Septembrie, luni…
Horia Brenciu – Septembrie luni
“Ai vrea doar sa alungi, conversatiile lungi…
Acum, septembrie, luni.
Vrei din nou linistea,
Atunci cand toamna incepea
De luni,
Septembrie, luni… ”
De “fumul de tigara” din cantec sper sa puteti face abstractie, cu ingaduinta, pentru ca e o melodie chiar frumoasa si care sper sa va mangaie ziua trista si ploioasa de azi… 🙂
Doneaza pentru filmul "Scrum"
ba nu este deloc frumoasa …o melodie banala , mormaita si …afumata…
doar versurile au frumusetea intristata a ploii monotone si linistea dorita de luni , “septembrie , luni”…si nu , frate Admin , nu mangaie melodia chiar urata , ci ploaia in sine si cerul gri inchis , gri alburiu , gri apasator …valatucii de nori care trec , se desfac , se rup si se refac si iar trec si vantul care ne dojeneste usor pentru pacate vechi si noi , cand mai tare , cand mai incet…frumusetea atator nuante de gri …cenusiu…ca gandul apasator de pacat in antiteza
totala cu dorinta fierbinte sa-l curete ploaia …ploaia…ploaia , “De luni,/Septembrie , luni”, cand vine dorul de liniste , dorul de toamna, dorul de ploaie pe suflet, pe ochi , pe frunte, pe mainile intinse spre cerul cenusiu…
Multumesc…picaturi de roua pe fierbinteala insomniilor din diaspora germana…
Mai e actual termenul diaspora cand traim libertatea totala?
Oricum multumesc frumos pentru cantec.
…rasar amintiri vechi…revolutie…piata universitatii…studentie…
examene…cautari…si Momentul Cel Mare…pestele din plasa lui Petru.
Anul viitor sint 20 de ani ai lui Brucan.Am ajuns unde vroiam atunci?
@ Agnes:
Va intelegem ca nu v-a placut, dar nu prea va intelegem vehementa cu care “decretati” ca “nu e deloc frumoasa”. Stiti cum e cu gusturile… 🙂 Iertati-ne!
Ce bine fac atunci cand reusesc sa ma abtin : imi pare rau …desi cu intarziere – tot va cer iertare , Frate Admin …poate melancolia ploii de luni , sunetul prelung al ecoului ei din gandul apasat de pacat si dornic sa se curete …prea obisnuita cu linia melodica preclasica in ploaia cenusie a zilei “De luni,/Septembrie , luni” – prea adancita in egoismul meu [ nu numai – ci si-n durerea lumii acesteia de “luni, septembrie, luni – cu care si toamna lumii noastre s-a hotarat sa-nceapa ]
– n-am fost in stare – dincolo de frumusetea versurilor – sa urmaresc si melodia in sine …si m-am grabit , suparata pe cantecul amar inceput mult mai demult , intr-un alt septembrie ploios …si n-am mai observat
ca “Septembrie , luni” este totusi o melodie potrivita si ca ati vrut sa strecurati o nota optimista si calda , o picatura de bucurie sfanta in picaturile ploii de “Septembrie , luni” , ca sa mai si zambim putin spre cerul cenusiu , inalt si chemator …ce frumos a simtit cel care v-a multumit “pentru picaturile de roua pe fierbinteala insomniilor…” “…rasar amintiri vechi”…si va intreaba in final daca ,
la anul , cand vor fi 20 de ani ai lui Brucan “AM ajuns unde vroiam atunci ?” sa indraznesc si sa va mai intreb despre “Momentul Cel Mare ” si “pestele din plasa lui Petru?” – stiind bine ca timpul pe care-l aveti nu este de ajuns – va mai cer inca o data iertare …si ma intorc din nou la Sfanta mucenita Eufimia , sa-i cer si ei iertare pentru nesimtirea mea …