GENERATIA “FACEBOOK”, MASA DE MANEVRA A CELEI MAI ABJECTE MANIPULARI: “DNA-ul, care numai o instituție românească nu e, curăță locul de cățeii noștri, PENTRU A FACE LOC DULĂILOR LOR. Dar tu nu te-ai prins… Nu va mai fi nicio corupţie. PENTRU CĂ NICI ŢARĂ NU VA MAI FI”/ Activistii GAY au instigat inspre razboiul cu Biserica?

NE AFLAM IN MIJLOCUL UNEI LOVITURI DE STAT “BUNE”?!

Cititi si:

***

• update: Cotidianul: Alegerea societatii civile
• Ziaristi Online: Hipsterimea şi rocărimea română, masa de manevră a celei mai abjecte manipulări de la revoluție încoace. O Scrisoare de Maria F. Palade

ARC PESTE TIMP

1989, Piața Palatului – 2015, Piața Universității

PREDAREA ȘTAFETEI

Dragă hipsterime, rocărime și alte alea,

Vezi că ești masa de manevră a celei mai abjecte manipulări de la revoluție încoace!

S-a încercat cu polițistul și n-a prea ieșit (cîtă simpatie populară poate aduna un jandarm, fie el și mort, nu?); dacă nu le ieșea cu clubul (de vreme ce incendierea unui azil de bătrîni ar fi rămas doar o știre tristă și atît), atunci încercau ceva cu Simona Halep, cu Hagi, cu vreo Sinagogă (deși poate ar fi fost mult prea… etnic) sau cu vreo grădiniță. Niciodată cu o biserică ortodoxă. De ce? Simplu, pentru că indirect ar fi promovat-o. Și dincolo de asta, maeștrii manipulării știu mai bine decît oricine că, în mod real, ortodocșii reprezintă doar o minoritate; pe cine să emoționeze moartea unor “pupători de cadavre”?

Ca și la Revoluție, grupul țintă a fost cel al tinerilor; singura moarte colectivă care stîrnește emoții intense, care scoate din minți, care poate urni mulțimile.

A fost apoi doar o simplă formalitate utilizarea eficientă a presei mainstream și a internetului. În 1989 a fost mai greu, e drept, dar s-au descurcat binișor. Și-n definitiv ce-i mai ușor decît să speculezi nervii întinși la limită, frustrările, năduful, acumulările unui sfert de secol fără direcție și sens? Mă gîndesc acum că, în fond, în asemenea condiții, orice eveniment putea să detoneze o astfel de încărcătură. Astăzi însă, cînd lumea virtuală e mai reală decît realitatea, nu atît evenimentul în sine declanșează evenimente, cît “comentariul” lui. Abia “comentariul” evenimentelor mișcă mulțimile. Spre ce? Păi spre ce vrea Marele Păpușar: același din Ucraina pînă în Orientul Mijlociu și mai departe. A nimicit deja culturi, economii, suveranități. A fructificat tot ce i-a căzut în mînă. A învățat legea istoriei, nu mai umblă cu brutalități, nu se mai umple el personal de sînge. A găsit metoda prin care victima, din propria-i voință, mișcată de un dibaci “comentariu” al evenimentelor, să iasă din colivia mică și să intre în colivia mare. Hoțomanii noștri valahi vor pieri. Vor lua cu ei stilul vulgar de a jefui, manelismul lor, exhibiționismul lor de doi bani. Vor fi înlocuiți cu băieții discreți, stilați, legitimi, trans-naționali, neoconi. Tehnocrații Goldman Sachs, mai știi? Ca în mai toate coloniile. Nu va mai fi nicio corupție. Pentru că nici țară nu va mai fi.

Nu contest sinceritatea și bunele voastre intenții. Dar asta nu-i suficient. Trebuie să fii isteț, corect informat, intuitiv, bine așezat în valorile verificate ale neamului, să știi ce vrei. Dar cînd pui botul la mizerii cusute cu ață albă gen “vrem spitale, nu catedrale”, cînd strigi a dambla “Colectiv, Colectiv, Ole, Ole, Ole”, cînd bravezi cu ce nu-i de bravat d-alde “sunt o mamă satanistă”, cînd scîrbit, pe bună dreptate, de politicieni ceri pur și simplu “schimbarea sistemului” (cu ce, cu dictatură?) iar după aia bîjgui ceva cu “vrem tehonocrați”, adică îi vrei pe cyborgii ăia neo-liberali fără mamă, fără tată, e clar că nu ești nici isteț, nici “înșurubat” în valorile neamului, și nici nu știi ce vrei. Ești pur și simplu PROST. Sau poate doar PROSTIT. Efectele însă sunt aceleași.

Dragă hipsterime, rocărime și alte alea, ești pe cale să ne arunci din dinții plevușcăi autohtone în fălcile rechinilor globali. Sunt de acord cu tine: plevușca asta valahă, zgomotoasă, lacomă și vulgară trebuia înlăturată. Dar ai grijă: nu tu faci sau ai făcut asta, ci DNA-ul. Care numai o instituție românească nu e. Iar DNA-ul ăsta curăță locul de cățeii noștri, pentru a face loc dulăilor lor. Dar tu nu te-ai prins. În timpul cînd trebuia să pui mîna pe carte, tu “o ardeai underground”, n-aveai timp. Te-ai jucat de-a dracu` pînă ai dat de el. Și-acum bocești fără să vrei să pricepi nimic din cele ce ți s-a întîmplat și strigi năuc, la comandă, “jos patriarhul”, de parcă ăla ți-a bătut în cuie ușa bibliotecii și ți-a dat foc în haznaua aia a dracilor botezată de Ana Pauker și ai ei. Dar tu în loc să pleci genunchiul la rugăciune te-ai nărăvit și mai tare.

Prima parte a “montajului” Marilor Păpușari ai isprăvit-o: îl ai pe Iohannis, ți-ai luat țara înapoi. Regia te-a distribuit ca marionetă și-n partea a doua: îl cuplezi acum pe Robocop cu “guvernul lui” de tehnocrați globaliști. Fără să-ți dai seama ai realizat idealul: fuziunea mașină-mașină.

Uite, hop-țop a apărut și eternul FMI cu noi oferte de împrumut. Tocmai ce Ponta anunțase încheierea datoriilor și-l poftise să cînte la altă masă.

Așadar, ce să-ți mai zic… Poate doar că nu-i de ajuns să fii “tînăr” și “frumos”, cum te tot flatează bogdanrareșii televiziunilor, mai trebuie să fii și deștept. Și nu ești.

PS: Felicitări Serviciilor. Au lucrat perfect!

Maria F. Palade via Ziaristi Online

P.S. Z.O.: Servicii-servicii, dar ale cui?

• Razvan Popa (facebook):

Îmi pare rău ca trebuie sa fac afirmația asta: totul a devenit o manipulare ce nu mai are vreo legătura cu ‪#‎colectiv‬. Sunteți, fără vina voastră o simpla masa de manevra.

Iar liderii vostrii sunt ultrașii din Sud (Dinamo, Steaua, Semper fidelis), niște postaci cu contract de colaborare si din nefericire lideri ai LGBT. Din surse sigure, băieții ăștia – homosexualii – apasă acum pe accelerator in războiul lor cu Biserica. Problema e ca lovesc si in credința si reușesc: in doua zile am citit chestii de genul “ce bine ca sunt ateu”, “trec la catolici”, “de azi sunt ateu”. Păcat! Daca moartea unor tineri va face sa renuntati la credința, daca un grup de gay -sprijiniți financiar de anumite ONG-uri -va face sa va depărtați de Dumnezeu si sa spuneti asta in mijlocul străzii, eu va transmit ca nu ma reprezentați. Știu, o sa fiu înjurat, o sa fiu catalogat drept partizan al lui Daniel sau o sa fiu acuzat ca ceea ce scriu încalcă deontologia postului meu. Nu ma interesează; voi nu ați fost acolo sa vedeți Iadul (cum cădea carnea de pe amărâții aceia) si Raiul (cum se luptau forțele de prim ajutor sa-i salveze pe răniți). Încercați sa refuzați manipularea, altfel o sa fie ca in 89 sau ca la mineriade. Doar ca, de data asta, pe spinarea voastră si pe carnea arsa a tinerilor din Colectiv or sa se suie gay-ii, ultrașii si activiștii de profesie. Iar eu nu vrea sa trăiesc intr-o societate dintr-asta.
‪#‎numareprezentati‬ ‪#‎refuzatimanipularea‬

• Bogdan Tiberiu Iacob/ Inpolitics: Lovituri de stat rele si lovituri de stat bune

Dacă despre memoria colectivă a românilor se spune că este foarte scurtă, a politicienilor pare să fie încă și mai și. Altfel nu se explică îndîrjirea unora în a susține azi, la unison cu ”strada”, măsuri de forță pe care acum trei ani le denunțau feroce pe toate drumurile ca fiind o lovitură de stat. Ori, poate, singura explicație e că, precum colesterolul, există lovituri de stat rele și lovituri de stat bune.În 2012, pe fondul unui curent popular profund anti-prezidențial relevat de mai toate sondajele, a mișcărilor de stradă și a căderii a două guverne, USL a încercat debarcarea lui Traian Băsescu; suspendarea a fost însoțită de mai multe măsuri colaterale, aflate însă, dacă nu în afara legalității, cel puțin a moralității.

Între acestea s-au numărat trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului, pentru a se împiedica pronunţarea Curţii Constituţionale legat de anumite decizii, revocarea Avocatului Poporului, schimbarea preşedinţilor Camerei şi Senatului, modificarea prin Ordonanţă de Urgenţă a legii de funcţionare a CCR, căreia i s-a luat dreptul de a se pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului. S-a simplificat, totodată, procedura de suspendare prin modificarea legii referendumului, printr-o ordonanță de urgență.

La referendumul de suspendare, 7,4 milioane de români votează pentru demiterea președintelui, dar scrutinul nu e validat. Deși PNL și PSD au făcut, cum spuneam, tot posibilul să salveze măcar aparențele de încadrare în litera legii, modificările legislative fiind aprobate de către parlamentul ales legitim, acuzațiile din partea adversarilor au fost extrem de dure: tentativă de lovitură de stat.Europarlamentarul PDL Monica Macovei decreta că “Ponta si USL se sterg pe picioare cu Constitutia, legea si institutiile democratice” si ca “trăim zile de urgie care șterg 22 de ani de construcție democratică”.“Astazi Ponta si USL dau o lovitura de stat, au inlocuit legea cu propriile pofte tiranice. Ponta si USL ataca frontal ordinea de drept si subjuga justitia: il revoca pe Avocatul Poporului, vor sa ii schimbe pe judecatorii Curtii Constitutionale prin incalcarea Constitutiei care ii declara inamovibili. Ponta si USL acapareaza ilegal Parlamentul si incearca astazi sa schimbe sefii celor doua Camere prin proceduri ilegale. Tot astazi au acaparat si Televiziunea si Radioul publice. Suntem in plina lovitura de stat. E timpul ca toti romanii sa vada adevarul si sa se opuna, altfel dictatura si tirania se instaleaza peste noapte”, mai spunea ea.

Și fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu declara: “Expresia lovitură de stat nu este tare, este ceea ce se întâmplă. Lovitura de stat dată de avocaţi, care cu o privire atentă au speculat imperfecţiunile Constituţiei, Constituţie care are fisuri şi faţă de care clasa politică românească, în ciuda eforturilor lui Băsescu de a o amenda, s-a opus îndârjit. Avem un puci parlamentar, ce a intrat aici în acest puci este corupţie în Parlament, forţarea incredibilă a Constituţiei, neglijarea cutumelor parlamentare, renunţarea la regulile de joc instalate prin practică sau legiferate”.

Comisia de la Veneția a reacționat, avertizînd asupra schimbărilor din legislație făcute la foc automat, pe care le considera un demers capabil să slăbească statul de drept. Cît despre ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, acesta declara: ”Sunt profund preocupat de orice incercare de amenintare a independentei institutiilor democratice din Romania”.

Trei ani mai tîrziu, avem un guvern legitim, nici măcar impopular – să recunoaștem onest – care e doborît de ieșirea în stradă a cîteva zeci de mii de nemulțumiți. Președintele României, liberalii și pedeliștii, Monica Macovei șamd salută evenimentele și încurajează românii să iasă și mai dihai în stradă. Ei solicită alegeri anticipate, prin mijloace aiuritoare, cum ar fi demisia în bloc a tuturor parlamentarilor (care ar duce la alegeri parțiale, nu la anticipate) ori un acord politic, plasat categoric în afara Constituției, după cum avertiza și politologul Cristian Pîrvulescu. Se mai cere cuplarea alegerilor locale cu cele parlamentare, deși Curtea Constituțională a interzis asta încă din ianuarie 2012, ca și derularea alegerilor anticipate după legea recent adoptată, deși Comisia de la Veneția și CCR interzic asta cînd modificarea se face cu mai puțin de un an înaintea alegerilor. Apar nemulțumiri inclusiv pentru că Iohannis a desemnat premier interimar un membru al guvernului demisionar și nu un independent, deși Constituția e categorică la acest capitol. Se cere, de asemenea, schimbarea Avocatului Poporului, a conducerii CNA, de fapt se dorește tabula rasa în toate instituțiile statului, începînd cu Parlamentul, indiferent prin ce metode. Și o lege a lustrației, la 25 de ani de la căderea comunismului. Se vrea urgent un guvern de tehnocrați, pentru a se lua puterea din mîinile partidelor, eludîndu-se votul alegătorilor, iar numele viitorului premier tehnocrat e transmis, în premieră, din exteriorul țării (?!!).

Președintele Iohannis încalcă fățiș Constituția, invitînd la consultările privind noul guvern reprezentanții străzii.

Monica Macovei, în continuare europarlamentar, salută ideea resetării întregii clase politice, uitînd declarația din 2012 cu ”ștergerea a 22 de ani de construcție democratică”. E de bine, ce să zicem! Raderea instituțiilor statului, într-un moment cînd nici măcar nu se putea vorbi de vreo criză politică, prin presiunea cîtorva zeci de mii de români, nu mai apare ca o lovitură de stat. Ba chiar e o mișcare salutară.

PNL, cu tot cu foștii pedeliști atît de indignați în 2012 de bulversarea instituțiilor statului, salută, și el, haosul din România provocat de revoltele de stradă, cu o precizare importantă: ”Dacă strada nu ne vrea pe noi, să meargă să-i voteze pe bulgari”. Un fel de ”cizmare, nu mai sus de sanda!”, vorba anticilor… Ambasadorul SUA, Hans Klemm, încurajează masele să-i dea înainte cu protestele: ”Aplaudăm exercitarea paşnică a libertăţii de exprimare şi întrunire şi îi încurajăm pe toţi românii să rămână implicaţi în procesul civic”. La fel le încurajează și președintele Klaus Iohannis, trasmițînd, indirect, protestatarilor să rămînă în stradă pînă va veni el să-i viziteze, în următoarele zile; în plus, șeful statului tărăgănează halucinant rezolvarea crizei, amînînd cu încă o săptămînă prezentarea concluziilor finale.

După toți ”parametrii” stabiliți de forțele democratice acum trei ani, suntem în miezul unei noi lovituri de stat, date de Președinte, servicii și opoziție cu mîna Facebook și a unui grup de români nemulțumiți, infim în raport cu cei 7,4 milioane care au votat zadarnic în 2012. Se pare, însă, că atunci a fost o lovitură de stat rea.

Acum, norocul nostru, avem de a face cu una bună. Avem o lovitură de stat benefică și un haos politico-social precum bubele, mucegaiul și noroiul arghezian din care se vor isca, peste noapte zice-se, principii, politicieni și formațiuni frumoase, pure și noi. Și n-a trecut decît un an de cînd ”ne-am luat țara înapoi”… (Bogdan Tiberiu Iacob)

• Adevarul/ Pr. Marcel Radut Seliste: Gânduri către tinerii Generaţiei Noiembrie 2015: Despre Revoluţia din Iad – o revoluţie neterminată

„Versurile melodiei conţin un mesaj social care instigă la o trezire din letargia cu care se confruntă o  societate în care valorile urmează un trend degenerativ, (…) iar mesajul general e “nu te da bătut”. (…) Te îndeamnă să te rupi de elementele negative din viaţa ta, chiar şi cu riscul de a te răni singur, de a găsi tăria să fii diferit faţă de restul lumii, să accepţi ceea ce eşti şi să-ţi croieşti propriul destin.”
(Andrei Găluţ&Alex Pascu)

Adâncul sufletesc al Naţiunii Române a fost zguduit de o teribilă răbufnire a tuturor frustrărilor acumulate de o generaţie trădată, ignorată, neînţeleasă şi batjocorită. Un controversat şi criminal incendiu produs în Club Colectiv – una dintre fundăturile insalubre în care tinerii noştri îşi descarcau până acum o vreme furia împotriva sistemului, rătăcind în căutarea unor răspunsuri la întrebări la care nimeni dintre cei obligaţi să o facă, nu încearcă să le răspundă – a fost scânteia unui incendiu naţional.

Generaţia Noiembrie 2015 s-a răzvrătit împotriva Generaţiei Decembrie 1989, căci aceasta a fost, de fapt, confruntarea din aceste zile.

Tinerii momentului Decembrie 1989 au încercat să obţină libertatea, ieşind în stradă, împotriva unei dictaturi criminale şi înfruntând gloanţele trase în ei de criminali care au rămas neştiuţi până astăzi. Atunci, în 1989, cei mai buni dintre noi, membri ai Generaţiei Decembrie 1989, au murit… Supravieţuitorii au continuat lupta: entuziasmul nostru din Piaţa Universităţii – Zona Liberă de Comunism, suferinţa provocată de Mineriade, naşterea societăţii civile, prima formă organizată de apărare a democraţiei, dezamăgirea cumplită a guvernării Constantinescu, despre care am sperat că va anihila hidra comunistă, trădarea cinică făcută de guvernarea Băsescu, în care mulţi au crezut, ca într-un fel de cruciat al democraţiei şi poate, într-un sfârşit, renunţarea la speranţă, în primul an de cenuşiu mandat al Preşedintelui Klaus “al lucrului bine făcut”…

Energia noastră, a Generaţiei Decembrie 1989, s-a epuizat, s-a risipit, am fost învinşi. Mulţi, prea mulţi dintre noi, au părăsit ţara, şi-au căutat tihna şi prosperitatea printre neamuri străine. Dar cel mai grav lucru este că dintre noi s-au ridicat politicieni, lideri de ONG, clerici, jurnalişti, oameni de afaceri etc. care au renunţat la luptă şi au format falsele elite împotriva cărora Generaţia Noiembrie 2015 a ieşit în stradă, în aceste zile [?! – N.N.]. False elite care au acceptat complicitatea cu Hidra născută din rămăşiţele PCR/Securitate, o complicitate care a născut SISTEMUL… MATRIX…

Tinerii Generaţiei Noiembrie 2015 au încercat să învingă sistemul. Probabil că l-au zguduit din temelii, probabil că în aceste momente, falsele elite sunt panicate şi caută cu înfrigurare soluţii pentru a dezamorsa “bomba socială” a acestor revolte. Probabil că vor fi ceva efecte pozitive pentru societatea românească în această încercare de Revoluţie…

Căci revoltele acestor zile sunt o încercare de Revoluţie, o Revoluţia în iadul din noi şi din jurul nostru, însă o revoluţie neterminată.

Au fost aceste revolte o revoluţie politică?

Dragii mei tineri, eu nu pot să vă mint! Nu, revolta voastră nu este o revoluţie politică. MATRIX a supravieţuit, trăim încă într-o republică născută din şenila tancurilor lui Stalin, salvată de politrucii lui Iliescu şi transformată în instrument de jaf de clasa politică împotriva căreia voi aţi protestat. Nu se schimbă, deocamdată, nimic în sistemul politic românesc, nici în formă şi mai ales, nici în conţinut. Poate că drepturile voastre politice şi cetăţeneşti vor fi, o vreme, privite cu ceva mai mult respect, însă deocamdată, rămânem nişte oi care au dreptul să aleagă dintre lupi, care va fi păstorul turmei…

Au fost aceste revolte o revoluţie morală?

Dragii mei tineri, iarăşi vă spun, eu nu pot să vă mint! Nu, revolta voastră nu este o revoluţie morală. Vă întreb:

Va fi clasa politică formată, de azi înainte, din politicieni morali, corecţi, cinstiţi, loiali Statului şi Naţiunii? Nu, nu va fi curând… Cel mult politicienii s-au speriat, au înţeles că nu este de joacă cu furia poporului şi vor reseta MATRIX-ul, astfel încât aparenţa de legalitate şi moralitate să fie mult mai bine aşezată peste ochii voştri…

Vor fi cei mai mulţi dintre jurnalişti, de azi înainte, mai puţin dispuşi să fie mercenari pentru politicieni şi mult mai dornici să afle şi să mărturisească adevărul în actul de presă? Vor fi proprietarii de televiziune, de radio, de ziar nişte oneşti contribuitori la bugetul public, plătindu-şi taxele şi impozitele, datoriile la bugetul de stat şi refuzând să facă bani ca slugi de politician? Nu, nu vor fi curând, căci mulţi dintre ei sunt componentă a MATRIX-ului. Probabil că vor fi mult mai subtili în promovarea intereselor celor pe care îi slujesc, dar adevărul va rămâne acoperit de minciună, de manipulare…

Vor fi cei mai mulţi dintre marii oameni de afaceri, proprietari de avere numărată în sute de mii, în milioane de euro, de azi înainte, nişte oameni de afaceri corecţi, care să refuze să sponsorizeze politrucii în schimbul contractelor cu statul, cu administraţia publică? Nu, nu vor fi curând, căci banii sunt sângele acestui MATRIX în care ne chinuim, marele om de afaceri este de cele mai multe ori, complicele omului politic…

Vor fi cei mai mulţi dintre clericii rătăciţi, oameni care să se întoarcă din rătăcirea lor, să coboare cât mai des cu putinţă printre oameni, să-i iubească necondiţionat, să judece păcatul, dar să-l iubească necondiţionat pe cel păcătos? Nu, nu vor fi curând, căci litera omoară duhul, iar împietrirea sufletească este o boală care se vindecă cu greutate…

Va fi cetăţeanul român un om cu spirit civic, care să voteze conştient de importanţa şi efectele votului, un om curajos care să refuze să dea mită, atunci când i se cere, funcţionarului public, la ghieşu, medicului, în salonul de spital, magistratului, în umbra sălii de judecată, poliţistului, la margine de drum? Nu, nu va fi curând, căci apucăturile şi mentalităţile noastre nocive ne sunt de multă vreme, o a doua natură, ca un cancer care ne putrezeşte în suflet…

Dragii mei tineri, vreţi cu adevărat o Revoluţie? Atunci, implicaţi-vă permanent în viaţa cetăţii româneşti!

Asumaţi-vă că în democraţie SISTEMUL se poate schimba doar prin luptă permanentă, consecventă, prin acea stăruinţă a “picăturii chinezeşti”. O dictatură – dictatura împotriva căreia am ieşit în stradă noi, Generaţia Decembrie 1989 – este precum o stâncă, la malul mării. Apa o erodează şi într-un final, stânca se prăbuşeşte, se scufundă în adânc, este învinsă definitiv. SISTEMUL cu care voi luptaţi – şi care se ascunde sub chipul unei false democraţii – este precum nisipul, rămâne ţărm de mare mult mai multă vreme decât stânca, este greu de învins, este nevoie de răbdare, de consecvenţă.

Vreţi schimbare cu adevărat, atunci implicaţi-vă mereu şi mereu în lupta pentru Lumină!

Tinere, vino în politică, înfiinţează un partid nou, o mişcare politică, luptă pentru idealurile tale, dar fereşte-te să minţi, să furi, să manipulezi, să te transformi într-un politruc, într-un trădător!

Tinere, vino în societatea civilă, luptă sau colaborează cu cei care fac politică pentru apărarea drepturilor tale, dar fereşte-te să te tranformi într-un “oengist” care toacă mărunt fonduri europene în proiecte inutile pentru societatea românească, pretext doar pentru îmbogăţirea personală!

Tinere, vino în mediul de afaceri, luptă pentru munca ta, pentru ideile tale inovatoare, oferă prosperitate familiei tale şi Ţării, dar fereşte-te să te transformi în “sponsor” al politrucilor şi în complice la jefuirea avuţiei noastre!

Tinere, mai presus de toate, vino în Biserică, dar nu doar la marile sărbători – de Crăciun sau de Înviere – sau doar la ceremonii, precum Botezul, Cununia sau înmormântarea. Mergi la preotul tău şi cere-i să lucreaze împreună cu tine pentru cei săraci, pentru cei bolnavi, pentru cei rătăciţi în întuneric, arată-i că în tine dă roade iubirea de Hristos şi vei aduce această iubire în toţi cei aflaţi în jurul tău!

…iar eu, ca preot, îţi mai spun atât: Iubitul meu tânăr frate, vino la Hristos! Te aşteaptă şi te cheamă, deschide-ţi sufletul şi răspunde chemării Lui, căci El strigă către tine: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Evanghelia după Ioan, Cap. VIII, 12)

PS – …iar voi, elitelor, intraţi-vă în fire, căci altfel, dreptatea lui Dumnezeu va fi asupra voastră!

• Dan Diaconu/ Trenduri economice: Victoria irationalului

[…]

Sunt oameni care trăiesc la marginea raţiunii, care reacţionează strict instinctual şi care îşi duc existenţa într-o pâclă absolută. Nu fac raţionamente, n-au idei sau iniţiative. Ei sunt turma, cei mânaţi într-o parte sau alta de hazard, precum frunza de vânt. Nu vă lăsaţi păcăliţi. De multe ori sunt greu de detectat din cauză că au o capacitate sporită de disimulare; e practic un instinct care-i ajută să supravieţuiască!

În general preferăm să le spunem proşti sau marginali intelectual. Nu-i desconsideraţi însă. Proştii nu sunt marginali sociali! Ei se află la absolut toate nivelele societăţii. Îi poţi găsi între sărăntoci, dar la fel de bine printre milionari, politicieni, oameni de decizie s.a.m.d. Dincolo de această capacitate teribilă de disimulare şi „strecurare” mai au o caracteristică: sunt mulţi! „Proşti, dar mulţi” – spunea Lăpuşneanu – scoţând în evidenţă o altă caracteristă esenţială a acestei „clase”.

Până de curând, marginalii intelectual îşi cunoşteau limitele şi-şi ascundeau cu dibăcie prostia. Instinctul despre care v-am vorbit îi ajuta să se ascundă, să-şi obtenebreze micul secret ruşinos. Lucrurile s-au rotit însă la 180 de grade odată cu apariţia „social media”. Conectându-se unii cu alţii au constatat că sunt făcuţi din acelaşi aluat, că împart „aceleaşi valori”(a se citi negură) şi, mai ales, că ei sunt majoritatea. Lumea e a lor aşadar! Nu a ălora care vorbesc complicat, care au pretenţia utilizării argumentaţiei sau care caută ceva în viaţă. Nu! Lumea e a celor care trăiesc mecanic pentru a-şi satisface instinctele primare, care râgâie-n văzul lumii după o porţie copioasă de mici cu bere, care pârţâie zgomotos şi care-şi măsoară lungimea mucilor. E apogeul democraţiei, aşa că potoliţi-vă cu prostiile! Majoritatea face jocurile, deci ei sunt cei al căror rând a sosit!

Înainte de a pica în transă copleşiţi de realitatea pe care tocmai v-am dezvăluit-o, ar trebui să mai aflaţi un aspect. Trăind la limita extremă a raţionalului, această masă informă şi pestriţă nu-şi poate adjudeca victoria niciodată. Capacitatea intelectuală n-o ajută. Oamenii care fac parte din masa anterior descrisă pot fi executanţi buni în măsura în care le descrii exact ce trebuie să facă. Se transformă astfel în automate umane minunate, capabile să ruleze cu erori minime. Totul e să nu existe prea multe excepţii. 

Aşa se face că, pentru structurile din vârful societăţii, pentru serviciile secrete şi pentru alte organizaţii mai mult sau mai puţin legale, jocul secolului este manevrarea turmei într-un sens sau altul, în funcţie de nevoi. Îmi veţi spune că ăsta a fost jocul întotdeauna şi aveţi dreptate. Însă acum lucrurile se desfăşoară la un nivel grandios. Turma e simplă, trăieşte din emoţii false, se mobilizează impulsiv şi aleargă încotro i se dictează. Desigur, mai sunt şi scăpări, dar până la urmă, cei din spate pot obţine facil rezultatul dorit.

Ne aflăm într-o negură a istoriei în care victoriile se obţin prin manipularea maselor informe de marginali intelectuali. Suntem într-o perioadă în care idealul social a devenit neajutoratul, „prostul clasei”, incapabilul etc. O perioadă în care societatea îşi propune programatic să fabrice pe bandă rulantă asemenea specimene. Ei sunt noul om pe care şi l-ar fi dorit Ceauşescu sau oricare alt dictator. Slab, precar intelectual, manipulabil şi, în final, docil (doar nu credeţi că vreodată, după un episod de bănănăiala ineptă, vor renunţa să se mai ducă încolonaţi la neo-fabricile la care sclavagesc).

[…]

integral la SURSA

• Florin Diaconu: Revoluţia a învins: „Mă pierdui, dom’ maior! Mă pierdui, ce să fac?!”

Aseară, pe la ora 9, pe când încercam să fotografiez, rând pe rând, textele scrise cu marker, pe foi mari de hârtie albă, aşezate chiar pe ghizdurile marii fântâni de la Universitate (şi fixate acolo cu lumînări groase, aprinse, ca nu cumva să le ia vântul), m-am dat câţiva paşi înapoi, înspre colţul zidului Arhitecturii. Încercam aşa să prind o imagine de ansamblu – deloc uşor, fiindcă prin spaţiul  deloc mic dintre obiectivul aparatului meu foto şi fântână treceau, în ritm rapid, mulţi oameni de toate vîrstele; aşa că a trebuit să aştept câteva minute bune până ce am prins o mică fereastră de oportunitate: câteva secunde în care numărul manifestanţilor din zonă a fost ceva, cine ştie cum, ceva mai mic.

Disperarea băiatului adus tocmai de prin Oltenia

La nici cinci metri de mine, un băiat cam de vârsta studenţilor mei – dar ceva mai înalt, precum şi cu umeri laţi şi mâini enorme, cu palmele mari cam cât o cazma din aceea cu care sapi în grădină – vorbea, cu o anume fereală, la telefon. L-am auzit, foarte clar, spunându-i interlocutorului său, în încercarea de a se justifica: „Mă pierdui, dom’ maior! Mă pierdui!”. Când m-au uitat mai atent, am văzut că tânărul în cauză avea urme serioase de acnee; precum şi un pardesiu cam cu două numere mai mic decât i-ar şi trebuit, ca şi pantofi din cei pe care-i poartă, zilnic, militarii cu grade mai mici.

Aşa că, dincolo de ce ne spune preşedintele Johannis, serviciile lucrează; din plin. În poliţie nu se mai folosesc, de ani buni, gradele militare. Dar în alte structuri de forţă ale statului, da. Bietul om, parţial în civil şi cu grai din Oltenia se rătăcise, cel mai probabil, de grupul său şi acum căuta să se scuze în faţa superiorului. OK, aşa deci.

Câteva elemente noi din Piaţă

Spre deosebire de zilele anterioare, în Piaţă erau, ieri seară, peste tot, cu mult mai multe pancarte şi inscripţii – şi mari, şi mici – pro-monarhiste; şi altele, la fel de numeroase, împotriva lui Johannis (sau măcar certându-l zdravăn pe acesta pentru ce face; ca şi pentru ce nu face). Să nu uităm, asta se întâmpla la doar câteva ore după ce, la Cotroceni, preşedintele se întâlnise cu vreo 20 de persoane unele contestate, altele nu) din societatea civilă, promiţând apoi, într-o scurtă apariţie televizată, transmisă pe la 4 după-amiaza, că „va prealua mai multe puncte” din ceea ce oamenii aceia i-au transmis, din partea organizaţiilor lor, ca şi din partea celor din Piaţă. Am văzut şi câteva pancarte cu inscripţii împotriva guvernatorului BNR, ca şi împotriva FMI. A, s-a mai întâmplat ceva: mai mulţi oameni distribuiau, prin mulţime, texte scrise pe foi A4. Acestea cer, între altele, „desfiinţarea tuturor partidelor politice şi scoaterea lor în afara legii” (sigur că astea de acum nu-s deloc de natură să încânte pe cineva; dar, totuşi, nicăieri în lumea normală nu există viaţă publică fără nici un partid).

Uşor îngrijorător, nu-i aşa? Ei, aş! Dar ce ce-ar fi aşa îngrijorător, doară ne apără, pe toţi, de toate rele posibile din lume, băiatul zdravăn, cu pardesiu cam mic, urme de acnee şi cu pantofi de uniformă, cel adus tocmai de prin Oltenia, ăl de vorbea la telefon, încercând să se justifice cumva, cu dom’ maior cel nevăzut. Ce-aş mai putea eu spune, în aşa situaţie?

Încercând să par optimist (deşi, ca să fiu sincer, nu prea am de ce), pot zice – dar numai cu juma’ de glas – că Revoluţia a învins. Măcar atât ar merita să poată auzi, din Ceruri, cei care au murit, vinerea trecută, în incendiul din clubul Colectiv. Iar celor vii, din Piaţă sau doar aflaţi pe la casele lor, o să le zic (dar mi-ar trebui, cred, cea mai mare portavoce din lume, ca să mă fac mai bine auzit şi înţeles) şi ce mi-am scris, nu întâmplător, pe hăinuţa din material de banner, pe care am purtat-o toată seara: „Aveţi MARE grijă! ĂŞTIA o să încerce, DIN NOU, să ne facă din vorbe, PE TOŢI!”.

• Adi Munteanu: Nici Piața nu mai este ce-a fost…

Am fost în Piață în această seară, cred, pentru ultima oară. Nu mă regăsesc acolo, nu mă regăsesc printre lozincile cu ”Vrem salariul minim 1.500 lei!” sau altele de acest gen. De fapt, nu mă regăsesc în niciun slogan de tipul ”Vrem!”.

Din punctul meu de vedere, o astfel de revoltă nu ar trebui să ceară, ci să ofere! Nu poți cere unei clase politice găunoase să facă ce ea nu are chef, dar, pentru că noi ”Vrem!”, vor face chiar și treabă bună de dragul nostru.

Nu vor mai fura pentru că noi ”Vrem!” să nu mai fure?

Se strigă de multe ori sloganuri lipsite ”și de sens, și de nonsens”, cum glumea un demonstrant pe lângă mine, și s-a uitat motivul pentru care lumea s-a adunat în piață.

Se strigă pentru monarhie, pentru salarii, pentru netăierea pădurilor, pentru eradicarea corupției, pentru o țară ca afară, pentru întoarcerea diasporei, pentru orice nu are cum să aibă o finalitate dacă le ”Vrem!”” de la aceiași indivizi de la putere.

La fel de ineficient s-a strigat, tot la Universitate, în 1990, și am reușit să pierdem urât 25 de ani din viață cu Iliescu, Băsescu, Udrea, Boc, Năstase, Ponta și restul, pe care noi cu ”Vrem!” i-am tot pus acolo, de unde tot noi, cu ”Vrem!”, dorim să-i facem să se schimbe.

Sunt dezamăgit că am găsit o Piață deja manipulată, deja confiscată de instigatori și manifestanți de profesie, de indivizi cu ochii-n patru, vigilenți pe momentul când s-o intra din nou în CC, că poate de data asta or să prindă un loc mai în față.

Deja Piața a fost deturnată de unii care așteaptă să le vină și lor rândul, care nu au legătură cu ce s-a întâmplat fix acum o săptămână în Clubul Colectiv.

Care societate civilă?

BTW, ce-o fi căutat Liviu Mihaiu la Cotroceni să reprezinte o societate ”civilă” în fața lui Iohannis? În condițiile astea, de ce nu s-a dus și alți ”civili” – Turcescu și Roșca Stănescu la Cotroceni? Și de ce doar din București? La Reșița, de exemplu, nu există societăți civile?

Voi mai merge în Piață doar când acolo se va tăcea. Când vom fi mulți, tăcuți și fără lozinci.
Tăcuți, dar vigilenți, și cu soluții adevărate din piață, nu numai cu ”Vrem!”.

M-am conversat cu un student la drept. I-am zis simplu. ”Vrei să schimbi ceva? Ia-ți grupa de la facultate, ia și absolvenții de anul trecut, ia și de la ASE 2-3 grupe de studenți de excepție și spuneți lui Iohannis că voi puteți guverna mai bine. Să vă dea țara pe mână. Doar veți fi o armată de juriști și de economiști”

Nu! A schițat un zâmbet dar s-a repliat rapid. E mai comod să ceară ”Vrem!” de la cei care nu au chef să ne ofere nimic.

• Laurentiu Nicodim/ Gandeste.org: Ce facem cu falsa conștiință de dreapta?

Asistăm de 3 zile la ”trezirea societății civile”. Alături de presa vândută, tinerii frumoși și liberi scandează că vor ”jos”: vor jos guvernul, jos Piedone, Jos Parlamentul și în general ei vor jos. Ni se prezintă câteva zeci de mii de protestatarii ca fiind ”România”, vocea străzii, care stradă, încă nu-mi dau seama că pe strada mea încă nu a apărut așa zisa societatea civilă.

Dar până la protestele din zilele noastre, trebuie să prezentăm istoria societății civile românești. La începutul anilor 1990, după căderea comunismului, a apărut pe cal alb George Soros, miliardar american, iubitor de democrație, care s-a gândit să ajute la dezvoltarea spiritului democratic în Europa de Est. Astfel, în România se crează o rețea de ONG-uri, care acum se confundă cu societatea civilă. Aceste proiecte, finanțate de Soros, în timp, au devenit un grup de presiune pentru orice guvern.

Printre cele mai importante ONG-uri enumerăm: “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, ”Asociația Pentru Implementarea Democrației”, ”ActiveWatch”, ”Grupul pentru Dialog Social (GDS)”, ”Fundația Pentru o Societate Deschisă”, “Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română”, “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center”, “Uniunea pentru Reconstrucția României” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri care servesc acelorași scopuri ale miliardarului american de origine ungurească.

În timp, aceste organizații au creat ideea că sunt de dreapta, că luptă pentru statul de drept și mai ales pentru democrație. Cine nu face jocurile lor este comunist, este vândut Rusiei, este un trădător de țară, este un corupt. Practic, au creat o falsă conștiință românilor. Propaganda lor a fost atât de puternic mediatizată încât să fii de stânga, să fii patriot, să fii creștin este sinonim cu a fi vândut rușilor.

În acest sens au acționat ”liderii de opinie” care obișnuiți să taxeze la fiecare cuvânt scris sau spus cred că toți cei care au păreri contrare sunt plătiți, pentru că lor le este impropriu să aibă păreri personale, să creadă sau să spună ceva venit din inimă, ei primesc ideile în plic iar emoția este tot timpul fabricată. O parte din această gașcă de apostoli care pontează la final de rând sau rimă au dus la crearea falsei idei că dacă nu ești de drepata (adică dacă nu susțin politica americană, dacă nu ești de acord cu căsătoriile gay și în general dacă ai opinii proprii) trebuie să fii stigmatizat.

O parte dintre apostolii lui Soros în România: Andreea Mungiu Pippidi, Vladimir Tismăneanu, Andrei Pleșu, Renate Weber, Alin Teodorescu, HR Patapievici, Sandra Pralong, Mircea Mihaieș, Mihai-Răzvan Ungureanu, Cristian Pârvulescu, Sabina Fati, Andreea Pora, Teodor Baconschi, Sorin Ioniță, Monica Macovei, Adrian Cioroianu, Rodica Culcer, Gabriel Liiceanu, Mircea Toma, Mihail Bumbeș, Claudiu Crăciun și lista poate continua.

Această acaparare a discursului public a dus, în timp, la apariția a trei tipuri propagandiști euro-atlantiști/ong-iști care nu înțeleg nici ce se întâmplă cu ei nu înțeleg nici politica, dar care sunt foarte activi în mediul online și care, cu trecerea timpului, s-au talibanizat, crezând că doar ei au dreptul la opinie iar restul trebuie interziși.

Cele trei tipologii de talibani ”de dreapta”:

1. Falsul om de dreapta, care trăiește cu iluzia că face parte din clasa de mijloc

Am o surpriză pentru tine, în România clasa de mijloc este inexistentă. ”Centrul politic” nu există, e un concept făcut special pentru cei ca tine, să se identifice cu ceva.

Acest specimen nu postează, se mulțumește să-i dea like lui Mândruță la fiecare post iar la evenimente speciale (alegeri, dezastre naturale etc.) postează câteva rânduri, de obicei copiate, pentru a primi 2-3 like-uri care să-i facă ziua un pic mai fericită pentru că salariu minim nu este suficient pentru ca ”falsul om de dreapta” să înjure în voie comuniștii pe care el ”îi susține” din munca lui ”bine plătită”.

2. Snobul sfertodoct care visează să facă parte dintr-o pseudo elită gen: masonerie, Rotary, Lions Club etc.

Snobul sfertodoct a făcut, de obicei, facultate, evident la privat. Are o funcție importantă, de obicei șef de magazin sau consultant (adică nu lucrează în perioada aia). Are mult timp liber. Vorbește de conspirații, dar în șoaptă, pentru că el nu vrea să expună societățile secrete, el vrea să facă parte din ele.

Preia mesajele de partid cu sfințenie, deși nu face parte din partid. Are opinii politice, în speranța că va fi într-o zi întrebat de cineva dacă vrea să se alăture. Este de dreapta, pentru că a auzit el că ”toți ăștia tari, sunt de drepta”.

3. Anticomunistul care, la 25 de ani de la Revoluție este încă ”golan” și vede amenințarea rusească la fiecare pas.

La Revoluție a dormit sub plapumă, dar îi place să vorbească despre ce și cum a fost, pentru că ”știe el ce au vrut să facă teroriștii”. În ultimii ani și-a descoperit valențe de istoric și specialist în geopolitică, evident ajutat de Wikipedia. Nu a auzit de ”realpolitik” sau ”teoria jocurilor” dar știe exact ce vor rușii, chinezii și americanii să facă. Este la curent cu ultimele descoperiri în materie de armament și dotări militare, dar a ratat toate paradele militare din ultimii 15 ani.

Este un suporter al scutului anti rachetă de la Deveselu și vorbește despre cât de gros și puternic este. Rusia ne atacă cam de două ori pe săptămână, dar ne salvează americanii, iar armata română trebuie să se pregătească intens să lupte în Siria sau Ukraina că să avem noi liniște la București.

Protestatarii care nu știu ce vor

În aceste momente asistăm la mișcări de stradă regizate pe modelul Revoluției portocalii și Primăverii arabe. Mare problemă este că tinerii noștri frumoși si liberi nu știu ce vor. Apostolii lui Soros au scos lumea în stradă, au făcut vâlvă, au dat jos guvernul și acum ce? Acum este instabilitate politică, iar România este într-un context regional mai mult decât complicat.

Din nou, interesele străine dictează agenda la București. Din nou, ne lăsăm manipulați și călcați în picioare de o mână de oameni, din nou renunțăm la demnitate pentru promisiuni irealizabile, din nou România votează cu dreapta dar nu înțelege că suveranitatea statului nu ține de doctrine politice și nici nu trebuie așezată pe eșicherul politic iar că ONG-urile finanțate din exterior nu ne vor binele, ne vor doar resursele.

• ActiveNews:

10 demisii care nu-şi vor face loc în repertoriul cabaretului din Piaţa Universităţii de Cristian Dogaru

1. Mugurel Isărescu. Ne-a însoţit în perioada de hiperinflaţie, a fost cu noi şi când au picat băncile de stat ori FNI, a pus umărul la umflarea bulei imobiliare prin norme mai relaxate de creditare, era bine mersi când s-a luat împrumutul de la FMI. Eu zic că ne poartă ghinion omniprezentul.

2. Preafericitul Bogdan Chirieac. Vreau să fie pus pe liber din listele cu invitaţi permanenţi nu pentru trecutul său de intermediar de taxe de cointeresare, după spusele lui Sima, ci pentru părerile sale strategice plasate mereu în momente potrivite. Din care aflăm ce bine ne va fi sub umbrela Nato, cum ne apară CIA, cât de bine ne serveşte interesele poziţia noastră de preş în faţă occidentului.

3. Digi 24. Aici mi-aş dori o demisie din postura de must carry. S-au băgat mulţi bani în postul securiştilor pe stil nou, în occidentalul, echidistantul şi profesionistul lansator de păreri conforme cu obiectivele băieţilor. De altfel, ce om cu scaun la cap şi putred de dator pe firma de cablu ar mai pierde bani gârlă cu o televiziune de ştiri doar ca să arate cum se face presă?

4. Despre Inertul de la Cotroceni e sacrilegiu să pomeneşti aşa că trec la propaganda progresistă de la Hotnews, Realitatea, Adevărul…. Ăştia au arătat zilele din urmă de ce merită sa supravietuieşti in insolvenţă şi la ce mai foloseşte o trompetă media. Tapalagă dacă nu pleacă acum nu rămâne decât să se repete…Rămâi original Dane!

5. Coldea et Co. Băieţii cu ochii albaştri au primit suplimentari de bugete peste suplimentari de bugete şi în perioada de criză şi tocmai se pregătesc să ceară bani noi la instrumente de supraveghere noi. Sigur, era mai simplu să-i fi inclus şi pe cei de sus în categoria Coldea dar rămâneam fără top.

6. Apa Nova, Enel, Engie şi alte fete corporatiste. Despre Apa Nova am aflat deja că mituia consilierii locali pentru a-şi asigura creşterea perpetuă a tarifelor astfel încât am ajuns să plătim mai mult pe apă ca în Arabia Saudită. Despre distribuitorii de gaz şi energie electrică s-a tot spus cum îşi umflau investiţiile pe hârtie pentru a primi majorări de tarife de la ANRE.

7.  Trompetele lui Soros din societatea civilă. Sunt mulţi, eterogeni,  vor să facă agenda publică pornind tocmai de la numărul lor mare uitând de numărul mic de membri. Eu m-am săturat de oengişti care fac pe conştiinţele civice cotra-cost.

8. Consiliul Investitorilor Stăini. Nu pentru că le-au dat papucii debitorilor în franci care cereau şi ei un punct de vedere sub pretextul că nu vorbesc cu persoanele fizice, ci pentru că au reuşit să transforme un grup de lobby într-o instanţa de eliberat certificate de bună purtare pentru orice Guvern.

9. Alina Mungiu. Am făcut o categorie separată, distinctă de ong-uri, din cauza piedestalului la care aspiră de ceva vreme. Eu când zic Alina Mungiu zic privatizări pe un euro din anii ’90, un concept la care a pus serios umărul doamna în cauza.

10. Galeriile de fotbal. De când a ajuns masa amorfă, needucată, ineptă de la peluza simbol al civismului? De când fac agenda publică nişte neandhertali? În loc să-i izoleze, să-i ironizeze, să-i alunge de acolo masa de softişti, corporatişti de bine şi studenţi eminenţi de la Universitate a început să ţopăie împreună cu ei. Mai au puţin şi vor îngenunchea la comandă impreună să se roage pentru reîncarnarea lui Dobrin între două înjurături de mama la adresa clasei politice corupte.