primavara si de pastile iudaic, etc., atunci daca duminica este prima din saptamana liturgica, nu ar trebui sa disapra odata cu saptamana?
Copiez mai jos o imagine grafica lamuritoare a acestei accentuari simbolice diferite a duminicii (intaia si a opta zi) de saptamana liturgica.
Saptamana D L M M J V S D
Luminata 1 2 3 4 5 6 7 8
2 1 2 3 4 5 6 7
3 1 2 3 4 5 6 7
4 1 2 3 4 5 6 7
5 1 2 3 4 5 6 7
6 1 2 3 4 5 6 7
7 1 2 3 4 5 6 7
Cincizecimea 1 8
1 1 2 3 4 5 6 7
2 1 2 3 4 5 6 7
3 1 2 3 4 5 6 7
… 1 2 3 4 5 6 7
Patimilor 1 2 3 4 5 6 7
Deci duminica liturgica este reprezentata de saptamana luminata pana la Rusalii,iar saptamana litrugica incepe dupa Rusalii si se termina cu saptamana patimilor.
“În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: duminica liturgica si saptamana liturgica potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament (din Apostolul şi Evangheliarul liturgic) duminica încheie săptămâna; în timp ce în Octoih ea constituie primul oficiu al tuturor glasurilor…”( vezi pe larg: III.1.B. Sensul ciclului săptămânal – Makarie Simonopetritul Triodul explicat, „Deisis”, Sibiu, 2000, pp. 266-267).
Iata antinomia liturgica transformata in sinfonie teologica intrucat “Penticostarul este un ciclu liturgic orientat spre veşnicie, fiindcă e articulat de numărul 8, (ogdoadă, octavă), numărul Învierii. El e alcătuit din 8 săptămâni, în timpul cărora toate oficiile se cântă succesiv pe unul din cele 8 glasuri pentru a completa ciclul Octoihului în Duminica Tuturor Sfinţilor. Acest ciclu al glasurilor muzicale consemnat în Octoih va continua în afara ciclului mobil şi va circumscrie totalitatea anului liturgic făcând-o să depindă astfel de Paşte”(Ibidem Makarie…). De aici existenta duminicii liturgice si a saptamanii liturgice.
Deci, daca se pune duminica prima zi din saptamana, atunci se desfiinteaza saptamana liturgica si se identifica nejustificat duminica liturgica cu saptamana liturgica si in acest caz, daca se va scoate o saptamana litrugica, dupa calculul corect al calandarului liturgic, atunci va corespunde duminica liturgica cu saptamana liturgica,lucru total gresit din perspectiva liturgica.
De ex. duminica viitoare ne aflam in dumnica a 31 a dupa Rusalii, dar in saptamana liturgica a 32 a. Sper ca ati inteles, macar acum.
Va multumesc.
pr. Mihai Valica
Prezenţa manipulării devine astăzi cvasiuniversală: în dezbaterile politice, în disputele cu colegii,aici, în încercarea de a ocoli vigilenţa şefului, în tendinţa de a obţine succesul în faţa celorlalţi cu orice preţ, maxima lui Machiavelli („scopul scuză mijloacele”) este parcă tot mai des întâlnită. Poate că şi mijloacele prin care se poartă astăzi disputele şi polemicile facilitează o astfel de situaţie. Suntem tentaţi să încercăm şi altceva pentru a domina adversarul, dacă numai cu mijloacele raţionalităţii intelective nu reuşim!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/12/oamenii-zilelor-de-pe-urma/
Deja am raspuns in comentariul anterior (ultimul). Citatul dat de parinte confirma ceea ce am afirmat (a se vedea sublinierile de mai jos) si chiar il contrazice pe parinte. Daca citea atent ultimul meu comentariu nu cred ca mai trimitea acest mesaj.
iata mai intai citatul din Makarie Simonopetritul:
În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: duminica liturgica si saptamana liturgica potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament
unde “duminica liturgica” se refera la iinsiruirea zilelor conform sistemului dat de Octoih iar
sistemul lecturilor din NT este ceea ce parintele numeste in articol “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii”
deci saptamana liturgica trebuie sa urmeze simultan aceste 2 sisteme, ori singura modalitate de a fi implinite simultan este realitatea, confirmata de insasi structura cartilor de slujba, ca sitemul de cititiri ale evangheliilor dupa Cinzecime defapt plaseaza(adauga) la sfarsitul fiecarei saptamani incepute de Octoih, dupa sambata, o Duminica in calitate de zi a 8-a. Nu exista dpdv logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie “reunite” cele 2 sisteme!. Insa in ciuda citatului dat parintele revine tot la ideea lui, adica tine cont numai de de al 2-lea sistem
iata inca o data ce am scris in comentariu:
“spuneti ca ne raportam numai la Octoih (oare trebuie ignorat Octoihul?). Insa sfintia voastra se raporteaza numai la “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii”. Aceast randuiala, pentru ca ea se desfasoara paralel cu Octoihul, nu face decat sa plaseze o Duminica la sfarsitul unei saptamani a Octoihului, nu lunea in pozitia de prima zi a saptamanii. In realitate cele doua principii de insiruire a zilelor saptamanii liturgice trebuie privite conjugat. A se vedea si tabelul prezentat de comentatorul Alexandru. Astfel, conform Octoihului Duminica este prima zi a saptamanii iar prin plasarea Duminicii la sfarsitul saptamanii datorita randuielii citirii Evangheliei in Duminicile de dupa Cinzecime, la sfarsitul fiecarei saptamani se va afla o Duminica, in calitate de a 8-a zi, a Invierii, dupa sambata (a 7-a). Fiecare Duminica este astfel prima zi a saptamanii care incepe cu ea si simultan o incununare si implinire eshatologica a celei precedente. Aceasta realitate este un raspuns la obiectiile din primul text: ca se desface unitatea dintre Sambata si Duminica si ca intreg parcursul unei saptamani este o pregatire pentru Inviere. Ca zi a 8-a, Duminica urmeaza in mod firesc zilei a 7-a, si o implineste eshatologic (nu desfiinteaza – Mat. 5, 17) – rezultand astfel legatura dintre ele. Acest lucru nu ar fi posibil daca ea nu este si prima. Aceeasi intemeiere o are si ideea de pregatire din timpul saptamanii pentru ziua Invierii (a 8-a, nu a 7-a).”
Daca parintele nu ar fi ignorat zilele dintre Cinzecime si Duminica Tuturor Sfintilor nu ar fi ajuns la aceste erori, pentru ca este indubitabil, scris negru pe alb, ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt ale saptamanii Cinzecimii, incepute cu saptamana Cinzecimii, si chiar tipicul lor confirma lucrul acesta: pana sambata inclusiv se canta troparul Conzecimii iar Sambata se incheie praznicul prin savarsirea slujbei intocmai ca Duminica! Ce trebuie sa fi mai clar decat atat?. In paralel, simultan, cum rezulta din Apostol si Evanghelie (ma refer la cartile de slujba) se incepe numaratoarea de la a 2 zi a Saptamanii Cinzecimii aceasta fiind numita lunea primei saptamani dupa (de la) Cinzecime, iar Duminica urmatoare, a Tuturor Sfintilor este prima dupa Cinzecime, deci este plasata ca ziua a opta dupa saptamana Cinzecimii. A doua zi a saptamanii Cinzecimii este punctul in care incepe sa functioneze in paralel cele doua siteme. Din Dumica Tuturor Sfintilor Octoihul este acela care va decurge simultan cu randuila pericopelor apostolice si evanghelice.
culmea e ca tabelul dat de parinte este exact acelasi postat de comentatorul Alexandru! Nu inteleg cum poate parintele sa inteleaga asa stramb!
in afara de asta am zis ca numarul de ordine dat unei saptamani, respectiv duminici dupa sistemul de citiri dupa Rusalii este foarte relativ si nu se poate urma intocmai ordinea data de acest numar. La acest lucru se refera pagina web de pe site-ul Patriarhiei la care face trimitere parintele (mihaly) insa nici prin ceea ce se afirma acolo nu i se confirma asertiunile. dimpotriva
Pentru toti cei ce nu pot gandi decat matematic si teologic.
Exista o teologie liturgica extraordinara prin care se transpune in forma doxologica viata si anii lui Iisus Hristos, dar si viata Bisericii inceputa dupa Pogorarea Sf. Duh-Rusalii.
De exmplu dupa pogorarea Sf. Duh sunt pana la Invierea Domnului 33 de saptamani, care incep citirile din Apostol si Evanghelie cu ziua liturgica de luni, respectiv cei 33 de ani ai lui Iisus Hristos, numite duminica …cutare dupa Rusalii si sunt 10 duminici speciale inclusiv cele ale Postului Mare.
Daca duminica liturgica s-ar suprapune cu saptamana liturgica, care incepe de luni, atunci Hristos ar fi murit la varsta de 43 de ani (respectiv perioada saptamanilor intre Pogorarea Sf. Duh si Inviere, iar daca am desfiinta duminica liturgica ar insemna ca Hristos a murit la 52 de ani, cate saptamani liturgice sunt.
Deci calendarul ortodox, exceptand modificarea neinspirat facuta de Patriarhie, recapituleaza in mod istoric si cultic-doxologic, intreaga viata a lui Iisus (33 de ani) si viata Bisericii in Duhul Sf. De aceea calendarul se raporteaza la Pasti si la Pogorarea Sf. Duh.
Daca se raporteaza doar la prima zi a saptamanii, cum este mentionat in Biblie, deci doar la Invierea lui Iisus Hristos, atunci se respinge Pogorarea Sf. Duh cu intreaga viata liturgica si harica a Bisericii. Deci este un calendar doar biblic, exact cum il au sectarii si in special adevntistii.
Deci, calendarul patriarhiei renunta prin acea separare a sambetei de duminica, la viata litrugica stabilita de Sfintii Parinti.
Pr. Mihai Valica
…scuze, rectific decat matematic: “Nu exista dpdv logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie “reunite” cele 2 sisteme!” citat de D-l Bumbescu, …si nu teologic…
Conjugarea sistemului Octoihului de insiruirie zilelor cu cel al pericopelor apostolice si evanghelice intru-un caz particular
Prin extinderea acestui caz particular la toate saptamanile rezulta urmatoarea structura:
A se observa ambivalenta 1-8, 8-1 deci caracterul de prima zi a saptamanii dar si eshatologic-pascal (de inviere) al Duminicii
Iata ce rezulta daca se ia in considerare numai al doilea sistem de insiruire a zilelor, considerandu-se Lunea prima zi:
Acum ambivalenta devine 1-7 (!), deci Duminica este asociata cu sabatul iudaic (zi de odihna, nu a Invierii)!
@Mihai Valica:
Parinte, sa ne iertati, dar se depaseste cu mult masura unei insistente pagubitoare in primul rand pentru dvs.
Cu cat insistati, cu atat se arata mai mult subrezenia pozitiilor exprimate de dvs si totala nereceptivitate la contra-argumente.
Sa avem iertare, dar vi s-a si desenat, ca pe tabla, logica randuielilor liturgice si ati facut tot posibilul sa o ignorati.
Este inadmisibil sa veniti cu ideea ca a stabili ca duminica este prima zi din saptamana inseamna a gandi altfel decat Sfintii Parinti! Inadmisibil, de vreme ce invatatura dogmatica o stabileste, iar randuiala liturgica o desavarseste, aceasta invatatura. Inadmisibil, pentru ca spuneti de fapt ca APROAPE INTREAGA ORTODOXIE (Biserica Greciei, a Ierusalimului, a Serbiei, Alexandriei, a Antiohiei si Muntele Athos) au o randuiala opusa Sfintilor Parinti! Nu credeti ca e cam ciudat ca atatia preoti si calugari ce au practica liturgica mult mai aprofundata, toti fiind anti-reformisti, pro-traditionalisti, nu va dau dreptate si va indeamna sa va revizuiti parerea? Sa ne, spuneti, va rugam, numele macar unui singur parinte athonit sau a unui liturgist ne-ecumenist care va da dreptate sau care s-a plans vreodata de liniuta din calendarele lor. Mergem mult prea aproape de absurd, ne pare rau, din ambitia de a demola un patriarh sau de a ne impune propria dreptate.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/20/sfantul-maxim-marturisitorul-sau-ce-inseamna-cu-adevarat-sa-marturisesti-credinta/
De la bun inceput a fost evidenta eroarea dvs, si cand nu ati mai putut nega faptul ca Sfintii Parinti privesc duminica si drept prima zi a saptamanii, ati incercat sa adaptati vechea eroare, mergand in paralel cu ceea ce nu se putea nega. Macar sa fi retractat vizibil afirmatiile gresite din primul text, care i-au facut pe unii sa titreze ritos, desi nu inteleg nimic din teologie, ca duminica NU este prima zi in Ortodoxie.
Ati cautat citate sa va indreptateasca, iar atunci cand vi s-a aratat ca de fapt acele citate va contrazic flagrant, ati ignorat cu aceeasi superbie si ati trecut la o hermeneutica alambicata a unor randuieli pe care le amestecati in asa fel incat, cum ne-cum, sa iasa ca totusi nu ati gresit si ca tot Sinodul e in greseala. Oare pentru aceasta v-a daruit Dumnezeu pricepere si cuvant teologic? :(Nu faceti altceva, cu toata parerea de rau, decat sa duceti o lupta cu gloante oarbe asupra unei tinte false. Singurul lucru de care va agatati este ca s-ar rupe unitatea dintre sambata si duminica. Dar vi s-a raspuns deja de nenumarate ori la aceasta afirmatie, iarasi ati ignorat si ati trecut mai departe, cautand alte si alte justificari trase de par pentru o asemenea afirmatie. Mai lipseste acum, si nu mai e mult, sa decretati ca toata ortodoxia, cu exceptia rusilor si a bulgarilor (exceptie explicabila istoric), e cazuta din har, pentru a tras liniuta dupa sambata si duminica! Iar asa ceva nu mai e departe deloc de gandirea stilista… Pentru ca, la cat caz se face de liniuta din calendar, cu siguranta trebuie sa fie o chestiune de har sau de lipsa de har, de mantuire sau pierzare, de viata si de moarte. Iar extremismele zelotiste sunt ceva minunat si cu care merita sa te aliezi…
Atata vreme cat acest dialog a devenit imposibil si nesfarsit, vom inchide aceasta sectiune a comentariilor, nadajduind ca Hristos va lumina pe toti cei tulburati de liniute si despartiri numai de ei vazute.
Iertati-ne si va rugati si pentru noi!
Cu acelasi respect, dar cu mare si noua mahnire.
Am citit cu atentie pana acum toate cele scrise de voi…si tin sa va spun k mai toate argumentele Parintelui Valica Mihai au fost criticate de voi…insa un singur argument a mai ramas necombatut…
BOR ţine cont tot de calendarul civil în abordarea unor tematici teologice. De exemplu, anul închinat Sfântului Botez şi Sfintei Cununii a început tot după calendarul civil şi nu la 1 septembrie 2010, după calendarul bisericesc. Întreaga Biserică face Te Deum pentru binecuvântarea unui an civil care, prin reînvierea unor tradiţii precreştine în spaţiul social, devine din ce în ce mai păgân, pe când anul bisericesc trece aproape neobservat de mulţi membri ai Bisericii.
De ce mai spuneti!!! Nu vi se pare prea batator la ochi???
@ anonimusem:
Nu avem ce combate in privinta asta si nici nu combatem de dragul de a contrazice pe cineva. Am aratat de la inceput si in care puncte suntem de acord cu pr. Mihai, ca sa nu mai spunem de nenumaratele articole ale sfintiei sale, publicate deja aici, in vreme ce altii se faceau ca ploua. Pare corect ce spuneti in privinta asta si mai e de cercetat cum procedeaza alte patriarhii. Dar, una peste alta, tare ne e teama ca nu despre asta vom fi intrebati nici unul la Judecata.
Iertati-ne