Articole cu eticheta (tag): Marcel Radut-Saliste

Dacă încercăm să punem o etichetă peste anul 2015, atunci am spune că a fost ANUL „COLECTIV“. Totuşi, la acest moment, încă nu ştim ce a fost, de fapt, Fenomenul „COLECTIV“.

A fost cumva doar un teribil şi sângeros incendiu într-o speluncă ce funcţiona ilegal şi imoral, o dramă înfiorătoare care a declanşat o energică descărcare nervoasă a zeci de mii de oameni, având ca rezultat prăbuşirea guvernării PSD (deja compromisă de gruparea Ponta!) şi instalarea unui guvern tehnocrat, mult mai flexibil la anumite comenzi şi folositor forţelor politice aflate în competiţie cu PSD-ul, pentru controlul administrării resurselor naţiunii? A fost oare o macabră şi criminală manipulare politică operată de forţe rămase deocamdată necunoscute, care au folosit (au provocat?) drama din „Colectiv“ pentru a reaşeza România pe o anumită traiectorie, necesară lor în complicata şi complexa geopolitică a spaţiului est-european?

Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile. A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.

Întindeți doliul vostru peste toți morții, ca jertfa voastră să fie primită. Nici un mort nu e mai mort ca altul. Cel care ieri te veseleai, astăzi ești tulburat de parcă ceva nou s-a întîmplat în lume și care mîine nu va mai fi. Aduceți-vă aminte că peste o vreme iar veți rîde, cum ați mai rîs și veți uita de moarte, croindu-vă o viață care întotdeauna vă va părea nouă și fără de sfîrșit.

Dacă mor, să mă îngropați într-o morișcă de vînt, spunea Garcia Lorca, probabil pentru a nu admite mitinguri la moartea sa. Nici zile de doliu. Moartea, ca și viața, întotdeauna e ceva mai mult.

Doxologia/ Pr. Constantin Sturzu: Alegere, nu alegeri Pentru săptămâna aceasta mă pregăteam să scriu despre expoziţia “Rădăcini brâncoveneşti” a inegalabilei Elena Murariu, găzduită în turnul de la intrarea în Mănăstirea Golia şi care poate fi vizitată până pe 24 noiembrie …

  Hotnews:  ASUR: Curtea de Conturi trebuie sa se sesizeze in problema finantarii continue a bisericilor din Fondul de rezerva bugetara Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) cere Curtii de Conturi sa se sesizeze “in problema finantarii continue a bisericilor din …

“Uniunea Europeană îi trimite pe creştini în trecut, în timpurile creştinismului primar”

…observăm că deja se oficializează un context în care – dincolo de garanţiile oficiale pe care le-ar acorda legislaţia europeană, garanţii oricum firave şi grav afectate de principii străine moralei creştine – vocea creştinilor va fi obligată la intensităţi scăzute, glasul profetic al Bisericii Creştine Europene şi implicit al Bisericii Ortodoxe Române, acesta din urmă oricum foarte scăzut în ultimele două decenii, fiind aşezat într-o tot mai evidentă dependenţă, subordonare faţă de filosofia laică şi secularizantă a lui ”politically correct”.