De asemenea, dragii mei, in loc sa se pretuiasca valorile noastre nationale si crestine, in loc sa se pretuiasca traditia de veacuri, care a facut din neamul nostru romanesc un neam capabil sa se uneasca, faramitat fiind in atatea bucati, un neam care s-a putut aduna imprejurul Bisericii dintotdeauna si sa pazeasca cu sfintenie invataturile Domnului, traim aceste clipe cand oameni, semeni de-ai nostri, inventeaza, in loc sa respecte aceste velori, inventeaza niste concepte noi, neverificate in istorie, neverificate in traditie. Ati auzit de conceptul multiculturalismului. Se cultiva, adica, toate culturile, mai putin cea a noastra, romaneasca si crestina. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul corectitudinii politice, o politete sinistra care relativizeaza adevarul, care relativizeaza autenticul, cautand sa ambaleze si sa deghizeze umanul si valorile in cuvinte care mai de care mai interesante, dar care, pana la urma, nu spun mare lucru. Concepte care nu cauta altceva decat sa scoata din sufletul nostru si din inima noastra adevaratele valori. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul sincretismului religios. Se cultiva toate religiile, toate culturile. De aceea sunt lasati la portile Europei sa vina toti islamicii – ca si ei sunt religie -, si sa traiasca alaturi de noi. Numai ca, dragii mei, in acelasi timp s-a refuzat sistematic crestinismului statutul de credinta stramoseasca, de radacina, de vana autentica a Europei noastre de astazi.
Articole cu eticheta (tag): civilizatia occidentala
Poate că e chiar validă teoria care spune că orice fapt devine aşa cum e definit fix din momentul în care e definit ca atare. Poate că primul pas în combaterea eficientă a terorismului ca principală ameninţare la adresa securităţii globale blabla ar fi să nu-l mai definim ca atare. Să-i tratăm efectele strict în limitele a ceea ce este în fond: crimă de drept comun. Chiar dacă asta e infinit mai puţin vandabil din punct de vedere economic şi politico-mediatic. Şi poate dacă ne demontăm ficţiunile care ni s-au tot montat în cap după 11 septembrie 2001, poate că, odată cu ele, vor dispărea măcar o parte din personajele distribuite în rolul inamicului atît de necesar tuturor cîrmuirilor din toate timpurile.
“Chiar ÅŸi când se instaurează o dictatură, este tot o urmare a stării poporului… Este o iluzie să credem că va exista pace ÅŸi coeziune socială în aceste condiÅ£ii. Cât timp va exista această fărădelege, trăim în dizarmonie ÅŸi ură …
Incep sa apara noi informatii care contureaza atat portretul personajului principal in cazul atacurilor din Oslo, dar si cateva teme conexe acestor atacuri, teme care ar sta la baza motivatiilor atacatorului. Daca initial a fost raspandit zvonul unor atacuri revendicate …