Ca ortodocși, știm că tot ce ni se întâmplă este voia lui Dumnezeu. În fiecare dimineață ne rugăm: „În toată vremea, să-mi amintesc că totul este de la Tine.” Desigur, tot ce se întâmplă se întâmplă pentru că Dumnezeu a îngăduit să se întâmple, însă, dacă ducem această idee prea departe, cădem de partea cealaltă. Doar pentru că Dumnezeu a permis să se întâmple nu înseamnă că Dumnezeu a vrut să se întâmple. Dacă apare o încercare, Dumnezeu a îngăduit-o, dar nu aceasta este problema. Întrebarea este ce trebuie să fac în condițiile date, cum voi răspunde la ceea ce mi se întâmplă acum? Trebuie să accept totul ca reprezentând „voia lui Dumnezeu” sau trebuie să mă opun la ceea ce se întâmplă?
