Aceasta înseamnă că această decizie este obligatorie și acest fapt se referă mai ales la cei care au semnat textul acesta. Este de la sine înțeles că de atunci și în continuare, până să se facă alt Sfânt și Mare Sinod, va trebui să se vorbească despre Biserici eterodoxe. Spre exemplu, să spună «Biserica eterodoxă a Romei», nu «Biserica Romano-Catolică», și «Confesiuni creștine» cu privire la protestanți, nu «Biserici creștine».
Articole cu eticheta (tag): biserici eterodoxe
Păstrarea unităţii Bisericii este astăzi un lucru imperios. Se aud proteste în Sfântul Munte şi în alte părţi ale lumii care, din nefericire, se dezvoltă şi ajung până la tendinţe schismatice. Fără îndoială, la acestea contribuie şi ambiguităţile din textele sinodale, imprecizia cărora produce condiții prealabile pentru interpretarea lor ecumenistă şi ca urmare conduce unitatea Bisericii la stare de criză. De asemenea, este dificil ca la dialogurile teologice în desfăşurare să se mai aplice cele „acumulate” în deceniile trecute. Documentele Sinodului trebuie să depăşească unilateralismul care se datorează faptului că nu au luat în considerare puternica tradiţie teologică lăsată de purtătorii de Dumnezeu Părinţi contemporani şi de distinşii teologi care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca deviere ecumenistă. Nu doar „zeloţii”, după cum li se spune, ci şi voci sănătoase caută un cuvânt al adevărului pentru a fi convinşi şi să se liniştească.
Biserica României a hotărât că textele Sinodului de la Kolimbari – Creta pot fi diferențiate în anumite puncte și dezvoltate într-un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii noastre și astfel, fiind perfecționate, să aibă un acord panortodox. Pentru că acum la Sinodul din Creta nu au participat patru Patriarhii: a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei și a Georgiei. Așa s-a petrecut în istoria Sinoadelor. Se făceau multe întruniri care durau mulți ani. Iar aceste întruniri erau considerate după aceea ca un Sinod.
Astfel, textul final este diplomatic, fiind caracterizat de o ”ambiguitate creatoare”, după cum s-a scris, și conține argumente care pot fi acceptate de toate părțile, de aceea consider că displace deopotrivă ortodocșilor și eterodocșilor, este îmbibat de teologie baptismală și, indirect, dar clar, și de teoria ramurilor, după cum s-a văzut și din discuții, și de asemenea, dezbaterea s-a deplasat ușor, dar conștient, de la principiul exclusivității la principiul inclusivității. După cum se știe, în virtutea principiului exclusivității se afirmă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în timp ce, potrivit principiului inclusivității, se afirmă că există multe Biserici, în care se recunoaște ca punct de bază Botezul valid, iar Dialogurile au loc în vederea ajungerii la unitatea deplină. Adică, potrivit principiului inclusivității, hotarele canonice și sacramentale ale Bisericii nu coincid, așa cum este valabil în mod clar potrivit principiului exclusivității.