Hristos a intrat în Ierusalim blând, smerit, „surd” la toate ovațiile oamenilor. Atunci erau sinceri, dar vedeți cât de versatilă, de schimbătoare, de fluctuantă, este firea oamenilor. Azi lauzi pe cineva, iar mâine ești în stare, tu, același om, cu aceeași energie, să îl urci pe cruce.
„Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai, caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile, si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale (Lc. 19, 42-44).
Liniștea Liturghiei a fost tulburată de apariția în ușa bisericii a unui bărbat jihadist „îmbrăcat” cu câteva kilograme de dinamită! Intenția era clară – să înainteze spre mijlocul bisericii și acolo să se detoneze! Nu ne putem da seama ce au simțit cu toții, cler și popor, văzând sfârșitul în ușa bisericii! În vâltoarea și în panica momentului, Obaid Sardar Khokhar l-a „îmbrățișat” pe soldat, reușind să îl trântească dincolo de ușa bisericii – acolo unde bomba a fost detonată…
Doxologia: Pr. Constantin Sturzu: Aşa cum suntem, adică răniţi Săptămâna trecută, la invitaţia ASCOR Iaşi, am susţinut o conferinţă pe o temă ce se regăseşte în titlul articolului de faţă. Subiectul este atât de actual şi de important, încât simt …
